Adevěrul, februarie 1914 (Anul 28, nr. 8760-8787)

1914-02-01 / nr. 8760

tsKiMrJsa •ptfv&S! Dar eu ca cine votez ? O propagandă imorală Din țara Nordului ■' ■ — ___ —UWrîrîilHu- ——— ——■———— Anul al XXVIII-lea No. 8760 FONDATOR ALEX. V. BELDSMAWU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Btr. Karageorgevici, No. 9 Et. I.—Telefon 3/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No 11 SEA­SE 6 Ban) Exemplarul .GIMI Sîmbătă 1 Februarie 1914 BBBBgggwgggggigggggBggwggB^^I DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: »» ”...................................... Lei ÎS.­Șase luni........................................ . , ..JO.» Trei luni ...................... , 5.— Pentru străinătate preţul este îndoit. TElEFON: Capitala.................No. 14/10 .. . . • . . . 34/73 . Provincia............... 14/99 Străinătatea . . . 12/40 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi *inin . Carageale a pus în gura cetăţea­nului săli turmentat­ această între­bare, care astăzi, însă, şi eu­ mi-o pun, şi desigur­ şi d-ta, iubite cititor, toti astfel te întrebi. Fiecare din cele trei partide, au­ membri disciplinaţi şi devotaţi, cari ştiu perfect pentru cine votează, adică pe candidaţii desemnaţi de partid. Dar nu de ace­ştia este vorba. Pe lingă aceştia de altfel in minoritate, faţă de ma­rea masă electorală­—­sînt­ mii şi zeci de mii, cari ca d-ta şi ca­­mine, nu facem­ politică militantă de partid şi cari-astăzi, cînd alegerile încep, nu prea ştim, ca şi cetăţeanul turmen tatai cu Carageale, cu cine să vo­tăm. • » • Partidul liberal nu are nici o sim­patie în ţară. Trecutul 3,a dovedit reacţionar şi bogat iu fapte urîte, Viitorul ? Dar­ cine poate pune cre­dinţă, în vorbele acestor farsori cari speculează totul şi cari, oricînd au­ avut­­prilejul să, îndeplinească vreo reformă mare, au­ sofisticat-o, au făcut-o să dea greş ? Oricît de puternice sînt guvernele la noi, pe. simplul motiv, că sînt guverne, to­tuşi astăzi, cînd alegătorul s’a du­minat şi. îşi dă seama ce va să zică secretul votului. im-i,,d.c loc exclus ca chiar un guvern ticălos şi care nu se dă înapoi de la nici o sama­volnicie, să fie bătut tocmai in ale­geri. Ultima dată cînd au­ guvernat, acesta a fost căzut liberalilor, cari au­ pierdut toate alegerile parţiale şi au­ fost nevoiţi să se retragă în faţa ostilitate! publice, ostilitate pe care nimic nu au făcut de atunci încoa­ce ca să o schimbe în simpatie. • • • Ar fi dar natural ca opoziţia să câştige pe urma oprobiului liberal. E­­însă întrebarea, dacă alegătorul independent şi liber pe votul său, poate vota de astadată cu opoziţia? Partidul d-lui C lare Ionescu şi acum s'a apropiat de liberali, a primit po­mana celor cincisprezece scaune — şi e fatal ca, dacă se va împărtăşi de avantagiile paterei, să se împăr­tăşească şi de neplăcerea şi incon­venientul de a nu se bucura de sim­patia masei electorale... Kamin conservatorii. Dar parti­dul acesta a luat o atitudine absolut reacţionară. E aproape sigur că li­beralii nu vor face „maaurile“ lor reforme. Dar şi conservatorii sînt­­la fel ’— deoarece eî se ridică cate­goric şi contra expropriere! şi con­tra lărgire! dreptului de vot — o lărgire atit de meschină, după cum o­ propun­ liberalii,, cari, susţin for­mula reacţionară a colegiului unic , posibil o­are ca d-ta, cetăţene, Ca eu şi alţii ca mine, să voteze contra chiar principiului, pus la or­dinea zilei ?­­Învederat că nu, fiind­că ar protesta în noi toţi sentimen­tul democratic care es­te î miseri,, în fiecare din cetăţenii acestei ţării ■m­ Votul nostru nu’l putem da nici­­ liberalilor şi nici conservatorilor-! democraţi, nu’l putem da nici con-; -servatorilor puri. Sînt însă alegă-­ tori cari nu-şi pot permite luxul de a se abţine dela vot, astfel cum voim­ face eu. Atunci, ce este de făcut — şi ce demonstraţie s’ar putea face­­contra acestui guvern, care nu me­rită votul oamenilor cinstiţi şi in­dependenţi ? Mărturisesc ca pentru întreaga ţară nu am nici o soluţiune decit a­­­milarea votului pe toată linia, greva alegătorilor, nu de a veni la vot, căci aceasta nu se poate la mulţi, ci de a nu-şî exprima votul, ceea ce, şi taina cabinei­­de votare, ori şi cine şi-o poate permite, umflîndu-şî buletinele. Pentru Capitala, totuşi — la Ca­meră şi la Senat se poate face o manifestaţiune semnificativă — pe două nume, cari in­ afară de politica militantă, răsar din noianul ticălo­şiei politice. Alegătorul poate ma­nifesta contra guvernului, votînd la colegiul 1 de Cameră şi la colegiul 1 de­ Senat pe d.­­Fake Ionescu şi pe d. Ti­tu­ Maiorescu, cei doi bărbaţi de stat, cari a fi concretizat în nu­mele, şi­ personalitatea­ lor o eră — la care ,partidu­l liberal, n'a ştiut să adereze şi să ia­ parte. Dacă d -nii Take Ionescu şi Ti­tu Maiorescu, vor îi aleşi în­ Capitală, ei singuri.. .contra liberalilor cari îi combat aici şi contra, şi a celor do­­uă partide de opoziţie, cari se com­bat reciproc. Capitala îşi va spune cuvântul, şi cuvîntul acesta — în lipsă de altceva mai bun — ar fi o indicaţiune şi pentru guvern şi pen­tru opoziţie... Capitala astfel proce­­dî­nd. va­­demonstra independenţa ei şi—.îşi va recăpăta 'Splendoarea zilelor de altădată,­.cînd ştia .să vo­teze .şi. să se manifesteze,, 0­0» îmi dau seama că nu este prea mult, ceea ce se va face, dar încă odată, situaţii mea este atît de tul­bure şi de încurcată, incit­e singura cale pe care o poate lua cetăţeanul Capitalei, conştient­­de .sine. Const. Mills CHESTIA zilei Reclama electorală .......... 71 Filipescu .* Dacă știam, că mi, crrn­ ns așa :mărtoatfă, te cn irmtî­r­ iu amnăsavii■ mei (lela JPeter*bnvțf! Sărbătorire d-lui Ciurcu Iu d. Ciurcu, colegii, şi amicii au­ sărbătorit un adevărat gazetar, un om al condeiului, al culture!, al in­teligenţei. Să convenim că nu­ e prea des prilej de asemenea sărbători. Dar, pe d. Ciurcu, nu faii sărbă­torit numai cei adunaţi in frumoa­sa sală a hotelului Bulevard, ci l-au­ sărbătorit mai ales zecile de mii de cetitori, cari îl gustă şi­­îl admiră, pentru că nu scrie numai pentru dînşii, ci şi întru apărarea lor. Şi cit de variat e cîmpu­l activi­tatei ziaristice a d-lui Ciurcu. A­­proape îţi vine să crezi că nu e­­xistă cestiunie din­­domeniul naţio­nal politic şi economie,­­pe­­care pre­şedintele Asociaţiei G­enerale a Presei să nu o fi tratat şi să nu fi găsit im mod original de a o pre­zenta. Aceasta multilateralitate, a acti­vitate! sale e cel mai sigur se­mfi al chemare! sale. D. Ciurcu are în fiecare zi mai mult de­cit o uleie și­­nu lasă să treacă o zi fără a avea ideia unei fapte bune. Ne mîndrim că un asemenea bărbat, nu s’a­­perdi­t în viitoarea politicianismului nostru, rămănînd un credincios al breslei atît de hu­lite și totuși atît de inimoasă a gazetarilor. Ad. Acţiunea demagogica a conservatorilorConflict Intri f?­p si guvern In Suedia In deosebire atît de guvern, care nu şi-a dat măcar osteneala de a’şi formula programul, cit si­­de con­­­servatorii-dem­ocraţi cari acordă puţină însemnătate actualelor ale­geri, partidul conservator, singur, se agită in ajunul alegerilor gene­rale, tocmai spre a profita de fap­tul că celelalte partide nu se­­miş­ca­u şi totodată spre a scoate în re­lief că ,acolo unde ,e d-­­ul Filip­es­­cu, acolo e agitaţie. Oricît de de-,­zastroase ar fi fost rezultatele agi­taţiunilor d-lui Filipescu,­ neastîm­­părul este încă partea cea mai sim­patică a temperamentului d-sale şi as­tazi aproape singurul capital po­litic ce i-a rămas. In acţiunile politice însă tendin­­ţi­le sociale şi morale sunt mai in­teresante de­cit temperamentele şi tendinţele agitaţiunei electorale pe care o duce azi d-nul Filipescu în numele partidului conservator, con­­stituesc una­ din manifestaţiile ce­le mai morbide ale descompuneri regimului politic care ne-a guver­nat aproape patruzeci de ani. Mr. Părăsindu-şi­ biblioteca, d­-nul Fi­lipescu cutrectă astăzi Dealul Spi­rei, Chiupul, Moşilor şi toate peri­feriile Bucureştilor spre a supune cetăţenilor rezultatul meditaţiunilor sale provocate, din, convieţuirea cu prinţii cugetate!'şi nu poeziei. Spre a îmbrăcă aceste medita­­ţiuni î­n­ for­m­ia sugestivă a unei de­monstraţii, d-sa a dat drum­uu­l în acelaş timp pe străzile Capitalei u­­nor cărucioare tornse de nişte sche­lete de animale cari par a înfăţişa toata forţa de­­rezistenţa a reacţio­narismului nostru si cari preumbla sub ochii lamei o formulă electora­la, de o sinteză morală cu totul su­perioară. ..Nu votaui pe acei cari vor să vă ia votul"! Aşa înţelege teoreticianul con­servatismului ,să frapeze mintea a­­legătorilor şi aceasta îmi aduce a­­minte alte afişe, de acum ciţiva fani, cînd alegătorul de azi era re­­­­prezentat ca un uriaş iar ce-i de ’ mîine, în eventualitatea lărgire! dreptului de vot, ca un­­pitic.' Şi una şi cealaltă din aceste de­­monstraţiunii,au la bază falsul si i­­moralitatea.. De' unde­­ rezultă ea d­îndu­-­se dreptul de­ vot şi unei categorii de­­cetăţeni cari nu mail avut piua a­­cu­m, se ia votul acelora cari îl au? Şi de’unde pipa unde dacă ar vo­ta alegătorii din colegiul al doilea alăturea de cei din colegiul intuiit, acestora li s'ar lua votul? . Tot astfel e fals că puterea po­litică a­­ alegătorului s’ar micşora prin lărgirea dreptului de vot. Din contra, corupţia fiind mult mai­­pu­ţin­­posibilă, guvernanţii vor fi ne­voiţi a apela tot mai mult la conş­tiinţa alegătorului, ceea ce sporeş­te considerabil­ rolul său­­­politic.­­ A speria pe mahalagii că­­lărgirea dreptului de vot înseamnă­ a li se lua votul însemană a le spune pili­şi simplu că pe viitor cei obici­nuiţi a-şi v­inde votul pe 5 sail 1­1 lei nu vor m­ai putea beneficia de asemenea avantaj. . Ei bine, aceasta e cea mai imo­rala şi­­mai demagogică propagan­dă la care se­­poate deda un­­par­tid politic şi cea mai­ penibilă ofen­­să pe care şi-o pot aduce ei înşişi nişte oameni adăpaţi la izvoarele cul­turei. A face apel direct la venalitatea intrată în moravurile electorale şi a voi să prezinţi un asemenea a­­pel drept o propagandă pentru un credo-politic — aceasta e o prive­lişte care putea să­ fie cruţată Ro­­ntîin­eî în anul 1914. Emil D. Faşnire» Rominii si bulgarii Sub titlul „Les Roumains et Ies Bulgares“ a apărut la Paris, în e­­ditura­ Jouve & Co., o interesantă lucrare a d-lui B. Stambler, care a fost corespondentul gazetei lui Clemencea­u, „L’homme libre“ în timpul conferinţei de la Bucureşti. D. Stambler este un bărbat stu­dios si lucrarea d-sa!e, că­ci cea precedentă asupra „Chestiei evre­ieşti“, se resimte de aceasta. D. Stambler e şi originar din Rom­inig, şi prin toată obiectivitatea sa şti­inţifică, răzbate căldura dragostei de tara sa natală. Cum e foarte logic sa fie, d-sa face că o introducere la conflictul romîno-bulgar, istoricul vechei noastre frontiere dobrogene. Nu în războiul Balcanic e cauza conflic­tului nostru cu Bulgaria, ci în gre­­şala Congresului de Berlin, care a socotit că ne poate da o provincie nouă, și anume o­­provincie prin care avem accesul ,la mare, fără ca să ne dea pentru d­însa o fron­tieră lesne de apărat. D. Stambler arată amănunţit a­­ceastă greşală a Congresului, pen­tru a releva apoi enormele greşeli ale diplomaţiei bulgare. Ce-i drept, d-sa nu merge prea adine in cerce­­tarea sa şi­ acordă prea puţină a­­ten­ţiune jocului diplomatic al ma­rilor puteri. Şi bine face, căci pi­nă acum nu se cunoaşte în­deajuns nici materialul documentar şi nici nu se­ pot vedea îndeajuns efectele acţiune!­­diplomatice ale celor două grupuri de­ puteri. Autorul citeţiză adesea ori în lu­crarea sa şi ziarul acesta, ale că­rui înformaţiiiî în tot de­cursul conflictului au­ fost,­­supuse celui mai riguros control şi care a exer­citat în acest, timp şi o­ discreţi­une, mai presus de puterele ziaristrului. Cartea d-lui Stambler în partea vi asupra conferinţei şi trata­tului de Bucureşti este mai mult apologetică. Şi aci lipseşte încă pentru o expunere critică un ma­terial documentar complect. In tot cazul însă „Les Roumains et les Bulgares“ este o carte folo­sitoare reputaţiuneî tarei noastre. 13. Br. NAZBAT ii Retragerea lui Bogdan-Ciupeştî l'.ni se‘apropiase, la tribunalul co­lecţional „Primejdia cea mare“ pen­­tru Bogd­an-Ciupeşti. Primejdia rea mare“­e judecarea' rit mai curînd a şantajului de la Flora, complectat la telefon şi­ la Banca .Marinproschi-Blank. r .V amina judecarea este tot ce i-a mai rămas ilustrului „muesim-iun­­'tiireţ“ al preotului Griguţă. . Deci, în faţa­ primejdiei, Bogdan- Ciupeşti­ a­ cerut alţi­­martori şi s’a retras din instanţă per piudentia. Cînd primejdia va fi iminentă Bog­­dan-Ciupeşti se va­ retrage şi peste gr'aniţă. La mniii,nejdja­­maţi,­ remedii mari ! Pac. întregirea exproprierei Am ahuitat cfl cit­­de puţin înţe­leaptă iar fi măsura de a se cere un avans, fie chiar iţiai mic de 15 la sută, acelor ţărani cari vor dori să cumpere lot­uri, după expropriere. In ţara­­noastră, in care pauperis­­mul este aşa de ră­spîndit la sate, cu greu se vor găsi­ ţărani lipsiţi, de pămînt ca­­să poată strîn­ge suma cerută înainte,­­ceea ce va compro­mite opera de împroprietărire, iar­cei ce vor izbuti totuşi să strîngă avansul, vor intra in exploatarea lotului înglodaţi în­­datorii, incapa­bili, -prin urmare,­­de a a­l­cătui o ţă­rănime îndestulată­­şi independentă.­­ Pentru ca exproprierea și împro­prietărirea să-şi ajungă sco­pu­l, ar trebui nu num­ai ca statul sa nu im­pună sarcini mari împroprietăriţi­­lor,­­ci dimpotrivă, acestora să li se înlesnească mijloacele materiale pentru a-şi putea întemeia o gospo­dărie agricolă serioasă. Şi nu e vorba de o sumă acorda­tă cu împrumut odată­­cu intrarea în posesia lotului. Anuitatea acestui împrumut adăugată la rata lotului, ar greva gospodăria începută, cu sarcini­­prea grele. Dar ,atunci sub ce formă să fie în­lesniţi împroprietăriţi! ? Nu există decît o singură soluţie, pe­­care nu­­înţelegem de ce n’ar a­­borda-o un guvern doritor de a, ■jfc- 391 dir.W scrîsoare frătissii-falsissîi — de LOVINESCU Convorbirile literare din Fe­bruarie 1911, vorbind despre înși­rate Mărgărite, scrieam : „Smeul d-lui Victor Eftimiu e foarte depar­te de Manfred, eroul -iu! Byron... Smeul d-lui Victor Eftimiu nu e nici Satana lui Carducci.. Dar nu voesc să strivesc pe­­tînăru-l Eftimiu sub aducerea aminte a lui Ga­rducci sau­ Byron.... Smeul lui e izvo­rît mai mult din fantezie decit dintr’o ima­ginaţie în adevăr creatoare“. Scri­ind astfel de rîndu­ri, am fost învi­­n­uiit de zeci­­de ori, î­n foarte multe reviste şi ziare, că am comparat­­pe d. Victor Eftimiu cu Carducci şi cu Byron. Scriind despre Cocoşul negru că „nici n­u mă gînd­esc să-l ase­amăn cu Faust al­­lui Goethe“ am fost­­fireşte învinuit (vezi şi ultimul nu­măr al Viethi Romîneştî) că-l pun alături pe d. Victor Efti­miu de Goethe. Am lăsat legenda să se facă. Le­gendele,sînt mai tari ca noi. Zadar­nic am încer­ca să le punem zăgaz. Valul­­lor ne acopere. Dar dacă am îngăduit cu resemnare o legendă pe­­care n’o ajutasem cu nimic, dacă n ar­i pus alături Cocoșul negru de Faust sau Inșira­te Mărgărite de Manfred, dacă nu l’am socotit ,pe d. Eftimiu un Goethe sau un Byron ţin să­­contribui­ de data aceasta la făurirea unei­­legende adevărate. Cred,anume, că piesa Aehîni a d-lu! Victor Eftimiu este o lucrare de mare, de neobişnuit merit literar, vrednică pe dea’ntregul de reper­toriul lui Möllere. ■ält. L’am văzut jucat pe­ acest Achim­, Fam auzit de foarte multe ori —­ şi nu voi uita niciodată lacrimile­ de emoţie din ochii Reginei — şi am lăsat toată zăbava v­remei să cadă peste judecata mea. Au trecut doi ani de cînd cunos­c pe Achim. Şi a­­poî nu mai sînt la vlrsta entuzias­mului uşor. M’am în-frînat întotdea­una, în­lăturînd ce e personal din critică. Dacă prețuesc activitatea literară a cuiva, mărturisesc că mi-e maî '­scump rostul meu decit al altora. Valoarea unui critic stă însă în autoritatea lui mora­lă. Păr­tinind pe­­cineva, nu știu dacă îî fac un bine, dar cu siguranţă îmi fac mie un rău. Ştirbindu-mi sincerita­tea­­cuvîntului, ceea­­ce aş­ putea spune n’ar fi decit o zădărnicie. Iată pentru ce numai­­dintr’o a­­dincă şi­­ponderată convingere, mă îndrept -s­pre d-ta cu privire l­a Achim. ■In -comitetul teatral : se fac greu­tăţi.­ Fiecare, şi-a spus cuvîntul cu s­cumpătate. Să i se schimbe înce­putul. Să i se schimbe s­fîrşitu-i... Să i­ se adauge un element de dragoste. Să i se îndulcească oa­recari cru­­zim­! de expresie. Să i se înăde­ască o sechiţă la mijloc. Să i se facă multe şi mărunte...] Nu, n*e scumpe domnule Brătes­­■m­ Voineştî. Să nu i se facă nimic. Să nu i se schimbe nici un tind. .Să rămînă aşa. Aceasta nu înseamnă că linele observaţii n’ar îi înteme­iate, despre care am mai discutat împreună.­ Dar­­atunci ar f -ii, piesa d-taile, şi ar avea întipărirea perso­nalităţii d-tale. Achim nu e însă nici­ lucrarea d-tale,nici a mea, ci a d-lui Victor Eftimiu. Şi lăsînd la,o­­parte unele amănunte, să recunoaştem că­­e o piesă de mar­e valoare, şi­­prin noutatea ei,­­trecînd peste, lite­ratura­­dramatică obişnuită­. Piese mai bine făcute am văzut multe pe scena teatrului nostru, maî origi­nale, nu..— Nu,are totuşi o­ intrigă maî bogată! — Nu are. — Nu cu­prinde o gradaţie­­dramatică. — Nu cuprinde. — Nu sî­n­t femei în piesă — Nu sînt. — Nu se vorbeşte de dragoste în ea? — Nu s­e vorbeşte. — Piesa are de fapt numai un per­sonagiu­. — Ei, da. In toată­­piesa nu e, de­cit un singur personagiu : Achim Dar­­cu ce admirabi­lă putere de vocaţie ne e zugrăvit acest Achine. Iată un tip -rar şi -mare, un scele­rat care din cea mai nelegiuită im­postură îşi clădeşte o viaţă -nou... şi din nemernicul -argat ce era .­­. . desdoae spatele ştiind să lovească cu gî­rbaciu pe tovarășii de eri... Prefăcut, ascuns,­­umilit, el urz­ește pe tăcute idea m­a­re ce are să-l dv 99 E. LOV1NESCU Foto Splendid face o reformă serioasă și definiti­va.. Anume, ca avansurile pentru stabilire să li se dea cumpărători­lor de­­loturi gratuit, odată pentru totdeauna. După cum găsim sute de milioane pentru armată, se vor gă­si în­­bugetu­l general cîteva zeci de milioane pentru întărirea bazei edi­­ției unui nostru social. E şi aceasta o chestie de apărare naţională. I, N­ în­reîn şi hoth alian­ţă balcanică. Ihtr'un articol asupra pacifismului balcanic. ..Le­­tenne turci, pune la îndoiala veracitatea- ştire!­ea guver­­nuii-român ar adresa Bulgarie! o no­ta ameninţătoare, dar spune ca, de fapt, se pregăteşte ceva- pentru a răspunde, a unui­­eventual atac al Bul­gariei. Acest ceva ar fi o alianţă sîrbo-greco-romînă, care ar putea fi îndreptată şi împotriva Turciei, pentru care chestia insulelor va ră­­mîne întotdeauna la ordinea z­i­lei. Ziarul închei spimin­ii că adevărul care se­­desprinde din toate ştirile­­recente este că Serbia și Grecia refuză să­­trăiască în pace­­cu Tur­cia. ** Aaeverin ......K!are vreme ! .. .Ferichide a scuzat cri la „Da­cia“ pe primul ministru că nu are vreme sa vie înaintea alegătorilor taman cînd se așteptai! să audă și eî din gura Premierului ce are de gînd să facă. Dacă n’are vreme omul !... Privilegia Bogdan-Ciupeștî a protestat cri la Tribunalul corecţional contra­ „privi­legiului“ de a fi pus primul pe lista proceselor.­­ Un adevărat democrat trebue să protesteze totdeauna contra privile­giilor. Tribunalul a­­decis însă că un băr­bat ca Bogdan-Ciupeşti merită pe deplin „privilegiul“ de a i se face dreptate cu o oră mai înainte!! Fregolism electoral Se anunţă întoarcerea la conserva­­torii-dem­ocraţi a cetăţenilor cari a­­laltăeri erau anunţate ca trecuţi la conservatori. Se vede că 48 de ore le-a ajuns ca să le treacă convicţiunile conserva­toare ? 1 . Bigoletto In Suedia, ţarii a Nordului, un gu­vern a căzut şi altul i-a luat focul. Schimbarea aceasta de regim din Suedia, n'are întru nimic asemăna­re cu ceea ce se petrece la noi, un­de căderea unnui guvern poate fi, şi este de cele mai multe ori, urmarea mici socotite înţelegeri între cei cari pleacă şi cei cari vin la ..pu­tere“. Guvernul suedez Staat s-a retras în urma unui conflict de ordin con­stituţional. Regele Gustav V a de­păşit drepturile pe cari le acordă Coroanei, Constituţia regatului sue­dez. El şi-a spus cuvintul asupra pli­nei chestiuni la ordinea zilei fără să fi consultat mai întîiîi pe sfetnicii de la crima statului, încâlcind astfel drepturile miniştrilor răspunzători şi nesocotind instanţa hotărîtoare în materie de legiferare . Parla­mentul. Intr’adevăr, regele Gustav pri­mind pe cei 30 de mii de ţărani cari au­ venit să-i ceară întărirea pe us­cat şi pe mare a armatei, el a ţinut un discurs în care a arătat că este în totul de acord cu cererea ce i s’a făcut. Prin această declaraţie a sa, regele a îngreuiat situaţia guvernu­lui. cum­va nu i-a mai lăsat mină li­­­­berii în chestiunea înarmărilor şi însăşi. Coroana este expusă unui e­­şec in faţa Parlamentului, care nu este de acord cu părerile exprimate de rege. Guvernul n’a putut primi această situaţiune. El a cerut rege­lui asigurarea că in viitor nu-şi va mai spune părerea asupra unor chestiuni de gi­vernămînt, fără ca, în prealabil, să se fi consultat cu sfetnicii­ săi răspunzători faţă de re­prezentanţii naţhmei. Regele a re­­­­fuzat­ să dea această asigurare. El a­­ declarat că deşi înţelege să nu în­calce drepturile pe care Constituţia le acordă guvernului şi parlamen-[ tului, totuşi nu poate renunţa la fa-' i cui­ta­tea de a exprima poporului sau părerile pe­­cari le are în anumite chestiuni. Cu această declaraţie, conflictul dintre Coroană şi guvern a intrat într'o fază hotărîtoare. Gu­vernul a demisionat, declarând că în asemenea condiţiuni nu-şî mai poate continua opera de guvernă­mânt. * Chestiunea înarmărei a fost pusă in Suedia cu mai multă hotărâre, în urma descoperireî imensei reţele de spionaj întinsă de Rusia în rega­tul suedez. Rusia, care la sud urmă­rește liberarea ei,de piedica pe ca­re o prezintă pentru expansiunea ei strimtorile turceşti, se lovește la nord de strimtorile suedeze. In această privinţă este o mare asemănare între situaţia internaţio­nală a Romînieî şi aceea a Suediei. Situaţia geografică a României a voit ca să fim statul-tam­pon între Austria şi Rusia; situaţia geografi­că a Suediei pune acest stat între Germania şi Rusia. împrejurarea a­­ceasta impune aceeaşi atitudine pentru Suedia ca şi pentru Rom­î­niia : politica minei­­libere potrivită orie­ntăreî impuse de propriile inte­rese. Ministrul de externe al Suediei a concretizat foarte bine politica ex­­­ternă­­a regatului suedez, spunmd: —■ „Politica Suediei este şi va rămâne o politică de neutralitate li­beră şi independentă şi bazată pe interesele Suediei. Ea nu este ga­­rantată de nici un stat şi se bizue pe respectul pe care Suedia îl va putea obţine prin ea însăşi graţie desăvîrşirei mijloacelor ei de apă­rare''. Proectul de reformă militară a fost de mult s­upu­s parlamentului. Dar, între ceea ce cercaţi elemen­tele conservatoare şi ceea ce era dispus guvernul radical-liberal să a­­corde era o ditanţă prea mare ca să nu fi dat loc şi agitaţii în ţară. Şi astftl] s’a ajuns la manifestaţia — u­­nică în felul ei — a ţăranilor cari, în­ număr de­ peste 30.000, au venit să ceaită regelui grăbirea înarmă­rilor. După manifestaţia patriotică a ţăra­nilor şi discursul regelui, guvernul Staat a înţeles că nu mai poate râ­mnie la cârma statului fără ca să pregătească terenul unor grave tul­­burări. Guvernul a demisionat lă­­sînd­­regelui întreaga răspundere. Regele s-a consultat de astădată cu oamenii politici suedezi şi a încre­dinţat guvernul unor elemente de mijloc, elemente cari reprezintă cu­renta­ moderat între conservatorii din extrema dreaptă şi liberalii din stingă. Baronul de Geer, noul prim ministru, este liberal moderat. Cu toate acestea el nu va putea guver­na decit dizolvînd parlamentul in care extrema stingă, socialiştii şi radical-liberaliî, ar face imposibila găsirea unui compromis într’o­ che­stiune așa de arzătoare pentru Su­edia, ca reforma militară. " Säs’Rt­atisi # Palatul regal din Stockholm GUSZTAV ADOLF Regele Suediei

Next