Adevěrul, noiembrie 1913 (Anul 26, nr. 8671-8700)
1913-11-01 / nr. 8671
Anul al cnCII lea No. 667J1 | BBHHBBI BWBB8WBBW HPBBB8BB8ES55 SKMIS!!^| — --------------------------------FONDATOR ALEX. V. BELOSMANU , PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV] Agenției de Publicitate , CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 314 f BIROURILE ZIARULUI: m 11, București Strada Sărindar No. 11 “ " DIRECTOR POLITIC CONSTUNINE Abonamente"cu premii: V» an.................. . ........................... Lei 20.-J Șase luni ................ . 11.^. Trei luni ............. . 6.^ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala...................No. 14/10 / 5j ...................... 34/73 Provincia.................... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 4 » Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi .•—fm-----------6 Bani Exemplarul Vinerii Poezii Dine România și pacea greco-turcă Acțiunea d-lui Take Ionescu . Ziua de erî a fost încă o zi bună pentru țară. Vestea încheerei păcei între Turcia și Grecia risipește ultimii nouri pe cerul peninsulei balcanice. Faptul că Romînia joacă un rol capital, și în încheierea acestei păci este desigur caracteristic pentru situațiunea ce a știut să-și creeze în Balcani. ■ De pacea greco-turcă atîrna întreg tratatul de București. Era, deci, vrese ca Romînia să caute ca această pace să se închee, cu atât mai mult cu cât unii politiciani bulgari, și azi destul de miopi, așteptau să pescuiască iarăși în apă turbure, visînd o înțelegere turco-bulgară care să zdruncine tratatul încheiat la București pe urma unor sacrificii atît de considerabile făcute de țara noastră. De era această temere e înlăturata Delegații turci au semnat protocolul păceî ad referendum, dar aprobarea guvernului otoman e de mai înainte asigurată, delegații lucrînd tot timpul după instrucțiunile Porții. * * # Romînia a luat parte în mod direct la tratativele greco-turceștî, d. Take Ionescu fiind solicitat atît de delegații Greciei cît și de ai Turciei să ia in mină mediațiunea. Faptul este acum stabilit în mod oficial și întreaga pressă europeana îl semnalează, interpretându-l ca o consolidare a tratatului de București și o mare izbîndă morală și diplomatică pentru Romînia. In definitiv, e triumful complect al politicei pacifiste urmărită din capul locului de către guvernul român. Se explică astfel totodată rostul călătoriei d-lui Take Ionescu la Atena și se pune capăt și caracterului de „călătorie de plăcere“ a ministrului de interne. E vădit lucru că totul era prevăzut și d. Take Ionescu poate să spuie acum că dacă ar fi fost bun eșec, acesta l-ar fi privit numai pe d-sa; izbînda însă este numai a țărei. Ministrul de interne își cunoaște țara, sau, mai just, își cunoaște adversarii! De zece zile, fără să se fi știut încă bine care anume a fost misiunea d-sale la Atena, d Take Ionescu a fost obiectul tuturor insultelor. E un sport de actualitate în Romînia înjurarea acestui om. De astă dată invidia și micimea de suflet au coborît toate treptele meschinăriei și au găsit toate accentele disperărea și neputinței. S’a dat un tablou desăvîrșit al viesparului nostru politic. Cum însă faptele nimicesc întotdeauna țesăturile de intrigi, calomnii și baliverne, telegramele de erí au spulberat toată meschinăria politicianistă și au așezat la locul cuvenit și succesul politicei romînești și partea destul de largă ce revine d-lui Take Ionescu. Avem destul prilej și cuvînt să denunțăm relele politicei dela noi pentru ca să găsim în sufletele noastre destulă realitate și mîndrie atunci cînd ,e vorba de a primi cu inimă voioasă un succes al țărei și al unui bărbat care o slujește. ES^SS D. FAGURE BDIli CHISI In urma tratatului de București lumea tot nu putuse să se liniștească In special dădea foc la îngrijorări, faptul că Turcia și Grecia nu se puteau înțelege. Starea aceasta de lucruri, care putea da loc în fiece moment la un nou conflict, neliniștea toate piețele europene și reprezenta chiar o parte slabă a tratatului de București. Intr’adevăr, dacă între Turcia și Grecia conflictul ar fi devenit acut, dacă războiul ar fi izbucnit din nou, se putea oare ști unde el avea să se oprească ? Nu se putea oare ca Bulgaria să profite de acest moment și din nou întreg Balcanul să fie în flăcări? Și atunci se mai putea oare ști, ce s’ar fi ales de tratatul din București ? Mai exact, nu am fi fost noi oare siliți să intervenim din nou, într’un fel oarecare ? Iată de ce încheerea păcei greco-turce era pentru noi de mare însemnătate, după cum Europa întreagă va respira mai ușurată în urma ei. ■ Dar mai era un interes politic superior pentru noi, ca pacea aceasta să se închee ! Intr’adevăr, neînțelegerile cu Grecia, împingeau Turcia spre o tot mai strînsă înțelegere cu Bulgaria. Nu e greu să judeci la ce consecințe ar fi dus stabilirea unei asemenea înțelegeri, ba chiar a unei alianțe care nu era exclusă, în cazul în care noi am fi fost ocupați militărește în altă direcție f înțelegerea greco-turcă impune și Bulgariei o nouă îndreptare a politicei sale externe, o îndreptare înspre o reconstrucțiune a unei alianțe Balcanice pe temeliile actualmente date și cari se vor putea schimba poate într’o zi și în favoarea Bulgariei, cînd nouă state naționale integrale vor eși din frămîntările politicei mari europene. E. Miansîn Dintr’un club politic din provincie au demisionat cîțiva membri. Un fapt grav pentru organizația părăsită: un strigăt de triumf la adversarii partidului văduv de câteva voturi și de tot atâtea pofte neîmplinite. Presa partidului din care făceau parte dezertorii de azi și ambii devotați și valoroși de erî, nici nu înregistrează faptul, deși ar avea datoria s’o facă; în schimb ziarele adverse pentru cari „fruntașii“ de azi erau „bugetivorii“ și „escrocii" de erî, înregistrează cu litere mari și cu o satisfacție idem însemnatul eveniment politic. Sinceritate și bună credință desăvârșită deoparte și de alta! Și tot atita sinceritate și bună credință și la acei cari și-au părăsit partidul. Vorbesc de idealuri nerealizate, de convingeri, de deziluzii, — cine ? — membrii actualelor cluburi politice în cari idealurile și convingerile n’ai călcat niciodată pragul, și n’au încălzit și îmbărbătat niciodată sufletele. Cîteva cuvinte mari, frumoase, demonetizate de atita repetată și nesinceră întrebuințare, lipite, ca un suliman, pentru a ascunde sluțenia adevăratelor motive ale dezertării. Dacă mîine, șeful căruia i se aruncă azi în obraz o demisiune atît de frumos motivată, s’ar milostivi să, realizeze idealurile foștilor săi partizani, ce ușor s’ar întoarce aceștia iarăși la staulul, de astădată plin de belșug ! Și atunci, ce minunat ar înregistra presa care e mută azi, revenirea copiilor perduțî, al căror suflet e străin de meschinării și interese, exact ca sufletul unui copil! Maximin Cestiunea colaborare! Opinii din lagărul conservator democrat Ä Un tratat ori cum e privită cestiunea denunțărea sau prelungirea colaborării în cercurile guvernamentale bine informate. Se pare că în aceste cercuri se pune preț mai ales pe faptul că dezbaterea adresei și a legei de anexare să se facă sub preșidenția actualului guvern, în forma sa actuală. Din cercuri conservator-democrate, în măsură de a cunoaște opiniile d-lui Take Ionescu, culeg însă oarecari informațiuni cari par a da o altă indicațiune politică. După aceste informațiuni, șeful conservatorilor-democrați ar face din remaniere o condițiune sine qua non. In concepția d-sale, cestiunea aceasta a remaniere e de rezortul special al partidului conservator-democrat, mai exact a șefului sau, care trebue să aibă libertatea de a ocupa lotul din minister ce-i revine, în modul care-i convine mai bine din punct de vedere politic. Remanierea însă e de un interes politic esențial pentru partidul conservator democrat care numai printr’însa și-ar putea spori numărul ministeriabililor. Așa fiind, d. Take Ionescu, spun informatorii noștri, nu va ceda în cestiunea remanierei înainte de orice alt demers va trebui să se stabilească înțelegerea asupra ei. Se poate ca d. Take Ionescu să accepte ca guvernul să se prezinte înaintea Camerelor la deschiderea lor, în actuala sa formațiune și să prezideze la discuția adresei și a legei de anexare, dar dacă aceasta se va întîmpla, apoi va fi stabilit dinainte ca imediat după terminarea acestor discuții, remanierea să se facă. Prezentarea guvernului înaintea Camerelor, va putea deci servi și de indiciu că partidele în colaborare vor rămîne la putere și că ceasul liberalilor, nu s’a apropiat încă, [ ... * De altfel, 'așa se spune în cercurile conservator democrate și pare a găsi confirmare în cele, conservatoare, remanierea nu întîmpină la nimeni o opoziție principială." Toți factorii hotărîtori sînt de acord că d. Take Ionescu, ca șef al partidului conservator-democrat, are dreptul să-și schimbe colaboratorii din minister, dacă crede aceasta necesar. Discuția ar privi mai mult unele cestiuni de persoane, după cum existența acestui guvern e în general tulburată numai de cestiuni personale mai mari sau mai mici. Unii conservatori ridică obiecțiuni împotriva unora dintre presupușii candidați de portofolii ai d-lui Take Ionescu. In acest punct se poate să se ivească dificultăți serioase, deoarece d. Take Ionescu reclamă deplină libertate și în desemnarea persoanelor, pe cînd unii conservatori pretind că în acest punct au un drept de remonstrare, în vederea chiar a necesității unei armonice colaborări între miniștri. Putem însă adăuga că în ambele lagăre, persoanele cu judecata rece, nepasionată, recunosc necesitatea ca colaborarea să continue chiar dincolo de guvern și slăbirea ce ar aduce ambelor partide nevoia de a părăsi guvernul după un succes extern, cum e dat numai odată într’un veac unui guvern și după care un guvern liberal s-ar fi menținut cu siguranță cel puțin încă cinci ani.B. Holera Articolul nostru prin care reticeam ministerului de interne să ia toate măsurile necesare pentru a combate cu succes holera la primăvară—cînd își va face cu siguranță reapariția— a avut darul de a atrage lămuriri din partea unui ziar guvernamental. Ni se spune în acele lămuriri că la serviciul sanitar se lucrează cu asiduitate pentru ca epidemia să ne găsească bine pregătiți. Luăm act cu satisfacție de această asigurare. Decît nădăjduim că măsurile ce se vor lua, vor fi mai riguroase și mai eficace decît cele de lunile trecute. Căci oricît s’ar afirma contrariul, epidemia de holeră ne-a găsit complect nepregătiți și multe din victimele pe cari le deplîngem ar fi fost salvate, dacă cei însărcinați cu combaterea molimei — după ce cu atita lipsă de prevedere am lăsat-o să se introducă în țară— ar fi avut la îndemînă toate mijloacele de combatere necesare. Știem doar toată lumea că lipsurile au fost extrem de numeroase și ele au fost denunțate în primul rînd de medicii cari s’au izbit de ele. In campania antiholerică din vara aceasta medicii au putut constata că holera a găsit un bun aliat în ignoranța populației de la țară, care cu greu putea fi făcută să înțeleagă utilitatea măsurilor de ingienă. E foarte mare numărul acelora cari au plătit un dureros tribut acestei ignorante. Țăranii, îmbuibați de prejudecăți, sînt refractari măsurilor de prevedere și apărare, și în multe părți nu s’au supus decît cu forța dispozițiilor medicilor. Ar trebui să se facă ceva în această privință. Și s’ar putea face mult. Așa de pildă: Direcția serviciului sanitar ar trebui să organizeze în fiecare sat, prin agenții di, o serie întreagă de conferințe, în care să se explice țăranilor cum se pot feri de holeră, pentru ca ei să nu fie refractari, ei să fie adevărați auxiliari ai medicilor. Doctorii și agenții sanitari — cărora li s-ar putea adăuga un număr de agenți speciali— ar avea timp cinci luni de zile spre a face această operă de educație a țărănimei, pentru săvîrșirea căreia ministerul de interne n’ar trebui să pregete. Numai o asemenea pregătire poate da activitate medicilor siguranța succesului. tester Tratativele româno-maghiare D. AL. VAIDA VOEVOD Deputat în Camera maghiară Unul din cei mai de seamă fruntași ai românilor de peste munți d. Al. Vaida Voevod, deputat în Camera maghiară, este în același timp unul din cei mai aprigi luptători pentru dreptatea cauzei românilor din Ungaria. In ultimul timp s’a vorbit mult de fruntașul român cu prilejul articolului d-sale „Jos Austria perfidă“ apărut în cunoscuta revistă vieneză „Oesterreichische Rundschau“ de care s’a ocupat apoi presa vieneză, presa ungurească și presa dela noi. NAZIIATII SĂ se recheme d. Take lenesen! „Epoca“ de erî a atins paroxismul: „Guvernul, strigă ea, trebue tras la răspundere că permite d-lui Take Ionescu zvârcolirile la care se dedă în politica externă. Acest saltimbanc, caraghios, clown, care nu e nici șef de guvern, nici ministru de externe trebue pus la rezon, etc., etc.“ Mai mult, credem noi. Dacă guvernul acesta, mai ține cît de puțin la sănătatea d-lui Filipescu, trebue să recheme de urgență pe d. Take Ionescu — mai ales că pacea greco-turcă a fost încheiată! Să se recheme imediat d. Take Ionescu că nu se știe ce se poate întîmpla cu d. Filipescu, dacă d. Take Ionescu își mai prelungește șederea la Atena sau Constantinopol. Cazul e ff. grav și urgent!! Pac. Neofit La procesul așa zisului omor ritual din Kiev, a jucat un rol foarte important, cartea unui călugăr, pretins fost rabin, anume Neofit. Cu toată silința ce și-a dat’o procurorul rus de a dovedi omorul ritual; cu toată bunăvoința ce președintele Curții a arătat obscurarctiștilor; cu toată atențiunea ce s’a arătat celor cîtorva teologi și psihiatri, înfierați de altfel de universitatea rusă ca reprezentanți ai pseudoștiinței; cu toată dragostea ce, în sfîrșit, procurorul a arătat cărței lui Neofit,—cetirea pasagiilor esențiale din aceasta au provocat o generală ilaritate care nu s’a isprăvit decît pentru a face joc unei profunde indignări și revolte. In loc ca opul lui Neofit să fi produs efectul pentru care a fost citat, în loc ca după cetirea lui, toată lumea să fi rămas dacă nu convinsă, cel puțin în îndoială, — tocmai cetirea elucubrațiilor lui Neofit au fost hotărîtoare în acest proces. Orîcît s’ar părea de curios, — Neofit are meritul de a fi determinat achitarea lui Beilis. Și acum, cine este acest Neofit? Nimeni nu o poate spune precis. Toți savanții teologi străini n’au auzit de dînsul Numai un om îl cunoaște bine, e d A. C. Cuza, profesorul de economie politică dela universitatea din Iași. Și nu numai atît, ci A. C. Cuza e în admirațiune fată de acest Neofit, care dacă nu a fost ars pe rug ca atîția luptători pentru adevăr, a dovedit însă că de vreo două ori pe an Dumnezeu plouă cu sînge asupra bucatelor evreiești și alte asemenea bazaconii. Și d. A. C. Cuza nu numai că e în admirațiune fată de Neofit dar îl crede de așa mare valoare științifică și omenească, încît îl reclamă pentru națiunea romînească. Pentru d-sa. Neofit e călugăr român. Și opul nebunesc al acestui autor îi se pare atît de genial și de atîta valoare, încît îl declară de român cu toate că după teoria d-lui Cuza nu-i decît un „simplu jidan“, căci e un... fost rabin. Ce-i trebue d-lui Cuza un Alexandri, Eminescu sau Caragiale? Ce este pentru d. Cuza tin Ronetti-Roman altceva decît un jidan? Dar pe neofit, rabinul botezat, de care în cele din urmă le-a fost rușine si huliganilor ruși, pe Neofit, d. A. C. Cuza îl revendică pentru noi! Ce instructiv ! Bi*. „ vor CHESTIA ZILEI D. Filipescu și misiunea d-lui Take Ionescu Pacea greco-turcă s’a înclinat» pe baza unui compromis redactat de d. Take Ionescu; • (Telegramei . . . Efectul telegramei de mai sus asupra d-lui Nicu Filipescu !! Adeverim Chiringul_ Fratele d-lui Take Ionescu, profesorul dr. Toma Ionescu, citind era telegramele privitoare la rolul ministrului de interne în încheerea pacei greco-turce, a avut o apreciere de adevărat chirurg:„ Cum se pare, Take a operat frumos ! a esclamat eminentul operator. Chirurgul tot la operație trage! Ce-i folosește? Mai diplomatică ca „Epoca“, „Independența“ e gata chiar să se arate fericită de rezultatul obținut de d. Take Ionescu la Atena, dar o frămîntă întrebarea dacă d-sa a lucrat ca reprezentant al Romîniei, însărcinat de guvern ori de rege ? Ce-i folosește „Independenței" dacă se frămîntă ? Vorba e : rezultatul e ori nu e interesant ? Forță majoră „Epoca“ reproduce pe „Viitorul" în indignarea lui că ziariștii romîni cari s’au dus la Atena, odată cu d. Take Ionescu, ar fi totuși evrei. Fiindcă „Epoca“ vrea să insinueze că d Take Ionescu ar fi luat cu el pe acești doi ziariști, noi credem a ști că d-sa ar fi preferat pentru Atena ziariști greci... Toți însă sut la „Epoca“ și se știe că „Epoca" nu poate înghiți călătoriile d-lui Take Ionescu ! 1 Rigoleto A apărat hrmkM pe 1914 Al ziarelor Adeverul și Dimineța •:O SCRISOARE DIN BULGARIA Situația politică in Bulgaria (DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU SPECIAL) SOFIA, 29 Octombrie. — Partidele politice din Bulgaria și-au concentrat toată atențiunea asupra luptelor ce se vor da în alegerile ce se vor face în curînd. La 7 Decembrie se va decide ,dacă poporul bulgar printr’o majoritate zdronbitoare își va manifesta încrederea în cabinetul actual compus din cele trei fracțiuni liberale, sau va fi pentru adversarii lor. Polemica de presă atît de violentă de cîteva săptămîni în chestia responsabilităților în nenorocirea Bulgariei, începe a mai săbi. Impresia adusă în publicul nepărtinitor prin acele polemici, este că Daneff și partizanii săi au căutat a arunca toată vina responsabilităților asupra cartierului general al armatei, dar catastrofa politicei lui Daneff este o înlănțuire de greșeli și neglijențe, iar nicidecum produsul unui singur episod, adică atacul pozițiunilor sîrbești și grecești de către armata bulgară dela 29 iunie, pe care ziarul lui Daneff vrea să-l prezinte ca pe o „lovitură de stat“. Toată politica de înaintea războiului aliaților, nu a fost decît o provocare și o amenințare contra grecilor și sîrbilor din patea d-rului Daneff. Șeful ministerului bulgar credea că prin felul său despotic va putea intimida pe toată lumea; se încumetase chiar să dea și țarului Rusiei un termen pînă cînd să se pronunțe în arbitrajul propus de tar! Cînd apoi drept răspuns la acea lus SȘg ME aiffi’Șst Comedie tragică într’un act Dedicata amicului meu d. Cosăcescu de Dr. URICHIU V ,î ■ 1 Scena reprezintă biuroul telegrafo-poștal de la Finanțe, ghișetul „vînzării de mărci, cărți poștale, mandate etc.*— Murdăria obișnuită acestor localuri. Căldură tropicală. — Duhoare factoro-poștală. ------------------------------------------- ** ii PERSOANELE ,TO „Idomnișoară", mai spoita ca Tm lazaret de boieriei, funcționează la ghișer. Dom’șef, studiază zborul unei muște. Subsemnatul așteaptă, împreuna cu alți numeroși martori, în fața ghișetului. La ridicarea cortinei „domnișoara“ pritocește, tacticos, un teanc de scrisori. După ce a isprăvit prutocul de sus în jos, reîncepe operația, de jos in sus. Trec 5, trec 6, trec 8, trec 10 minute. Publicul oftează, sprijinindu-se cînd pe un picior, cînd pe altul. „Domnișoara“ a isprăvit pritocul. Acum „domnișoara“ aranjează în sertar.... Subsemnatul (cu sfiala comandată de situație). Domnișoară, vă rog, aș dori cărți poștale, 60 cărți poștale. Domnișoara continuă cu i dereticarea sertarului). Subsemnatul (cu sfiala omului care îndrăznește să tulbure o domnișoară telegrafo-poștală)! Vă rog, domnișoară, aș dori cărți poștale, 60 de cărți poștale... Domnișoarei (supărată de îndrăzneala mojicului, scurt, fără a arunca măcar o privire spre ghișeu). La tutungerie. , Subsemnatul: Ațercî, nu fumez. Domnișoară, , vă rog să-mi dați 60 .cârti iDOS tale Domnișoara (privind fioros spre ghișet) „La tutungerie“. Subsemnatul: Bine, domnișoară, tungerie. Eu vînd una-două, nu-ți dați 60. Dute la tutungerie“. Subsemnatul. Bine, d-șoară, aci e biuron poștal, aci e prăvălia statului pentru vînzare de cărți poștale, se poate să refuzați să-mi vindeți 60, sub pretext că cer prea multe, cu atît mai bine pentru stat, dacă... Domnișoara dînd semne de extremă exasperare, trîntește teancul de scrisori pritocite). Dom’șef. Ce e, domnișoară, ce vrea „ăla“? Domnișoara. „Auzi, dom'le șef, pretinde să-i dați 60 de cărți poștale“ ! Dom’șef. Cît?! Domnișoara. 60 ! Dom’șef (cu o privire de buldog constipat) „60 ! Șaizeci de cărți poștale?! La tutungerie, dom’le!“ Subsemnatul. Cum, domnule, mă trimiți la tutungerie cînd aci e birou poștal? Nu vrei să-mi vinzi 60 de cărți poștale? Dom’șef. „Firește că nu. Care va să zică dacă i-o veni unui nebun gustul să-mi ceară o mie de cărți poștale, eu să i se dați? hai?!“ (și dom’șef, rămîne ca o balenă față de o ecuație de gradul al doilea). Subsemnatul. Dacă ți le plătește... Dom’șef: „Și apoi de unde știu eu ce vrei d-ta să faci cu ele, poate d-e vrei să faci specula“. Subsemnatul (gata sa leșin față de genialitatea lui dom’șef). Domnule șef n’am vreme și nu vreau să discut cu d-ta, te întreb, pentru ultima oară, îmi dai ori nu 60 de cărți poștale? Domnișoara. „He, domnule, fii politicos cu dom’șef, unde te trezești?“ Subsemnatul. Albă domnișoară, asta e o impretinentă. Dom’șef. „Te dau afară, te daț afară, dom’le!“ Subsemnatul. S’o vedem și p’asta . "Doctorul Urechiă dat afară pentru că a avut îndrăzneala să ceară, la un birou poștal, 60 de cărți poștale! Dom’Șef. Bine domnule.... hm.... hm, dar dacă toată lumea ar. cere 60 de cărți poștale... Bine, domnule dacă, hm... hm, înțelegeți... In fine, dacă susțineți că vă trebue... . Și cum,mă întorceam acasă, cu pachetul de poștale, mi se făcu lumină în strîmta-mîminte de contribuabil român. Auzi, obrăznicie, auzi naivitate ! Să ceri la un birou poștal să-ți vîndă 60 de cărți poștale, așa deodată, fără cea mai mică recomandare ! Bine zicea „dom’șef, genialul dom’șef : „Poate, d-ta vrei să faci speculă din ele“ ! Firește, le iei cu 5 parale și le vinzi cu un franc—doi bucata ! Poate și un pol, dar vezi că domnul șef a mirosit gheșeftul. Unu! Gomșei ! Auzi, 60 de cărți poștale, dar bine, cum zicea domnul șef, genialul dom’șef, dar dacă „vine un nebun și-mi cere o mie, eu să i le dau, hai?“—Nebunul tot nebun ! Dar ce e Statul mă ? Dar ce e domnul șef, mă, sluga ta, să tot tragă la cărți poștale pentru gustul tău. De abia a încropit o mie, două și tu, pîriitule, să-i le cumperi? Marș „la tutungerie". Ah, domnule șef, domnule șef, iartă îndrăzneala mea, de a’țî fi turburat șefea șef ti preumblare. Mă recunosc culpabil cu atît mai culpabil, cu cît acum îmi vin în minte și alte întâmplări cari ar fi trebuitt să-mi servească de lecție. Inchipuește-tî, domnule șef, că un bun prieten al meu, doctor în medicină, se duce la gara de Nord să ceară un vagon pentru ,a-șî transporta automobilul. Grație a vr’o zece 'consultații date d-lor' háman d-lor șefi, și subșefi de birou, obține, în fine favoarea să i se transporte automobilul, plus favoarea să plătească o sumă bunicică. Mirat de dificultățile Imîmpin ai fi. întreabă sfios, ds'ce e așa de greă.,1 -T Apoi, să vedeți, de doctor, dacă ar, fi mai ușor, ar cere,toată ktntea.... v.Arj cere, și ar plăti, Statul ar încasa.... . —- Ar încasa, da, dar înțelegeți ce greu ar fi... atîtea cereri... Vorba d-taie, domnule șef, „dacă vine un nebun și’mi cere o mie?!" Și mai avusesem încă o lecție, șefule genial! Inchipuește-ti că,, odată, cumpărasem la un fierar din Lipscani o anumită‘șurupeiniță, mai comodă ca cele obișnuite, și cum un prieten mi-o „împrumutase“ mă duc la negustorul meu să’mî iau alta. — Te rog, domnule Popescu, mai dă,-mi o șurupelnită, ci ai știi,tot ca aia... — Ca aia? Tot ca aia ?. — La fel. ........ — Așa e c’a fost bună? Și care va să zică mai vrei una la fel? Prea bine, da vezi că nu mai am. — Ce păcat, era așa de bună, d-Ie Popescu. — Adevărat, foarte bună. — Apoi de ce nu mai aduci? — Tocmai pentru că era foarte bună. Am adus. domnule doctor, am adus 12, da 12, și le-am vândut pe toate. Nu mai aduc domnule, nu poți sa aî în prăvălie. Mai bine? nu mai tin. N’a treceî rrrați și amicul Popescu spre marea lui mirare, a făcut un, fel de faliment, noroc însă că statul apreciind uneugeniu, .Domnului Popescu ia, făcut,sef de minisi' IW, stal. , Dr Urechi* DR, URECHIA acesta scris „vînzare de mărci, cărți poștala., „vă rog să-mi dați 60. ■ Itomnniowa. „N’auzî, rdTe, Ia tu