Adevěrul, ianuarie 1914 (Anul 28, nr. 8730-8759)
1914-01-28 / nr. 8756
PARTIDELE şi REFORMELE Partidul cnservator al reformele Socotim ca un simptom că nevoia reformei agrare, se impune cu puterea unei forţe elementare, — şi faptul, că partidul conservator nu are faţă de dînsa o atitudine strict negativă. Şi el recunoaşte că sta- Tea ţărănimei reclamă îndreptare. Şi el vede soluţiunea în împroprietărire; şi el deci vrea scopul, da nu admite că unicul mijloc signpentru a-l atinge, este exproprierea. Asupra nevoei împroprietărireî, toate partidele sunt de acord; asupra modului cum ar trebui să se facă împroprietărirea, ele s’ar putea pune de acord; dezacordul se manifestă numai în cestiunea de principiu, conservatorii fiind contra înscrierei expropriere în Constituţie. Dacă această atitudine nu ne place, o înţelegem însă perfect. Ea este strict conservatoare. Şi „Epoca“ avrea dreptate cînd se mira ea, călinii se miră «că partidul conservator e în potriva expropriere!. y ‘în analiza stărei reale a cestiuneî agrare la noi, conservatorii invocă «n important material şi constată un întreg şir de fapte recunoscute de nmii de democraţi şi socialişti. Lu. end e explicabil. Partidele extreme fie cea mai deplină libertate în critică, deoarece ele nu au nimic de ascuns,deoarece ele nu pot decit folosi de pe urma situaţiunilor clare, tranşante. Cînd conservatorii releva toate dificultăţile ce stau,in călea rezolvirei cestiuneî agrare, eî fac realmente un serviciu şi luminează opinia publică. Atunci cînd spui expropriere şi nimic sau foarte puţin mai mult, fiecare poate să-şi alcătuiască, după priceperea şi fantazia sa, o soluţiune. Mai mult — omul simplu poate să creadă că cu votarea expropriere!, cestiunea agrarăe rezolvată, pe cînd după dînsa încep abia dificifităţile cele mai mari. Cînd însă conservatorii destriu realitatea ,pentru a arata instilitatea exproprierei, evocă,înaintea opiniei publice, toate dificultăţile mari şi mici ce are de înlăturat reforma agrară, dela dificultatea de a . găsi'cea mai bună metoda, de atri- Imirc'' a pămîntului expropriat, la ^mtea,dificultate de a muta Jocuil^orțf de prin părțile unde pămintul 'lipsește, in acelea unde c disponibil şir pînă la dificultatea de a găsi soluţia financiară a problemei. Şi’ atunci şi omul cel mai simplu vede ca reforma, agrară nu poate fi opera,de a’zî pe mîine, ca ca va reclama pentru îndeplinirea ei mulţi ani,şî ca exproprierea nu va fi cordialul cu imediat şi miraculos efect. Şi ’,astfel, deşi în lagărul opus celui conservator, înţelegem şi atitudinea acestuia si folosul ei pentru cauza noastră. Că această atitudine vaii de folos şi pentru partidul conservator, credem mai puţin. Dar nu , aceasta,ne preocupă pe noi. # Partidul conservator are însă o atitudine mai negativă, față de reforma electorala. Desi nu refuza s-o discute, declară însă că nu vede nevoia şi nici utilitatea de a schimba actuala stare de lucruri. Dacă înţelegem, — a înţelege nu însemnează a aproba — punctul de vedere conservator în cestiunea expropriere, nu-l putem înţelege însăin cestiunea reformei electorale. Nu credem doar să se găsească vreun conservator care să nu vadă la ce moravuri politice am asjuns cuactualul sistem electoral? E drept că şi conservatorii profită de lipsa de independenţă a actualului corp electoral pentru a-şî asiguraaproape unanimităţi cînd sunt la guvern, , dar în schimb mai cred ci oare că in joc de ar fi și cea mai gravă chestiune de principii, ar putea s’o salveze apelînd îa corpul electoral ? S’a spus că Parlamentul englez poate toate, numai sifaca dia iată băiat fiu poate. Eî, iii.se pare că cu corpul nostru electoral, im guvern de al nostru ar PuM s’o încerce ,şi pe asta, fără să înimpine vreo rezistenţă. Corupţia corpului electoral nu mai e contestata de nimeni. Şi nimeni nu exceptează dela dinsa colegiul averei şi inteligenţei. Reuşita in Petre Carp sa se aleagă vreodată, fără voia guvernului, înjudeţul săli unde la colegiul întîi ajunge să ai patruzeci saiteinzeci de voturi ? Şi un asemenea corp electoral, merită oare să fie menţinut sau apărat ? Nici nu mai invocăm argumentul că trebue lărgit cercul celor cari să participe la viaţa politică, la conducerea statului. Nu-l invocăm, nu pentru că ni se pare mai slab, tocmai din potrivă, — dar pentru că ştim că acesta nu se împacă cu ideile conservatoare. De altfel în Anglia,ţara clasică a parlamentarismului, conservatorii au fost aceia cari au urmărit şi determinat lărgirea colegiilor electorale, în secolul al 10-lea încă, un duce de Richmond a propus în Camera pairilor votul universal şi egal. Şi marele Pitt, tocmai pentru a infrînacorupţia electorală, plănuise o reformă electorală, fiindcă prevedea insă că în potriva ei aveniî să se ridice toţi cei cari trăgeau foloase din privilegiile electorale — n’a vorbit oare şi la noi „Epoca“ de exproprierea votului? — a emis chiar ideia ca sa le răscumpere aceste privilegii în schimbul unei despăgubiri de un milion de lire sterline (25 milioane Iei). A intervenit revoluţia franceză şi războaele napoleoniene, şi abia la 1852 s'a putut îndeplini reforma eclectorală care a lărgit mult colegii electoral şi a îndrumat spre vital universale Iar la 1867 conservatorii at f • complectat şi perfecţionat a coastă reformă. Bani sau declaraţii în 1011 parti?.anî ai rcîcrvsHritmut«&ttttiica, a unei forme a plebiscitului, ^p’itueastă ultitită lărgire a participarei cedu-li-se a îi şi ultima, şi: cea mai „sigura garanţie a ideilor şi.principiilor "conservatoare. De altfel, chiar şi în ţara noastră, la 1866, conservatorii au admis să se recurgă la plebiscit, să se acorde adică fiecărui cetăţean, iară de vreo restricţiune, dreptul de a decide asupra celei mai importante cestiunî ca era de rezolvat, asupra unei cestiuni care, lega ţara pentru o vreme îndelungată, iară posibilitate de remediere, decit doar pe calea unei nouî lovituri de stat. ’• - . Şi acum, cu experienţa ce facem de atîta amar de vrerme eu -«»p temul nostru electoral, cu rezultatele dezastruoase ce el a dat si cu nedreptatea.evidentă ce implica. —conservatorii cred că pot să aibă o. atitudine negativă faţă de reforma electorală sau -cel mult -ca trebue să aştepte ca ea să se apropie de dirşiî şi apoi s’o discute ? Iată ce nu e de înţeles ! Sf. Brătanş'iesinji Nu prea frecventez întrunirile politice — deşi adesea ele dau ochiului deprins a desluşi lucrurile, putinţa de a desprinde din vălmăşagul părerilor şi sentimentelor pulsul adevărat al opiniei publice. M’am dus însă eri la „Dacia“, tocmai fiindcă ţineam să mă conving prin mine însumi de cum stau conservatorii-democraţi, în opinia publică a Capitalei, acum, cînd noul regim e abea instalat, proaspăt şi cînd din lagărul conservator şi cu deosebire din acela al d-luî Filipescu se repetă zilnic cupletul cu refrenul banal, dar perseverent „s’a sfîrşit cu fasismul“. Nimeni nu are mai multă nevoe de a avea vederea clară în ce priveşte popularitatea partidelor politice decit un ziar ca „Adevărul“, care ţine seamă de curentele de opini util şi a cărui existenţă ea însăşi se confundă cu luptele şi frâmîntările menite a crea asemenea curente. Ei bine, cea dintiii constatare care se impune, după numărul şi atmosfera meetinguluî de omi al conservatorilor-democraţi este că nemulţumirea personală a celor citorva partizani cari au trecut în alte cîmpuri este in flagrantă contrazicere cu sentimentele masse’lor neînregimentate. Massele acestea nu se uită că d. X sail Y n’a fost satisfăcut şi aplecat să ’şi recolteze aiurea satisfacţiunile. Ele văd de astă-dată că a fost atinsă o ţintă în naltă a ţarei şi că intre cei dinţii cari au tras la ţintă şi au nimerit au fost acei din jurul, d-luiî Take Ionescu. Un asemenea rezultat real nu poate scăpa bunului simţ al poporului şi al opinieipublice luminate. Aşa se explică de ce într’i în meeting că cel de eri rezultatele politicei externe au’fost atît de bine înţelese şi apreciate ca fiind acele după cari ar trebui să se călăuzească conştiinţa alegătorilor. Fireşte,n urnele sînt constant guvernamentale la ho în alegerile generale — dar cinci vni partid, se prezintă în prima sa întrunire de opoziţie cu o atmosferă ca aceea de erî, este lesne de prevăzut ce atmosferă va avea în jurul său peste şase luni de zile, sau peste un an. ■ De aceea d-lul Take Ionescu, în concordanţă cu diapazonul întrunire de eri, şi-a terminat....solida sa expunere politică cu ace! entuziast: „Inamic !“ Şi numai omul care se îmbată cu apă rece nu este d-sa. Acest „Înainte !“ a ieşit dintr’o foarte strinsă privire înapoi a rolului politic jucat de partidul, conservator-democrat în rezolvarea crizei balcanice. Şi orice s’ar spune, animai realitatea aceasta nu se poate contesta : că acesta a fost partidul pe a cărui disciplină şi cuminţenie ‘ s’a putut bizui guvernul de colaborare şi că deci el are azi dreptul de a revendica, politiceşte, cea mai însemnată parte iu rezultatul obţinut.______________ Şi cind, pe lingă aceasta, partidul conservator, dezunit si creiind dificultăţi in momente istorice ca acele prin cari aul trecut, se retrage din colaborare pentru a redeveni partidul rezistenţei tuturor privilegilor, mai poate fi îndoială către cine se vor îndrepta acele masse cari nu se împacă nici cu tendinţite, nici cu firea partidului liberal? D. Maiorescu va rămîne singurul dintre conservatori fii drept a revendica partea sa în rezolvirea crizei balcanice—iar de d. Filipescu seva lipi campania dificultăţilor interne în cursul primejdiei externe şi politica o punem,pe toată linia la orice încercare de a rupe cu prezentul. Nemulţumirea, personală a cîtorva partizani ai d-lui Take Ionescu lui va spori forţa şi prestigiul partidelor la cari au trecut , rolul jucat de conservatorii-democraţî însă în obţinerea rezultatelor externe a sporit considerabil capitalul politic al acestora. ’ Ori cit de guvernamentale vor fi urnele alegerilor generalecari încep săptămâna viitoare, meetingul de ori a fost o indicaţie, mai mult că în massele cetăţeneşti curentul de mîine se va îndrepta către politica aceea care va lega de sporirea teritoriului şi prestigiului României dreptul ţărănimei şi al democraţiei oraşelor la tot mai multă echitate socială şi politică. Emil D. Fatture, Meetingm de en la „Dacia“ -NAZBAT 1 GHIAŢA I „Viitorul“ de erî relevă, caracterul glacial al întrunire in care d-nul Filipescu şi-a făcut reintrarea. Ghiaţa e de sezon şi e, absurd să pretindem atmosfere calde in întrunirile boerilor, cari consumă şi iarna îngheţată, şampanie la ghiaţă, mazii gran cu paiul şi se daţi pe ghială in Cişmegiu. Ghiaţa a fost de cîndlumea un simbol al conservatismului, care înţelege să rămîie la toate... rece şi nemişcat. Cu toate astea primăverile sînt fatale, gheţurilor. , D aia prin Mai o să se cam rupă ghiaţa şi în politică şi se va vedea atunci ce topenie o să fie in rindurile boerilor. Pac. V i 6» -& ©' a C • -------—- — ------- 2 „De vorbă cu mine îresw-mr* de-" Son nutescu Do citîva ani încoace s’’a produs în literatura noastră o adevărată invazie de barbari. Tineri poeţi, cu impertinenta şcolarilor cari îşi trîntesc. nn •monoclu in unghiul ochiului şi’şî silesc ovalul gurcî ca sî prindă în el poada .unui trabuc gros, auinvadat coloanele revistelor, cu o producţie poetică in care înfrîng toate regulele artei şi pe acelea ale bunului simţ, sfidează inimosul şi profanează icoanele din templul poeziei în numele unei arte revoluţionare. Barbarii aceştia cari, înainte de a avea ceva de spus vor să fie cu orice preţ originali si înainte de a arăta un grăunte de talent vor sa reformeze poezia, umplu văzduhul cu ţipetele lor stridente, alcătuite din cele mai bizare împerecheri de tonuri. In fond sfnt destul de inofensivi, căci invazia lor n’are nimic din puterea de element a năvălire! barbarilor. Invazia aceasta s'ar putea mai de grabă asemăna ori una din acele ploi de gîndaci, cari în serile liniștite de vară se abat asupra pașnicilor consumatori din grădinile Capitalei Gîndaci inoportuni, ce-i drept, dar nu i periculoşie căci ei de ajuns cite tiu bobîrnac pentru a scăpa de ei. Singurul inconvenient al ploii de gîridacî 'literari este că mulţimea neastimpărată a acestora tinde să copleşească sub furnicarea.' lor repulsivă pe cei cîţîva poeţi trei, patru la număr —reprezentanţi cu adevărat ai mici poezii noui, înarmaţi cu , singurul , testimoniu care poate deschide porţile artei, ia'.en- UV. Iată, de pildă, ce se petrece cu turul dintre cei maitalentati reprezentanţi ai „simbolizmichii“ român., Ion Minulescu. '11 jurul numelui său pluteşte ceva din atmosfera de suspiciune şi de discredit pe care o răspîndesc acei nechemaţi, lipsiţi de orice talent cînd nu sînt simpli farsori, cari iau în deşert simbolizmul compromiţîndu-i cu exagerările şi extravaganţele lor- Dar cei mai mari duşmani ai lui Minulescu sînt tocmai admiratorii lui, cari i-aiî imitat de atîtea ori procedeele cu o totală lipsa de talent — incit au ajuns să te trivializeze și să te banalizeze. Iar astăzi,poezia lui Minulescu se zbate in mijlocul contrafacerilor si parodiilor can thid să-i ascundă ceea .ee o deosebeste de ele, originariulilşi şi fiuditaţia. Se repetă cu Mimilescu,anecdota cu iairtă-verde de neiaint, care azista pentru întîia oara la reprezentarea Bolilor lui Schulet. Aurindpe scenă fraza „Te cunosc- oii, Spiegelnerg“ intrată de urnit, cu un inţeles particular în vorbirea curentă cum am intrat la noi o ijrijiţime de expresii dinpiesele Itîi Carăghie, exclamă dispreţuitor. ..O, ăsta-i aşa deveche şi de răsuflată!“. Nu ştia, bietul om, că pentru a ajunge veche şi răsuflată expresia pornise chiar de la Schüler. E ceva comic în adevăr in soarta lui Minulescu, de a avea să sufere mai mult tocmai din pricina înmurirei pe care a avut-o asupra colegilor săi din Parnăsul român. E drept însă că Minulescu însuşi face tot ce-i stă în putinţă pentru a întări legenda că e un farsor ca toţi aceia cari îmbrăcă, întro armură de sonorităţi pm verbale ori pustiii de idei v’ de sentimeme. Pornind uneori dela un sentinvent care poate fi ■real, el fi' trece prin filtrul unui intelectualism, rece, îl cerne şi-l recente, îl torturează, îl diluează, îl subţiază,şi-l răspiadeşte în proporţii atit 4g vaporoase d.Qaîuingul verbianimî său atît de exuberant, încît cetitorul cu greu îl poate desprinde din muzicalitateaexterioară a versurilor ce par goale.'Tendinţa spre vag, spre îieprecis, spre obscuritate enigimatică e cu atîta stăruinţă urmărită şi realizată, încît uneori te întrebi dacă ideea pe, care ţi se pare c’o desluşeşti are' ceva mai muita consistenţă , decit formele precise pe cari le combină câteodată nourii,şi* dacă Minujeşteu a procedat cu mai imultă intenţie decit ai prezidat la combinarea ’întîmplătoare de pe cer-citit însă multe poezii în care ideea este mai mult decit sugerată, este precizată .Chiar, şi acestea sunt, după noi, cele mai reuşite din volum. Iată, de pildă „Glasul morilor“, pe care o reproducem în întregime : Glasul morilor de apă Glasul morilor de vinţă . Glasul morilor severe care macină Romanţa Zilelor de mîine — Glasul dătător de pîine,. Care ’mibracă şi alt vestmînt Năzuinţa ,şi speranţa. Glasul morilor severe care ’ngroapă Şi desgroapă De sub piaţă-acelaşî Cint, Glasul morilor de apit, Glasul morilor de vînt, Să-l asculţi dor, dinfiîieaţă pini'n - seară Ore ’ntregi şi zile ’ntregî, Să-l asculţi - supus-ca’11 clipa , cîtd vorbeşte, inspirarea, Să-l cunoşti, . . . Să-l înţelegi. Să-l înveţi pe dinafară ...... Şi să-l chiţi ,şi tu cu apa. Şi să-l cinţî şi tu cu vîntuî, Căci eglasu ’n care Ciulul Plămădeşte ’ndestularcă !..Iar cînd noaptea amuţeşte glasul morilor, ■ Târziu . ' • • Cînd prin scocuri nemişcată, apa doarme ca 'n sicriu, Cînd prin aripi, fontul trece cu ,aceeaşi nepăsare Suverană, Ca prin pînns zdrenţuită-a unei nave, Şi ctnd piatra morii-ţî pare O pecetie domnească Desgropată din arhivă prăfuitelor hrisoave; Tu să te ghideşti la griul Care irite să ’ncolţească Iarna, .. ~ , De sub piatra morii, năzuinţa şi spe-. ■.'■ v ranţa, Şi să-ţi aminteşti de glasul care macină Romanţa. , Zilelor de mîine— . • Glasul dătător de pîine In aceeaşi categorie intră cele mai multe din poeziile în cari cînţii descătuşarea de tradiţii şi năzuit faţa spre o formă nouă de artă. Lucrul cel mai supărător în,acestea este ui extraordinar eocentrism, care se etalează în aproape jumătate din coprinsul volumului. De multe ori ai impresia că Minulescu îşi perfeleşte singur talentul, renunţind la orice concepţie numai pentru a obţine o cît mai mare muzicalitate mecanică şi cît mai multe extravagante şi bizarerii de formă. De altfel cele mai muzicala versuri ale lui sînt tocmai cele mai goale de înţeles. Contradicţia se ia*,tîlneşte foarte des: In gesturt port sfidarea a tot wnt DumnezeT; . Şi ’n visuri, majestatea solarei agonii Poetul nu stă mult în cumpănă , visul nu e nimic, gestul e totul D ION MINITLESCU nss prmnz semnificativ Regele a oferit Simbătă seara un prinz în onoarea il-hii Vcnizelos care, oricc s'ar zice, are a semni- fica(is politică. Se Ştie cu la Curtea noastră proţpeoM e destul (le riguros si rege- T(fm)şi supraveghează, mai cd.es iu împrejurări excepţionale, ca nu cumva.să se dea loc la Interpretări greşite vreunui eveniment de la Curte. Marţi seara a fost un prim intim la palat,in onoarea d-lui Venizelos şi la care a luat parte şi Diadochul. La acest prinz nau fost invitate de cit două personalităţi oficiale şi anume, primul-ministru ,şi ministrul de externe şi o singură personalitate politică d. Take Ionescu. Ceilalţi comeseni au fost demnitari ai Curiei, ministrul plenipotenţiar grec şi secretarii primului ministru grec. «■ Faptul că la acest prinz intim a fost invitat şeful partidului conservator-democrat şi aşezat la stingă regelui lingă d. Venizolos, fireşte că a dat loc in vii comentarii in cercurile politice. Pentru toată lumea diplomatică va fi insă foarte explicabilă prezenţa d-lui Take Ionescu la acest prinz, deşi avea un caracter intim şi oficial. După pacea de la Atena, pe care regele a ţinut s’o rdeveze printr’o menţiune specială in mesajul de deschidere a parlamentului, Diadochul şi d. Venizelos venind la Bucureşti era indicat ca regele să invite la prînzul dat în onoarea acestor oaspeţi,pe d. Take Ionescu. Toasturi nu sail rostit. Dar prin persoanele cari au participat la prinz s’a înţeles că, însuşi regele nu s’a ferit sa-i dea o semnificaţie politică şi prezenta d-lui Brătianu şi a ministrului nostru de externe este, fireşte, o indicaţie că şi artuitul guvern va menţine şi va întări raporturile stabilite cu Grecia. A. W. 5 Banî fixempîâW* Marți laviuv DIRECTOR POLITIC CONST. ML LE Abonamente cu premii: »“ • * * - V. . ... .... J„el »«.* Șase luni .......................................................... 9.30.. Trei luni .............................................. t _jt _ Pentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: -hă Capitala...................No. 14/10 . ........................ 34/73 Provincia.................... 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 Anul a XXVIII-ea No." 8755 na FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 Et. 1.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11 Bucureşti Strada Sărindar No. 11 «'♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦* D-rul Daneff Fost prim ruimbU'u .al Bulgariei, rare a \orbit eri pentru prima oară in public de. ia. răsturnarea ta .de la guvern. Se' știe/'df,' ,In urma dezastrelor Bulgariei în al doilea război și balcanic, opinia, publică bulgară devenise’'foarte .ostilă d-rului Daneff asupra căruia arunca toată răspunderea acestor dezastre. Din cauza, acestei ostilități d-r’ul Daneff, a stat de atunci initro-prudentă rezervă din care nu l’a scos de? cit noua campanie electorală care a început acupi in, sfatul vecin. A devenit ©* Triumful strămoşilor! Prinţul George Ştirbey a spus ori la Craiova că ,crede cit in,chestia reformelor vor triumfa strămoşii. . . Numai de nu s’or răsuci unii strămoşi în mormintele ilari , Cu oiştea la gard.... _ D-nul Nicu Xenopol a insistat cri la „Dacia“ asupra politicei d-lui Filipescu arătînd cit de- consecvent se ţine, de lozinca: ,„cu oiştea în gard“. Ne miră că mai insistă d. Xenopol.... D-nul Filipescu a trimis pe cheltuiala sa specialişti in Rusia şi Turcia spre, a’î .recruta armăsarii cu cari să ţea cu oiştea în gard! ■, • •. Fuziunea D. Guran a spus erî din nou că d-sa nu a trecut la conservatori ci a.... fuzionat cu ei !, , Plină și d. Filipascft e de părere că dacă e vorba dp fuziunii, apoi preferă o fuziune cu, d-nul Take Ionescu de cit cu d-nul Guran Rîgoîctto. Tripla alianţă balcanică 111 presa europeană apare acum acest nou termen politic. Ici desemnează înţelegerea dintre Serbia, Grecia şi România. Spunem armiile înţelegerea, pentru că,dacă e sigur că între Serbia şi Grecia există o alianţă, apoi nu e de loc sigur, ba e chiar problematic că o alianţă formală ar exista între aceste state şi Romînia. De altfel de o asemenea alianţă formala nici nu este nevoie. Tratatul de Bucureşti este opera comună a Rominiei, Serbiei, Greciei şi Muntenegruluî,—şi o modificare a lui nu se poate face iară aprobarea lor, iară aprobarea noastră. E in firea lucrurilor că intru apărarea acestui tratat, statele cari fau făcut aşa cum este, să fiesolidare, întru atîta Romînia e interesată în peninsula Balcanica şi nu e de presupus că guvernul nostru să încheie o alianţă formală care ar lega libertatea sa ele acţiune în viitor şi Tar a ţine pe o anume, cale. Şi daca nu credem aceasta, cu atit mai puţin putem crede că guvernul nostru se va amnesteca sau se va lega în cestiunicari nu ne privesc şi cari nici n’au intrat în cadrul tratativelor conferinţei din Bucureşti. Intre Grecia şi Turcia maî este încă pendinte cestiunea insulelor. Poarta aluat în această cestiune o atitudine foarte hotărâtă şi rămîne neclintită în această atitudine aşa, chiar şi în urma injoncţiunilor foarte inzistente ale marilor puteri. Să fie Turcia hotărîtă a merge pînă la război ? Şi dacă da, să fimi noi oare chemaţi a interveni milităreşte, in cazul cînd Bulgaria ar ajuta pe turci ? Iată probabil Gestiunile pe cari le vor discuta acum cu guvernul nostru d-nii Pasici şi Venizelos, pe lingă altele mai puţin grave, ca aceia albaneză. • .. . . CHESTIA ZILEI Situaţia alegătorului fiieStatoru!: Fiecare mă trage spra el, axa incit vine taman bine să nu mă mişc de loc!! . Politicianismul in armată Cu ni se sistruge disciplina şi avinsis! In capul armatei avem un şef recunoscut ca om cu mult tact şi •imparţialitate. De folos însă că în al doilea plan la inspectoratul general al armatei, avem perprincipele „moştenitori- care* pînă-.azî a rămas străin de nevoile ammtei şi care în acţiunile sale este condus de oculta ce îl înconjoară? .Cazul"diocesele ziariştilor rezervişti "este tipic.Regele declara reprezentantului presei că tribunalele militare nu pot judeca delictele de presă. Dar această declaraţie guşeşte cea mai vie opunere în ordinul inspectorului general al armatei se,areordonă ministrului de războiu ca consiliile de războia să judece pe toţi cei ce au scris contra armatei.. Ordinul confidenţial dat în campanie de a se aplica loviturii celor căzuţi în anumite greşeli, este cea mai complicata sfidare la înaltul ordin de zi al regelui. Acestedouă acte arată cit de slabă este disciplina într’o armată în care ordinele nu se execută nici în cele mai înalte trepte ale erarhiei. . • ■ ■ • • , •• - ■• ■. • * Deviza „așa vreau, așa fac“ la conducerea unei armate, se aplica in timpurile istorice. a2Î adevărata disciplină ,se bazează pe iubirea şi respectul ce inferiorul dă şefului său cum şi pe bunele exemple, ce un şef de trupă arătă în toate împrejurările dînd dovadă de abnegaţie, devotament şi o adincă iubire pentru uniitatea ce i s’a încredinţat. Ministeriatuldomnului, Filipescu,şi cel de colaborare Mircea-Văleanu au adus cele mai grave lovituri disciplinei incit azi cu greu cred că se va putea soşi cineva care să lecuiască starea bolnăvicioasă în care se găseşte armata. Am zis ministeriatul Hîrjeu-Văleanu nu din greşeală, dar cu intenţiunea ca să arăt că retrăgîndu-se de la minister d. N. Filipescu (omul de la Faure şi naşul Băncei Naţionale), a lăsat în locul sau ca să-î continuie opera de distrugere a moravurilor din p artristă pe general Hirjeu, un paşnic, terasier, şi pentru ca lucrările începutesă fie mai departe conduse i-a impus ca secretar general pe generalul Văleanu, care impunea ministrului titular executarea ordinelor primite in scris sau prin fir telefonic direct, ce a existat diva-timp între ministerul de războiu și cartierul general din str. Scaune (casa Filipescu). „ Actualul ministru de războiu dacă a scăpat de firul conducător din strada Scaune trebuie să aibă atîta putere să taie şi firul de la Cotroceni pe care se scurg uneltirile ocultei şi camarilei şi să nu ţiedecît firul, ce vine de la palatul regal de unde să ia ordine şi să conducă anulata In conformitate cu legile vechi, iar cele întocmite de oculta d-luî Filipescu etc., trebuiesc arse in piaţa Valter Mărăcineanu ca şi scrierile lui Boccacio. I * Nici un ministru de războiu nu a produs atîta raă armatei ca d-nul N. Filipescu, care pentru ca să-şi , alcătuiască o camarilă servilă, pentru scopurile sale dictatoriale, a săvirşit cele mai strigătoare nedreptăţi din cele mai grele lovituri disciplinei prin actele sale de favoritism. Vom enumăra vre-o cîteva . A alcătuit olege de înaintare cu ajutorul căreia a împănat armaţii cu generali, cea mai măre parte rudele sateliţilor săi politici, împingînd pînă acolo dispreţul legilor incit a avansat la gradul de general pe un colonel din cavalerie carii căzuse la toate probele şi care nu avea altă calitate decît că a fost camarad de bancă cu domnul Filipescu.In timpul acestui ministru s’a văzut că legile și regulamentul nu aui , nici o valoare și că numai politicii este scara pe care se suie trepte?: erarhieî militare. Aprecierile capilor erarhicî și munca cinstită nu aveaă nici o valoare pentru d-nuul Filipescu. -De succesorul său, general Argetoainu am de spus numai ca acest om de bine văzîndu-şî acţiunea sa încătuşată de statul major din strada Scaune aridst silit sa