Adevěrul, august 1913 (Anul 26, nr. 8579-8608)
1913-08-01 / nr. 8579
Anul al XXVÍ-lea Nn. 8579 FONDATOR ALEX. V. BELOIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI} București, Strada Sărindar No. 11 «♦i» Apare zilnic 5 Bani Exemplarul * • . . . ............ cu ultimele știri telegrafice și telefonice Confederația balcanică , .ca....— — . —■ —. Ee erei tactim uriantari Bulgarii o cred imposibilă. — Sîrbii spun că e o necesitate imperioasă — . Pentru a cunoaște mai precis și mai clar cum c primita ideea confederației balcanice, am socotit ,că este bine să cercetăm ce cred în această privință înșiși factorii cu răspundere din statele interesate la realizarea ei. In acest scop ne-am adresat d-lor Venizelos, primul ministru al Greciei, Pasici, primul ministru al Serbiei și Tonceff, șeful delegațiunei bulgare la conferința păcii în București. D. Venizelos ne-a spus că, cu prilejul celei dinții cuvîntări pe care o va ține în public, își va fi rata părerile sale asupra marelui problem al confederației statelor balcanice. "Acest prilej urma să fie la banchetul de aseară al sindicatului ziariștilor. Cum însă d. Venizelos se simțea foarte obosit, s’a mărginit să improvizeze cîteva cuvinte măgulitoare pentru rolul educator al presei căreia îi incumbă ..să lucreze la realizarea ideei care s’a degajat din lucrările și rezultatul conferinței“. Dăm dar astăzi părerile d-lui Pasici și declarația d-lui Tonceff și credem bine să atragem atenția cititorilor asupra declarațiilor privitoare la aceeași problemă făcute de d. Take Ionescu în interviewul acordat corespondentului lui Frankfurter Zeitung. Acest interview îl publicăm în pagina a treia a numărului de azi și pasagiul respectiv e intitulat Efectele tratatului în viitor. Este însă foarte greu de crezut că această ideie poate fi realizată după evenimentele cari ne au pus în dușmănie cu foștii noștri aliați. Tot ce se poate spera în prezent, este să putem stabili relațiuni de bună vecinătate între noi și grecii și sîrbii. Cu tot războiul care a fost, chestiunea s’ar fi pus altfel, dacă adversarii noștri ar fi arătat moderațiune în pretențiile lor; dar, după o asemenea pace pe care am fost nevoiți s’o admitem aici, cei mai optimiști dintre noi, n’ar putea să întrevadă la orizont o apropiată confederație. Sarcina din dificilă cum era, a devenit imposibilă, din cauza refuzului categoric al sîrbilor de a acorda cea mai mică libertate bulgarilor din Macedonia. Cât despre România, pentru care noi nu păstrăm nici un fel de resentiment și cu care am semnat pacea fără nici un fel de gunoi ascuns, — relațiile noastre cu dînsa se vor putea stabili foarte lesne pe baza unei încrederi reciproce și a unei apropieri economice. "Aceasta este cel puțin intenția noastră, care este sinceră. W. D. TONDEFF D. PASSCI Bl Părerea d-lui Passici ! Problema aceasta a confederației balcanice am spus-o bătrînului primr,ministru al Serbiei, d-lul Pasici. — O apropiere a diferitelor state balcanice, ne-a spus d-sa, a devenit astăzi o necesitate care se impune cu puterea unui adevăr elementar. Dificultăți ea ar întîmpina numai din partea Bulgariei care, se'nțelege, e nemulțumită aicum, cînd răr,de ei sînt încă deschise și i se pare că a suferit o nedreptate. Lăsați să treacă însă cîtiva ani și să vada Bulgaria ,că ceea ce s’a stabilit acumTi nu mai poate fi schimbat, — și o veți vedea și pe dînsa întîlnindu-se cu celelalte state balcanice în sentimentul just al necesitatei unui acord înstruitoare. 1 i Legînd de această idee ne-am permis să-l întrebăm pe d. Pasiéi, pe ce cale crede .că s’ar putea realiza mai lesne și mai repede apropierea între statele balcanice, D. Pasici ne-a răspuns : ■— începutul înțelegerei generale ,și introducerea la înțelegerea politică nu poate fi decit recunoașterea și dezvoltarea intereselor economice comune și reciproce. In această ordine de idei ar fi natural să ne gîndim la o uniune vamală, dar.timpul pentru aceasta nu e încă sosit, pe lingă că tratatele comerciale existente, sînt în vigoare. iDar mai există o serie întreagă de altte relațiunî economice cari pot face începutul unei strîmse înțelegeri. Astfel e chestiunea drumurilor de fer și a podului peste Dunăre, cu care cred că încă în toamna aceasta vor avea să se ocupe Camarile d-voastră și Skupștinia noastră. Un modest început am și făcut prin faptul că am admis în principiu între Romînia și Serbia tariful poștal intern, in curîndutoritătile competente delta dv. și dela noi vor încheia convenția respectivă. Și sper că convenția aceasta va însemna începutul acelui șir de acte de cari vă vorbeam și care ar pregăti mai bine ca orice tratative, înțelegerea cea mare și decisivă, pe care d-voastră o doriți.85-1 Am căutat să atingem delicata chestieme a importanței ce ar avea o înțelegere strînsă a statelor balcanice fața de amestecul și ingerințele marilor puteri, iD. Pasici a ezitat să se pronunțe cu privire la această chestiune. D-sa ne-a spus : — Nici Serbia, și nici vreun alt stat balcanic, nu cred să se gîndească la o politică agresivă față de vreo mare putere, înțelegerea statelor balcanice s’ar face deci nu împotriva a cuiva, ci în primul rînd în vederea intereselor lor comune. Că însă, o priimejdie comună ar strînge și mai mult și mai definitiv legăturile dintre statele balcanice, aceasta e evident. * D. Pasici revenea mereu în vederea unei înțelegeri, asupra atitudinei Bulgariei. In ultimă linie d-sa crede că și Bulgaria va fi mai repede decit se crede, gata să intre în înțelegerea statelor balcance și aceasta mai ales în vederea faptului că spre Răsărit îi mai așteaptă o mare problemă,cea a Constantinopolului care, numai prin solidaritatea și unirea statelor balcanice ar putea găsi o soluție favorabilă tuturor. Cum se vede d. Pasici crede și în necesitatea unei înțelegeri a statelor balcanice și în posibilitatea, ba chiar probabilitatea, ca ea să fie realizată. B. Ce declară d. Tonceff Nu va surprinde pe nimeni faptul că bulgarii nu vorbesc cu entuziasm despre confederația balcanică. A doua zi după războiul fratricid, care s’a terminat printr’o pace dureroasă pentru draști, e natural ca bulgarii să nu se poată gîndi încă la o alianță cu acei cu cari sailor,dușmănii atîta. Am rugat totuși pe d. ministru Tonceff, șeful delegațiunei bulgare, sa binevoiască a ne lămuri, care este, după d-sa, atitudinea Bulgariei față de ideea confederatiunei și care va fi politica guvernluíu-sac față de celelalte state balcanice. Iată ce ne declară d. Tonceff: — Confederația balcanică este o ideie care a avut, întotdeauna, numeroși și sinceri partizani în Bulgaria: . ~~~*~ ' — Anglia și chestia Adrianopolului DISCURSUL LUI SIR GREY Londra, 31 Iulie.—Cuvîntarea ținută de Sir Grey în parlament a făcut o bună impresie. In partea unde se ocupă cu chestiunea Adrianopolului apare ca fapt nou promisiunea făcută Turciei că puterile îi vor fi favorabile în chestia indemnizațiilor de războiu. Se crede că se va găsi o bază de înțelegere oferindu-se Turciei pentru evacuarea Adrianopolului un ajutor financiar cum s’a acordat și Muntenegrului. Numai, bineînțeles, în proporție mai mare. Joi 1 August 1913 DIRECTOR POLITIC CONSTUINLE Abonamente cu premiu :::::::::;:: l*ml »0.4 I8.~ tÎSi. iunl.......................... s 6.» Cp Pentru străinătate prețul este indoia !tu TELEFON.“ Capitala...................No. 141042« „ 34/73 ” ". A*f Provincia ...».. 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 de la corespondenții săi «141» Hapul supremi ■ —— ------------------ L’a înghițit biata Austria ! O telegramă urgentă sosită azi dimineață în Capitală, ne-a vestit că diplomația vieneză, după ce a fost arogantă și dîrjă la început, după ce ,a cerut în gura mare cancelariilor europene revizuirea tratatului de pace de la București, după ce a scăldat-o apoi cîteva zile bălăcindu-se într’o serie infinită de argații, de intrigi, de manifestații ipocrite de dragoste față de noi și față de toți, convingîndu-se în sfîrșit că a rămas neputincioasă și izolată în fața tratatului definitiv de pace, a ridicat ochii candizi spre cer și a înghițit cu noduri odată cu propunerea avortată de revizuire capul suprem al umilinței ei diplomatice. De la izbucnirea conflictului balcanic, Austria a îngrămădit greșeli politice peste greșeli politice. In ura ei oarbă, făcută din mediocre socoteli negustorești și din teamă națională, împotriva Serbiei, Austria a crezut că pescuind în apa turbure a conflictului balcanic, că servinduse pe rînd de toate interesele vrăjmașe, că făgăduind în acelaș timp sprijinul ei tuturor forțelor rivale, chit ca la momentul oportun să le vîndă și să le trădeze pe toate, va putea să-și asigure partea leului din prada imperiului turcesc, deschizîndu-și o cale largă spre marea Egee peste trupul desmembrat al Serbiei învinse. Pentru asta a inventat statul autonom al Albaniei.’" Pentru asta a maritalt visurile de heghemonie imperialistă ale Bulgariei. Pentru asta ne-a împiedicat pe noi să mobilizăm dela început și ne-a silit în urmă să înghițim capul rușinos al conferinței de la Petersburg. Pentru asta a răscolit pasiunile balcanice, ințîțînd pe bulgari înpotriva grecilor și sîrbilor și trimitîndu-le prin teritoriul nostru, arme, munițiufriî și bani. Și tot pentru asta, în sfîrșit, în deznădejdea socotelilor ei diplomatice eșite pe dos, a încercat să se răzbune o ultimă dată împotriva tinerelor forțe balcanice și în contra soartei vitrege, lansînd balonul de încercare al revizuirei tratatului din București. ’ Din nenorocire însă pentru dînsa, balonul acesta, încărcat cu prea multe materii explozibile și prea greu, a luat proporțiile unui cap formidabil. Astăzi toată abilitatea diplomaților de la Ballplatz se cheltuește în eforturi dezesperate ca să-l înghită fără sa li se oprească în gît. Un imperiu poliglot ca imperiul austriac nu încearcă niciodată zadarnic asemenea eșecuri diplomatice, repetate cu o constantă admirabilă. Ceea ce a făcut pînă acum forța Austriei, a fost diplomația ei. Toate războaiele armatelor austriace în ultimul veac, au fost tot atîtea înfrîngeri. In schimb luptele ei diplomatice au fost totdeauna victorioase. Nu e nevoe să amintim pentru aceasta decit modul cum a știut să își anexeze Bosnia și Herzegovina, fără să verse sîngele unui singur soldat. De data asta însă ulciorul nu s’a mai întors teafăr de la fîntînă. Din zguduirile balcanice politica austriacă a eșit înfrintă. Diplomația vieneză a dat faliment. Și intențiile ei ascunse, îndreptate împotriva singurelor țări cari îi vor mînca miine din colivă. Serbia și Romînia, au apărut la lumina zilei. Astăzi suntem preveniți. Și tocmai pentru că suntem preveniți, și pentru că adevărul acesta începe desigur să fie bănuit și la Viena, tocmai de aceea ne temem că diplomația austriacă va înghiți cu noduri capul suprem al înfrîngerei ei diplomatice. Sub INTERIMATELE ----------------ilateral Patru miniștri pleacă în concediu și anume d-niî , Take Ionescu, C. Dissescu, Al. "'nrgin mo-n și Mișu-Cant Gidti** * • •. In ultimul consiliu de miniștri s'a discutat firește asupra repartizărei interimatelor. Cum d. Mișu Cantacuzino a rugat pe președintele consiliului să ia interimatul justiției,d. Maiorescu care se declarase gata să accepte interimatul internelor nu mai putea să dețină trei portofolii, pe cind alți miniștri, hotărîți să rămînă în rard, n aveau nici un interimat. Interimatul ministerului de justiție încredințat cHuî Maiorescu a impus clar o altă repartizare a interimatelor la celelalte departamente. S’a ajuns astfel la această înțelegere : d. Maiorescu să rămînă cu interimatul justiției, d. Amian cu acel al finanței, d. Bădarăn cu al internelor.: și d. Xenopol cu al instrucției. 1 Și. E adevărat că din repartizarea interimatelor se poate deduce că miniștrii conservatori cari pleacă în străinătate au avut grija să lase ca interimari tot miniștri conservatori, iar miniștrii democrați au procedat la fel. Numai d. Take Ionescu nu avut nimic de obiectat cînd președintele consiliului s’a oferit să ia interimatul internelor, dar d. Mișu Gantacuzino a răsturnat împărțeala hotărîtă de mai înainte. Ceea ce este însă curios e faptul că cei dela ..Epoca" se miră de... îndrăzneala d-lui Take Ionescu că a lăsat internele d-lui Bădarău, iar o foaie cantacuzinistă spune că d. Bădarău a fost iarăși înlăturat de la interimatul instrucțiunei! Discuția aceasta asupra interimatelor este și o indicație asupra raporturilor actuale dintre colaboratori. Oficiosul democrat „La Roumanie“ tine să releveze mirarea „Epocei" că d. Take Ionescu a „îndrăznit“ să dea interimatul internelor d-lui Băulărău. „La Roumanie“ amintește foaei d-lui Filipescu cum nu de mult d. Bădârăă era considerat de d. Filipescu ca mai bun conservator decât d. Take Ionescu și cum faptul că d. Bădârău insista să se realizeze comert exprimtat, în anumite cercuri conservatoare, ca o apropiată trecere în lagărul filipescan a actualului ministru de lucrări publice. Acum foaia d-lui Filipescu revine la limbagiul pe care l’a tinid, fata de d. Bădărău, sub guvernul Cantacuzino Take Ionescu. Firește că politicianismul acesta e așa de ordinar incit a început să dezguste chiar pe cei mai puțini simpuloși dintre politicianii conservatori. A. V. CEREȚI Revistelenei Trecerea Iskerului Soldații dela forturi Ne asociem cu Viitorul pentru a protesta în contra reținerii sub arme a celor 20000 oameni concentrați la forturile din jurul Capitalei. Cum nici în timpul crizei Bucureștii n’ar fi fost amenințați de vr’un asediu, concentrarea regimentelor de cetate nu fost de o udapărată necesitate pentru operațiile militare. Din moment însă ce ne așteptam să avem războiu, nu e nimic de zis în contra acestei precauțiuni. Dar n’am avut bătălii și totuși regimentele de cetate au rămas concentrate. S’a profitat de această ocazie pentru ca în primele două săptămîni soldații să se exerciteze cu tirul. Dar în cele două săptămîni următoare, oamenii au continuat a fi reținuți spre a repara drumul de căruță de pe lângă linia forturilor. Acum a venit demobilizarea și se anunțase că ea va începe cu regimentele de la forturi. Se și dăduse ordin în acest sens. Nu știm însă cine a intervenit pentru contramandarea acestui ordin sub cuvînt că drumul de căruță mai are nevoe de reparații. Chiar dacă n’ar fi holera în țară și încă oamenii aceștia n’ar mai trebui să fie ținuți la torturi, ci trimiși cît mai repede la vetrele lor, unde agricultura îi reclamă. Dar dacă avem în vedere și pericolul molimei, apoi reținerea lor e absolut ușuratecă și arbitrară. Să se mai noteze pe lângă aceasta că nici scopul pentru care sunt reținuți acești 20000 de oameni nu se îndeplinește, căci se poate spune că în chipul în care se lucrează ei mai mult strică drumul decit să-l dreagă. Se pune pe drum pămînt amestecat cu pietricele și cu buruieni cari îngreuiază circulația. Dacă e nevoie de o reparație radicală, apoi e aceea a însăși liniei ferate de centură, ale cărei traverse sînt putrede, așa că chiar un vagon gol merge pe linie din săritură în săritură. Dar pentru o astfel de lucrare e corpul de geniu și acela al drumurilor de fier și ea trebuie făcută în mod serios și cu materialul necesar, materialul trebuincios. A reține deci acum acești oameni ca să care apă cu ciurul e și un pericol pentru sănătatea publică și o pagubă pentru agricultură și o risipă a banului public. Să li se dea cu drumul cu o oră mai curînd. dela armata dé operațiune Usi popas la Cervcni-brck Cuvin unui socialist Primejdia bulgară era reală. Romînia a trebuit să se miște w ... Otto Bauer este cel maiade seamă teoretician al partidului socialdemocrat austriac. Dar el ia parte și la lupta politică a partidului său, și grație însușirilor lui deosebite este socotit de mulți ca urmașul lui Adler la șefie. Va interesa deci pe cititorii noștri să cunoască mai de aproape părerile lui Otto Bauer despre acțiunea Romîniei în războiul balcanic, păreri pe cari corespondentul nostru din Viena ni le-a comunicat telegrafic la timp._ Avem înaintea noastră numărul pe Angist al lui Kampf, revista teoretică la social-democrației austriace. In primul articol Otto Bauer face o amănunțită analiză a cauzelor și consecințelor celui de al doilea războiu balcanic. Și chiar de la început el înlătură concepțiile sentimentale-morale, cari denotă naivitate la unii și fățărnicie la alții. „Pentru presa austriacă — zice Bauer — al doilea războiu balcanic a fost T un obiect de indignare morală. Ea a însoțit cu blestemele ei „războiul fratricid“ dintre aliați și „iureșul hoțesc“ (Raubrug) ,al Romîniei. Dar cu proverbe morale nu se muștruluiește istoria. Mai rodnic ne pare să iscodim adevăratele conflicte de interese cari au împins la hotărîrea prin sabie“. După ce examinează cauzele războiului dintre aliați, autorul face istoricul politicei externe a Romîniei, arătînd zvîrcolirile ei seculare între Austria și Rusia. „Romînia trebui să plătească cu pierderea unei provincii ajutorul dat rușilor în războiul cu turcii“. In schimb primi Dobrogea. Ce însemnătate are aceasta din urmă pentru Romînia ?. Cităm textual : „Stăpînirea Dobrogei are pentru Romînia cea mai mare însemnătate. Ea este o necesitate economică. Printr’însa Romînia ajunge la mare. Portul ei maritim Constanța este pe teritoriul Dobrogei. Pe de altă parte insă această stăpînire procură Romîniei un nou dușman. Ea trebui să se teamă că Bulgaria se va folosi de un prilej favorabil ca să-și dezrobească conaționalii din Dobrogea de sub stăpînirea romina. Și pú era ușor de apărat Dobrogea. Căci această creațiune artificială a diplomaților congresului din Berlin — regatul român fără Basarabia romînească, dar cu Dobrogea bulgară — n’are față de Bulgaria nici o graniță naturală, iar cetatea Silistra trecea drept cheia teritoriului în litigiu. Și astfel grija Dobrogei hotăra de politica Romîniei. Ea o sili să se apropie și mai strips de Austria care nu putea dori nici ea ca Dobrogea să revie Bulgariei, făcînd-o pe aceasta vecina Rusiei. Dar a sili de asemenea să sprijine Turcia contra Bulgariei, pentru ca nu cumva pe ruinele Turciei europene să se ridice o Bulgarie mare, destul de puternică pentru a amenința Romînia în proprietatea Dobrogiei“. Din această expunere, atît de clară, reiese că Otto Bauer recunoaște fatalitatea acțiunea Romîniei, dar le dă și bulgarilor dreptate din punctul lor de vedere, întrucît el crede că Dobrogea a fost în adevăr o țară bulgărească și mai este și azi prin majoritatea locuitorilor ei. Faptele arată însă că Bauer se înșală în această din urmă privință, — și atunci dreptatea Romîniei apare și mai strălucitoare. Și mai este ceva: s’a vorbit de invazia neașteptată în Bulgaria în momentul cînd era ocupată aiurea, etc. Otto Bauer arată că încă din 190S bărbații politici ai Bulgariei combateau partidul războinic cu argumentul că în cazul unui războiu, Bulgaria ar fi atacată de Romînia. Prin urmare nu poate fi vorba de surpriză și bulgarii cînd au intrat în două războaie consecutive au contat pe intervenția Romîniei. Decît, în grandomania lor fără pereveche, au crezut că pot trece peste ea ca peste o cantitate neglijabilă. E în adevăr o ironie a soartei în faptul că presa oficioasă austriacă atacă Romînia, iar presa socialistă* prin cele trei oficioase ale ei —* „Arbeiter-Zeitung“, „Volkstribüne“ și „Kampf“ — apără o acțiune războinică a guvernului român. Tratatul de paurs e favorabil Bulgariei CUM DOVEDEȘTE „LE TEMPS“* CA’ BULGARIA E MAI FOLOSITA DECIT GRECIA „Le Temps“ demonstra ca acord" dîndu-se Greciei Cavala, nu s’a produs nici o ruptură a echilibrului macedonean, cum susține Austria. Anume, spune „Le Temps“, cei dela Viena găsesc că repartiția îm scrisă în tratatul dela București nu e echitabilă etnicește. Or, ce ar fii dacă s’ar stabili că Bulgaria, în virtutea tratatului, capătă mai multij decit cererea de odinioară și căci Grecia, dimpotrivă, capătă mai puțin decit îi recunoaște Bulgaria? . Demonstrațțiunea se poate facet] pe baza acordului înfăptuit în Mărtie 1912 intre delegații bulgari și greci deoparte și turcii de autoi, înf privința repartizărei scaunelor, dej; deputat în parlamentul turcesc. Acest acord ia fost negociat în mod o*ificial; a fost primit bine de amintit două părțile și „Dwernik“ din Sofia, i-a recunoscut o mare importanță.'* * -'i ' i ! Scaunele,atunci, erau astfel re-patizate, că bulgarii aveau în Macedonia 5 față de 10 grecești; hj. Tracia 1 față de 8 grecești, în a úmîndouă provinciile la un loc (lă sind la o parte vechea Serbie) 6 scaune bulgare față de 18 grecești. I Pentru întreaga Tutieie europeană — Tracia, Macedonia, Vechea Serbie, Constantinopolull șii Epiruii —scaunele, după acordul oficial bulgaro-grec, dădeau repartiția: 8 bulgare, 25 grecești. Trebue să se tina seama ca 21 scaune bulgare din 6 ale Macedoniei de nord , reprezintă populații bulgare compacte, pe cînd 15 scaune grecești din 18, reprezintă populațiile grecești compacte din Tiracia și Macedonia de la sud și delta este 1 Odată acestea stabilite,* se poatei trage încheerea că bulgarii, în toată Tracia și Macedonia, nu sînt mai mulți de 400.000, pe cînd grecii—ținînd seama chiar numai de populațiile grecești compacte —sînt 1 milion 500.000. Aceste date fiind indiscutabile, spune „Le Temps“, să luăm acum frontiera trasată la București și săi, facem o comparație. Iată ce se constată, că mai toți cei 400.000 de bulgari, afară de vreo cîteva excepții, cad în partea Bulgariei; că cei 1.500.000 de greci se repartizează ,astfel: 225.000 Turciei; 125 mii Serbiei; 450.000 Bulgariei, 650 mii Greciei; deci mai mult de o treime din populația greaca trece, sub dominatiunea bulgară. Așa fiind, cînd se lasă Greciei Cavala, care e oraș curat grecesc, ea capătă numai strictul minimum din ceea ce îi asigură statisticile, din momentul ce înșiși bulgarii admiteau în 1912 că proporția de la greci la bulgari în Macedonia și Tracia e de 6 față de 18 și în ansamblul Turciei europene de 8 fața de 25, adică, în amîndouă cazurile, de 3 contra 1. Și, sfîrșește „Le Temps“, tratatul din București e departe de a respecta în folosul Greciei această proporție de 3 la 1, căci Bulgaria cîștigă, gratie tratatului, 1.200.000 de suflete, pe cînd Grecia numai, 1.500.000. Deci, nu în folosul Bulgariei ar trebui restabilit echilibru), și cel mai cuminte focru este să se admită acela pe care Tail statornicit cei interesați. «!!