Adevěrul, iunie 1913 (Anul 26, nr. 8518-8547)
1913-06-01 / nr. 8518
Anul al XXVI-lea No. 8518 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et.j. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI , București, Strada Sărindar No. II «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦» 6 Bani Exemplarul Regele Carol și Austria . ■' -----------------**----------------- | | Se colportează prin cafenelele în cari se face politică, și a apărut și la presă,zvonul ciudat, surprinzător, zvonul neverosimil, că regele Carol ar fi declarat ministrului Austro-Ungariei că Romfala, de acum înainte refuză să fie în serviciul monarhiei vecine, deoarece interesele noastre sunt în discordanţă cu interesele împărăţiei habsburgice. Pentru naivi — şi naivi, slavă Domnului, sunt mulţi în această ţară — pentru naivi, această ştire ar fi îmbucurătoare. Chiar noi, dacă ar fi să ne tragem cenuşa pe turta noastră, am striga: triumf! deoarece, în sfîrşit, regele, factorul determinant în viaţa noastră politică, a recunoscut dreptatea noastră. De ani de zile, noi strigăm, de altfel în pustiu, că ducem o politică de robi şi de lipsă de vrednicie, că sîntem servitorii intereselor altora, decit ai intereselor noastre, că în special Austro-Ungaria, n’a făcut decit să îşi bată joc de noi, aliîndu-se cu duşmanii noştri şi părăsindu-ne, fără de nici un.scrupul, în momentele'cele mai grele. Dacă regele ,României, s’a convins, în, 'sfîrşit,' că interesele noastre sfat protivhice intereselor monarhiei grecîne, ar îi natural, ca aceasta să fie pentru noi o supremă satisfacţie — deoarece în sfîrşit—şi de astădată, dreptatea noastră a e.şit la. iveala.• •• Noi însă nu sîntem naivi şi nu scoatem strigăte de izbîndă, fiindcă nu credem întru nimic zvonurile de cafenea şi acele cari îşi fac loc în presă. Nu le credem fiindcă ştim cu cine avem a face, fiindcă nu de astăzi, ci de zeci de ani de zile, cunoaştem fondul sufletului regelui Carol şi, îl ştim fără de remediu, înfeodat pe toată viaţa, politicei care ni se ridică de la Viena şi de la Berlin. Dacă ar fi fost altfel de mult ar fi luat altă cale, de mult ne-am fi liberat din lanţurile politicei întreitei alianţe, de mult ne-am fi căutat deinteresele şi de sărăcia noastră. Pilda Bulgariei stă mereu înaintea noastră, a Bulgariei, Care a știut să fie bine cu toata lumea, fără de a se înfeuda ,nici la carul politicei austriace, nici la acela al politicei muscălești. Cînd, însă, i-a venit bine — Bulgaria, n’a ascultat decit de interesele ei — și împotriva sfaturilor tuturor puterilor mari, a făcut alianţa balcanică şi războiul graţie căruia a devenit întinsă puternică şi respectată. • • • In schimb noi, noi, se ştie ce am făcut şi ce nu am făcut, fiindcă astfel era ordin de la Viena şi de la Berlin. In loc să stăm la vorbă cu Bulgaria şi cu statele balcanice aliate, înainte de începerea conflictului cu Turcia şi să formulăm categoric şi precis preţul preţioasei noastre neutralităţi, noi, am stat în espectativă, am urmat orbeşte ordinele interesate ale Austriei şi — rezultatul — îl ştie toată lumea, rezultatul este că ne-am ales cu... protocolul de la Petersburg — care, de ! —* oricît ar vroi guvernul să-l arate ca un succes, nu-i decit o simplă ruşine, o satisfacţie de care bulgarii îşi bat joc şi vai! pe sîînta dreptate... Dar acest rezultat, nu-i decit acela al politicei regelui Carol, este încoronarea celor aproape cincizeci de ani de domnie, în care răstimp nu ne-a dus decât la spina materială şi moralmente, la ruşine. • • • ...Şi este oare de crezut, că acum, cînd omul a îmbâtrînit, cînd creerul i s’a cristalizat în anume direcţiune, cînd bătrîneţa nu mai poate inova—este oare, cu putinţă ca cineva să mai creadă, că aşa, peste noapte, o întreagă viaţă să se schimbe, o întreagă intelectualitate să fie modificată şi regele Carol, reprezentantul fidel al intereselor germano-austriace înRomânia, să trădeze aceste interese şi să inaugureze o politică naţională, de sine stătătoare, care să ne ridice moralul căzut sub zero şi să ne dea încrederea în noi înşine şi la viitorul acestei tari? Să creadă cine vrea să se înşele singur. Eu unul rămân increduil ■căci pentru a crede imposibilul aş trebui să fac abstracţie şi de om ,şi de trecutul lui, şi de interesele sale, ar trebui să admit că se pot face minuni, ceea ce nu mai este de veacul în care trăim şi în care ştiinţa a diretronat religia şi credinţa oarbă fară de cercetare!... Iată , pentru ce rămân sceptic şi, mă aştept la orişice, afară de la bine şi de la acte de patriotism din partea regelui Carol. CONST. MUIE Micitatea Jiensmin Scandalul şantagiului Bogdan-Piteşti, după cum am zis dela început, n’are multă importanţă în ceiace priveşte pe directorul de paie al Serei. Ceeace este interesant şi ceeace trebue scos la lumină, este situaţiunea directorului şi proprietarului efectiv, d. dr. Cantacuzino. • In prima linie toată lumea are dreptul să-l acuze că și-a ales ca om de paie pe un om, care dăduse dovezi de amoralitate—și că atunci cînd Seara a devenit ziarulrevolver caracteristic, n’a intervenit la timp pentru a face să înceteze acest scandal ziaristic, care a ajuns azi pe mîna tribunalului corectional. Dar această încă ar fi scuzabil. Cu atît mai rău, dacă Prensul trăește în această atmosferă în care nu se poate distinge ceea ce-i permis, de ceeace nu este — și daca nu’șî dă seama de hotarele cari despart codul penal de actele corecte. Aceasta nu-l priveşte decit pe d-sa şi îl prevenim, că după ştiuta alianţă cu Pokorny, astăzi la Văcăreşti, după cârdăşia cu Bogdan-Piteşti, şi el la Văcăreşti, îi va rămine puţin, foartepuţin din reputaţia sa de om onorabil. Ceea ce însă, nu-î era permis Prensidai şi ceea ce trebuia să facă obiectul discuțiunei partidului -conservator și conservator-democrat, e altceva. E faptul că d. dr. Cantacuzino, care este primarul Capitalei, în baza pactului de colaborare, care la Cameră votează încrederea guvernului și dezaprobă în parlament atacurile cari se aduc membrilor cabinetului şi majorităţeî parlamentare, acelaş Gr. Cantacuzino, sub masca lui Bogdan-Piteşti, atacă şi pe d. Take Ionescu şi pe d. Xenopol şi pe d. Bădăran şi pe d. Maiorescu şi pe d. Arion şi pe d. Marghiloman—în sfîrşit pe toţi amicii săi politici, cu care n’a rupt de loc rela lumite şi, graţie cărora, ocupă demnitatea de primar al Capitalei. Aceste două ipostase, această situaţiune dublă şi anormală nu poate fi tolerată şi ea trebue să fie luminată. Echivocul trebue să dispară şi, credem noi, că nimeni nu se va opri, la simpla afirmare a d-lui Gr Cantacuzino, că a vindut ziarul d-luî Bogdan Piteştî, cînd de fapt ziarul a rămas tot al stabilimentului Minerva şi cînd Minerva — se ştie — este proprietatea aceluiaşi Gr. Cantacuzino. Scrisoarea apărută în „Conservatorul" nu face decit să confirme ceea ce toţi ştim. E u o apărare şi nedibăcie pe deasupra. Şantagiul Bogdan-Piteşti, este astăzi de domeniul justiţiei. Duplicitatea d-lui Gr. Cantacuzino este însă de domeniul politicei şi al bărbaţilor, politici cari au alcătuit guvernul de colaborare şi aşa fiind lucrul trebue lămurit, afară dacă însuşi acest guvern nu este şi el un echivoc ! A. 3. NAZBATII Intre cei doi ţari! Ţarul Rusiei şi-a adus aminte că este al tuturor Rusiilor şi cum consideră Bulgaria şi Serbia ca nişte gubernii muscăleşti, a tras o depeşă de stăpîn către slugi şi le-a spus ca să facă bine să se împace că le bagă sabia în burtă. Amicul Petre al Serbiei o să primească el cum o primi această depeşă, care nu-l prea priveşte, dar Nazone, Burbonul Bulgariei, ştie că lui, în special, se adresează depeşa tarului. De la tar la tar, aşa ,limbagiu e un afront de-mî crapă obrazul de ruşine. Şi eu de! — nu sîrit tar!! Pac lenii laiulu Spuneam era că unica licărirede speranţă în pace este telegrama pe care ţarul a adresat-o regilor Bulgariei şi Serbiei. Cînd scriam aceste rîndurî ştiam că ţarul le-a trimes o telegramă eroilor de la Lule-Burgas şi Kumanovo, dar nu cunoşteam conţinutul acestei telegrame. Azi că o cunoaştem spunem că nu e o licărire de speranţă, ci e speranţa întreagă. Ţarul Rusiei vorbeşte celor doi suverani, de astădată limba gini moscovit sau balcanic — ca revient au mâine — şi e mai mult decit probabil că-l vor înţelege. Cină la 1878 Alexandru al 11-lea a ameninţat să dezarmeze oştirea noastră, regele Carol i-a răspuns, că ostaşii de la Plevna pot fi nimiciţi, dar nu dezarmaţi. Telegrama adresată regilor Bulgariei şi Serbiei, este ţinută intr- un ton extrem de umilitor. Nu cu comandanţii unor armate învingătoare se vorbeşte astfel, ci cu un subpolcovnic al unei gubernii ruseşti. Şi totuşi, după cum spuneam, este mai mult decit probabil, că ce doi suverani vor înghiţi porunca a le-a adresat ho ţarul, stăpinul lor, şi se vor referi la arbitrajul său. Suntem numai curioşi să vedem în postura aceasta pe celalt ţar, ţarul bulgarilor, care, după cum se știe, simulează atita mindrie! Constatăm acestea fum de nici o. Atentatul din Constantinopol După Nazim paşa’, i-a venit hindid lui Mahmud Şeiket,.— astfel oamenii de seamă ai Turciei se suprimă unul pe altul şi soarta ei rămine din ce în ce rraî mult pe mina intriganţilor celor mai îndrăzneţi şi a criminalilor celor mai laşi. Cînd din războiul cu aliaţii balcanici, Turcia a eşit înfrântă şi a pierdut toate teritoriile ei europene, i s’a zis : • Viitorul Turciei e la Asia. Provinciile europene au fost pentru Turcia numai o pacoste. Din cauza luptelor dintre naţionalităţi, Turcia e vecinie ameninţată de intervenţii europene. Financiariaepte provinciile europene au ruinat de asemenea Turcia, ale cărei principale venituri, cam două treimi, veiwale din Asia, dar secheltuiau Moscheia Baiazid pentru provinciile europene. De aceea este bine că Turcia a scăpat de aceste provincii şi ea trebuie acuţii să se puie pe consolidarea imensului său imperiu asiatic, pe reforme serioase acolo, pe mari lucrări publice menite să dezvolte bogăţiile naturale, pe luminarea populaţiunei curat musulmane, pentru a face dintr’însa o naţiune conştientă. Au fost însă pesimişti cari credeau că Turcia nu mai este capabilă nici deaceasta, că sub regiunia Oligarchiei sale, corupte, afemeiate, ambiţioase, preocupată numai de propriile ei interese, Turcia nu mai poate merge înainte, iar întemeierea unui regim democratic sau chiar numai liberal, în senzul european, pi cuvîntul. îi. se opane rdtgiiiUca ...Lil.ibitaua şi concepţia politică ce izvorăşte rdintr’însa. Se pare că pesimiştii aceştia vorrămâne cu dreptatea. Turcii, atît de simpatici democraţilor, prin faptul că au fost şi în cea mai mare decadenţă a lor, păstrătorii celui mai nobil rod al culture! arabe , toleranta, se condamnă singuri. Prin regimul crimelor şi violenţelor pe care lau întronat din nou, pregătesc ruina desăvîrşită a patriei lor. Regimul ianicerilor n’a fost mult diferit de cel modern în Turcia. Mahmud Şefket, generalul curagios, capabil, nădejdea viitorului, expirând ca victimă a unui asasinat ordinar, — iată simbolul ,sfârșitului Turciei. Descompunerea complectă a imperiului lui Osman, pare că nu mai poate fi oprită. E. bucurie. Nu te pui nepedepsit sub oblăduirea Rusiei. O ţară care despreţuieşte propriul său popor, nu poate fi mai bun cu popoare străine, fie chiar şi înrudite ca vară. Dar statele balcanice pot trage o învăţătură din această telegramă în care ţarul îşi permite să declare regilor Bulgariei şi Serbiei că în virtutea dreptului său le impune arbitragiul său. Intre Serbia şi Bulgaria a intervenit uri tratat de alianţă care prevede pentru anume cazuri arbitragiul ţarului. Se presupun că de bună voe au închinat acest tratat din care rezultă un drept pentru ele de a recurge la caz de nevoe la arbitragiul tarului, dar nu un drept pentru acesta, de a se impune ca arbitru. Mai spune telegrama că un războiat între aliaţi ar „mînji" gloria dobîndită de dînşii Dar oare toma telegramei tarului, nu face să pălească această glorie ? învăţătura ce se poate trage din telegrama starului, este că prestigiul statelor balcanice nu e atît de mare pe cit pare, şi mai este că numai o alianţă, o confederaţie a lor, împreună cu Romînia, aşa cum o visează democraţia, poate asigura micilor state din sildestul european, adevărata independenţă de acţiune şi dezvoltare. Ar fi însă absurd ca, în vederea megalomaniei bulgare, să nu admitem că regele Ferdinand ar putea ignoră telegrama ţarului Rusiei, mai ales că ea e identică cu o favorizare, a sîrbilor, cari definind cea mai mare parte a prăzei, nu au zor să înceapă războiul. Consecinţele unei asemenea ignorări ar putea fi extrem de grave. Aşa că dacă telegrama ţarului justifică mult speranţa în pace, implică însă, pentru o minimă parte şi putinţa unor plari primejdii. B. Bizanţul Mahimul Şefket a fost asasinat. Marele vizir a găsit aceeaşi moarte ca şi predecesorul şi adversarul, său, Nazim paşa. Sîngele a curs încă odată pe străzile Constantinopolului,, în liniştea unui public deprins cu asasinatele ■ vechiului regim şi în apatia orientală a unui popor decăzut şi istovit, demn urmaş albizanţului de odinioară. Sîngele a curs, nu pentru apararea unei cauze sfinte, nu pentru idealurile ţării şi nici pentru drepturile naţionale ale Semilunei învinse, ci pentru răzbunarea unei coterii, pentru satisfacerea unor ambiţii bolnave de putere, în ningele intrigilor unor facţiuni care’şi dispută întîetatea sub zidurile asediate dela Cestalgea. Niciodată ca în lunile din urmă n’a apărut mai evidentă descompunerea desăVM'şită a oligarhiei turceşti.' Oricare 'alt‘ popor,' în faţa dezastrului naţional, ar fi avut'poate o clipă'de reculegere şi ar fi găsit, în propriul lui dezastru, puterea de reacţiune a deznădejdei. Turcia e mai putredă însă decit ne-o închipuiam. Armatele duşmane asediaţi Adrianopolul şi mercenarii unor facţiuni ucideau pe Nazim paşa. Armatele duşmane n’au apucat încă bine să se retragă din jurul Constantinopolului şi mercenarii altei facţiuni asasinează pe Mahmut Şefket. Iar îndărătul acestor asasinate răsleţe, o ţesătură continuă de intrigi şi de cabale, o luptă sălbatică de preponderenţă, coterii familiare capi se sapă, se pizmuesc şi se sfîşie cu dinţii pentru întietate şi pentru şefie, întocmai ca în colalt bizanţ, în bizanţul nostru naţional, în Romînia politicianilor şi a regelui Carol. . Ca şi la Constantinopol, la noi, în faţa marilor probleme externe şi în ajunul zguduirilor balcanice, cele cîteva familii politice cari conduc şi stăpînesc ţara, se ceartă şi se mănîncă intre ele pentru osul bugetului sau pentru vanitatea şefiilor. Ca şi în Bizanţ, la noi scînteia sfîntă a idealului naţional e înăbuşită sub mormane de ambiţii mizerabile şi de gunoaie sufleteşti. Ca şi în Turcia descompusă, la noi totul se destramă şi se descompune: aspiraţii, credinţe ,inteligenţe, caractere.. Familia liberală vinde interesele mari ale patriei, pentru blidul de linie al tramvaelor comunale. Familia takistă îi dă o mină de ajutor cu speranţa toleranţei reciproce. Familia conservatoare, mai rea şi maî putredă, decit celelalte două, se împarte în triburi, asemenea triburilor africane, şi’şi dă şefi numai ca să’î poată mînca în urmă. Pe malurile murdare ale Dîmboviţei se întinde aceeaşi agonie ca şi pe tărmurile minunate ale Bosforului. Intr’un singur punct ne deosebim poate.Acolo sclipesc din clnd In cînd fulgerări de pumnale şi curge singe. La'noi nu sclipesc de cîrighiare ascuţite şi curg noroaie. . ' N. D. Cocea r Adeveruri O declaraţie: „pe d. Prensul declară în scris: Bogdan-Piteştî îl cunosc“. Pardon! D. Bogdan-Piteştî e ceva mai mult decît un simplu cunoscut al Prensului! E stîlpul d-sale politic la Slatina. De ce caută s’o ascundă?! „Ori-cine“. Tot prensul mai declară că „primeşte pe orî-cine“. E un prens democrat!! Justiţia. D. Mişu Cantacuzino are pentru întîia oară ocazia de a-şî stabili reputaţia ca ministru de justiţie. E momentul să-i strigăm: Atenţiune că e vopsit proaspăt!! Rigoletto. i. .Capitala ! L »». . • ' fr- rProvincia Provincii Străinătatea . /djibarra t Iunie 1913 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE luai Abonamente cu premii: .................................................. Lat ÎO..................................... . 11.— Inat.................................. . Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON. . . No. 1410 . . „ 34/73 • • *114/99 12/40 m Cu noi, sau fără noi în Balcani ? ----- . ' .1.TM.. ■■ ■ -5 , € %■ •— Ce nu trebue sâ perdem din vedere — Cu cine vom merge in cazul unu! conflict armat în Balcani ?, Cu bulgari! or! cu sârbi! ? Aceasta este întrebarea: ce ne punem cu toti! în momentele de fată. Si ca si în trecut, poate că tara asteaptă dela guvern îndrumarea pe calea cea bună, dacă nu cumva guvernul aşteaptă dela ţară îndrumarea acţiune! sale. Ar ajunge acest lucru pentru a ne da seama cit sîntem de pregătit sufleteşte în vederea nouilor evenimente, acum ca şi la începutul ostilităţilor în Balcani. Pare însă că de astădată opinia noastră publică este cu totul de partea sîrbilor. Nu mai reamintesc aci motivele pe care le-au arătat alți! poate cu mai multă competință decit ar putea-o face eă.Dar în calitatea mea de modest cunoscător al lucrurilor din peninsulă, cred că voiu putea contribui, în măsura puterilor mele, a lumina oarecum pe cititor! asupra.unor amănunte pe car! poate că mult! nu le cunosc. ^ . Ce observăm or! de cîte or! Balcani! iau foc ? ' — Că Europa, sare sări stingă. La timp..oricu’întârziere, aceasta e altă chestie. Dar pe cînd Europa stinge de obiceiu focul prin vecini ca să nu se propage maî departe, ea lasă totdeauna nestins focarul în însăşi inima peninsule! balcanice. N’ar fi mai bine să caute a stinge însuşi focarul pentru a potoli lucrurile odată pentru totdeauna ? Acest rol ar putea fi rezervat Românie!, daca va şti cum să^se învîrtească în nouiîe împrejurări, pe car! pare că le-au prevăzut şi dorit înşişî guvernanţi! noştri. Acesta o fi trenul pe care îl aşteaptă d. Maiorescu, deşi gurile rele spun că n’are să ma! vină, deoarece zice-se c’am fi luat măsuri ca sal speriem din vreme. Dar poate că e şi aceasta o socoteală bună. Intru dec! în chestie.. ... ... POPULATIUNILE CREŞTINE FATA DE GRECIZARE A fost un timp cînd slavi! macedoneni (bulgari şi sîrbi), albanezi! şi macedo-rorrimi! noştri, erau supuşi influenţe! elenismului. Pîiţă să se deştepte. Bulgaria, Romînia şi Albania, „ elenismul înghiţise o bună parte din populaţiunile albano-slavo-romîne", precizîndu-se dea binelea. Ce se întâmplă însă ? Intr’o bună zi Bulgaria şi Serbia îşi dau seama că au conaţional în Macedonia,şi,încep lupta de desrobire a acestora de sub influenta nefastă a elenismului. Romînia face acelaşi lucru, iar albanezii se mişcă’si eî cum pot maî bine contra duşmanului comun. Cît de departe ajunsese influenta greceascăîn Balcani, se vede foarte bine dintr’o proclamaţie a unu! călugăr grec către populaţiunile creştine din partea focului. Ea începe astfel, în mod neruşinat: „Bulgari, sîrbî, albanez!, romîni, şi voi ce! de alt neam, părăsiţi,vă limba voastră, părăsit!; dialectele barbare, bucuraţi-vă şi va veselit!, şi pregătiţivă să deveniţi cu toţii greci“. Dar în urma iniţiativei luate de patriile-mume, fiu numai că aceste populaţiunruţe s’au lepădat de Ilimba lor, ci au început o luptă aprigă împotrivaerenizareî susţinută de Grecia, căutînd în acelaş timp să recheme la viaţa, naţională chiar pe acei conaţional! car! se credeaţi pentru totdeauna pierdut!. Cînd Grecia a băgat de seamă că tot ce clădise în mod artificial, ameninţă a se ruina, a început să-şî trimită în Macedonia antartîî pentru ca să desăvârşească opera ce nu izbutise să înfăptuiască falsa cultură grecească. De aci încolo să te ti! Pîrleo ! Ştim cu tofu ce s’a întâmplat. ELEMENTUL SLAV, NEUTRU Pe lângă dorul si lupta de dezrobire a tuturor creştinilor _d_e_ sub jugul turcesc, si odată cu iniţiativa dezrobirea slavo-albano-romînilor de sub influenta elenismului, se iveşte ceartă între Serbia si _Bulgaria pentru elementul slav din Ma de C. N. BURILEANU cedonia1. Cu! trebuia să aparţină el ? Ce sînt slavi! aceştia ? bulgarî or! sîrbî ? Cît timp lucrurile s’au menţinut în stare de fierbere, fiecare din cele două state aă căutat pe întrecute să atragă în sfera sa de influenţă cît mai mult! din slavi! macedo*nenî, acest lucru implicând și teritoriul locuit de eî, în vederea unorl evenimente posterioare. De aci permanent bucluc Intre Serbia și Bulgaria, care acum citi* va an! era să ducă la războifl. Știm cu totii ce s’a petrecut de astă toamnă încoace. Dar oricare, va fi rezultatul final al frămîntărilor din Balcanî, vor rămîne în picioare : deoparte zizania dintre Serbia și Bulgaria pentru slavii macedoneni, de alta dintele albano-slavo-romînilor contra Greciei din cauza pe care am arătat-o la începutul acestui articol. Trag aceste concluzii din trecutul luptei de naţionalitate în Balcani. Dec! în afară de consideraţiunî de politică înaltă exterioară, noi am trebui să ţinem seama şi de amănuntele de mai sus, întrucit ele vor dăinui şi în viitor.- CE AR TREBUI SA FACEM DACĂ VOM AJUTA PE SIRBI Ţările balcanice stau acum gata pe păruială între ele. Singură România străluceşte prin absenţa eî, ca şi cum n’ar avea nici conaţional, une! interese de apărat la peninsulă, ori poate fiindcă îşi rezervă să intervină la momentul oportun. Nu-i de crezut să fie bolnavă de abulie. Cel puţin ar trebui săi vrea autonomia Macedoniei; în* șiş! bulgari! pare că o vor. Dacă e vorba însă de o acțiune cum se crede, succesele și avantajele ce-am avea dînd ajutor sârbilor mi se pare că ar valora mai mult decît o rectificare de frontieră la sudul Dobroki pe care am putea-o totuși avea dînd a iutoii armat sârbilor. Dar nu voia să par a avea pretenții; fug dec! de uni argument pentru care competenta mea e prea mică. Mă reîntorc la chestiuni cu care sânt, ca să zii: a* șa, maî familiar. Pe ce bază am putea fi de parteai sîrbilor ? ! — Pe acea a schimbare! echill* bruluî în Balcanî în paguba rîoas* tră; iar moralmente pe baza mumă* ruliri de centre mari si bogate ro* mîno-macedonene care dominii sa* tele slave din Macedonia disputat^ între sîrbî şi bulgari. E şi o datorie de umanitate din partea noastrii cas să intervenim pentru a asigturai soarta conaţionalilor noştri dint a*cele părţi. Cred că înşişi grecomani! noştri, prin faptul alianţe! greco-sîrbe, vor prefera să facă parte maî de graba din Serbia decît din Bulgaria. Maî cu seamă că Se şjj găsesc în faţa unu! fapt pe jumătate împlinit. Serbia ne va fi totdeauna recunoscătoare dacă graţie nouă îşî va putea vedea visul cu ochii. No! vom avea totdeauna în ea un aliat natural, întru cît şi consideraţiunî de ordin economic şi politici ne leagă oarecum într’o amiciţie comună. Şi apoi n’avem în Serbia 300.000 de român! car! aşteaptă să fie chemat! la viaţa naţională . N’am avea pentru ce! din Macedonia maî bune garanţi! dela sîrbiî recunoscător! de cît dela buli tari! ingrat! ? Pe dată însă ce sîrbî! ar deveni, graţie nouă, stăpânii porţiune! disputate din Macedonia, noi am trebui să le garantăm această posesiune, iar sîrbiî la rîndul lor ar trebbui să ne garanteze că vor sări la capul bulgarilor cînd aceștia s’ap repezi ciadva la Dobrogea... IN SPRE O ALIANTA A TUTUROR [TARILOR BALCANICE ! Iată dar un echilibru stabilit de noi. O Serbie mare care să contrabalanseze o Bulgarie mare. „Cînd statul-quo n’a mai fost cu putintăl și cînd nici autonomia Macedoniei JESr și »s'fcAaES. Mai tntâlu cu crucea .... ți apoi sub cruce . mi