Adevěrul, septembrie 1913 (Anul 26, nr. 8610-8639)
1913-09-01 / nr. 8610
Anni al XXVT-lea No. £510 FONDATOR ALEX. V. BELOIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI i București, Strada Sărindar No. 1i «♦» Apare zilnic cu ultimele știri La ordinea zilei sunt încă relele tratămente din armată și ele sînt obiectul de discuțiune al presei, o parte cautînd să acopere sălbăticiile comise, astă parte și presa cea citită, făcîndu-și datoria de a le denunța și a a căuta să găsească leacul acestei stări de lucruri. Un moment chiar sa sperat că în sfîrșit se va face lumină și dreptate, pedepsindu-se cei vinovați. Se vorbea—chiar la noi s’a scris—că se va numi o comisiune care să cerceteze toate plângerile trupei contra fărădelegilor unor superiori. Zadarnică speranță! S’au instituit două comisiuni: una pentru cercetarea neregulelor intendenței militare, alta pentru acea a relei funcționări ori a inexistenței serviciului medical. ’In ceea ce privește relele tratamente suferite de soldați și de gradele inferioare, nici o mișcare, decit doar tăcerea disprețuitoare față de mojic, de țopîrlan! • e • Un fapt este fără îndoială adevărat. Țara întreagă, în cel mai cald avînt a plecat să’și facă datoria. A plecat oștirea noastră în cîntece și cu. Hori la pălărie și s’a întors ofintă și mai cu seamă moralmente zdrobită. Fiecare a avut să îndure, nu greutățile războiului, la care fiecare s’aștepta, ci reaua voință și sălbătăcia superiorilor. Știm că sunt și excepțiuni. Acolo unde coloneii au fost oameni cu scaun la cap și oameni de omenie, totul s’a petrecut în chip normal, pe cit norma! se putea petrece, fără de serviciu sanitar și fară de serviciu de subzistență inteligent organizat. Dar a suferit și trupa, au suferit și superiorii, a fost o frăție întru suferință, fără de recriminări, fără de brutalități, fără de sălbăticii. Mi se raportează în această privință gestul nobil al generalului Lambru, care nu știm în ce localitate, fiindcă trupa nu mîncase, a pus de s’a vărsat în apă mîncarea dela popota ofițerilor, pentru ca să fie o pildă și o frăție în privațiuni între ofițeri șî soldați. Dacă faptul este adevărat, mă descopăr respectuos înaintea bătrînului soldat .i • • • Dar nu tot astfel s’au petrecut lucrurile pretutindeni și în general vorbind răul a fost regulă generală și binele excepțiune. Grație acestui fapt, soldații noștri s’au întors, amărîti, umiliți, decepționați și blestemîndu-șî ziua când s’au dus să’șî apere țara. Acest sentiment public este oribil, este un adevărat dezastru moral și opera aceasta este opera nefastă a acelor superiori cari au dus strășnicia pînă la sălbătăcit; și au socotit trupa de oameni liberi pe cari o conduceau la victorie ori la moarte, au socotit-o mai rău decit o turmă de vite. Dar ni se spune, de ce generalizăm? Pentru că din toate părțile ne vin plîngeri, fiindcă ele sunt întovărășite de dovezi și fiindcă — dacă pe ici pe colo, vor fi fiind exagerări, — regula generala este, că armata a suferit nu numai din cauza incuriei și incapaciităței comandamentului superior, și a inexistentei serviciului medical, dar și din cauza lipsei de omenie a șefilor direcți,cari au confundat energia cu brutalitatea și astfel, au făcut din cei cîteva sute de mii de soldați, cari plecau entuziaști la moarte, o jumătate de milion de răzvrătiți și de dezgustați. Ar trebui ca cei de sus, să asculte plîngerile pe cari le ascultăm noi ,și astfel cum le ascultăm, ar trebui să aplece urechea la ceea ce spun transilvănenii, cari au dezertat ca să „treacă în „țară“ și să plece la războiu, ar trebui să citească tot ce ni se scrie și să vadă, dacă este prefăcătorie, minciună ori tristul adevăr ?, • • • Dar ce ni se răspunde? Ni se aduce cazul unui profesor care a cerut colonelului său să-l facă... vizitiu, ni se citează faptul de violare al unei copile de cinci ani de către un soldat, ni se vorbește de scrisori surprinse și mincinoase, în cari se povestesc atîtea mizerii închipuite , pentru a stoarce bani de acasă... .Vor fi fiind toate acestea adevărate, fiindcă de între cinci sute de mii de oameni, trebue să fie și lași și criminali și lichele. Dar cine se ocupă de ele? Cine le ia apărarea? Și chiar dacă. între o mie de cazuri adevărate s’ar strecura și unul neadevărat ori exagerat, — nu punem mina în foc pentru toți. — faptul este cert ii spun și soldații și ofițerii cei de omenie, îi spun că întreaga campanie a fost o sălbătăcie și că e de mirare că nu s'a fitimplat, nici o rebeliune, ori reacționare de acelea , cari dezonorează o armată civilizată. Romanul „s’am arătat mai răbdător și mai disciplinat decit pare și tocmai pentru această ar trebui cel puțin o reparație morală Dar de ce am spera la așa ceva? Corb la corb nu-și scoate ochii Spiritul rău înțeles de camaraderie, va prezida la cercetarea cazurilor și dacă vreunul din cei vinovați va ajunge în consiliul de războiu, achitarea este sigură. E o întreagă educație de făcut, pe care eu unul de desperez să o văd înfăptuită, fiindcă de treizeci de ani de când lupt pentru aceasta, văd azi cu părere de rău, că rezultatul luptei mele este aproape nul. E o constatare negreșit tristă, nu pot face nici o încheiere generală, renunț pentru moment ca să mai trag chiar nădejde, căci se vede că, ceea ce există în obiceiul de toate zilele, unde bătăi;« este o regulă, tot astfel este și in armată, chiar când fiii țării, pleacă, soldați și ofițeri, ca să moară pentru „Patrie". Totuși trebue să revin — ceea ce voi face mîine. CONSTHULE NAZBATII S’o lăsăm ! Știți ce ? Hai s’o lăsăm moartă. La"Piti ’siv mai "vorbească:“să nu se mai scrie nimic, nici de felul cum unii ofițeri ’și cătj tratat, sau mai bine zis și-au maltratat soldații, nicî de isprăvile intendentei și ale serviciului sanitar militar. Să spunem că totul s’a petrecut ato iartod ideal, că a fost ceva lîntr-'n lînă ! Tată, „Monitorul Oficial“ spală pe unul, „Epoca“ pe altul. ..Viitorul“ își are și el spălătoria și spălații lui, de ce n ar avea și cei bătutî, cel Flămînziți, cei neîngrijiți spălătoria lor ? Mai ales că ei fiind — după concepția ,și sentimentele celor mari — niște, nespălați, nu le-ar strica sa aibă și eî o spălătorie ! Stal, zău, s’o lăsăm moartă, că tot așa a făcut și Turcia-și ați văzut ce bine a eșit la văpsea ! Pac 6 Bani Exemplarul Duminică septembre 191« SHMMBWI— III HIM III IWIHIMilIIIIIIIHI fflWHMKWHBHMK DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonament® cu premii* *.*.................................................*>•» »o.VBSW «tint *••*••«•••«»• * US*--** $ TPti îmi......................................... , C Pentru străinătate prețul este indoft. telegrafice și I J .— — -- - I telefonice de la corespondenții săi «♦(» TELEFON apitala....................No. 14 IO ,, •«»•«,. 34/73 rovincia..................... 14/99 > ..Străinătatea . . . „ 12/40 c«La“AVrs ««Îl ’ Să ne ocupăm și de holeră! Milităria d-lui Brătianu De cînd s'au semnalat primele cazuri de holeră în armata noastră de ocupațiune, și în țară, toate ziarele au publicat în fiecare zi articole lungi, de cele mai multe ori iscălite, de nepregătiți și necunoscători. Miniștri, avocați, ziariști, politiciani și alte categorii de, oameni s'au simțit datori să-și spună cuvind asupra holerei, s'o discute, s’o maltrateze, să creeze fantezii și mofturi. S’au scris atîtea despre, holeră, s’au pus in primele pagini ale ziarelor atîtea figuri mărețe medicale și paramedicale incit de le-ai strins ge, ai;umple biblioteci întregi... .; S’au scris prea multe si’ de. prea mulți, cari a ari ideie de ceia ce este o epidemie și o boală calip,Icra : acest fapt a contribuit ca să se formeze în jurul epidemiei o atmosferă difuză, o nebuloasă, în care. nimeni nu mai poate citi adevărul. Alica, a aim, in ultimul timp ,au început să apară, greoi-de-tot, raze luminoase cari..să ne arate starea de lucruri destul de gravă. Cițiva medici de seamă și profesori ai facultăței, au luat condeiul în mină și acuză în fața opiniei publice. Vorbesc deschis și cinstit— după cum o vom face-o și noi — arătînd cu toată durerea, starea reală a tarei noastre și adevăratele ravagii pe cari le face holera. Europa a avut loc la 1823 încoace șase mari epidemii de holeră, asiatică : 1830—1837, 1847- 1855, 1865 -1874, 1884—1887, 1893—1895. De la 1895 și pînă azi au mai apărut mici focare de holeră sporadică, fără extensiune,fără contagiune și neprezentînd caracterele specifice ale holerei asiatice. . 1913 v a fi înscris in Istoria epidemiilor de holeră, ca anul în care a apărut a șaptea epidemie intr’ca parte a Europei, 1913 va însemna o pată neagră și rușinoasă in Istoria medicală a țarei noastre. * Holera, care ne bîrutie azi-cu ațita furie- e din toate punctele de vedere o epidemie teribilă, un ..Mo Lnair“ al’ Chinei.. Ea pine in adevărata lumină starea sa du țară mizerabilă a tarei, a populației’ noastre și reaua organizare a ș.e.ry-rolului nostru sanitar. Progresele mari făcute de medicină și higiena'în ultimul sfert de veac ne opresc și mai considerăm boala ca opera unor influente oculte sau a iatamtăței. Una am,arată castzele hoațelor și modul iÉji'combatere, alta ne dă mijioaaȘi cele mai perfecte spre a se aplica. Epidemiile isvorasc in societate, prin urmare a unui caracter specific social. Chestiunea' sănătateî e o chestiune socială: Halera din 1913' tic găsește prost organizați și’ ’în plină ■ mizerie fiziologica : răul consta în alcătuirea anormală» a,, societateî noastre. Mizeria, mimbria, traiul laolaltă a multor locuitori sunt factorii principali care predispun la receptivitate infinime ’"puncte, regiuni sau o țara întreagă.Care din acești factori ne lipsește? Țăranii noștri sunt murdari, cu organizaiieje ruinate sau slăbite, inculți și refractari oricăror învățăminte medicale De altă parte ne avem un serviciu sanitar complect, care sa dispună de toate mijloacele, pe cari știința modernă niciu TiClaritidemina.. Lipsesc cele mai elementare materialuri de laborator și dezinfecții, lipsește personalul pregătit in această direcție, de la cel mai mare pînă la cel mai obscur infirmier, ne lipsesc toate într’un cuvint. Holera.»intră intr o țară prin surprindere, dar e înăbușită acolo unde e sănătate și serviciul sanitar solid alcătuit. Pe noi ne-am surprins ruinați fizicește, ■ făcând politică prea multă și - ne -diniin-ne ,bitte seama de pericolul la careSiitciu expuși — fără organizația sanitara. Holera ne amenințăs de 10 luni încoace aproape făra încetare. Ce masttrzs ș’au luat pentru a preveni sau a combate într’un caz de epidemie a holerei ? Astăzi cînd suntem în curs de epidemie și încă violentă, vedem în ce , har se găsește serviciul nostru sanitar și cît e de expusă sănătatea societatei noastre , astăzi mai mult decit totdeauna .,rezistența“ mult cîntata a țăranului nostru, apare într'o fază nona și uri fă. Țăranul nostru,,cu viața pe care o duce, cu hrana pe care o »are și maladiile cari îl surpă e cel mai bun mediu de cultura al vibrionului boierie. » Sănătatea e primul dintre bunuri, e cea mai sfintă proprietate și cel mai mare drept al omului. Ei bine, noi cu organizarea hidoasă a secretarei noastre și, in particular a serviciului nostru sanitar, ce putem da și ce putem tace? Suntem incapabili să dăm bietului țăran, măcar sănătatea, pe care nu o dăm nici din punga noastră, î Țara întreagă aproape geme sub seceta nemiloasă a holerei și Capitala Păcii și-a pierdut capul in banchete și veselie, fără să cunoască adevărata și nenorocita stare de lucruri. Ziarele nu sunt bine informate, comunicatele oficiale nu dau adevărata icoană a extensiunei și ravagiilor holerei, pentru mulți nici nu există decit o holeră inventată de doctori ! In țară mor și cad bolnavi cu sutele. Am fost și am văzut. Voi spune și voi striga tuturor cit mai tare cit să mă audă și surzii.Patrusprezece județe din țară sunt contaminate. Vor fi și celelalte incurînd. Oltul si Teleormanul și in special Romanatii țin recordul bolnavilor și morților, Voi începe să descriu amănunțit, documentat și cu fotografii halul, în care se găsește județul Romanati Și acesta -de altfel, va fi'"oglinda cea mai curată a stărei din celelalte județe. Or MuJtiy ♦ -Kit O femee holerică adusă la lazaretul din Corabia Conferința din • Constantinopol Poarta e foarte neplăcut ,impresionată de întârzierea cauzată de delegații bulgari în tratativele de pace. Se afirmă că bulgarii, dîndu-și seama de răul efect pe care l-ar produce nouî întârzieri prin faptul că ar trebui să ceara mereu noni instrucțiuni, au cerut depline puteri pentru a putea rezolva urgent diferendul. •Instrucțiunile,așteptate au sosit ori și se crede că ele sînt favorabile pentru bunul și grabnicul mers al tratativelor. Ele» se rapoartă la discuțiile privitoare la teritoriile de la Mustafa pașa la Marea Neagră și la teritoriile de pe Țărmul drept al Măritei. După ce se va repeta chestia teritoriilor, se speră că va fi ușor să se rezolve, și acea a prizonierilor și a naționalităților. CHESTIA ZILEI Politica în Armată Ilustrație jură legendă, dar cu poveste lungă. £ ©!©. In vremurile astea triste de descompunere... generală, „de mărturisire, în toate direcțiile:. a .cangrenei care roade instituțiile de căpetenie ale statului: servicii sanitare, intendente, comandamente superioare, cînd răspunsul admirabil al» forăm'mei la chemarea țării n’a găsit în clasele așa zise conducătoare, de cît corupție, jafuri și suflete capabile să’și impue voința numai prin bătăi și schingiuiri, d e o înaltă mulțumire sufletească și parcă un motiv suprem de speranță împotriva tuturor »aparentelor“contrariu să dai peste un om. . Pe omiji acesta 11.putem numi astăzi, după ce-am vorbit cu o parte din ofițerii și soldații cari au fost sub ordinele lui, în cursul campaniei actuale. E colonelul Sturdza. In regimentul de vînâtori comandat de d-sa, am avut, ca în multe alte regimente,ciiva.prieteni și camarazi de convingeri politice. Și deși nici unul dintre aceștia nu împărtășește, ca și mine, cultul exagerat,al militărizi finlui, cu toate astea toți au fost unanimi să recunoască, in afară ele calitățile pur ostășești ale colonelului Sturdza, merite cu mult mai rare, de blîndeță, de dreptate și de omenie.Conflicttu d-saie cu generalul Crainiceanu pe chestia situației sanitare a trupei, nu este iuficiil. In tot cursul campaniei regimentul comandat de colonelul Sturdza a beneficiat, firește, pe est pot permite împrejurările extraordinare ale razboiullui, de-o situație privilegiată, invidiat »de unii Și. iarăși firește, suspectatir' de bunii șefi ierarhici ai epl cneÍului. In regin chiul acesta soldații n'au fost, sleiți de, foluiie și, ceea ce e mai important,' n’au fost bănuți. Și dacă n’du fost +uti ca iublte. regi 1 ne111eî,itu:• s.c.datorește n.iumaf, ofițerilor mai buni poate și mai oric* îleși decit aut fi, dar se datorește ân special coloneililui Sturdza. Iată pentru: d’ovfedirea acestei afirmații ’un fapt petrecut in primele zile’ ale campaniei, care va vorbi de la sine, care a descrie» mai bine Omni »decit orice am putei nci spune despre diism și pe,care ii redăm așa cum ■ne-a fost povestit, cu o nemărginită multumsire sufletească și cu o slabă speranță cit va servi și altora ca lecții și învățământ . Regimentul de vînâtori se afla i citeva zile ,după plecarea din Buci- I rosti în locali tatea Moldoveni, a Iproape de gura Oltului. Într’o dimineață, pentru o greșală anodin suhlocotenentul, Murășescu reți’neți numele acestui nou Turturescu -• scoate sabia din teacă și o înfige din pieptul unui soldat. Soldatul rănit de ofițer, plin de singe, căzut in nesimțire,este ridicat pe brațe, de camarazi și dus la medicul regimentului care constată că virilii săbiei pătrunsese pînă la cîțiva milimbtri de inimă. In urma acestei crime, colonelul Sturdza convoacă pe toți ofițerii regimentului, veștejește în auzul tuturor fapta nedemnă a subblocotenentului Mărășescu, și cere sabia, roșie încă de singele unui soldat român, și o fringe în fața lor. Tot restul campaniei ofițerul Mărășescu a trebuit s’o facă încins numai cu teaca și pilda-aceasta vie, ridicolă și rușinoasă, a potolit desigur multe porniri tot așa de sălbatice. In regimentul colonelului Sturdza, din ziua aceea, nu s’a mai bătut. Dar relevând fapta frumoasă a colonelului Sturdza, avem o cerere de adresat .și d-lui ministru de războiu. T-a« adus la »cunoștința un fapt ignobilele brutalitate ,și numele unui ofițer, socotit nedemn, să poarte sabia, de- însuși șeful lui.. " Ce măsuri crede d-sa ‘că‘ trebuesc luate, tocmai pentru prestigiul armatei așa de frumos apărat de . colonelul Sturdza, împotriva acestui ofițer? £?. C. ieruS Sturdza ■ SSRB23ESSI- LOCOT.-COLONEL STURDZA in „Adeverul“ de Luni 26 August, am citit un articol prin care afirmă că d. Ionel Brătianu și-andeplinit îndatoririle de căpitan pe pt timpul mobilizărea în regimentul 3 artilerie. Această afirmațiune este absolut și exactă. Autorul articolului a fost indus în eroare prin faptul că d. Brătianu a luat parte la banchetul regimentului 2 artilerie. Dar în ce calitate a fost admis I. Brătianu la banchet? Probabil, neutru că figurează numai pe martiea făcând parte din cadrele acestui regiment. In realitate, d. Brătianu s’a aranjat ca să i se dea o sarcină mai ușoară. A făcut apel la fostul ministru de război, generalul Crăiniceanu, actualmente comandant al corpului II de armată, ca să-l atașeze pe lângă persoana sa. Pentru d. general Crăiniceanu, dorința d-lui căpitan Brătianu era un ordin. Astfel, căpitanul în rezervă Brătianu nu a comandat un singur minut vreo baterie, ci a îndulcit campania plimbîndu-se în automobilul d-lui general Crăiniceanu, făcînd, fără să aibă vreo calitate pentru aceasta, inspecții pe la regimente», plictisind pe ofițeri și pe soldați, și pe urmă venind să se restaureze la masa confortabilă a d-lui general Crăiniceanu. La această masă apreciată lua desparte și fratele A’intilă... invitat de generalul Crăiniceanu și adus cu automobil special. * Aci deschid o paranteză. D. general Crăiniceanu în această campanie a făcut foarte multă politică și s’a ocupat foarte mult de viitorul său personal. De aceia le-a mers așa de bine trupelor sale... După cum d. colonel Iliescu, amicul intim al d-lui Brătianu, și comandantul regimentului 2 artilerie, rn avea dreptul să intre în Capitală în capul acestui regiment din care a fost detașat și străin în tot timpul campaniei, de asemenea d. Ionel Brătianu, detașat, nu avea dreptul să ia parte la banchetul regimentului din care a fost absent pe cîmpul de onoare. Dar și unul și altul sînt lipsiți de orice modestie. Le trebue reclamă ca să știe rominii că și ei au apărat Romînia! le cine crede însă d. Brătianu că înșală? Numai lingușitorii interesați vor lăuda serviciile sale mai mult decit merită și vor admira cu cît curagiu a suportat momentele grele prin cari a trecut. Ca răspuns la această atitudine a d-lui Brătianu, repet că pe cînd căpitanul Brătianu a trăit bine pe Ungă un comandant de corp de armată, bucurându-se de toate privilegiile lui (casă și masă bune, automobil etc. etc.) pentru ca era fiul lui Ion Brătianu, ofițerii, simpli muritori ai regimentului 2 artilerie, mîncau mai mult rău decit bine (cînd aveau ce» mînca) la popota, și dormeau sub niște corturi în cari ploua ca afară. Martori că cele ce afirm construiesc purul adevăr sunt toți ofițerii din corpul II de armată și mai ales ofițerii și soldații regimentului 2 artilerie. Punerea căpitanului Brătianu la adăpost sub aripa generalului comandant de corp de armată, care în timpul luptelor stă la 20 kilometri in urmă de combatanți, cînd războiul nu era serios, ne permite să fim convinși că de s’ar ivi vreun război serios, Ionel Brătianu, șeful partidului liberal, s’ar ruga de generalii, foști miniștri de război sub prezidenția sa, ca să-l protejeze, lăsând persoana sa indispensabilă țarei în București, la partea sedentară. Dar e tot așa de sigur că, după război, ar lua parte cu cei ce s’am reîntoarce, la banchet, sau, la colivă. U. 0 Adeveruri Și Kirkilisse Telegramele anunță că Bulgaria'' va trebui să cedeze Turciei și Kirkilisse. ’ < Splendide roade a dat pentru Bulgaria politica lui Danev, acest Bismark al Balcanilor ! ■ Meritul „Viitorul" susține că meritul fercitului rezultat, al conferinței d pace din București, nu revine nie d-lui Maiorescu, nici d-lui Take Ionescu. „Negreșit, e întreg întreguleț, a d-lui Ionel Brătianu ! Efect D. Filipescu combate furibund prin „Epoca“ pe d. Take Ionescu, iar ministrul de interne își face cura liniștit.Mortale sunt combaterile lui cc. Nicu Rigoletto Basma acită panta Romluui Guvernul austriac în slujba de rutenizare a Bucovinei.Elementul romînesc persecutat pe toată linia ----- • Energica atitudine a guvernului român și gestul eroic făcut înpotriva voinței monarhiei aliate prin aruncarea celor 500.000 soldați pe câmpiile bulgare, a stricat toată socoteala ambei „perfide“. Acțiunea hotărîta a armatei române s’a pus dea curmezișul visurilor ei bripărețe nutrite de veacuri in Balcani. Act după act, după cum s’a desfășurat tragedia războiului balcanic, Austria, condusă de diplomații maghiari de tipul contelui Berchtold, a dat zor, să paralizeze, acțiunea Romîniei, tinînd-o încătușată între hotarele vechi, căci o Românie puternică e o primejdie permanenta pentru existenta monarhiei dunărene, între ale cărei granițe politice gem in robie peste 4.000.000 de romîni. în scopul realizării acestei aspirații perfide și nelegiuite, diplomații austro-maghiari au luat rolul odios de duplicitate, sprijinind dintre culise efectiv Bulgaria — nu atât în contra Serbiei cît împotriva tendințelor agresive ale statului român. Căci nu trebue. să pierdem din vedere: Maghiarii țintesc la zdrobirea elementului romînesc din Ardeal, în primul rînd la zugrănarea României. Odată România desființată sau redusă, călăul maghiar poate da ori și cînd lovitura de grafie „valahului“ din Ardeal. Acesta e punctul de plecare în judecarea conflictului de interese austro-române, care va remînea deschis până la lichidarea imperiului „Omului bolnav" din Europa centrală. Plecînd de aci, vede acuma fiecare răsvedit, că acțiunea diplomației austriace, începând de la chestiunea Silistrei pina la ideia nenorocită a revizuirei păcii de la București, a fost un lanț întreg de combinații mișelești pentru îngenunchiarea României și ridicarea Bulgariei în coaste * Calculul practic — căci diplomația operează numai cu un coeficient real — făcut de diplomația austriacă e simplu, cu toată ingeniozitatea lui. Austria, în jocul de dupliciate jucat cu atîta măestrie pentru umilirea Rominiei, precum; s’a trădat ca singură în »chestia re' Vizuire!,’ a văzut înființarea Bulgariei ca un stat izolator între Romînia și Serbia, astfel"ca la un eventual războiu de eliberare a fraților din Ardeal și Bucovina, de sub jugul dominațiunei monarhiei vecine, armata bulgară să țină in loc armata romîno-sîrbă, paralizîndu-i toate mișcările. Aceasta e cauza, pe urma cărei și-au aprins,dinplomația austro-ungar, călcîile de dragoste bulgărească, afișând în presa lor întreagă,fraza stereotipă, comunitatea de interese ce leagă strîns Bulgaria de Austria. Mai clar ca aceasta nici că se poate.Dar, vulpea din Viena va manevra și pe viitor aruncîndu-ne nisip în ochi cur primejdia panslavismului, care astăzi e însă o, gogoriță, ce numai îngrijorează pe nimenea. Diplomații români, presa, opinia publică are datoria, să urmărească toate mișcările austro-maghiarilor, judecîndu-le prin prisma intereselor proprii, căci fiecare pas, fiecare gest, fiecare clipire de ochi este îndreptată în contra intereselor naționale ale statului român. Iată clar de ce o politică turcofobă a statului român ar constitui o primejduire »a intereselor nationale ale regatului român, căci dîndu-se seama de vecinii României și prevăzând izbucnirea războiului româno-austriac de mâine, ■in care Bulgaria nu va lupta de partea noastră, ci a Austriei, numai Turcia e chemată să ia rolul pentru acoperirea la spate a regatului român, aruncînd armatele în coastele Bulgariei și paralizându-i astfel acțiunea militară — supoziție relevată de altfel și de fostul ministru otoman Bazzaria, într’un cunoscut interview. Acuma e evident de ce a dat Austria ca măgarul din poveste cu copita în imperiul otoman, zbătîndu-se și acum să rețină Adrianopolul pentru bulgari. Argumente sau dovezi plausibile pentru mașinațiunile austriace in scopul îngenuncherii statului român le poate culege fiecare din jocul ei de duplicitate în conflictul balcanic. Dovezi zdrobitoare pentru aceste intenții puțin nobile le »ilustrează loviturile, »ce le îndesesc mereu maghiarii î»n contra »românilor din Ardeal prin „Tex Appony”, episcopia de Hajdorog, suprimarea fondului de grăniceri,etc., etc. Dar intențiile ambei se trădează și mai bine dispozițiile luata direct le guvernul austriac, chiar în clipele de față, »pentru desființarea elementului romînesc din Bucovina. Aceste »tendințe constituesc, »un grav argument pentru invederarea politicei perfide. Căci dînd crezămînt explicațiilor trîmbițate de presa austriacă, cu monarchia s’a