Adevěrul, mai 1913 (Anul 26, nr. 8487-8517)

1913-05-01 / nr. 8487

. V . i jr ) Din valea! knfet penii Rezultatul acţiune! Filipescu-Carp .* Votul de încredere obţinut era de guvern, la Cameră, cu o majoritate destul de considerabilă, la care s’ar fi adăugat încă multe din vocile absente de la şedinţă, clarifică de sigur situaţiunea cabinetului şi cea politică în genere. Trebue să relevăm însă în chip deosebit că ne pare bine că acest vot de încredere se referă în general, la politica externă și la caracterul de „colaborare“ a actualului guvern și nici decum la unele declarațiuni ale primului ministru, pe cari, ce e drept le-a făcut în mod incidental, avînd grija să le declare părerile d-sale personaledar cari, nu mai puţin pentru noi sînt destul de importante pentru ca să arătăm că chiar în sinul actualei majorităţi guvernamentale nu rar fi găsit, probabil, majoritatea obţinută era, dacă moţiunea de încredere ar fi fost motivată de aceledeclaraţiuni. D. Maiorescu a exprimat credinţa sa că votul universal ar fi o calamitate pentru noi şi exproprierea latifundiilor o altă calamitate. Sunt vechi păreri cărora d. Maiorescu le-a rămas credincios. Aceasta însă nu schimbă nimic nici din credinţa şi statornicia cu care tot ce e democrat în această ţară ar lupta contra d-luî Maiorescu în ziua cînd ar fi o stavilă în calea realizărei unor asemenea reforme. Recunoaştem însă că pe cînd guivernul Carp se prezentase în program cu declaraţia că se va opune oricărei reforme electorale, astăzi, în chiar lumea conservatoare, d. Maiorescu prezintă ca personală a sa, părerea că votul universal şi exproprierea latifundiilor, ar fi „calamităţi“... -" Dar să venim la obiectul votului de încredere. ’ întrebarea d-luî Paul Grecianu,care a provocat şi răspunsul primului ministru şi moţiunea de încredere, a pus neted în discuţie cererea d-lui Carp de a nu se primi rezultatul mediafiunei în diferendul romîno-bulgar şi ca urmare, să se denunţe colaborarea. In răspunsul său primul ministru a trebuit să examineze felul cum şi-a formulat d. Carp injoncţiunele sale şi — natural— a discutat valoarea politică a unor hotărîri de klub şi de partid faţă de acele ale factorilor constituţionali Coroana şi Parlamentul. Fireşte că era la largul său primul ministru să întrebe : dar la regele mandat d-lor Carp. Filipescu,etc. ca să ceară printr’o adunare ide club denunţarea colaborare! şi plecarea guvernului dela putere ? . Era cu atît mai la largul sau primul ministru, cu cit opunînd masselor de club elita partidelor, comitetele executive şi în măsură şi mai mare autoritatea constituţională a regelui şi a parlamentului,d. Maiorescu dezarma pe d. Carp cu propriile d-sale arme, căci teoria „elitei“ a fost întotdeauna Scumpă d-luî Carp. Noi avem dreptul, pe temeiul irealităţeî, să declarăm că massele partidelor noastre de guvernămînt cari alcătuesc adunările cluburilor lor, sînt masse budgetare și salariate, în deosebire de massele muncitoare cari singure constitue pînă azi cluburi politice cu interese politico-sociale bine definite. De aceea cele dintîî sínt demagogice , cele din urmă democrate. Și de sigur că între demagogia anarhică pe care d. Filipescu vrea să sprijine părerile d-lui Carp şi între teoria factorilor constituţionali, chiar în ficţiunea constituţională de azi, aceasta din urmă oferă cel puţin un principiu de garanţie. Primul ministru a ţinut să clarifice situaţia internă, sub toate raporturile. Astfel a stabilit cu declaraţiunî însoţite de date, indicaţiunî şi destăinuiri a căror veracitate a subliniat’o nu odata, cum că 1) dacă a venit pentru întîia oară la guvern, după cabinetul Carp, a făcut’o după cererea expresă a d-lui Carp, care i-a înmînat pînă și lista ministerială și 2) dacă a formatapoi cabinetul de colaborare, a făcut’o sub presiunea evenimentelor externe, după ce d. Carp, în numele căruia tratase d. Maiorescu lunide zile cu d. Take Iohescu, s’a întors dela Sinaia, din audienta la rege, și ia declarat ca refuză a forma cabinetul de conlucrare cu d. Jake Ionescu, deşi acesta, în faţa evenimentelor externe, acceptase preşidenţia de consiliu a d-luî Petre Carp. Atunci s’a întrunit comitetul executiv la d. George Cantacuzino şi în contra părerea d-lui Carp şi a altor două glasuri, cu 10 contra trei voturi, s’a hotărît cabinetul Maiorescu—Take Ionescu, cel mai fervent apărător a! acestei soluţiuni fiind, după George Cantacuzino, d. Nicolae Filipescu. Toate aceste stabilite de un bărbat autorizat ca d. Maiorescu au făcut bine înteles impresiunea lor ,asupra majorităţeî şi au pus intr’o lumină puţin favorabilă acţiunea ,'d-lul Filipescu şi declaraţiunile /•d-luî Carp. Se ştie că o parte impresionantă din discursul d-sale la clubul conservator a fost aceea privitoare la politica bătrînilor de odinioară, cari afi realizat ■ Unirea, Independenţa, etc. contra dorinţei puterilor.D. Maiorescu a invocat şi o altă politică a bătrînilor de odinioară: aceea ca la vremuri grele toţi romînii să lupte împreună. Stabilind că d. Take Ionescu, de îndată ce s’au ivit evenimentele din Balcani, a pus acţiunea externă mai presus de toate celelalte, primul milistru a arătat prin însăşi această relevare marea mîhnire ce a avut de a vedea pe d. Carp ridicîndu-se contra acestei acţiuni, după ce a păstrat complectă tăcere şi a lăsat fără răspuns două încercări ale d-lui Maiorescu de a se sfătui cu d-sa, D. Ion Miclescu, intervenind spre a afirma noua atitudine de rezervă abţinere a parlamentarilor, conservatori care urmează pe d-nii Carp şi Filipescu, a dat din nou prilej primului ministru să arate că guvernul a dat importanţa cuvenită declaraţiilor d-luî Carp. Ele au trecut hotarele tarei și înlăuntru aceste declarafiuni dacă n’ar fi relevate de guvern și judecate de parlament, ar putea slăbi autoritatea cabinetului. In mod expres, primul ministru a mai ținut să respingă încercarea d-luî Carp de a desolidariza guvernul prin părerea emisă că fără de partidul d-lui Take Ionescu miniştrii conservatori ar fi lucrat altfel în politica externă. Primul ministru a afirmat cu tărie că această politică e rezultatul unei strînse solidarităţi a guvernului de colaborare şi a dejucat astfel, mai cu seamă, tendinţa de a crea iluzii celor ce ar putea spera că miniştrii conservatori ar consimţi să despartă răspunderea lor de aceea a miniştrilor conservatori-democraţi în politica externă. Pe temeiul acestor declaraţiuni, moţiunea de încredere a întrunit cst de voturi pentru, 15 contra şi 16 abţineri, absenţi fiind numeroşi deputaţi guvernamentali. Declaraţiunile foarte categorice ale primului ministru au dat acestei moţiuni caracterul unei complecte dezavuări a cererilor d-lui Carp şi a moţiunei de la clubul conservator. Emil O. Facghi*. NAZBATU Entuziasmul vintiliştilor! Erî, deputaţii brătienişti conduşi de fratele Vintilă, au avut la Cameră o explozie de entuziasm, care a caracterizat de minune agerimea politică şi a leaderului şi a partizanilor ! Se făcea apelul nominal la votarea moţiunei de încredere. Cel dintîî dintre miniştri strigaţi la apel a fost, natural, d. Arion, care a răspuns : „Mă abţin !“ Vintiliştiî au explodat în strigăte de entuziasm şi aplauze, văzînd în abţinerea d-luî C. C. Arion, denunţarea colaborăreî, spărtura în guvern şi venirea lor la putere !.. Miniştrii rideau şi o voce din majoritate anunţă : — Nu numai d. Arion, dar toţi miniştri se abţin ! Ba bine că nu î Erau să-şi voteze singuri încrederea în ei! De sigur că fratele Vintilă n’aputut înţelege asemenea delicateţurî! Dacă şi-a votat el singur tramvaiul, ■cum .să nu-şî voteze , miniştri un fleac de moțiune de încredere în ei?!!.. Pac. D. Carp şi politica externă învăţături din discursul d-lui Carp Spuneam erî că discursurile pe cari d. Carp le-a rostit după vremuri asupra politicei noastre ■ externe, sînt instructive în senzul strict al acestui cuvînt. De aceia am şi reprodus unele principii enunţate în aceste discursuri, nu pentru a’l pune pe d. Carp în contrazicere cu d. Carp, ci pentru a arăta ce învăţături se pot trage din ele. Căci într’o carieră politică şi parlamentară de peste cincizeci de ani, nu procedimentele, ci principiile trebue să rămîie constante la un om politic de caracter. Procedimentele pot varia după împrejurări și au numai scopul de a realiza principiile, numai schimbarea acestora necesită explicafiunî mai largi. Totuși în anume cestiunî procedimentele au o importantă aproape principială și asupra unor asemenea procedimente d. Carp a inzistat în diferite ocaziuni foarte importante, aşa că trebue să credem ca ele pot servi ca direcţionale în politica externă. „ . .. „ Astfel d. Carp spune că vitejia Un sine nu poate motiva un război şi, precum nici gloria nu poate. Vitejia trebue să rămîie totdeauna un mijloc de care numai bărbatul de stat trebue să uzeze, gloria o aspirafiune îndreptăţită numai dacă e in serviciul unui interes national. Prin urmare sunt pe o cale greşită aceia cari acum cred că avem nevoe de un război şi numai pentru a ne reîmprospăta gloria, despre care cred că de la 1877 încoace, a început sa se ofiliască. Germania aşteapta de la 1870 si tot nu crede aceasta. Ar fi îndreptăţit să umblăm după glorie dacă cu dînsa am cîştiga şi va apara un interes naţional. Naşte întrebarea : cucerirea unui teritoriu bulgăresc ar fi pentru noi un interes pur naţional sau prindușmănia ce ne-am crea la sud,_ interese •pur nationale, de un ordin foarte înalt, ar fi îndepărtate, jignite ., lată o întrebare asupra căreia se poate discuta, iri a discutat-o pe vremuri d. Carp. A discutat-o chiar după războiul nostru^ victorios cînd noi n’am vroit^ să luăm teritorii străine, ci ni s’au impus. Atunci Dobrogea, pe careen’o luam de la Bulgaria, pentrucă aceasta nu exista, era o cutie a pandorei, un izvor de lupte perpetue între țara noastră și elementele ostile ce ne înconjoară. De aceia d. Carp, conservatorul, a ridicat la 1878 o cerere pe care numai democraţii şi socialiştii o ridică de obicei, — cererea ca noi să nu anexăm Dobrogea, decit după ce printr’un plebiscit populafiunea acesteia se va fi pronunţat pentru anexare. Din acest principiu ar decurge parcă în mod logic că ar fi o absurditate ca noi să cerem dela Bulgaria o parte din teritoriul ei, iar dacă nu ni l’ar da, să ne anexăm cu forţa armată şi contra voinţei sale, o numeroasă populafiune bulgară. Şi o asemenea procedare ar fi de două ori absurdă, pentru că pe lingă ca teritoriul anexat ar fi o adevărată cutie a pandorei, „a crede că am putea, cînd toată Europa cere pacea, să provocăm războiul, este o idee“ pe care chiar un Petre Carp nu poate să o urmeze, în zborul ei aventuros. In chestiunea Dunărei, — s’a dat o solufiune, cea pe care o avem şi astăzi, dar care,— cît de puţin s’au schimbat oamenii — a provocat autorilor ei acuzaţiunea de trădători. Atunci un număr oarecare de deputaţi şi senatori s’au întrunit şi au dictat note diplomatice către miniştrii noştri. D. Carp a calificat aceasta drept „un fapt neauzit în analele negocierilor diplomatice“. Şi nota aceasta au dictat-o depuputatî şi senatori şi au dictat-o către miniştrii romîni. Şi totuşi o întrunire de la clubul conservator a avut aerul să dicteze guvernului nu note către miniştrii romînî, ci răspunsul de dat tuturor puterilor europene. Zicem a avut aerul, pentru că în şedinţa de eră a Camerei, d. Miclescu a declarat, că amicii d-luî Carp nu au înţeles aşa discursul acestuia şi ca de aceea nici n’au adus cele petrecute la clubul conservator, în parlament. Credem că această declarațiune e absolut în spiritul d-lui Carp, a cărui teorie a expus-o de altfel d. Maiorescu în frumoasa sa cuvintare de erî, cînd s’a pronunțat pentru conducerea trebilor publice de către o elită de intelectuali, teorie cu atît mai greșită, cu cit vedem la ce efecte a dus la noi, unde se aplică de cincizeci de ani. _ _ Ad. * CHESila Zit.3! Incendiarea Scutarilor Cei Trei Aliați, Ju. Europa civilizată opera noastră va ilustra secolul al XX-Ini ! * lotul Iool dl Mior — O atitudine comică — Minoritatea liberală din Cameră n’are nici o busolă. De cîte ori vine la ordinea zilei o chestiune în care trebuie să-șî fixeze o atitudine, nu știe ce să facă. D. Vintilă Brătianu are eșirî ridicule în chestiuni fără nici o importantă si la fiecare moft parlamentar ameninţă cu retragerea din Cameră, ba chiar se îndreaptă spre uşa Adunărei în mijlocul ilarităţeî generale, dar bineînţeles că nu se retrage. D. I. G. Duca, diplomatul minorităţei liberale, a tăcut în această legislatură mărginindu-se să întrerupă din cînd în cînd pentru a se manifesta ca opozant intransigent şi...;r ales ca adversar al conservatorilor-democraţi. In fine s’a putut constata că în această seziune deputaţii liberali au avut o atitudine... zăpăcită. Erî, la Cameră, n’au ştiut ce să facă cînd s’a pus votul de încredere în guvern. S’au sfătuit mereu, a fi recurs şi la d. Ferechide, care venise sau era trimis dela Senat pentru a controla atitudinea colegilor săi din Cameră. S’au agitat fără nici un rost şi d. Duca căuta ceartă cu democraţii. D. Comşa l’a pus însă repede la locul său. Ce a declarat opoziţia liberală ? In chestia externă d. Titu Maiorescu n’a făcut nici o declaraţie. Primul ministru s’a mărginit să spună că obligaţiuni internaţionale îl împedică să facă vreo comunicare asupra rezultatului conferinţei dela Petersburg. D. V. G. Morfin a luat însă cuvîntul pentru a releva că cearta dintre conservatori e penibilă și fiindcă e penibilă de aceea liberalii vor vota contra mofiunei de încredere în guvern. D. Mortun s’a mai hazardat să afirmie că partidul liberal prin atitudinea sa espectativă a dat un prestigiu moral guvernului, o afirmaţie care a stîrnit ilaritate şi a provocat o replică drastică din partea d-lui Maiorescu. Primul ministru a contestat liberalilor acest împrumut de prestigiu. In fine, liberalii au votat contra moţiune de încredere, punîndu-se şi de astădată în contradicţie cu atitudinea lor de pînă acum. La începutul acfiunei diplomatice a actualului guvern, liberalii au declarat că nu vor face nici o dificultate guvernului. E adevărat că au avut două atitudini : în parlament au tăcut, dar în presă și în culise au pus bețe în roate acfiunei guvernamentale. Cum chestia externă nu e rezolvită, era indicat ca partidul liberal să respecte făgăduiala dată. N’au respectat-o şi au luat atitudine ostilă faţă de guvern înainte de a se cunoaşte rezultatul în chestia externă. Prin urmare, ■ liberalii n’au avut nici un fel de atitudine , au pescuit în apă turbure şi acum se încearcă să tragă ceva foloase din acţiunea carpistă. A. W. Adeveriri _Exproprierea D-l Jean Miclescu a dat erî la Cameră un argument suprem de ce nu ia în serios „exproprierea mareî proprietăți“, de care a vorbit fratele Vintilă în comitetul executiv liberal : —• Cum o să exproprieze acei care au cele maî multe moșii la Creditul rural ? ...Afară numai dacă exproprierile n’ar fi ocazie de ceva îmbogăţiri pesfte noapte ! Accident Vintilişti, făcînd erî gălăgie cu prilejul votului cu apel nominal, un glas din majoritate a avut această apostrofă, care s’a dovedit a fi de mare efect : — La o parte, că vă calcă tramvaiul ! Toţi s’au astâmpărat ! Rigoletto Romînia şi Italia Principele Carol a fost primit la Roma cu onoruri cu totul excepţionale şi obicinuite numai la vizitele suveranilor. Aceasta dovedeşte că manifestaţia din Roma are un caracter deosebit de important, pe care atît regele cît şi guvernul Italiei, au ţinut să-l sublinieze anume, —• căci ştim că dorinţa regelui Carol, în primul rînd din motive pe Quirialul dagogice, a fost ca nepotul său să facă această călătorie incognito, spre a fi ferit şi de emoţii şi de exagerări de sine. Dar primirea ce s’a făcut* principelui Carol devine şi mai importantă prin faptul că la solemnitatea oficială voită, s’a adăogat cea spontană a populaţiunei Romei. Vedem în aceasta simptomele neîndoioase ale unei apropieri între România’ şi Italia, care nu poate fi decit de cel maî mare folos pentru aceste două ţări şi o dovadă că este absurd să ne micșorăm noi singuri, spunind că, prestigiul nostru a scăzut întru cîtva1 în urma conflictului balcanic. Pres-, tigiul nostru, numai putregaiul t*ps*r tru dinăuntru îl poate micșora. j Marile nedreptiţi din armată — Cum s’au făcut înaintările — Plîngerile la Rege. — Generali şi Colonel» umiliţi. ■— Legea de căpătueală. — Proba’ pe teren. — 57 Coloneii nedreptăţiţi. ■— Alte enormităţi. Nouile tablouri întocmite şi publicate in „Monitorul Oaste! No. 16 din 8 Aprilie a. c., spre a servi la înaintările ce urmează a se face în cursul anului 1913—1914, au lăsat iarăşi cu inima strînsă marea majoritate a ofiţerilor carî aşteptai o îndreptare a nelegiurilor săvîrşite în trecut, deşi ştiau bine că dreptatea în armata noastră a rămas numai un simplu „cuvînt". Să nu se uite însă că rana produsă, în mod atît de inconștient, se întinde cu repeziciune pe organismul oștireî, pentru a’l coprinde în întregime; căci nimic n’a maî rămas sfînt în această institufiune, devenită azî un adevărat isvor de căpătuială a: camarilelor, ginerilor, nepoţilor şi favoriţilor de tot felul, ai aşa zişilor inspectori generali aî armatei sub înalta ocrotire a principelui de coroană sau a puternicilor zilei. PLÎNGERILE LA REGE Acei cîţîva indiferenţi carî uneori se strecoară sînt numai spre a servi de acoperămînt acelor enumeraţi mai sus. Aceasta este adevărata stare de lucruri care dăinueşte de cîtăva vreme în armata noastră, iar glasurile care strigă dreptate sînt înăbuşite de disciplina militară, in virtutea căreia toate plîngerile şi reclamaţiunile rămîn dosite fără nicî un scrupul şi fără nici un rezultat?!... Mulţi, foarte mulţi ofiţeri şi dintre acei mai mari chiar, au încercat a cere audienţe M. S. Regelui, dar rapoartele lor s’au, înţepenit anul acesta la înalta autoritate militară, iar plîngerile lor ajunse anul trecut pînă la treptele tronului, plîngen pe care M. S. Regele a pus apostila Sa recomandînd a se face dreptate, au rămas absolu nesocotite, spre a nu se tulbura combinaţiunile, mai din vreme alcătuite sub presiunea principelui moştenitor şi a camarilei sale, cu concursul anonimului comitet zis al inspectorilor generali. Şi pentru a se edifica toţi asupra celor ce scriem, vom arăta numai cîteva din enormităţile făptuite de aceasta societate clandestină pusă sub preşedenţia A. S. Regale, iar pentru a nu se crede că acestea ar fi glasul unor nemulţumiţi numai vom ilustra cu exemple doveditoare, deocamdată, numai umila situaiune creiată unei mari părţi din generalii şi colonelii armatei noastre care se găsesc în capul unor mari unităţi ! GENERALI ŞI COLONELI UMILIŢI Pentru aceasta este nevoe a se consulta paralel anuarul cel maî recent al armatei cu nouile tablouri de înaintare întocmite si publicate in Monitorul,oastel No. 1/6 din 8 Aprilie a. c. : * Luînd maî întîiu cestiunea ge-l improvizate şi trase de par. că a ci-; neralilor de brigadă comandanţi de jutanfii de la Palate şi şefiî de dî-i divizii sau cu funcţii corespunzătoare *), constatăm că 5 din acei maî vechi Pe anuar, au fost săriţi de la comandament de corp de armată?! admiţindu-se pentru aceasta 2 maî noi ca acei precedenţi?!? Ceea ce însă este cu totul paradoxal, 2 din acei 5 generali săriţi de la comandament de corp de armata, sunt admişi a fi înaintaţi la gradul de general de divizie (?!?!..) generalii P. Vasiliu-Năsturel şi Raşca Ion. Or aceasta înseamnă că ei sînt buni odată ce au fost admişi a înnainta; dar atunci pentru ce li se ia dreptul de la comandamentele de corp de armată, care de drept trebue să le revină, în favoarea altora mai noui ca dînşii, lăsindu-î astfel umiliţi faţă de toată lumea şi maî ales faţă de întreg corpul ofiţeresc de sub comanda lor spre a nu zice şi din întreaga ţară?!... O astfel de lămurire, sîntem convinşi că, n’ar putea-o da nici faimosul comitet al combinaţiunilor clandestine, care după cum se vede habar n’are de aceea ce face! Trecînd la generalii comandanţi de brigadă, constatăm că 3 mai noui dintre aceştia, au fost admişi la comandament de divizie sărindu-se alţi 4 mai vechi generalii : Saegiu A, Orezeanu C-tin, Paraschivescu T., şi Mustaţă Al. deşi aceştia sînt generali aleşi abia acum 2 ani dintre atîţia coloneii aî armatei ! ? Urmînd şi mai departe cercetarea cestiuneî generalilor de brigadă spre a dovedi cum se împarte dreptatea azi în oştirea noastră, avem nevoe a menţiona art. 74 al legei de înaintare a d-luî Filipescu care zice: „In interesul bunului mers al diferitelor specialităţi (vorbă să fie) ofiţerii dovediţi ce s’au specializat în anumite direcţii, pot fi înaintaţi pe loc fără nici o confitime de stagiu la trupă şi fără examen“!? Credem că mai cusut cu aţă albă nu putea fi acest articol în folosul privilegiaţilor zilei ! Şi pentru a dovedi pînă la evidenţă, ca acest articol al legei n’a avut alt scop, este de ajuns a spune că cel mai specialist dintre ofiţeri un ofiţer general bine cunoscut de toată ţara şi întreaga armată, generalul Ionescu Gh. şeful institutului geografic al armatei, găsindu-se de multă vreme în capul uneia din cele mai însemnate, instituţii ale armatei, membru corespondent al Academiei pentru specialitatea sa, deşi fiind al 2-lea la rînd neanual între generali de brigada, a fost înlăturat de la înaintare pe loc, admiţîndu-se însă la o astfel de înaintare specialităţi *) A se vedea pag. 270 din anuarul armatei. reefie privilegiaţi din minister, eteri a căror slujbă era prea bine exe-* cutată cu gradele ce aveau, fiind' mai mult de cît acea ce le trebuia. Dar cum altfel s’ar fi putut linguşi. Palatele, şi satisface interesele rericiproce ale miniştrilor de războiu şi inspectorilor interesaţi în cauză? ! Trecînd apoi cu cercetarea şi îa colonelii armatei găsim o situaţie şi maî lamentabilă, constatînd că o mulţime de coloneii de valoare bine cunoscuţi în întreaga oştire, au fost deposedaţi de drepturile lor în favoarea privilegiaţilor mai noui ca dînşii, fără absolut nici un alt motiv de cît bunul plac al principelui de coroană, prin uneltirile aşa zi-*, suluî comitet al inspectorilor gene-, rali, care lipsiţi de orice scrupuL stau gata a’i satisface toate caprfi« ciile, fie chiar în dauna oştireî. LEGEA DE CĂPĂTUIALA1 Toată lumea ştie că legea de în-! naintare a d-lui Filipescu, fostuî ministru de războiu, sau maî bine zis legea de căpătuială a favoriţilor, săi şi de tot felul, a fost alcătuită în scop de a împinge fără vreme pe aceştia pînă la cele mai înalte grade şi pentru aceasta a redus chiar vechimea cerută de vechile legi, la 2 ani pentru gradul de lo, cpt.-colonel da colonel şi de 3 ani, în loc de 4 cum se cerea, pentru coloneii la gradul de general, timp în care ofiţerul abia avea putința de a, se pregăti pentru înaltele trepte a:le erarhiei militare, iar nu ca acum cînd nici nu s’a putut bine de,prinde, cu gradul lor, să se trezească deo-; dată mari generali fără nici o experienţă, în capul marilor coman- ; damente; dar chiar vechimea de 4 ani cerută de vechile noastre legumea se socotea prea mică pentru aceasta, întru cît nimeni pînă la această faimoasă lege, nu a parvenit a ajunge la gradul de general fără cel puţin 5 ani vechime, deşi legea cerea numai 4 cum am zis, şi deşi erau pojite unii ofiţeri , mult mai de valoare decît acei socotiţi az'i că: n’ar maî putea aştepta, dar pe ne- drept. Maî mult încă, fostul ministru de războiu şi făuritorii legei sade de: înaintare, adică: acei ofiţeri dim anturajul său, toţi interesaţi în cauză, afi avut încă prevederea de a nu scăpa din,prescripţiunile acesteifaimoase legi, nici chiar pe acei ai ’ lor mai îndepărtaţi ceva de gradele mari, pentru ca şi aceştia se beneficieze în cel mai ’nalt grad de’ foloasele legei de căpătuiala actuală. Pentru aceasta s’a adăogat art. 80 dindispozifiunile tranzitorii ale legei, care sună astfel: „Dispoziţiunea privitoare ladata „împlinirea minimului de vechime „pentru a putea figura patapetele .