Adevěrul, august 1913 (Anul 26, nr. 8579-8608)

1913-08-01 / nr. 8579

Anul al XXVÍ-lea Nn. 8579 FONDATOR ALEX. V. BELOIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI} București, Strada Sărindar No. 11 «♦i» Apare zilnic 5 Bani Exemplarul * • . .­­ . ............ cu ultimele știri telegrafice și telefonice Confederația­­ balcanică , .ca­....­­— — . —■ —. Ee erei tactim urian­tari Bulgarii o cred imposibilă. — Sîrbii spun că e o necesitate imperioasă — . Pentru a cunoaște mai precis și mai clar cum c primita id­eea confedera­ției balcanice, am socotit ,că este bine să cercetăm ce cred în această privin­ță înșiși factorii cu răs­pundere din statele inte­resate la realizarea ei. In acest scop ne-am adresat­­ d-lor Venizelos, primul ministru al Greciei, Pa­sici, primul ministru al Serbiei și Tonceff, șeful delega­țiun­ei bulgare la conferința păcii în B­ucu­­rești.­­ D. Venizelos ne-a spus că, cu prilejul celei dinții­­ cuvîntări pe care o va ți­ne în public, își va fi rata­­­ părerile sale asupra ma­relui problem al confede­rației statelor balcanice. "Acest prilej urma să fie la banchetul de aseară al sindicatului ziariștilor. Cum însă d. Venizelos se simțea foarte obosit, s’a mărginit să improvizeze cîteva cuvinte măgulitoa­re pentru rolul educator al presei căreia îi incum­bă ..să lucreze la realiza­rea ideei care s’a degajat din lucrările și rezultatul conferinței“. Dăm dar astăzi părerile d-lui Pasici și declarația d-lui Tonceff și credem bine să atragem atenția cititorilor asupra declara­țiilor privitoare la aceeași problemă făcute de d. Ta­ke Ionescu în interviewul acordat corespondentului lui Frankfurter Zeitung. Acest interview îl publi­căm în pagina a treia a numărului de azi și pasa­­giul respectiv e intitulat Efectele tratatului în vii­tor. Este însă foarte greu­ de crezut că această ideie poate fi realizată du­pă evenimentele cari n­e au pus în dușmănie cu foștii noștri aliați. Tot ce se poate spera în prezent, este să putem stabili relațiuni de bună vecinătate între noi și grecii și sîrbii. Cu tot războiul care a fost, chestiunea s’ar fi pus altfel, dacă adversarii noștri ar fi arătat mode­­rațiune în pretențiile lor; dar, după o asemenea pa­­ce pe care am fost nevoiți s’o admitem aici, cei mai optimiști dintre noi, n’ar putea să întrevadă la ori­zont o apropiată confede­rație. Sarcina din dificilă cum era, a devenit imposibilă, din cauza refuzului cate­goric al sîrbilor de a acor­da cea mai mică libertate bulgarilor din Macedonia. Cât despre România, pentru care noi nu păstrăm nici un fel de re­sentiment și cu care am semnat pacea fără nici un fel de gunoi as­cuns, — relațiile noastre cu dînsa se vor putea stabili foarte lesne pe baza unei încrederi reciproce și a u­nei apropieri economice. "Aceasta este cel puțin intenția noastră, care este sinceră. W. D. TONDEFF D. PASSCI Bl Părerea d-lui Passici ! Problema­ aceasta a confederației balcanice am spus-o bătrînului primr,ministru al Serbiei, d-lul Pa­sici. — O­­ apropiere a diferitelor state balcanice, ne-a spus d-sa, a devenit astăzi o necesitate care se impune cu puterea unui adevăr elementar. Dificultăți ea ar întîmpina numai din partea Bulgariei care, se'nțele­ge, e­­ nemulțumită aicu­m, cînd răr,de ei sînt încă deschise și i se pare că­­ a suferit o nedreptate. Lăsați să­­ treacă însă cîtiva ani și să vada Bulgaria ,că ceea ce s’a stabilit a­­cum­Ti nu mai poate fi schimbat, — și o veți vedea și pe dînsa întîlnin­­du-se cu celelalte state balcanice în sentimentul just al necesitatei unui acord înstrui­toare. 1 i Legînd de această idee ne-am permis să-l întrebăm pe d. Pasiéi, pe ce cale crede .că s’ar putea rea­liza mai lesne și mai repede apro­pierea între statele balcanice,­­ D. Pasici ne-a răspuns : ■— începutul înțelegerei generale ,și introducerea la înțelegerea poli­tică nu poate fi decit recunoașterea­­ și dezvoltarea intereselor economi­ce comune și reciproce. In această­­ ordine de idei ar fi natural să ne­­ gîndim la o uniune vamală, dar­­.timpul pentru­­ aceasta nu e încă­­ sosit, pe lingă că tratatele comer­ciale existente, sînt în vigoare. iDar mai există o serie întrea­gă de altte relațiunî economi­ce cari pot face începutul unei strîmse înțelegeri. Astfel e chestiu­nea drumurilor de fer și a podului peste Dunăre, cu care cred că încă­­ în toamna aceasta vor avea să se ocupe Camarile d-vo­astră și Skup­­­știnia noastră. Un modest început am și făcut prin faptul că am ad­mis în principiu între Romînia și Serbia tariful poștal intern, in curînd­utoritătile competente delta dv. și dela noi vor încheia convenția res­pectivă. Și sper că convenția aceas­ta va însemna începutul acelui șir de acte de cari vă vorbeam și care ar pregăti mai bine ca orice trata­tive, înțelegerea cea­­ mare și decisi­vă, pe care d-voastră o doriți.­­85-1 Am căutat să atingem delicata chestieme a importanței ce ar avea o înțelegere strînsă a statelor bal­canice fața de amestecul și ingerin­țele marilor puteri, iD. Pasici a ezitat să se pronunțe cu privire la această chestiune. D-sa ne-a spus : — Nici Serbia, și nici vreun alt stat bal­ca­nic, nu cred să se­ gîn­­dească l­a o politică­­ agresivă față de­ vreo mare putere, înțelege­rea statelor balcanice s’ar face deci nu împotriva a cuiva, ci în primul rînd în vederea­ intereselor lor co­mune. Că însă, o priimejdie comună ar strînge și mai mult și mai defi­nitiv legăturile dintre statele balca­nice, aceasta e evident. * D. Pasici revenea m­ereu­ în ve­derea unei înțelegeri, asupra atitu­­dinei Bulgariei. In ultimă linie d-sa crede că și Bulgaria va fi mai repe­de decit­­ se crede, gata să intre în înțelegerea statelor balcance și a­­ceasta mai ales în vederea faptu­lui că spre Răsărit îi mai așteaptă o mare problemă,­cea a Consta­n­ti­­nopolului care, numai prin solidari­tatea și unirea statelor balcanice ar putea găsi o soluție favorabilă tutu­ror. Cum se vede d. Pasici crede și în necesitatea unei înțelegeri a sta­telor balcanice și în posibilitatea, ba chiar probabilitatea, ca ea să fie realizată. B. Ce declară d. Tonceff Nu va surprinde pe nimeni fap­tul că bulgarii nu vorbesc cu en­tuziasm despre confederația bal­canică. A doua zi după războiul fratricid, care s’a termi­nat printr’o pace dureroasă pentru draști, e na­tural ca bulgarii să nu se poată gînd­i încă la o alianță cu acei cu cari sail­or,dușmănii atîta. Am rugat totuși pe d. ministru Tonceff, șeful delega­ți­unei bulgare, sa binevoiască a ne lămuri, care es­te, după d-sa, atitudinea Bulga­riei față de ide­ea confederatiunei și care va fi politica guvernluí­u-sa­c față de celelalte state bal­canice. Iată ce ne declară d. Tonceff: — Confederația balcanică este o ideie care a avut, în­totdeauna, nu­meroși și sinceri partizani în Bul­garia: . ~~~*~ ' — Anglia și chestia Adrianopolului DISCURSUL LUI SIR GREY Londra, 31 Iulie.—Cuvîntarea ți­nută de Sir Grey în parlament a făcut o bună impresie. In partea unde se ocupă cu ches­tiunea Adrianopolului apare ca fapt nou­ promisiunea făcută Turciei că puterile îi vor fi favorabile în ches­tia indemnizațiilor de războiu. Se crede că se va găsi o bază de înțelegere oferindu-se Turciei pen­tru evacuarea Adrianopolului un a­­jutor financiar cum s’a acordat și Muntenegrului. Numai, bine­înțeles, în proporție mai mare. Joi 1 August 1913 DIRECTOR POLITIC CONST­­UINLE Abonamente cu premiu­ :::::::::;:: l*ml­­ »0.4 I8.~­­ tÎS­i. iunl.......................... s 6.» Cp­ Pentru străinătate prețul este indoia !­tu TELEFON.­“­­ Capitala...................No. 1410­42« „ 34/73 ” ". A*f Provincia ...».. 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 de la corespondenții săi «141» Hapul supremi ■ —— ------------------­ L’a înghițit biata Austria ! O telegramă urgentă sosită azi dimineață în Capitală, ne-a vestit că diplomația vieneză,­ după ce a fost arogantă și dîrjă la început, după ce ,a cerut în gura mare can­celariilor europene revizuirea tra­tatului de pace de la București, după ce a scăldat-o apoi cîteva zile bălăcindu-se într’o serie infinită de­­ argații, de intrigi, de manifesta­ții ipocrite de dragoste față de noi și față de toți, convingîndu-se în sfîrșit că a rămas neputincioa­să și izolată în fața tratatului definitiv de pace, a ridicat ochii candizi spre cer și a înghițit cu noduri odată cu propunerea a­­vortată de revizuire­ capul suprem al umilinței ei diplomatice. De la izbucnirea conflictului bal­­ca­nic, Austria a îngrămădit greșeli politice peste greșeli politice. In ura ei oarbă, făcută­­ din mediocre socoteli negustorești și din teamă națională, împotriva Serbiei, Austria a crezut că pescu­ind în apa­­ turbure a conflictului­­ balcanic, că servindu­se pe rînd de toate interesele vrăjmașe, că făgă­duind în acel­aș timp sprijinul ei tu­turor forțelor rivale, chit ca la mo­mentul oportun să le vîndă și să le trădeze pe toate, va putea să-și asi­gure partea leului din prada­­ impe­riului turcesc, deschizîndu-și o cale largă spre marea Egee peste tru­pul desmembrat a­l Serbiei învinse. Pentru asta a inventat statul au­tonom al Albaniei.’­" Pentru asta a maritalt visurile de heghemonie im­perialistă ale Bulgariei. Pentru as­ta ne-a împiedicat pe noi să mobili­zăm dela început și ne-a silit în ur­mă să înghițim capul rușinos al conferinței de la Petersburg. Pen­tru asta a răscolit pasiunile balca­nice, ințîțî­nd pe bulgari înpotriva grecilor și sîrbilor și trimitîndu-le prin teritoriul nostru, arme, muni­țiufriî și bani. Și tot pentru asta, în sfîrșit, în deznădejdea socotelilor ei diplomatice eșite pe dos, a încer­cat să se răzbune o ultimă dată îm­potriva tinerelor forțe balcanice și în contra soartei vitrege, lansînd balonul de încercare­ al revizuirei tratatului din București. ’ Din nenorocire însă pentru dînsa, balonul acesta, încărcat cu prea multe materii explozibile și prea greu­, a luat proporțiile unui cap formidabil. Astăzi toată abilitatea diplomați­lor de la Ballplatz se ch­eltuește în eforturi dezesperate ca să-l înghită fără sa li se oprească în gît. Un imperiu poliglot ca imperiul austriac nu încearcă niciodată za­darnic asemenea eșecuri diplomati­ce, repetate cu o constantă admira­bilă. Ceea ce­ a făcut pînă acum forța Austriei, a fost diplomația ei. Toate războaiele armatelor austria­ce în ultimul veac, au fost tot atîtea înfrîngeri. In schimb luptele ei di­plomatice au­ fost totdeauna victori­oase. Nu e nevoe să amintim pentru aceasta decit modul cum a știut să își anexeze Bosnia și Herzegovina, fără să verse sîngele unu­i singur soldat. De data asta însă ulciorul nu s’a mai întors teafăr de la fîntînă. Din zguduirile balcanice politica austriacă a eșit înfrintă. Diplomația vieneză a dat faliment. Și intențiile ei ascunse, îndreptate împotriva singurelor țări cari îi vor­­ mînca miine din colivă. Serbia și­ Romî­­nia, au apărut la lumina zilei. Astăzi suntem­ preveniți. Și tocmai pentru că suntem­ pre­veniți, și pentru că adevărul acesta începe desigur să fie bănuit și la Viena, tocmai de aceea ne temem că diplomația austriacă va înghiți cu noduri capul suprem al înfrîn­­gerei ei diplomatice. Sub INTERIMATELE ----------------­ilateral Patru miniștri ple­acă în conce­diu și anume d-niî ,­ Take Ionescu, C. Dissescu, Al. "'nrgin mo-n și Mișu-Can­t Gidti** * • •. In ultimul consiliu­ de miniștri s'a discutat firește asupra repartizărei interimatelor. Cum d. Mișu Canta­­cuzino a rugat pe președintele con­siliului să ia interimatul justiției,­­d. Maiorescu care se declarase gata să accepte interimatul internelor nu mai putea să­ dețină trei portofo­lii, pe cind alți miniștri, hotărîți să rămînă în ra­rd, n aveau nici un in­terimat. Interimatul­­ ministerului de justi­ție încredințat cHuî Maiorescu a impus clar o altă repartizare a inte­rimatelor la celelalte departamente. S’a ajuns astfel la această înțele­gere : d. Maiorescu să rămînă cu interi­mat­ul justiției, d. Amian cu a­­cel al finanței, d. Bădarăn­ cu al in­ternelor.: și d. Xenopol cu al instruc­ției. 1 Ș­i. E adevărat că din repartizarea interimatelor se poate deduce că miniștrii conservatori cari pleacă în străinătate au­ avut grija să lase ca interimari tot miniștri conser­vatori, iar miniștrii democrați au­ procedat la fel. Numai d. Take Ionescu nu avut nimic de obiectat cînd președintele consiliului s’a oferit să ia interima­tul internelor, dar d. Mișu Gantacu­­zino a răsturnat împărțeala hotărîtă de mai înainte. Ceea ce este însă curios e faptul că cei dela ..Epoca" se miră de... îndrăzneala d-lui Take Ionescu că a lăsat internele d-lui Bădarău­, iar o foaie cantacuzinistă spune că d. Bădarău­ a fost iarăși înlăturat de la interimatul instrucțiu­nei! Discuția aceasta asupra interima­telor este și o indicație asupra ra­porturilor­ actuale dintre colabora­tori. Oficiosul democrat „La Rouma­­nie“ tine să releveze mirarea „Epo­­cei" că d. Take Ionescu a „îndrăz­nit“ să dea interimatul internelor d-lui Băulărău­. „La Roumanie“ amintește foaei d-lui Filipescu­ cum nu de mult d. Bădârăă era considerat de d. Fili­pescu ca mai bun conservator decât d. Take Ionescu și cum faptul că d. Bădârău insista să se realizeze com­­er­t exprimtat, în anumite cercuri conservatoare, ca o apro­piată trecere în lagărul filipescan a actualului ministru de lucrări pu­blice. Acum foaia d-lui Filipescu revine la limbagiul pe care l’a tinid, fata de d. Bădărău, sub guvernul Canta­­cuzino Take Ionescu. Firește că politicianismul acesta e așa de ordinar in­cit a început să dezguste chiar pe cei mai puțini simpuloși dintre politicianii con­servatori. A. V. CEREȚI Reviste­lenei Trecerea Iskerului Soldații dela forturi Ne asociem cu Viitorul pentru a protesta în contra reținerii sub ar­me a celor 20000 oameni concen­trați la forturile din jurul Capitalei. Cum nici în timpul crizei Bucu­reștii n’ar fi fost amenințați de vr’un asediu, concentrarea regimentelor de cetate nu fost de o udapărată necesitate pentru operațiile militare. Din moment însă ce ne așteptam să avem războiu, nu e nimic de zis în contra acestei precauțiuni. Dar n’am­ avut bătălii și totuși re­gimentele de cetate au­ rămas con­centrate. S’a profitat de această o­­cazie pentru ca în primele două săptămîni soldații să se exerciteze cu tirul. Dar în cele două săptămîni urmă­toare, oamenii au continuat a fi re­ținuți spre a repara drumul de că­ruță de pe lângă linia forturilor. Acum a venit demobilizarea și se anunțase că ea va începe cu regi­mentele de la forturi. Se și dăduse ordin în acest sens. Nu știm însă cine a intervenit pentru contramandarea acestui or­din sub cuvînt că drumul de căruță mai are nevoe de reparații. Chiar dacă n’ar fi holera în țară și încă oamenii aceștia n’ar mai trebui să fie ținuți la torturi, ci tri­miși cît mai repede la vetrele lor, unde agricultura îi reclamă. Dar dacă avem în vedere și pericolul molimei, apoi reținerea lor e abso­lut ușuratecă și arbitrară. Să se mai noteze pe lângă aceasta că nici scopul pentru care sunt re­ținuți acești 20000 de oameni nu se îndeplinește, căci se poate spu­ne că în chipul în care se lucrează ei mai mult strică drumul decit să-l dreagă. Se pune pe drum pămînt a­­mestecat cu pietricele și cu buruieni cari îngreuiază circulația. Dacă e nevoie de o reparație ra­dicală, apoi e aceea a însăși liniei ferate de centură, ale cărei traver­se sînt putrede, așa că chiar un va­gon gol merge pe linie din săritură în săritură. Dar pentru o astfel de lucrare e corpul de geniu și acela al drumurilor de fier și ea trebuie făcută în mod serios și cu materia­lul necesar, materialul trebuincios. A reține deci acum acești oameni ca să care apă cu ciurul e și un pe­ricol pentru sănătatea publică și o pagubă pentru agricultură și o risi­pă a banului public. Să li se dea cu drumul cu o oră mai curînd. dela armata dé operațiune Usi popas la Cervcni-brck Cuvin unui socialist Primejdia bulgară era reală. Romînia a tre­buit să se miște w ... Otto Bauer este cel maiade sea­mă teoretician al partidului social­­democrat austriac. Dar el ia parte și la lupta politică a partidului său, și grație însușirilor lui deosebite este socotit de mulți ca urmașul lui Adler la șefie. Va interesa deci pe cititorii noștri să cunoască mai de aproape păre­rile lui Otto Bauer despre acțiunea Romîniei în războiul balcanic, pă­reri pe cari corespondentul nostru din Viena ni le-a comunicat telegra­fic la timp._ Avem­ înaintea noastră numărul pe Angist al lui Kampf, revista te­oretică la social-democrației aus­triace. In primul articol Otto Bauer face o amănunțită analiză a cauze­lor și consecințelor celui de al doi­lea războiu balcanic. Și chiar de la început el înlătură concepțiile sen­­timentale-morale, cari denotă nai­vitate la unii și fățărnicie la alții. „Pentru presa austriacă — zice Bauer — al doilea războiu balcanic a fost T un obiect de indignare mora­lă. Ea­ a însoțit cu blestemele ei „războiul fratricid“ dintre aliați și „iureșul h­oțesc“ (Raubrug) ,al Ro­­mîniei. Dar cu proverbe morale nu se muștruluiește istoria. Mai rod­nic ne pare să iscodim adevăratele conflicte de interese cari au împins la hotărîrea prin sabie“. După ce examinează cauzele răz­boiului dintre aliați, autorul face is­toricul politicei externe a Romîniei, arătînd zvîrcolirile ei seculare în­tre Austria și Rusia. „Romînia tre­bui să plătească cu pierderea unei provincii ajutorul dat rușilor în răz­boiul cu turcii“. In schimb primi Do­­brogea. Ce însemnătate are aceasta din urmă pentru Romînia ?. Cităm textual : „Stăpînirea Dobrogei are pentru Romînia cea mai mare însemnăta­te. Ea este o necesitate economică. Printr’în­sa Romînia ajunge la ma­re. Portul ei maritim Constanța este p­e teritoriul Dobrogei. Pe de altă parte insă această stăpînire procură Rom­îniei un nou dușman. Ea trebui să se teamă că Bulgaria se va folosi de un prilej favorabil ca să-și dezrobească conaționalii din Dobrogea de sub stăpînirea ro­mina. Și pú era ușor de apărat Dobrogea. Căci­ această creațiune artificială a­ diplomaților congresu­lui din Berlin — regatul român fă­ră Basarabia romînească, dar cu Dobrogea bulgară — n’a­re față de Bulgaria nici o graniță naturală, iar cetatea Silistra trecea drept cheia teritoriului în litigiu. Și astfel grija Dobrogei h­otăra de politica Romîniei. Ea o sili să se apropie și mai strips de Austria care nu pu­tea dori nici ea ca Dobrogea să re­­vie Bulgariei, făcînd-o pe aceasta vecina Rusiei. Dar a sili de aseme­nea să sprijine Turcia contra Bul­gariei, pentru ca nu cumva pe rui­nele Turciei europene să se ridice o Bulgarie mare, destul de puterni­că pentru a amenința Romînia în proprietatea Dobrogiei“. Din această expunere, atît de cla­ră, reiese că Otto Bauer recunoaș­te fatalitatea acțiunea Romîniei, dar le dă și­ bulgarilor dreptate din punctul lor de vedere, întru­cît el crede că Dobrogea a­ fost în ade­văr o țară bulgărească și mai este și azi prin majoritatea locuitorilor ei. Faptele arată însă că Bauer se înșală în­­ această din urmă privin­ță, — și atunci dreptatea Romîniei apare și mai strălucitoare. Și mai este ceva: s’a vorbit de invazia neașteptată în Bulgaria în momentul cînd era ocupată aiurea, etc. Otto Bauer arată că încă din 190S bărbații politici ai Bulgariei combateau partidul războinic cu­ ar­gumentul că în cazul unui războiu, Bulgaria ar fi atacată de Romînia. Prin urmare nu poate fi vorba de surpriză și bulgarii cînd au­ intrat în două războaie consecutive au­ contat pe intervenția Romîniei. De­cît, în grandomania lor fără perev­eche, au crezut că pot trece peste­ ea ca peste o cantitate neglijabilă­. E în adevăr o ironie a soartei în­ faptul că presa oficioasă austriacă atacă Romînia, iar presa socialistă* prin cele trei oficioase ale ei —* „Arbeiter-Zeitung“, „Volkstribüne“ și „Kampf“ — apără o acțiune răz­­boinică a guvernului român.­­ Tratatul d­e paurs e favorabil Bulgariei CUM DOVEDEȘTE „LE TEMPS“* CA’ BULGARIA E MAI FOLOSITA DE­CIT GRECIA „Le Temps“ demonstra ca acor­d" dîndu-se Greciei Cavala, nu s’a pro­­­dus nici o ruptură a echilibrului ma­­­cedonean, cum susține Austria. Anume, spune „Le Temps“, cei dela Viena găsesc că repartiția îm scrisă în tratatul dela București nu­ e echitabilă etnicește. Or, ce ar fii dacă s’ar stabili că Bulgaria, în­­ virtutea tratatului, capătă mai multij decit cererea de odinioară și căci Grecia, dimpotrivă, capătă mai pu­­țin decit îi recunoaște Bulgaria? . Demonstrațțiunea se poate facet] pe baza acordului înfăptuit în Măr­­­­tie 1912 intre delegații bulgari și greci deoparte și turcii de au­toi, înf­ privința repartizărei scaunelor, dej; deputat în parlamentul turcesc. A­­­cest acord ia fost negociat în mod o*i­ficial; a fost primit bine de aminti­t două părțile și „Dwernik“ din So­fi­a, i-a recunoscut o mare im­portanță.'* * -'i ' i ! Scaunele,­­atunci, erau astfel re-­pa­­tizate, că bulgarii aveau în Ma­­cedonia 5 față de 10 grecești; hj. Tracia 1 față de 8 grecești, în a­ ú­­mîndouă provinciile la un loc (lă­­ sind la o parte vechea Serbie) 6 sca­­­­une bulgare față de 18 grecești. I Pentru întreaga Tutieie europea­nă — Tracia, Macedonia, Vechea Serbie, Constantinopolull șii Epiruii —scaunele, după acordul oficial bu­l­­garo-grec, dădeau repartiția: 8 bulgare, 25 grecești. Trebue să se tina seama ca 21 scaune bulgare din 6 ale Macedo­­niei de­­ nord , reprezintă populați­i bulgare compacte, pe cînd 15 scau­ne grecești din 18, reprezintă pop­u­­lați­ile grecești compacte din Tiracia­ și Macedonia de la sud și delta este 1 Odată acestea stabilite,* se poatei trage încheerea că bulgarii, în toa­tă Tracia și Macedonia, nu sînt mai mulți de 400.000, pe cînd grecii—ți­nînd seama chiar numai de popula­țiile grecești compacte —sînt 1 mi­­lion 500.000.­­ Aceste date fiind indiscutabile, spune „Le Temps“, să luăm acum frontiera trasată la București și săi, facem o comparație. Iată ce se con­stată, că mai toți cei 400.000 de­ bulgari, afară de vreo cîteva ex­cepții, cad în partea Bulgariei; că­ cei 1.500.000 de greci se reparti­zează ,astfel: 225.000 Turciei; 125 m­ii Serbiei; 450.000 Bulgariei, 650 mii Greciei; deci mai mult de o treime din populația greaca trece, sub dominatiunea bulgară. Așa fiind, cînd se lasă Greciei Cavala, care e oraș curat grecesc, ea capătă numai strictul minimum din ceea ce­ î­i asigură statisticile,­ din momentul ce înșiși bulgarii ad­­miteau­ în 1912 că proporția de la greci la bulgari în Macedonia și Tracia e de 6 față de 18 și în an­samblul Turciei europene de 8 fața de 25, adică, în amîndouă cazurile, de 3 contra 1. Și, sfîrșește „Le Temps“, tratatul din București e departe de­ a res­pecta în folosul Greciei această proporție de 3 la 1, căci Bulgaria cîștigă, gratie tratatului, 1.200.000 de suflete, pe cînd Grecia numai, 1.500.000. Deci, n­u în folosul Bul­gariei ar trebui restabilit echilibru), și cel mai cuminte foc­ru este să se admită acela pe care Tail statorni­cit cei interesați. «!!

Next