Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)

1914-01-01 / nr. 8730

vnereun 1 Ianuarie 1914 Itmniu finiM»­ii la C. f. I ------------------------------- . — Gratiucatiile — Majoritatea funcţionarilor din ad­­­ministrația centrală de la c f r sau p rezentat eri la orele 10 dimineaţa,i i biroul d Iul Cotescu, directorul ge­neral, pentru a solicita să li se plă­­teamă gratificaţii, după cum sail dat deja şi, la celelalte ministere, susţinln­d că ei cei dintiiu au­ muncit (nai mult şi din­ greu­ în timpul mo­bilizării şi demobilizarea armatei In lipsa d-lui Trofescu care era bol­­sav, d Dragu subdirectorul general, le a declarat că nu poate să facă un­ Bite, fără aprobarea ministerului, de­ci statele sunt deja gata şi aşteaptă numai ordinul de a ie plăti: în acest •cop o delegaţiune de mai mulţi funcţionari au fost la d. Cotescu a­­cast şi aici li *'a spus acelaş lucru; •»IUI că funcţionarii sad decis să se Întrunească cu totii tn piaţa teatru­lui la orele 3 p­­m ceea­ ce s'a şi fă­cut; astfel că In corpore, peste trei s ute funcţionari, ad plecat să reda­ţi»« acest drept d-lui Tarhe Ionescu Bunstru de interne; aci s'a ales o de- Watiune compusă din d-nul Ceoge C*m*tantinescu. Petre Marinescu. Argintaru Si G. Popescu cari sa- l»re»enlat d Iul Ciorăneanu şi apoi d Iul ministru, expunînd doleanţele lor, pentru a cunoaşte mai bine si­­, tua­ţiunea d. mnistni de Interne sl •d-interim la lucrări publice a te­­' I* fonat să vie la d sa acasă d Panait •ecretarul general de la ministerul lucrărilor publice, ceea ce a avut loc In scurt interval, la eşire­a sa a co­municat grupului de funcţionari că In urma înţelegere! luate, sa dispus să se intervie către d­­ragu subdi­rectorul general, pentru a satisface cererea; acelaş grup de funcţionari s'a fi prezentat apoi şi d­lul Al Mar*­gh­iloman ministru de finanţe, care s'a întreţinut aproape o oră, cu ace­iaşi delegaţiune aleasă din sinul lor. I). ministru de finanţe a avut cea mai mare bunăvoinţă şi a promis tot, concursul pentru satisfacerea ce­­rerei lor ; ceva mai mult Incft d-sa a comunicat că imediat va seri d-lui C­otosri­u, pentru a găsi un fond dis­ponibil In bugetul căilor ferate, ca să se poată da gratification! între­gului personal din serviciul central. Acelaş grup de funcţionari s’au presentat şi la redacţia nonsh­ft es­­punînd faptele astfel cum slnt rela­tate. Ne facem interpretul acestor func­ţionari muncitori şi după cum nu totdauna am susţinut cerinţele lor şi în genere ale celor nevoiaşi cre­dem că şi de astă dată rugăciunea lor va fi ascultată, şi că d Cotescu directorul general, precum şi d-nii miniştrii Take Ionescu şi Al. Mar­ghiloman vor dispune ca el să fie satisfăcuţi­ ­. Interview cu Reg­ele Carol — Regele despre acţiunea militară a Komni­ei — Din maldărul chestiunilor arun­cate la ordinea zilei de războiul balcanic, singură chestiunea insule­lor şi a fruntarielor de sud ale Al­baniei a mai rămas nerezolvită. Ambele sânt de competința puteri­lor. După cit văd din harta ce s'a a­plicat cărţii d-tale, ai tras toate frontierele, afară de cele din Epir, deşi te puteai trage pe acestea. Nu am nici un drept să discut această chestiune, dar dacă cuvintul meu ar fi ascultat in Grecia, atunci aş fi de părere ca Grecia să se supună voinţei puterilor, cari i-au arătat in atîtea rindurî bunele lor intenţii pe cari nu ar trebui să le piardă. Cunoşti memoriile lui Prockes mi un ris că trebue să renunţăm! Osten ? Uri Intra in Sofia, deoarece acea-| Din acestea se vede interesul ce sta putea avea cele mai triste ur-' a purtat Rusia războiului de elnan­­mări pentru poporul bulgar şi pen­­cipare al Greciei. Dar poţi vedea şi II. dinastie, fapt pe care eu nu-l din memoriile unui diplomat aus­­fiuroMin. I­­riac — apărute acum 20 de ani — ■ Am purtat un războiu pe care tu­-1 cari conţin corespondenţa regelui Impusese Bulgaria pentru a putea Otto cu tatăl său Ludovic de Lava* taiaptul revendicările noastre a- hia, că toate puterile £’au interesat mvra Dobrogei. Revendicările a- de soarta Greciei .•«•tea datează de pe timpul con* In legătură cu aceasta regele a gr­ăului de Berlin, iar noi. Ic-am întrebat daca-i cunoaşte memoriile prezentat­e si Bulgariei lămurit şi sale. P«­lată. La începutul războiului, au avut loc In Bucureşti mari demonstraţii. Mi se cerea să intervin fără ami* Sint patru tomuri mari $i unul mai mic, care conţine rezumatul câtor patru. Poţi vedea cu cîte di­scultăti am avut de luptat. In Bal­­cani se face prea multă politică personală, fapt care iti tae pofta de domnie. Trebue să fii insă construi­tnr«. Infaptuindu-ne drepturile fără a ține cont de ceva. Eu însă am­ răspuns că nu se poate, pină ce va j •o&i momentul care trebue să ne găsească stăpîni pe întreaga ener­gia noastră. Aşteptările mele nu m'at­ înşelat; principiul meu era just. L'n domnitor nu trebue să se lase răpit de voinţa publicului, alt* IU se expune unor consecinţe la­dacă vrei să serveşti interesele ţării. Ştii că în 1867 am ajutat cu bani pe cretani în războiul lor ? Pe vre­mea aceea eram un filogrec mln­­dru de sine. Grecii au­ fost întotdea­una un popor cultural. Toate ţările se ocupă de literatura grecească. Iar grecii sunt şi astăzi poporul do­tat cu cele mai frumoase calităţi din Calcani. Am păreri bune şi despre sîrbi. In ultimeie decenii au realizat ui­ mare progres cultural, în schimb, bulgarii au rămas acelaş clobot ne­­ciopiit ca şi mai înainte. tat«, făcind un salt mortal care nu poate nici odată reuşi. Cînd a so­­sit Insă momentul, n'am ezitat un singur moment şi lumea întreagă ■ admirat exactitatea cu care s'a f Acut mobilizarea noastră. Cu tot protestul cabinetului și al medicului m'am dus in mijlocul ar­­matei, unde am fost primit cu ma- j ro entusiasm și am văzut ce în­deamnă ca o armată să aibă alături ea pe comandantul suprem. Un adevărat domnitor nu trebue să abandoneze nici odată armata. Ju­rniştrlî mi-au cerut să mă întorc deoarece prezenta m­ea în Capi* tală era necesară. Am venit la Bu­­crreştî, dar m’am întors din nou Ia mijlocul armatei. Astfel a trebuit să trec de trei *ori Dunărea şi m’am intors cu ace­leaşi sentimente. Cind trupele au ajuns la Plevna, de care mă leagă au­tea amintiri, am dat ordin de o­­prire. In 1877 aici pe lingă cei 30 mii de romini, mai aveam comanda #1 asupra 120 mii de ruşi. E uşor de înţeles ce am simtit cînd am ajuns din nod la Plevnje. * Regele a vorbit apoi despre Al­bania. Albania va­­ multă vreme copi­lul alintat al Europei. Peste vreo 20 de zile prinţul de Wied va fi la Durazzo. Ii va fi foarte greu ; eu nu l'am îndemnat să primească tro­nul, căci ar fi fost grefi să iau o ho­tărîre. In România se arată multă bunăvoinţă Albaniei. La Bucureşti albanezii au înfiinţat o ligă cultura­lă şi-şi vor construi o biserică. Nu de mul au venit la mine citiva de­legaţi din Albania şi m’au rugat să intervin pe lingă prinţul de Wied să primească candidatura la tronul Albaniei. N’am făgăduit nimic: prinţul a venit la Bucureşti şi am discutat chestiunea, dar l’am lăsat să aleagă de bunăvoe. Prinţul a primit candidatura, care din ferici­re n’a fost respinsă de­­ci o pu­tere. Ţinînd seamă de ««antele vârî' ale caracterului şi religiei albaneze, trebue să recunoşti că va avea o misiune dificilă, mai ales că albane­zii trăesc o viaţă primitivă, deşi sunt cel mai vechiu popor al Euro­pei. Dacă-i va reuşi să-şi facă da­toria, atunci rolul săfl va fi nemu­ritor. _____ Viena, 30 Dec. — Numărul de «idimne al ziarului „Neues Wiener 3­egblatt" publică următoarea de­claraţie făcută de regele Carol pu­blicistului grec Kleonte Nicolaide cu prilejul audientei acestuia. Situaţia din Constantinopol e foarte interesantă, dar şi in Bul­garia situaţia pare a se agrava. Cind in decursul crizei, opoziţia cerea să trimită armată contra So­fiei, mi-am adus aminte de cuvin­tele spuse de Wilhelm cel mare Ciod a aflat că Napoleon al II lea a fost prins. E trist, foarte trist. IM** ou trebuia să se întimple. Tot aşa ra’am gindit şi cind ar* Biata noastră a intrat in Bulgaria şi ou ni s’a opus nimeni. Atunci * .. I Asupra cauzelor cari afi determi­nat acţiunea Rominiei, regele a spus:­­ Scopul campaniei noastre a fost înfăptuirea pretenţiilor teritoriale. Statornicirea păcii intre aliaţi şi în­cetarea zadarnicei vărsări de s­u-­B« Din intervenţia noastră au tras foloase şi grecii şi sîrbii, iar dacă Bulgaria a ajuns intr'o situaţie di­­n DoUA, nu eram eu de vină, căci boete erau din vina lui DaneCi, omul tatei care a pricinuit tării sale răni­te nu se vor mai vindeca niciodată, la schimb Gheşoff a fost un om foerte deştept. Ce înseamnă să ai la crimă un om deştept in timpuri­ grele, a dovedit-o Venizelos în Gre­cia. Celelalte partide greceşti nu­ şi-ar fi putut face datoria intr’un mod atit de strălucit şi nu s’ar fi putut aştepta aceasta în special de la Rhalis, care după cit îmi spunea d. Kalinderu, pe cind era student I. Paris, era foarte certăreţ. Tot el a provocat şi întreruperea relatiiioi , diplomatice romîno-greceştî, deşi­­ nu era vorba de neînţelegeri prin­­clpiare, iar grecii și rominii fiind­­ singunele popoare neslave din Bal- ] cani, trebuiau să trăiască bine im-­­ preună. In baza acestui principiu trebuia rezol­vită și chestiunea ro- i minilor din Macedonia. Această so- i lutie e simplă și cuminte _ * 2 Despre situata internat fragel, a spus.­L S. T. B. ~ UN WATMAN P'TUT MAR PEN­ TRU CA A CERUT UN SPOR DE LEAFA S’a prezerrtat la redacţia noastră vatmanul Păun Tudor din serviciul loueî societăţi comunale, pdngin­­du-ni-se că formulind în numele săf ii a mai multor camarazi o rugămin­te către direcţie ca acum, după a­­n de muncă, să li se­ acorde un mic spor de leafă şi să li se ierte amen­zile arbitrare ce le răpeşte de multe ori mai bine de jumătate titu­leal; lunară — a fost bătut măr de către agenţii Ştefan Popescu şi Dumitru Ion din ordinul subşefului D-trescu din serviciul aceleiaşi societăţi- E un mijloc foarte comod de a pu­ne stavilă revendicărilor: cere spor de leafă, dă-i bătae! Numai că ceilalţi watmani ce a fi aderat la formularea rugăm­intei că­­­­tre direcţie nu cred să se fi împăcat,­­cu soluţia dată de aprigul subset­­i O importantă conlpoziţie muzicală romîneascâ ------------------*«------------------­ — Convorbire cu autorul — Auzind, încă din anul trecut, că la Paris sa planul»« scrierea un«i ope­re pe frumoasa legenda „InţirAle Mărgărite ' a d Iul Victor Eftim­iu, faptul In sine lini păru o minune: In ‘»tuni arta lummneasiă isl \h ave» "*ul el şl pe terenul dramei mu­zicale. Inceputul acesta va fl glorios, cfirl uui i-uutrius şi de talentul şl de capa­­»»nea (Tiuipoziluruiui, tu ni tu nun petriţanu, c­t şi de reala valoare a 'gendei d-lul Victor Lftimiu. Aceas- 1 legenda pusă sub haina m­arel In­­intătnare .Muzica", cu mult mal­tor va putea fi înţeleasă atmosfera s­uperioară realităţii, In care tră eşte. Nerfb­ilător de a afla, cu un n»o­­nent mat de vreme, cfte ceva din tar­­a In care artiştii au ţinut plnă a­­»im lucrarea lor, m'am adresat cum­va şi natural, compozitorului. D. Constantin Castrişanu, simpatic­­ foarte primitor, a binevoit să it­ea asupra acestei noutăţi artistice, etaliile ne care la rindu'mi şi eu o împărtăşesc cititorilor. — Care credeţi d-voastrA cA ar fi valoarea lui „Inşiră-te Mărgărite'' şi e­r­a determinat a o înzestra cu o muzică pornită dintr'o şcoală supe­­ioară ? — Legenda ! Ea singură e care tot mai reaminteşte o lume aproape ui­tată astăzi, lume tn care geniul po­porului pare că, înfricoşat de nefas­ta Influenţă a vieţei reale, tot dez­­vălue ca un torent pasiunea. Şi atoi, ca inspirat, compozitorul începu 8â'mi arate cu entuziasm Iar. înecul legendei. — Sublim ne pare, cind II aflăm origina Slntem pătrunși de emo iunl sincere cind ii aflăm moartea. Dar cind artistul, oratorul, o reînvie, dtn­­du’i aspectul unei opere desăvlrșite, legenda, această copilă divină și in­conştientă de altădată, la viaţa unei zeiţe mature şi conştientă de superio­­riatea menirei ei. Conservind faptele însăşi ale legendei, aşa cum necesi­tăţile au cerut, Victor F.ftimiu a cla­­rificat’o, i-a dat o formă artistică, inzestrind’o cu aventurile nesfirşite, după obiceiul sau, şi cu toate acceso­riile romanului, s’a introdus în sinul însuşi al mutuluî unde i-a retrefat întreg caracterul şi Întreg organis­mul. Fiecare din primele trei acte, se precipită aventuros cu un puternic elan, către un scop unic Fuziona­rea a două vieţi. In finalul actului al treilea, cind eroizmul zmei­ (fosta fată de împărat) ajunge la expansiu­nea adevăratelor mari personagii, fuzionarea se desăvîrşește. Zina Îmi pare eterată după ce şî-a împlinit marea misiune -complertarea erou­lui. Făt frumos luminat de aci înain­­te, de acest suflu divin, va merge cu siguranță la victorie. — Cred că subiectul acesta și In special scena luptei Iul „Făt-Fru­­mos" cu „Smeul’* v'a procurat ocazia d a întrebuința In muzică lucruri ex­traordinare de groaznice. — De loc ! Lupta despre care mă întrebi, am redat'o în preludiul actu­lui al 4-lea, a cărui nuanţă genera­lă e calmă. Ca să fiu­ fidel imagina­ţiei prea exagerate a poporului, in lupte aceasta, ar fi trebuit să inven­tez nu instrumente noul, dar tot felul de maşini cari să producă mugetele cele mai teribile... Or, rostul artei nu este de a face fotografii ale exterioru­lui, ci ale interiorului, căci ea lu­crează doar, cu sentimentele. Prelu­diul începe foarte calm cu expoziţia temei „Sulful divin” care după ce a desăvîrşit perfecţiunea eroului, se înalţă în sfere superioare. Apoi, a­­ceastă temă se pierde literalmente, însă expresia ei psychologică, esen­ţa, persistă prin redarea unor uşoare agitaţiuni orchestrale, descriind veş­nic, dorinţa arzătoare de a cuceri chiar infinitul. In această atmosferă apare ca o lu­mină, imnul de triumf al „adevăru­lui" ,iar ca un blazat al destinului, tema zmeului, un zadar se mal în­cearcă a-şî reculege forţe'.e-î pierdu­te. Puţin cîte puţin se epuizenză şi Intr'o nuanţă de un CR'm extrem, clasul ztrelor, anunţă izbînda, care nu e numai a iul Făt-Fmmos, a indi­vidului, ci a unei întregi. Noaptea­­ lină, vine ceasul Cind răsufletele firii Tac să tremure de doruri iarba, rouă, trandafirii... — Credeţi că poetul cinci a scris, a avut vederile atit de înalte pe care dv. le atribuiţi piesei ? — Incontestabil. Cercetarea mai minuţioasă a piesei o probează. — Cu privire la muzica ce i-aţi scris, aveţi şi motive romineşti? — Muzica romînească, aşa cum în­ţeleg e şi a fi scrisă, de un artist con­ştient, cred că ar fi dificil lucru. — Este adevărat, că în muzica noastră romînească există un mare tezaur ? — Tezaur ? E o idee greşită. El nu există, dar există elemente din care s’ar putea construi u un tezaur romî­­nesc. Soluţia unică e aceasta: Artis­tul muzicant, ajuns la maturitatea cultivăreî sale, adică, după ce a tră­it, a suferit şi s’a entuziasmat din fie­care din compoziţiile marilor pă­rinţi. Beethoven, Wagner, Cezar Franck şi Vincent d’Indy, însuşit fiind cu toate calităţile de cre­ator, va trebui să vină in ţară şi s’o co­­­inde in lung şi lat, mai mulţi ani de-a rundul, întrebuinţ!ndu-şi timpul­­şi studiul firei, caracterului, sufletu­lui român. Ano! studiu! cîntecelor populare auzite din gura ţăranilor deportate la calităţile psycholoci­e ale poporului. Acelaş studiu şi la toa­­te popoarele cu care am venit un con­tact. Atunci, uşor se va putea cu­noaşte care anume motive, sunt de provenienţă pur românească şi care străine. Astfel înarmat,, artistul, prin construirea de idei muzicale din ce­lulele găsite cu paternitate româ­­nească, va creia cu adevărat compo­­ziţiuni muzicale romineşti. In opera mea deci nu poate fi vor­ba de momente muzicale pur romî­­neşti. Cele spuse mă îndreptăţesc. — Atunci ce gen aţi întrebuinţat ? — Iaşi nu pot răspunde în două ■uvinte. Eu mi-am făcut educaţia ar­tistică cu maestrul Vincent d’Indy, era Paris, care astăzi e considerat, de toţi cei ce pot vedea clar în artă, ca o perfecţiune beetoveniană. Ei bi­ne, acest maestru nu se mulţumeşte a da doar meşteşugul, el ştie să ridi­ce şi spiritul elevilor săi, prin anali­za detailată a tuturor compozitorilor de merit din toate timpurile şi de la toate popoarele. Din educaţia aceas­ta şi din audiţiile în afară de şcoală, la concertele ..riolonne" „Opera ma­re" „Opera comică“, „Lamourenx" şi o carte des in concertele particula­re ce se dac zilnic, precum şi din lectura făcută in marile biblioteci, este cu totul imposibil ca cineva să ma»­ procedez«, după mi «numit gen sad sistem. Totul trebue ei «ores­pundă exact situaţiunel, care va fi pe deplin însuşită. In astfel de mom­ei, te sufletul e creator fi creatorul nu are nevoe de loc de procedeul altora \cesta va fi consultat In timpul atu­diului nu tn momentul compoziţiei — Aveţi de glnd să vâ executaţi Ir curtnd opera Ta Bucureşti ! — Da, şi slnt convins că void reu­şi. In Bucurşti astăzi slnt multe su­flete nobile, cari pot vedea că. aceas­ta nu va fi izbînda mea personală fapt periculos multora, ci o izbind». In evoluţia muzicală tn Romlnia Ceilalţi cari din toate acestea, mă vor privi numai pe mine şl ml vor a­răta Invidia lor, nu mantă nici o a­ten­ţie. — Odată învinse aceste prime pie­dici, cred că veţi Intimpina altele din partea clntăreţilor. — Nul acestea vor fi prinşi tn mreji şl‘l voi­ face să mă iubească Opera mea nu I va îndeletnici cu stri­găte aruncate la Intlmplare. Ea le va readuce aminte că dincolo de mu­zică senzaţională ce a otrăvit omeni­rea, există una ce cintă mai lin, ma frumos, unde visul nostru al tuturo­ra e împlinit: „o lume superioară" Şi odată convinşi, odată prinşi de dubla magie a legendei şi a muzicei, ctntâreţii noştri vor deveni, veritabili inspiraţi — Şi cari anume credeţi că vor fi aleşii? — Nimic precis plnă In prezent EU nu curios» de ioc ctntăreţii noştri şi de aceea leg din suflet pe acel ce se cr­ed apţi de o execuţie aşa cum mi-l închipui, să şi facă ofertele cu­ mi.I rurind. Vor fi bine recompensaţi. Boiul Smeulu­! doar, e destinat ba­ritonului Vulpescu de la Paris, care posedă o inteligenţă artistică fină şi un temperament extraordinar. Suc­­cesel obţinute de acest merituos cân­­tăreţ — la salle Gaveau — o dove­desc. Avind un bun maestru pe Lafout de la Conservator şi fiind o fire ce nu se mulţumeşte doar a cinta, ci a­re şi educa, uşor işi va face loc prin­tre marii cârntăreţi. — Ce credeţi despre cel cari for­mează, cari dau educaţia muzican­ţilor noştri ? — Cu privire la bunii educatori in muzică, putem spune că şi­­noi avem. De ex.: d. Demetru Popovici, directo­rul Conservatorului e un educator cu desăvârşire superior al cântăreţilor noştri. Mai avem pe d. Kiriac. Din excelen­tul tact pe care d-sa II are ca profe­sor — pentru care eu am o mare admiraţie — uşor a putut conduce societaea „Carmen” către posibilita­tea unei execuţii cit mai bune, as­tăzi fiind in stare (dacă s’ar asocia mai des cu orchestra ministerului) să evite oratoriile de Bach, Ilayda Haendel, etc., chiar messa In Re de Beethoven şi Fericirile lui Frank. Mai tirziu ar veni uşor execuţia Symfoniei IV Beethoven. In sensul acesta publicul va putea fi uşor edu­cat şi nu’i va mai cere melodiile de prost gust italienesc, cum mi-a spus d-sa. Cft despre orchestra ministerului, aceasta e o minune. D. Dinicu meri­tă toată admiraţia. Cine şi-ar putea închipui ca intr’urt timp atit de scurt muzica symfonicâ să ia o dez­voltare atit de mare la noi, pe cînd cea dramatică are că nici glnd nu are să înceapă? De ce? Bun. INTRUNlRILt POLICSCE om IAȘI ÎNTRUNIREA DE l­A CLUBUL CON­SERVATOR Iaşi, 30 Decembrie — La clubu conservator a avut Ioc astă seară o întrunire a membrilor clubului. D. Dinu Crescanu a făcut o expr 'nere a situaţiei politice zicînd că I guvernul de colaborare se retrage !.­­AUv* -~-w- -• -t--—. ai---- - Jif­î partide menţinîndu-ş! li­tatea de­­ acţiune Colaborarea s'a Lent in ve­derea evenimentelor externe, iar continuînd azi ar fi periclitată însăşi existenţa partidului conservator. Recunoaşte că guvernul «le cola­borare a avut succese frumoase, dar aceasta se datoreşte tactului politic al d-lui Titu Maiorescu. D Greceanu termină spunînd că are convingerea că partidul conser­vator îşi va recăpăta în curind au­reola de partid de ordine şi de spri­jinitor al tuturor claselor sociale. D-sa adaogă că în aceste alegeri partidul conservator va lupta şi îm­potriva partid­ului liber­nl «I­­»m­o­triva partidului conservator-demo­crat şi indeamnă pe meniuri la­­ muncă comună şi stăruitoare. ÎNTRUNIREA DE LA CLUBUL LI­­BERAL La orele 9, a avut loc o întrunire a membrilor clubului liberal. Frun­taşii liberali sunt primiţi cu nume­roase aplauze. D. Stere face o expunere a situa­ţiei politice zicînd că in locul guver­nului de colaborare vine partidul li­beral In care ţara are ceva mal di plină încredere. Şi partidul libera vine în scop de a'şl realiza pe deplin, reformele anuntate. Lu, zice d. Stere, ‘sint fericit si rămîn simplu soldat pentru a fi î fiecare clipă în mijlocul dv. și a lur­ta pentru triumful marilor reform ai căror ecou a pornit intriu del Iași. D. Stere a fost mult aplaudat. Se primesc apoi o sumă de meri­uri noul printre cart : d. colonel Cer­nătescu, dr. N. Racovitză, I. Urs profesor universitar, dr. Căpățîn dr. Ușurelu, Jean Maxim ziarist , Filip Ciorapoiu, avocat... Dan. O misiune secretă a lui Spalai­ovici la Bucu­re­şti Viena, 30 Decembrie. — „Ne­ Freie Presse“ astă din Bucureşti­­ fostul ministru sirb la Sofia, Sp­­ai­ovici, a făcut în Februarie an­ trecut o vizită secretă la Bucureşt care avea de scop să obţină apro­barea Românîeî pentru o convenţ­ secretă cu Serbia, care avea apr©­ximativ aceiaş tendinţă ca şi tra­tatul publicat de curind în „Pesti Hírlap“. Guvernul român însă­ a respins încercările lip Spalancovici. Dr. FOCȘANER Post intern al Maternit. din Dresda •pedab­ul la Berlin fi Varit In Boale de temel, faceri fi opera/ianl S\4 Mi TAT la Strada SĂRIND­AR 0, Btajal I ' 'on «uita ti ii ni ! si ti». T«l *1/» Dr. Repezeanu fost medic la spitalul Coltea Coninlt. 2—4 fi 6 -8 pentra M­110», ISonlo de Copii ti interne St* / — 1 ii Kt \|j 23 De Vânzare O iapă neagră viguroasă pentru trăsură și călărie — Polonă 1. Paissiai-American India Rubbar Co.' »JEEuGOLNiK“ 51. PsnrsTjr] BucuiLivi«.: nucure^ti, Strada S .naiar 22 (numai pentru rngros) LINGURA I MARCĂ SUPERIOAR lliDIOeNĂ lEATURAlAi ADEVĂRUL SossnisiGdosî Veritabili numai cu marca . TREI TURNURI JRETORN Societate Anonimă Româna Pentru IMPORTUL PRODUSELOR FABRICEI fîeisingborgs Ourord­fabrifo ^Aktiebolag București 8 Str. Bibescu Vodă!­ÎfaWMfc tTBtfoel en ar

Next