Adevěrul, aprilie 1914 (Anul 28, nr. 8818-8845)
1914-04-01 / nr. 8818
Anil XXVILea No. 8818 SEASE 5 Bani Exemplarul PAGINI Marți 1 Aprilie 1914 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: 5« »a....................................................... Lei »*.— ?*** tet»i I 9*50^* • Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON: Capitala.................No. 14 10 1f ....10 34/73 Provincia .................. 14/99 Străinătatea . . . . 12/40 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgevici, Np. 9 Et. I.—Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No 11 «iei» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «i♦ i» Conflictul cu Grecia O greşală gravă Boala regelui Se repetă azi cu Grecia, greşelile pe cari le-a comis Austria faţă de noi. A crezut monarhia habsburgică, a crezut că va fi de ajutos de-a ciştiga de partea-i pe regele Romîniei şi deci pe România oficială, cu toate guvernele ei de slugi, pentru ca să capete şi prietenia poporului român. Că s’a înşelat, acum îşi dă seama perfect diplomaţia din Viena, dar poate este prea târziu. Şi era şi este cu neputinţă această înfăptuire cît timp trei milioane şi jumătate de conaţionali de-ai noştri zac sub jugul maghiar... • •• Tot astfel cu Grecia. Primul conflict a, izbucnit din cauza asasinărei romînilor macedoneni de către antarţi şi bandele greceşti organizate de către guvernul d-lui Ra- Es. La protestările regretatului întrupomenire general Lahovary, guvernul din Atena, a răspuns cam astfel cum ni se răspunde şi astăzi trimiţîndu-ne la Constantinopol deoarece şi ucigaşii şi cei u-Cişî, ziceau dânşii, aparţin imperiului otoman. Ori ştiut era, după cum şi acum ştiut este, că guvernul grecesc — organiza şi organizează bande — şi mărturia, şefului jandarmeriei albaneze, un ofiţer olandez, ne arată în chip categoric că bandele sânt compuse din trupe regulate greceşti. Or, dacă guvernul grecesc, aplică tratatul de amiciţie cu România în chipul acesta, de a ne ucide conaţionalii, cu mult regret. Cu imens regret, poporul român, nu va putea sancţiona amiciţia celor două state, cît timp unul din ele se arată nedemn de această turietenie şi de toate sacrificiile ce «’au făcut pentru înflorirea şi întregirea ei. • •• la prima linie precia ne datoraţii victoria In al doilea războiufetnic. Bulgarii, cel puţin acea|ti acuzare ne aduc şi anume că «!»Ci nu interveneam noi, dînşii ar fi zdrobit şi pe greci şi pe sîrbi. la al doilea rând, pacea de Bucureşti, este opera Romîniei, în faire parte şi este, cel puţin ciudat, extraordinar chiar, ca tocmai Wernull elin, atacând Albania, să lucreze contra păcii subscrise aici la Bucureşti, în care se prevedea ICA şi la Londra crearea statului albanez. In al treilea rînd, cum se poate crede la Atena, că va fi po- Sfcită o unire a celor două familii regale, din Atena şi din Bucureşti, cît timp românii macedoneni din Albania vor fi măcelăriţi de trupele regulate ale regelui Constantin, oricât vor fi botezate ele, batalioane sacre? • •• Dar deasupra tuturor acestora, la Atena, oare sunt aşa de orbi oamenii politici, a orbit oare d. Venizedes, ca să nu vadă interesul care’l afi statele balcanice să meargă mână tn mină, să se împotrivească tuturor încercărilor de-a se sfărîma solidaritatea şi amiciţia lor? Ce-ar deveni Qrecia, în ziua când noi exasperaţi, am da mina Bulgariei şi Turciei ? S’ar părea, că asupra Balcanilor suflă un vînt de nebunie sanguinară, şi cu atât nu mai înţeleg nimic, cu cît,Grecia scăpată de nebunia şi netrebnicia fostelor partide politice, cari o duseseră la peire, aproape de prăpastie, este condusă astăzi de un om ca d. [Venizeros, unicul poate dintre bărbaţii politici ai Balcanilor care are scaun la cap şi este un om mare în accepţiunea adevărată a cuvântului, un om superior... Ei bine, d. Venizeios, nu vede prăpastia în care își aruncă patria sa, fără de-a salva măcar Epirul, care, _ oricât ar fi de dureroasă jertfa — va fi orișice s’ar întîmpla, al Albaniei ?... Telegrama pe care mi-o trimite la ultimul moment, d. Venizetos, face să se întrevadă că şi d-sa îşi dă seamă de această situaţie anormală. E întrebarea însă dacă d-sa va găsi energia necesară ca să poată să pună frie „nebuniei criminale a unor oameni cari, pretinde d-sa, sunt iresponsabili?" Const. Hille In afară de nedreptăţile şi greşelile de ordin politic ce conţine legea de organizare a Dobrogeî noul, ea conţine o dispoziţie care nu ţinteşte la altceva decit la despierea de pămînt a nouilor supuşi ai Romîniei. D. Take Ionescu la Cameră a atras atenţiunea asupra acestei nedreptăţi şi a făcut cele mai exprese rezerve cu privire la dînsa. D. Ion Lahovary a denunţat la Senat dispoziţia respectivă a legei ca o confiscare de proprietate. D. Ionel Brătianu a răspuns d-lui Lahovari că a făcut un discurs bun, dar o faptă rea. A denunţa un abuz revoltător, o lovitură al cărei dedesubt rămîne încă necunoscut dar nu poate fi onorabil, a denunţa o fără delege menită să ne scoboare în ochii lumei civilizate şi să compromită succesul nostru din 1913, nu poate fi o faptă rea, ci numai o faptă bună. Confiscarea averea celor anexaţi şi revizuirea drepturilor lor de proprietate aşa cum o prevede legea d-luî Brătianu, este o confiscare, — este un procedeu al războiului medieval, absolut contrar dreptului ginţilor şi dacă d. Take Ionescu s’a desolidarizat de un asemenea abuz, care e dublat de o infamie, a ştiut ce face şi e semnificativ pentru puţina cuminţenie a şefului, guvernului că n’a înţeles că intră pe o cale primejdioasă. Noi ne ridicăm însă împotriva acesteî procedări nu numai pentru că ea e o nedreptate, o ignominie faţă cu nişte oameni, pe cari interesul nostru a cerut ca Să-î anexăm, dar cari n’au dorit aceasta, ci şi pentru că e o greşală gravă faţă de viitorul ţărei noastre. Cu o asemenea lege mizerabilă, care nu se mulţumeşte a lipsi de drepturi politice o populaţie care le-a avut în mod mult mai larg decit le-ar fi putut avea la noi, ci vrea să se despoaie şi de proprietăţile lor, cu o asemenea lege noi semănăm în noua provincie anexată ura şi duşmănia şi retezăm puntea de trecere a locuitorilor ei spre comunitatea de cultură şi patriotism cu noi. Rp. Suediei Boala regelui Suediei s’a agravat în ultimul timp. Medicii l’a fi sfătuit să se supună unei operaţiuni ceea ce regele a primit. Zilele acestea el va fi operat de către dr. Fleiner unul din cei mai distinși chirurgi suedezi. REGELE ADOLF GUSTAV Conservatorii si regele PROPUNEREA DE A SE SOMA REGELE SA SE PRONUNŢE ASUPRA REVIZUIRII In sedinţa de erl a comitetului executiv al partidului conservator s'a discutat o foarte semnificativă propunere. Se afirmă că d. loan Miclescu, fostul director al „Protestărei", cumnatul d-lui P. P. Carp, promintindu-se categoric contra reformei electorale a propus ca partidul conservator să ceară regelui ca, in conformitate cu dispoziţia formală din Constitutiune, suveranul să-și facă cunoscut asentimentul său pentru revizuire. D. Miclescu s’a explicat asupra acestei propuneri susţinînd că trebuie să se spună regelui punctul de vedere al partidului conservator în chestia revizuirei şi dacă regele va da asentimentul său pentru revizuire, asentiment care nu va cadra cu acel al partidului conservator, evident că se va impune o acţiune şi în contra acestui asentiment al regelui. D. Miclescu s’ar fi oferit să meargă la rege şi să întrebe pe suveran dacă într’adevăr e de acord cu reformele enunţate de guvern. Propunerea aceasta a surîs d-lui Nicu Filipescu şi d-sa a susţinut-o. Majoritatea din comitetul executiv a înţeles că propunerea a venit indirect de la d. P. P. Carp. Atunci d. Marghiloman s’a ridicat în potriva ei pentru a o înlătura şi discuţia a devenit foarte aprigă fără a se putea încă stabili un acord asupra directivei şi acţiunei partidului în timpul campaniei electorale pentru Constituantă. Partizanii d-lui Filipescu au înţeles însă atitudinea d-lui Marghiloman care vrea să treacă in fata regelui drept acela care sirie acum partidul conservator in frîu şi de aceia unii împing pe d. Ioan Lahovary la o atitudine mai drastică fată de liberali şi totodată, dacă se va ajunge la tratative asupra revizuirei, filipescanui preferă ca d. Lahovary să conducă aceste tratative și să se pună în contact cu regele, A. W. împăratul Wilhelm la Bucureşti? In cercurile diplomatice vieneze se afirmă — după cum anunţă ziarul „Wiener Tagblatt"—că împăratul Wilhelm se va reîntoarce de la Corfu prin Bucureşti, iar de aci va merge la Budapesta unde se va intilni din nou cu împăratul Franz Joseph. Ziarul afirmă că cercurile informate, consideră acest intinerariu al împăratului german ca sigur şi atribuie o mare importanţă vizitei acestuia la Bucureşti şi nouei Intîlniri cu împăratul Franz Joseph, căci cu acest prilej se va clarifica de sigur politica Romîniei faţă de tripla alianţă. Ciudată idee de dr. Ureche. Domnul Costică Niculescu patronul vechiului restaurant „La îleaica lui Traian“, zis şi „La Costică“, fu nevoit să convie, nu fără amărăciune, că pe cînd muşteriii săi se răreau, acei ai lui Fritz, concurentul sau, „La şniţelul vienez“, zis şi „La Fritz“, se înmulţeau pe fiecare zi. Şi ce n’a făcut Costică ca să-şi reţină clienţii! Din porc ţigănesc a făcut „Friptură de viţel de la rinichi“, din ficat de malac „Patet ide foa grass de Strasburg“, şi n'arămas zgheruleţ în taiere pe care el să nu-l transforme în „Salată de beff“. A dat mîncări din ce in ce mai proaste, a micşorat din ce în ce mai mult porţiile, ba chiar, dezesperat, a ridicat preţurile atît, de a ajuns bibanul de Herăstrău Cu cel de Capşa şi pieptul de giscă cît cel de cocotă ! Ce n’a făcut bietul Costică? ! Şi totul în zadar: ingraţii de muşterii au părăsit „Fleica lui Traian“ şi au dat năvală la „Şniţelul lui Fritz“. Şi situaţia lui Costică devenea pe fiece zi mai gravă: „Salata de beff“ plecase singură la plimbare, şi camembertul fusese prins tocmai la rândul al doilea, aleea pietonilor. Situaţia era gravă , cu toată cartela gratuită, perceptorul pierduse răbdarea. Domnia ta, lectorule, ce ai fi făcut ca să întorci muşteriii dela Şniţelul vienez“ la „Fleica romîă“ ? Ai fi căutat, nu e aşa ?, să ai şi d-ta mîncare tot aşa de bulă, de numai, ca mizerabilul de frittz, ai fi mărit porţiile, barim îi ale lui Fritz, ai fi scăzut preţuile, cît ale lui Fritz. Nu-i aşa, lecorule, că pentru a-ţî păstra muschii, logica cea mai elementară e-ar fi făcut să iei asemenea măsuri? — E, vezi că d-ta nu o pricepi la comerţ, d-ta nu te pricepi cum să învingi concurenţa. Ascultă ce a făcut d. Costică. Domnul Costică Niculescu văzîndu-şi situaţia dezesperată s’a înţeles cu domnul George Constantinescu de la „Patricianul român“ şi cu domnul Matache Dobrescu, cunoscutul otrăvitor dela birtul „Ikonomic“ şi-a fi luatără reteveiul la mînă şi poc şi poc şi sparseră şi capul muşteriilor lui Fritz şi geamurile prăvăliei acestuia. Iar dacă văzu dom Costică că nici aşa nu-i merge comerţul, se duse drept la deputatul să fi şi a doua zi deputatul, grav, mai grav ca un accent grav, interpelă pe domnul ministru al cultelor asupra lăţireşniţelului vienez în dauna fleicei naţionale. Grav, mai grav ca boala domnului Cuza, deputatul domnului Costică întrebă: dacă faţă de această stare care ameninţă temelia statului român nu are de gînd domnul ministru să intervină pentru a readuce muşteriii de la şniţelul lui Fritz la fleica lui Costică ? Iar domnul ministru a recunoscut imediat că în adevăr trebue să se ia „măsuri“ pentru a zdrobi „cu o oră mai înainte“ concurenţa, şi a înlătura„pericolul“ şniţelului vienez. Lucrul, lectorule, ţi se pare desigur, născocit de mintea unui humorist în delir, atît este de neverosimil, de abracadabrant. Nu-i aşa? Ca ce să se amestece ministrul în concurenţa a doi negustori? Şi dacă Costică găteşte scump şi prost, ca ce s’ar amesteca guvernul ca să-i aducă muşteriii dela Fritz, care găteşte ieftin şi bine?— imposibil. Şi cu toate acestea imposibilul este posibil, în ţara romînească. Imposibilul s-a petrecut mai zilele trecute, în parlamentul român, cu o mică, cu o foarte mică modificare. Negustorul care se plîngea că-l lasă muşteriii şi care făcea apel la guvern ca acesta „să ia măsuri“ prin cari să forţeze lumea să-i consume marfa avariată, nu vinde articole de mâncare, ci articole de religie creştină, marca ortodoxă, iar concurentul de care se plîngea că-î ia muşteriii, desface marfă creştină, marca adventistă. A încercat, la Ploeşti, negustorul de ortodoxie, să readucă, cu bîta, muşteriii la prăvălia sa. „la adevărata religie creştină“, „a se feri de contrafaceri“, dar s’afi găsit ticăloşi de muşterii, cari nici cu capul spart nu afi consimţit să consume marfa ortodoxă şi afi con- tinuat să prefere pe cea adventistă. Văzînd, atunci, negustorul că nu reuşeşte cu bîta, a angajat, pentru desfacerea marfei, dame: „Dame ortodoxe romine“. Dar vai, atracţia maturelor dame nu fu suficientă, o nu, pentru a face să salte comerţul ! Şi, faţă de acest rezultat, îmi ziceam efi, bre, da ce mai marfă extra o fi şi marfa adventistă, că fără reclamă, fără de bîtă, fără de buget, fără de dame, ea totuşi are succes ! Iar negustorul de marfă ortodoxă văzîndu-se ameninţat să-i ia concurenţa şi puţinii muşterii ce-l mai avea, a interpelat ministrul cultelor că de ce guvernul nu ia măsuri cari să apere fleica ortodoxă, de şniţelul adventist? Ce fac jandarmii? Iar ei mi-am zis: bine că nu’s damă ortodoxă, că mi-ar fi crăpat obrazul de ruşine, oricît de bine tencuit ar fi fost el. Cum tu, religie ortodoxă, eşti tu oare aşa de slabă ca să tremuri la cel mai mic vînt adventist şi să fii nevoită să ceri proiecţia jandarmeriei române ? Dar oare Crist, Crist în numele căruia tu ai deschis tarabă, cu ajutorul jandarmului a impus doctrina lui? Cum tu, „religie a strămoşilor noştri“, tu „cărei datorim trecutul, prezentul şi viitorul acestei ţări“, n’ai tu destulă pitere în tine ca să lupţi cu o pîrlii de sectă adventistă, să lupţi şi s triumfi? Cum, „tu religie a strimoşilor noştri" în loc să cauţi , obţii victoria cu frumuseţea moralei tale, cu înălţimea învăţămintelor tale, cu blîndeţea firii tal tu faci apel la bîta popilor dei Ploeşti, la cătuşele jandarmile la decretele de expulzare? Şi ti roşeşti să ceri asemenea sprijin, nu roşeşti de o victorie pe care a cîştiga-o cu asemenea sprijin? Norocul pentru tine este, o „relgie a strămoşilor noştri“ că această victorie ruşinoasă nu o vei avea : jandarmul nu va putea speri omul cu conştiinţa curată şi făţărnicia maturelor dame ortodoxe n va reuşi să ademenească decit cîţiva minori intelectuali. Nu cu asemenea arme poţi să lupţi, trebue s lupţi. Caută-ţi altele, grăbeşte, ci de nu te vor părăsi şi ultimii muţerii, iar pe obloanele trase al prăvăliei tale, Raţiunea va scrie Faliment. Dr. Urechiă Dr. URECHIA VIZIŢII CARTUŞE CU DINAMITA Cel mai teribil anarchist român este, cu începere de el, d. Iancu Lahovary. In adevăr, pe cînd arăta cît de draconică și nedreaptă e legea de organizare a teritoriului anexat, d. Ionel Brătianu i-a aruncat vorba: — Cuvintele d-tale sînt cartuşe cu dinamită! Iată’] dar pe d. Iancu Lahovary un fel de Ravaşol. Şi dacă a ieşit anarchist d. Iancu Lahovary, vă închipuiţi ce trebue să fie pentru micul Ionel. „Adevărul’ care are infamul obiceiu să susţie dreptatea in fiecare zi!!! Pac. oamenii reformelor - Atacările In.politică - Dacă ideia revizuirea Constituţiei şi enunţarea reformelor nu au entuziasmat massele, aceasta se datoreşte nu numai faptului că ele nu au ieşit din sinul masselor, dar mai cu seamă faptului că oamenii cari prezintă reformele nu au creditul moral necesar. Nu acei cari abea afl eşit din uriima afacere a tramvaelor, avea fi să inspire ţăreî credinţa că a fi chemarea s’o regenereze. Niciodată ţara nu a simţit în mod mai instinctiv adevărul dictonului „la legi noui, la vremuri noui — oameni noui“. Cum însă conducătorii partidului liberal s’afi grăbit să vie cu reformele, spre a dovedi că se ţin de cuvânt, afi fost câţiva naivi cari şi-afi închipuit un moment că e posibil ca dracul să se fi făcut călugăr şi fraţii Brătianu oameni noui!.. Iluzia n’a fost de lungă durată. După ce reformele afi fost demascate şi reduse la proporţii ridicole, au apărut îndărătul lor şi oamenii sub adevărata lor înfăţişare. La un sfirşit de şedinţă în ajunul vacanţelor parlamentare, Camera a fost sezizată de un proect de lege prin care incompatibilitatea intre mandatul de deputat şi slujbele retribuite la întreprinderile financiare este pe furiş desfiinţată. Părerea fraţilor Brătianu este că sunt prea puţini oameni de afaceri în politică şi trebue redeschise larg porţile Parlamentului tuturor directorilor, sub-directorilor şi cenzorilor Creditelor, Băncilor şi societăţilor privilegiate de stat sa fi cointeresate cu comunele. Aceştia sunt oamenii noui, meniţi să croiască şi si aplice legile noui— şi într’înşii să aibă încredere ţara, că o vor regenera înd. —-----------' —* I I— ---------— Aaeverun ©♦ *'■* ♦♦♦ Liberalism I Suprema scuză a draconismuluî legel de organizare a teritoriului anexat e că guvernul a copiat’o după legea de organizare a Dobrogeî din După 36 de ani, anexiunile trebue să se facă la fel! Acesta e liberalismul progresist al marelui partid liberal ! !... Universitarii Universitarii conservatori s’au solidarizat şi se consideră demisionaţi din partid, dacă acesta consideră demisionat pe d. Pangrati. Dar dacă partidul are „Cerc de studii”, ce mai trebue şi universitari?! Achitare? D. Venizeros pledează „nebuniacriminală a u unor iresponsabili” pentru asasinii preotului Balamace şi a celorlalţi aromîni din Coriţa. Cum s’ar zice, cere achitarea. Dacă guvernul din Atena e responsăbit, asasinii nu trebue achitaţi! Rigoletto Eminescu şi... cercelul Ştiţi că există un oraş de provincie numit R.Sărat. Deşi nu e o urbe în care literatura să se simtă ca la ea acasă, unde locuitorii să se dea în vînt după un vers sau o poemă, totuşi, nu ştiu cum se făcuse că avea o stradă botezată cu numele celui mai mare poet al nostru : Eminescu. A trăit Eminescu pe placa albastră fixată pe zidul unei case, o vreme, piuă ce au venit la comună, acum doi ani, conservatorii cari au ca şef la R.Sărat pe eminentul om politic Ionaş Grădişteanu, care, din nefericire pentru ţara noastră, în aceste vremuri istorice, n’a putut pătrunde în Parlament, unde discursurile d-sale ar fi fost desigur adevăratul punct pe in toate ches-, tiunile... Venind conservatorii stă pini pe comună, una din primele lor griji a fost aceea de a schimba nomen-, dlatura străzilor. Și, dela început, privirea lor a căzut asupra lui... E- minescu ! Eminescu ? Cine-i stima-i bilul ? Ce caută el în urbea noastră, in ilustrul oraș R.-Sărat ? Jos cu el ! Și au zvirlit la gunoă tabla pe care sta scris numele celui care a scris „Luceafărul", iar în schimb au botezat strada cu numele luceafărului conservatorilor rîmniceni-săraci, d. Ionaş Grădişteanu ! Da, da, azi strada Eminescu e „str. Grădişteanu" ! El, ce vreţi, Eminescu a dat ţârei cîteva volume de versuri, iar cel care l-a înlocuit a adus în viaţa publică a ţăreî un cerceluş de aur! Povestea aceasta nuare farmecul actualităţii, dar nu e mai puţin interesantă şi caracteristică — nu e aşa Maximin Eftenirea traiului Răspunzînd în Cameră criticei ce s’a făcut legei de organizare a Dobrogeî Noui pentru faptul că prin această lege se suprimă de-, grevările făcute în 1911 şi 1912 lai impozitul funciar şi la patente, d. ministru de finanţe a spus că suprimarea se va face în curînd şi pentru restul ţăreî. Aşadar vor fi din nou supuse la impozit proprietăţile rurale pînă la 6 hectare şi cele urbane pînă la 300 de lei venit. D. Costinescu se plângea că aceste degrevări au adus un gol de cîteva milioane în buget. Goiul se va umple, prin urmare, dar pe spinarea cui? Pe spinarea celor mai nevoiaşi dintre contribuabili, pe cari guvernul trecut îi găsise vrednici de a fi degrevaţi. Iată un mod sui generis de a iefteni traiul, după cum tot un mod sui generis de ieftenire a traiului este şi proectul de a se spori din nou tarifele de transport pe calea ferată. Liberalii procedează în chestiunea ieftenirei traiului după sistemul practicat de multă vreme de guvernanţii noştri: dau ceva cu o mină, şi iau îndoit cu cealaltă, vin ca uşoare sporuri la salariile funcţionarilor, agită ideea construirei de locuinţe dar în acelaş timp string şi mai mult teascul care stoarce pînă la epuizare puterea ilamică a contribuabilului. Iar contribuabilul care vede defilîndu- ne dinaninte atîtea măsuri menite, chipurile, a-i iefteni traiul, se miră straşnic văzînd că traiul nu numai, că nu se ieftineşte, dar se scumpeşte tot mai mult. El nici nu bănueşte că totul nu e decit o farsă odioasă, mulţumită căreia oligarhia a ajuns să-şi urce bugetul la 100 de milioane. Nestor Telegramele anunţă că Roosevelt, fostul preşedinte al Statelor Unite, intreprinzînd o vînătoare în pădurile nesfîrşite ale Americei de Sud, s’a picurat sau a fost victima fiarelor sălbatice. De două săptămîni nu s'a mai I primit nici o veste dela Roosevelt şi tovarăşii sai. Sint temeri serioase că de astă dată el a căzut victima patimei sale pentru vînătorile plin® de riscuri. Acum doi ani, fostul preşedinte al Statelor Unite a întreprins o vînătoare în Africa, şi pont® această vînătoare îndrăzneaţă care i-a reuşit, l-a îndemnat să facă o nouă încercare în pădurile seculare ale Americei de Sud, care i-a fost însă fatală de astă dată. Dispariţia lui Roosevelt Roosevelt în Africa primit de autorităţile din Mombas Oculta din armată Cele scrise în ziarul „Adevărul“ cu privire la nedreptăţile şi nelegiuirile petrecute în armată, cu ocazia ultimului tablou de înaintări şi a înaintărilor făcute pe ziua de 1 Aprilie, a scos din sărite pe cei din Ocultă, care văzîndu-se demascaţi, a fi dat ordine celor ce sínt în solda lor, i să desmintă faptele aşa cum sínt, şi să înjure „Adevărul“ cu expresiunî demne de acei ce îi patronează. Dar lucrurile fiind şi stînd tocmai aşa cum au fost scrise prin „Adevărul“ după cum toată suflarea ostăşească le ştie şi le spune ori şi cui vrea să le asculte, injuriile unor iscribi plătiţi din fonduri secrete nu pot atinge pe acei cari dirijază singurul jurnal independent care apare în Capitala ţăreî româneşti. Dar pentru ca să revenim la fapte, am dori să ne spună cei ce apără Oculta, dacă generalii cari afi fost săriţi de la comandamentele superioare ,trebuesc consideraţi ca paraponisiţi şi nefolositori oştirii şi avertizaţî ca să părăsească armata pe care astăzi o conduce omul de casă al d-lui I. Brătianu, căci toţi ştim că adevăratul ministru de război şi este secretarul general, acel de care s’a spus că în timpul campaniei din 1913 în loc de a merge cu regimentul ce comanda în campanie, şi-a înfiinţat, tot prin puterea ocultei, un loc de ajutor de inspector al artileriei. Dar despre acest fapt s’a scris chiar îndată după înapoierea trupelor din campanie, cînd atunci actualul general, s’a repezit și s’a pus în capul regimentului... uitînd că e ajutorul inspectorului artileriei... Aceasta precum ca să se ştie. Cât despre opera d-lui I. Brătianu, că este o operă de asanare în armată și că imitează pe Enver paşa, după cum pire,tinde oculta, aceasta este o sfruntată neruşinare, întrucât noi nu ne găsim în halul Turciei, şi nici ofiţerii noştri nu pot fi comparaţi cu ofiţerii turci, dintre cari o mare parte sunt analfabeţi aproape, şi acolo poate că era nevoe de o îndreptare a lucrurilor. La noi, însă, unde ofiţerul e conştient de rolul şi de misiunea sa, şi unde cultura este aproape generală, nu este nevoe în armată, decât de dreptate şi numai de dreptate, punindu-se capăt abuzurilor şi favorurilor cari zdrobesc caracterele şi formează într’un corp ofiţeresc sănătos şi bun... o pătură de linguşitori şi de nedemni ! Astăzi, se ştie că în ţara românească dacă nu este înregimentat în nici un partid politic, un ofiţer nu poate aspira să ajungă la un comandament important... orice merit ar avea ! D. Brătianu, e străin de tot, de ale armatei, şi nici nu primeşte pe vreun ofiţer în audienţă, trimiţându-i la secretarul să fi general, iar acesta face ceea ce vrea şi ceea ce îi place, fiind sigur de sprijinul patronului său... In alt articol vom arăta modul cum se poate obţine un comandament de corp de armată... înlăturând pe cei cu drepturi mai mari. Un ofiţer superior Citiţi In Dimineaţa Două Cruci roman din viaţa mai ZZZZ cedoneană ZZZ de Victor Eftimiu