Adevěrul, noiembrie 1913 (Anul 26, nr. 8671-8700)

1913-11-01 / nr. 8671

Anul al cnCII­ lea No. 667J1 | BBHHBBI BWBB8WBBW HPBBB8BB8ES55 SKMIS!!^| — --------------------------------­F­O­NDATO­R ALEX. V. BELOSMANU ,­ PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV] Agenției de Publicitate , CAROL SCHULDER & Comp. Strada Doamnei, No. 8 Et. I. — Telefon 314 f BIROURILE ZIARULUI: m 11, București Strada Sărindar No. 11 “ " DIRECTOR POLITIC CONST­­UNIN­E Abonamente"cu premii: V» an.................. . ........................... Lei 20.-J Șase luni ................ . 11.^. Trei luni ............. . 6.^ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON:­ ­ Capitala...................No. 14/10 / 5j ...................... 34/73 Provincia.................... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40­­ 4 » Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi .•—fm----­-------­6 Bani Exemplarul Vineri­i Poezii Dine România și pacea greco-turcă Acțiunea d-lui Take Ionescu . Ziua de erî a fost încă o zi bună pentru țară. Vestea încheerei păcei între Turcia și Grecia risipește ul­timii nouri pe cerul peninsulei bal­canice. Faptul că Romînia joacă un rol capital, și în încheierea acestei păci este de­sigur caracteristic pentru situațiunea ce a știut să-și creeze în Balcani. ■ De pacea greco-turcă atîrna în­treg tratatul de București. Era, deci, vrese ca Romînia să caute ca această pace să se închee, cu atât mai mult cu cât unii politi­­ciani bulgari, și azi destul de miopi, așteptau să pescuiască iarăși în a­­­pă turbure, visînd o înțelegere­­ turco-bulgară care să zdruncine tratatul încheiat la București pe ur­ma unor sacrificii atît de conside­rabile făcute de țara noastră. De era această temere e înlătu­rata Delegații turci au semnat protocolul păceî ad referendum, dar aprobarea guvernului otoman e de mai înainte asigurată, delega­ții lucrînd tot timpul după instruc­țiunile Porții. * * #­ Romînia a luat parte în mod di­rect la tratativele greco-turceștî, d. Take Ionescu fiind solicitat atît de delegații Greciei cît și de ai Turciei să ia in mină­ mediațiunea. Faptul este acum stabilit în mod oficial și întreaga pressă europea­na îl semnalează, interpretându-l ca o consolidare a tratatului de București și o mare izbîndă mo­rală și diplomatică pentru Romînia. In definitiv, e triumful complect al politicei pacifiste­ urmărită din ca­pul locului de către guvernul ro­mân. Se explică astfel totodată rostul călătoriei d-lui Take Ionescu la A­­tena și se pune capăt și caracteru­lui de „călătorie de plăcere“ a mi­nistrului de interne. E vădit lucru că totul era prevăzut și d. Take Ionescu poate să spuie acum că da­că ar fi fost bun eșec, acesta l-ar fi privit numai pe d-sa; izbînda însă este numai a țărei. Ministrul de interne își cunoaș­te țara, sau, mai just, își cunoaște adversarii! De zece zile, fără să se fi știut încă bine care anume a fost misiu­nea d-sale la Atena, d Take Iones­cu a fost obiectul tuturor insultelor. E un sport de actualitate în Romî­nia înjurarea acestui om. De astă­ dată invidia și mici­mea de suflet au coborît toate treptele meschinăriei și au­­­ găsit toate accentele disperărea și nepu­tinței. S’a dat un tablou desăvîrșit al viesparului nostru politic. Cum însă faptele nimicesc întotdeauna țesăturile de intrigi, calomnii și baliverne, telegramele de erí au spulberat toată meschinăria poli­ticianistă și au așezat la locul cu­venit și succesul politicei romînești și partea destul de largă ce revine d-lui Take Ionescu. Avem destul prilej și cuvînt să denunțăm relele politicei dela noi pentru ca să găsim în sufletele noastre destulă realitate și mîndrie atunci cînd ,e vorba de a primi cu inimă voioasă un succes al țărei și al unui bărbat care o slujește. ES^SS D. FAGURE BDIli CHISI In urma tratatului de București lumea­ tot nu putuse să se linișteas­că In special dădea foc la îngrijo­rări, faptul că Turcia și Grecia nu se puteau înțelege. Starea aceasta de lucruri, care putea da loc în fiece moment la un nou conflict, neliniștea toate piețele europene și reprezenta chiar o par­te slabă­ a tratatului de București. Intr’adevăr, dacă între Turcia și Grecia conflictul ar fi devenit acut, dacă războiul ar fi izbucnit din nou, se putea oare ști unde el avea să se oprească ? Nu se putea oare ca Bulgaria să profite de acest mo­ment și din nou întreg Balcanul să fie în flăcări? Și atunci se mai pu­tea oare ști, ce s’ar fi ales de trata­tul din București ? Mai exact, nu am fi fost noi oare siliți să in­tervenim din nou, într’un fel oare­care ? Iată de ce încheerea păcei gre­­co-turce era pentru noi­ de mare însemnătate, după cum Europa în­treagă va respira mai ușurată în urma ei. ■ Dar mai era un interes politic su­perior pentru noi, ca pacea aceas­ta să se închee ! Intr’adevăr, neîn­țelegerile cu Grecia, împingeau Turcia spre o tot mai strînsă înțe­legere cu Bulgaria. Nu e greu să judeci la ce consecințe ar fi dus stabilirea unei asemenea înțelegeri, ba chiar a unei alianțe care nu e­­ra exclusă, în cazul în care noi am fi fost ocupați militărește în altă di­recție­­ f înțelegerea greco-turcă impune și Bulgariei o nouă îndreptare a politicei sale externe, o îndreptare în­spre o reconstrucțiune a unei a­­lianțe Balcanice pe­ temeliile actual­mente date și cari se vor putea schimba poate într’o zi și în favoa­rea Bulgariei, cînd nouă state na­ționale integrale vor eși din frămîn­­­tările politicei mari europene. E. Mian­sîn­ Dintr’un club politic din provin­cie au demisionat cîțiva membri. Un fapt grav pentru organizația părăsită: un strigăt de triumf la adversarii partidului văduv de câ­te­va voturi și de tot atât­ea pofte neîmplinite. Presa partidului din care făceau parte dezertorii de azi și amb­ii devotați și valoroși de erî, nici nu înregistrează faptul, deși ar avea datoria s’o facă; în schimb ziare­le adverse pentru cari „fruntașii“ de azi erau „bugetivorii“ și „escro­cii" de erî, înregistrează cu litere mari și cu o satisfacție idem în­semnatul eveniment politic. Since­ritate și bună credință desăvârșită deoparte și de alta! Și tot atita sinceritate și bună credință și la acei cari și-au pără­sit partidul. Vorbesc de idealuri ne­­realizate, de convingeri, de dezilu­zii, —­ cine ? — membrii actuale­lor cluburi politice în cari idealuri­le și convingerile n’ai­ călcat nici­odată pragul, și n’au­ încălzit și îm­bărbătat niciodată sufletele. Cîteva cuvinte mari, frumoase, demonetizate de atita repetată și nesinceră întrebuințare, lipite, ca un suliman, pentru a ascunde slu­­țenia adevăratelor motive ale de­zertării. Dacă mîine, șeful căruia i se a­­runcă azi în obraz o demisiune a­­tît de frumos motivată, s’ar milos­tivi să­, realizeze idealurile foștilor săi partizani, ce ușor s’ar întoarce aceștia iarăși la staulul, de astă­­dată plin de belșug ! Și atunci, ce minunat ar înregis­tra presa care e mută azi, reveni­rea copiilor perduțî, al căror su­flet e străin de meschinării și inte­rese, exact ca sufletul unui copil! Maximin Cestiunea colaborare! Opinii din lagărul conservator democrat Ä Un tratat ori cum e privită ce­stiunea denunțărea sau prelungirea colaborării în cercurile guverna­mentale bine informate. Se pare că în aceste cercuri se pune preț mai ales pe faptul că dezbaterea adre­sei și a legei de anexare să se facă sub preșidenția actualului guvern, în forma sa actuală. Din cercuri con­­servator-democrate, în măsură de a cunoaște opiniile d-lui Take Ione­­scu, culeg însă oarecari informați­­uni cari par a da o altă indicațiune politică.­­ După aceste informațiuni, șeful conservatorilor-democrați ar­ face din remaniere o condițiune sine qua non. In concepția d-sale, cestiunea aceasta a remaniere­ e de rezortul special al partidului conservator-de­mocrat, mai exact a șefului sau, ca­re trebue să aibă libertatea de a o­­cupa lotul din minister ce-i revine, în modul care-i convine mai bine din punct de vedere politic. Rema­nierea însă e de un interes politic esențial pentru partidul conservator democrat care numai printr’însa și-ar putea spori numărul ministe­riabililor. Așa fiind, d. Take Ionescu, spun informatorii noștri, nu va ceda în cestiunea remanierei înainte de ori­ce alt demers va trebui să se stabi­lească înțelegerea asupra ei. Se poate ca d. Take Ionescu să acce­pte ca guvernul să se prezinte îna­intea Camerelor la deschiderea lor, în actuala sa formațiune și să pre­zideze la discuția adresei și a legei de anexare,­­ dar dacă aceasta se va întîmpla, apoi va fi stabilit dina­inte ca imediat după terminarea a­­cestor discuții, remanierea să se facă. Prezentarea guvernului înain­tea Camerelor, va putea deci servi și de indiciu că partidele în colabo­rare vor rămîne la putere și că cea­sul liberalilor, nu s’a­­ apropiat încă, [ ... * De altfel, 'așa se spune în cercu­rile conservator democrate și pare a găsi confirmare în cele, conserva­toare, remanierea nu întîmpin­ă la nimeni o opoziție principială." Toți factorii hotărîtori sînt de acord că d. Take Ionescu, ca șef al partidu­lui conservator-democrat, are drep­tul să-și schimbe colaboratorii din minister, dacă crede aceasta nece­sar. Discuția ar privi mai mult unele cestiuni de persoane, după cum exi­stența acestui guvern e în general tulburată numai de cestiuni perso­nale mai mari sau mai mici. Unii conservatori ridică obiecțiuni împo­triva unora dintre presupușii candi­dați de portofolii ai d-lui Take Io­­nescu. In acest punct se poate să se ivească dificultăți serioase, deoare­ce d. Take Ionescu reclamă deplină libertate și în desemnarea persoa­nelor, pe cînd unii conservatori pre­tind că în acest punct au un drept de remonstrare, în vederea chiar a necesității unei armonice colabo­rări între miniștri. Putem însă adăuga că în ambele lagăre, persoanele cu judecata rece, nepasionată, recunosc necesitatea ca colaborarea să continue chiar dincolo de guvern și slăbirea ce ar aduce ambelor partide nevoia de a părăsi guvernul după un succes ex­tern, cum e dat­­ numai odată într’un veac unui guvern și după care un guvern liberal s-ar fi menținut cu siguranță cel puțin încă cinci ani.B. Holera Articolul nostru prin care reti­ce­am­ ministerului de interne să ia toate măsurile necesare pentru a combate cu succes holera la pri­măvară—cînd își va face cu sigu­ranță reapariția— a avut darul de a atrage lămuriri din partea unui ziar guvernamental. Ni se spune în acele lămuriri că la serviciul sanitar se lucrează cu asiduitate pentru ca epidemia să ne găsească bine pregătiți. Luăm act cu satisfacție de a­­ceastă asigurare. Decît­ nădăjduim că măsurile ce se vor lua, vor fi mai riguroase și mai eficace decît cele de lunile trecute. Căci oricît s’ar afirma contrariul, epidemia de holeră ne-a găsit complect ne­pregătiți și multe din victimele pe cari­ le deplîngem ar fi fost salva­te, dacă cei însărcinați cu comba­­terea­ molimei — după ce cu atita lipsă de prevedere am lăsat-o să se introducă în țară— ar fi avut la îndemînă toate mijloacele de com­batere necesare. Știe­m doar toată lumea că lipsurile au fost extrem de numeroase și ele au fost denun­țate în primul rînd de medicii cari s’au izbit de ele. In campania antiholerică din va­ra aceasta medicii au putut con­stata că holera a găsit un bun aliat în ignoranța populației de la țară, care cu greu putea fi făcută să în­țeleagă utilitatea măsurilor de in­­­gienă. E foarte mare numărul ace­lora cari au plătit un dureros tribut acestei ignorante. Țăranii, îmbui­bați de prejudecăți, sînt refractari măsurilor de prevedere și apărare, și în multe părți nu s’au supus de­cît cu forța dispozițiilor medicilor. Ar trebui să­ se facă ceva în a­­ceastă privință. Și s’ar putea face mult. Așa de pildă: Direcția servi­ciului sanitar ar trebui să organi­zeze în fiecare sat, prin agenții di, o serie întreagă de conferințe, în care să se explice țăranilor cum se pot feri de holeră, pentru ca ei să nu fie refractari, ei să fie adevă­rați auxiliari ai medicilor. Docto­rii și agenții sanitari — cărora li s-ar putea adăuga un număr de a­­genți speciali— ar avea timp cinci luni de zile spre a face această o­­peră de educație a țărănimei, pen­tru săvîrșirea căreia ministerul de interne n’ar trebui să pregete. Numai o asemenea pregătire poate da activitate­ medicilor sigu­ranța succesului. tester Tratativele româno-maghiare D. AL. VAIDA VOEVOD Deputat în Camera maghiară Unul din cei mai de seamă frun­tași ai românilor de peste munți d. Al. Vaida Voevod, deputat în Came­ra maghiară, este în același timp unul din cei mai aprigi luptători pentru dreptatea cauzei românilor din Ungaria. In ultimul timp s’a vorbit mult de fruntașul român cu prilejul articolului d-sale „Jos Aus­tria perfidă“ apărut în cunoscuta revistă vieneză „Oesterreichische Rundschau“ de care s’a ocupat a­­poi presa vieneză, presa ungureas­că și presa dela noi. NAZIIATII SĂ se recheme d. Take lenesen! „Epoca“ de erî a atins paroxismul: „Guvernul, strigă ea, trebue tras la răspundere că­ permite d-lui Take Ionescu zvârcolirile la care se dedă în politica externă. Acest saltim­banc, caraghios, clown, care nu e nici șef de guvern, nici ministru de externe trebue pus la rezon, etc., etc.“ Mai mult, credem noi. Dacă guvernul acesta, mai ține cît de puțin la sănătatea d-lui Filipes­­cu, trebue să recheme de urgență pe d. Take Ionescu — mai ales că pacea greco-turcă a fost încheiată! Să se recheme imediat d. Take Io­­nescu că nu se știe ce se poate în­tîmpla cu d. Filipescu, dacă d. Take Ionescu își mai prelungește șederea la Atena sau Constantinopol. Cazul e ff. grav și urgent!! Pac. Neofit La procesul așa zisului omor ri­tual din Kiev, a jucat un rol foarte important, cartea unui călugăr, pre­tins fost rabin, anume Neofit. Cu toată silința ce și-a dat’o pro­curorul rus de a dovedi omorul ri­tual; cu toată bunăvoința ce preșe­dintele Curții a arătat obscurarcti­­știlor; cu toată atențiunea ce s’a a­­rătat celor cîtorva teologi și psi­­h­iatri, înfierați de altfel de univer­sitatea rusă ca reprezentanți ai pse­udo­științei; cu toată dragostea ce, în sfîrșit, procurorul a arătat cărței lui Neofit,—cetirea pasagiilor esen­țiale din aceasta au provocat o ge­nerală ilaritate care nu s’a isprăvit decît pentru a face joc unei profun­de indignări și revolte. In loc ca opul lui Neofit să fi produs efectul pentru care a fost citat, în loc ca după cetirea lui, toa­tă lumea să fi rămas dacă nu con­vinsă, cel puțin în îndoială, — toc­mai cetirea elucubrațiilor lui Neofit au fost hotărîtoare în acest proces. Orîcît s’ar părea de curios, — Neo­fit are meritul de a fi determinat a­­­chitarea lui Beilis. Și acum, cine este acest Neofit? Nimeni nu o poate spu­ne precis. Toți savanții teologi străini n’au au­zit de dînsul Numai un om îl cu­noaște bine, e d A. C. Cuza, profe­sorul de economie politică dela uni­versitatea din Iași. Și nu numai atît, ci A. C. Cuza e în admirațiune fată de acest Neofit, care dacă nu a fost ars pe rug ca atîția luptători pentru adevăr, a dovedit însă că de vreo două ori pe an Dumnezeu plouă cu sînge asupra bucatelor evreiești și alte asemenea bazaconii. Și d. A. C. Cuza nu numai că e în admira­țiune fată de Neofit dar îl crede de așa mare valoare științifică și ome­nească, încît îl reclamă pentru na­țiunea romînească. Pentru d-sa. Neofit e călugăr ro­mân. Și opul nebunesc al acestui autor îi se pare atît de genial și de atîta valoare, încît îl declară de ro­mân cu toate că după teoria d-lui Cuza nu-i decît un „simplu jidan“, căci e un... fost rabin. Ce-i trebue d-lui Cuza un Alexan­dri, Eminescu sau Caragiale? Ce este pentru d. Cuza tin Ronetti-Ro­­man altceva decît un jidan? Dar pe neofit, rabinul botezat, de care în cele din urmă le-a fost rușine si huliganilor ruși, pe Neofit, d. A. C. Cuza îl revendică pentru noi! Ce instructiv ! Bi*. „ v­or CHESTIA ZILEI D. Filipescu și misiunea d-lui Take Ionescu Pacea greco-turcă s’a înclinat» pe baza unui compromis redac­tat de d. Take Ionescu; • (Telegramei­­ . . . Efectul telegramei de mai sus asupra d-lui Ni­cu­ Filipescu !! Adeverim Chiringul_ Fratele d-lui Tak­e Ionescu, profe­sorul dr. Toma Ionescu, citind era telegramele privitoare la rolul mini­strului de interne în încheerea pa­cei greco-turce, a avut o apreciere de adevărat chirurg:­­„­ Cum se pare, Take a operat fru­mos ! a esclamat eminentul opera­tor. Ch­iru­rgul tot la operație trage! Ce-i folosește? Mai diplomatică ca „Epoca“, „In­dependența“ e gata chiar să se arate fericită de rezultatul obținut de d. Take Ionescu la Atena, dar o fră­­mîntă întrebarea dacă d-sa a lucrat ca reprezentant al Romîni­ei, însăr­cinat de guvern ori de rege ? Ce-i folosește „Independenței" da­că se frămîntă ? Vorba e : rezultatul e ori nu e interesant ?­­ Forță majoră „Epoca“ reproduce pe „Viitorul" în indignarea lui că ziariștii romîni cari s’au dus la Atena, odată cu d. Take Ionescu, ar fi totuși evrei. Fiindcă „Epoca“ vrea să insinueze că d Take Ionescu ar fi luat cu el pe acești doi ziariști, noi credem a ști că d-sa ar fi preferat pentru Ate­na ziariști greci... Toți însă su­­t la „Epoca“ și se știe că „Epoca" nu poa­te înghiți călătoriile d-lui Take Io­­nescu ! 1 Rigoleto A apărat hrmkM pe 1914 Al ziarelor Adeverul și Dimineța •:O SCRISOARE DIN BULGARIA Situația politică in Bulgaria (DE LA CORESPONDENTUL NOS­TRU SPECIAL) SOFIA, 29 Octombrie. — Parti­dele politice din Bulgaria și-au con­­­centrat toată atențiunea asupra luptelor ce se vor da în alegerile ce se vor face în curînd. La 7 De­cembrie se va decide ,dacă popor­u­l bulgar printr’o majoritate zdron­bitoare își va manifesta încrederea în cabinetul actual compus din ce­le trei fracțiuni liberale, sau va fi pentru adversarii lor. Polemica de presă atît de vio­­lentă de cîteva­ săptămîni în ches­­tia responsabilităților în nenoroci­rea Bulgariei, începe a mai săbi. Impresia adusă în publicul ne­­­părtinitor prin acele polemici, este că Daneff și partizanii săi au cău­tat a arunca toată vina responsa­bilităților asupra cartierului gene­ral al armatei, dar catastrofa poli­ticei lui Daneff este o înlănțuire de greșeli și neglijențe, iar nici­de­cum produsul unui singur episod, adică atacul pozițiunilor sîrbești și grecești de către armata bulgară dela 29 iunie, pe care ziarul lui Daneff vrea să-l prezinte ca pe o „lovitură de stat“. Toată politica de înaintea războ­iului aliaților, nu a fost decît o pro­vocare și o amenințare contra gre­cilor și sîrbilor din patea d-rului Daneff. Șeful ministerului bulgar credea că prin felul său despotic va putea intimida pe toată lumea; se încumetase chiar să dea și țaru­lui Rusiei un termen pînă cînd să se pronunțe în arbitrajul propus de tar! Cînd apoi drept răspuns la acea­ lus SȘg ME aiffi’Șst Comedie tragică într’un act Dedicata amicului meu d. Cosăcescu de Dr. URICHIU V ,­­î­­ ■ 1 Scena reprezintă biuroul telegrafo-poștal de la Finanțe, ghișetul „vînzării de mărci, cărți poștale, mandate etc.*— Murdăria obișnuită acestor localuri. Căldură tropi­cală. — Duhoare factoro-poștală. ------------------------------------------- ** ii PERSOANELE ,T­O „Idomnișoară", mai spoita ca Tm lazaret de boieriei, funcționează la gh­ișer. Dom’șef, studiază zborul unei­­ muște.­­ Subsemnatul așteaptă, împreuna cu­ alți numeroși martori, în fața ghișetului. La ridicarea cortinei „domnișoa­­­­ra“ pritocește, tacticos, un teanc de scrisori. După ce a isprăvit prutocul de sus în jos, reîncepe operația, de jos in sus. Trec 5, trec 6, trec 8, trec 10 minute. Publicul oftează,­­ sprijinindu-se cînd pe un picior, cînd pe altul. „Domnișoara“ a isprăvit pritocul. Acum „domnișoara“­ aranjează în sertar.... Subsemnatul (cu sfiala comanda­tă de situație). Domnișoară, vă rog, aș dori cărți poștale, 60 cărți poș­tale. Domnișoara­­ continuă cu i dereti­­carea sertarului). Subsemnatul (cu sfiala omului care îndrăznește să tulbure o dom­nișoară telegrafo-poștal­ă)! Vă rog, domnișoară, aș dori cărți poștale, 60 de cărți poștale... Domnișoarei (supărată de îndrăz­­neala mojicului, scurt, fără a arunca măcar o privire spre ghișeu­). La tutungerie. , Subsemnatul: Ațercî, nu fumez. Domnișoară, , vă rog să-mi dați 60 .cârti iDOS tale Domnișoara (privind fioros spre ghișet) „La tu­tun­ge­rie“. Subsemnatul: Bine, domnișoară, tungerie. Eu vînd una-două, nu-ți dați 60. Dute la tutungerie“. Subsemnatul. Bine, d-șoară, aci e biuron poștal, aci e prăvălia statu­lui pentru vînzare de cărți poștale, se poate să refuzați să-mi vindeți 60, sub pretext că cer prea multe, cu atît mai bine pentru stat, dacă... Domnișoara­­ dînd semne de ex­tremă exasperare, trîntește teancul de scrisori pritocite). Dom’șef. Ce e, domnișoară, ce vrea „ăla“? Domnișoara. „Auzi, dom'le șef, pretinde să-i dați 60 de cărți poș­tale“ ! Dom’șef. Cît?! Domnișoara. 60 ! Dom’șef (cu o privire de buldog constipat) „60 ! Șai­zeci­ de cărți poștale?! La tutungerie, dom’le!“ Subsemnatul. Cum, domnule, mă trimiți la tutungerie cînd aci e bi­­rou poștal? Nu vrei să-mi vinzi 60 de cărți poștale? Dom’șef. „Firește că nu. Care va să zică dacă i-o veni unui nebun gustul să-mi ceară o mie de cărți poștale, eu să i se dați? hai?!“ (și d­om’șef, rămîne ca o balenă față de o ecuație de gradul al doilea). Subsemnatul. Dacă ți le plătește... Dom’șef: „Și apoi de unde știu eu ce vrei d-ta să faci cu ele, poa­te d-­e vrei să faci specula“. Subsemnatul (gata sa leșin față de genialitatea lui dom’șef). Dom­nule șef n’am vreme și nu vreau să discut cu d-ta, te întreb, pentru ulti­ma oară, îmi dai ori nu 60 de cărți poștale? Domnișoara. „He, domnule, fii politicos cu dom’șef, unde te tre­zești?“ Subsemnatul. Albă domnișoară, asta e o impretinentă. Dom’șef. „Te dau afară, te daț afară, dom’le!“ Subsemnatul. S’o vedem și p’as­­ta . "Doctorul Urechiă dat afară pentru că a avut îndrăzneala să ceară, la un birou poștal, 60 de cărți poștale! Dom’Șef. Bine domnule.... hm.... hm­, dar dacă toată lumea ar. cere 60 de cărți poștale... Bine, domnu­le dacă, hm... hm, înțelegeți... In fi­ne, dacă susțineți că vă trebue... . Și cum,mă întorceam acasă, cu pachetul de poștale, mi se făcu lu­mină în strîmta-mî­minte de con­tribuabil român. Auzi, obrăznicie, auzi naivitate ! Să ceri la un birou poștal să-ți vîndă 60 de cărți poș­tale, așa deodată, fără cea mai mi­că recomandare ! Bine zicea „dom’șef, genialul dom’șef : „Poate, d-ta vrei să faci speculă din ele“ ! Firește, le iei cu 5 parale și le vinzi cu un franc—doi bucata ! Poate și un pol, dar vezi că dom­nul șef a mirosit gheșeftul. Unu! Gomșei ! Auzi, 60 de cărți poștale, dar bi­ne, cum zicea domnul șef, genialul dom’șef, dar dacă „vine un ne­bun și-mi cere o mie, eu să i le dau, hai?“—Nebunul tot nebun ! Dar ce e Statul mă ? Dar ce e domnul șef, mă, sluga ta, să tot tragă la cărți poștale pentru gustul tău. De abia a încropit o mie, două și tu, pîriitule, să-i le cumperi? Marș „la tutungerie". Ah, domnule șef, domnule șef, iartă îndrăzneala mea, de a’țî fi turburat șefea șef­ ti preumblare. Mă recunosc culpabil cu atît mai culpabil, cu cît acum îmi vin în minte și alte întâmplări cari ar fi trebuitt să-mi servească de lecție. Inchipuește-tî, domnule șef, că un bun prieten al meu, doctor în medicină, se duce la gara de Nord să­ ceară un vagon pentru ,a-șî transporta automobilul. Grație a vr’o zece 'consultații date d-lor' hám­an­­ d-lor șefi, și subșefi de birou, obține, în­ fine favoarea să i­­ se transporte automobilul, plus favoarea să plătească o sumă bu­nicică. Mirat de dificultățile Imîmpin ai fi. întreabă sfios, ds'ce­ e așa de greă.,1 -T­ Apoi, să vedeți, d­­e doctor, dacă ar, fi mai ușor, ar cere,toată ktntea...­­. v.Arj cere, și ar plăti, Statul ar încasa...­. . —- Ar încasa, da, dar înțelegeți ce greu ar fi... atîtea cereri... Vorba d-taie, domnule șef, „dacă vine un nebun și’mi cere o mie?!" Și mai avusesem încă o lecție, șe­fule genial! Inchipuește-ti că,, oda­tă, cumpărasem la un fierar din Lipscani o anumită‘șurupeiniță, mai comodă ca cele obișnuite, și cum un prieten mi-o „împrumutase“ mă duc la negustorul meu­ s­ă’mî iau alta. — Te rog, domnule Popescu, mai dă,-mi o șurupelnită, ci ai știi,­­tot ca aia... — Ca aia? Tot ca aia ?. — La fel. ........ — Așa e c’a fost bună? Și­ care va să­ zică mai vrei una la fel? Prea bine, da vezi că nu mai am. — Ce păcat, era așa de bună, d-Ie Popescu. — Adevărat, foarte bună. — Apoi de ce nu mai aduci? — Tocmai pentru că era foarte bună. Am adus. domnule doctor, am adus 12, da 12, și le-am­ vândut pe toate. Nu mai aduc­ domnule, nu poți sa aî în prăvălie. Mai bine? nu mai tin. N’a treceî rrrați și amicul Popescu spre marea lui mirare, a făcut un, fel de faliment, noroc însă că sta­tul apreciind un­eugeniu, .­Domnului Popescu ia, făcut,sef de minisi' IW, stal. , Dr Urechi* DR, URECHIA ace­sta scris „vînzare de mărci, cărți poștala., „vă rog să-mi dați 60. ■ Itomnniow­a. „N’auzî, rdTe, Ia tu

Next