Adevěrul, iunie 1914 (Anul 28, nr. 8876-8905)

1914-06-01 / nr. 8876

«SUL XXVIHea No. 8876 pmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmmama* SEASE 5 Bani Byemplaml__ PAGINI Duminică 1 Iunia 1914 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE f­ondat ob ALEX. V. BELDIMANU Abonamente cu premii* O» »» Lei IA-8b»b luni # • • • • . ....................................... Tvp* luni ............. , 5­— Pentru străinătate prețul este îndoit TELEFON* Capitala...................No. «410 .. , I • I • » 84/78 Provincia . . . » „­14/99 Străinătatea . • o » 12/40 PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER­­ Comp.­ ­b. Karagoorpevicl, No. 9 Et. I.—Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI* No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 «•# Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi .1 ♦ N­ Contra Celor trai troli. Da Contra reformelor, Nu Cine poate prevedea care punct­­dintr’o campanie electorală îţi a­­duce reuşită? Luptînd pentru a fi ales în Capi­tală, eu mi-am desfăşurat pe larg întreg programul politic şi econo­mic­ Din toate însă s’afi desprins două puncte şi anume: 1) că refor­mele propuse de către guvern nu sunt îndestulătoare, că nu sunt des­tul de largi şi de precise■ 2) că Cei trei fraţi şi sistemul lor politic tre­­buesc scoşi din viaţa acestei ţări. Cum probabil, ca în totul şi în toa­te chestiunile de persoane precumpă­nesc, cum Cei trei fraţi sunt iubiţi ca­­area în ochi, e natural, ca în prima linie alegătorul dîndu-mi vo­tul mai cu seamă s’a gîndit că vo­tul acesta este un pietroiu pe frun­tea şobolanilor Dinastiei. e­t­c Nu trebue însă confundate aceste­­două puncte de program. Dacă de zece anî lupt contra familiei Bră­­tianu, aceasta o fac, nu pentru că n’am fost împărtăşit din nu maî ştiu care gheşeft, nu pentru că n’am fost numit cenzor la Banca Naţională, ori fiindcă n’am fost luat copărtaş la tramvaiele asasine ori la alte ghe­­şefturi mari şi mici, dar toate făcute în dauna banului public. Nu ! Per­soana şobolanilor îmi este indife­rentă. Ceea ce voiai să desfiinţez, ceea ce doresc să înceteze este sis­temul nenorocit şi scandalos, ca a­­facerile să fie amestecate cu poli­tica şi ca din politică să­ se facă a­­faceri. Nu am permis ca o singură familie să acapareze ţara şi poli­ticeşte şi economiceşte, nu se poate,­­ ca grafie tembelizmului nostru şi a lipsei de vigoare a partidelor ad­verse, nu se poate ca ţara întreagă să nu maî poată respira de răul şi lăcomia a cîtorva, a trei persoane în principal şi a camarilei gheşef­­tăreşti în jurul lor. Ori dacă viaţa s’a scumpit, dacă chiriile se urcă, dacă omul nu poate trăi în această blagoslovită ţară, toate acestea au­ drept cauză acapararea de către cîţiva a tuturor izvoarelor de trai­. Şi pe lîngă aceasta, cînd şi politi­ceşte, oamenii aceştia au­ devenit a­­tot­puternici, cînd celelalte două partide au­ devenit anexele lor, gu­vernul lor un fel de lever de nicleau, i atunci natural se explică interven­ţia mea şi vehemenţa cu care îi de­masc şi îi lovesc. * In această privinţă, am constatat cu plăcere că am fost secondat de către întreaga ţară şi cînd am rugat Capitala ca să mă ajute în aceas­tă luptă. Capitala, m’a ales depu­tat şi m’a ales în potriva lor, con­tra tutelor ingerinţelor, contra tute­lor samavolniciilor şi ticăloşiilor. Cînd Capitala m’a proclamat de­putat, ea a strigat în acelaş timp: Jos Cei trei fraţi! La canal cu Cei trei şobolani! «sa» Am fost trimis în parlament ca să gonesc de acolo murdăria şi fă­ră de­legea­ Dar am mai fost trimis ca să desfăşur ac­olo steagul Demo­craţiei, pe care este scris: Votul universal şi Pămint ţăranilor. Indi­rect aceste două reforme sunt şi îm­potriva Dinastiei, in adevăr, odată votul universal proclamat, ţara re­devine stăpînă pe sine însăşi, par­lamentul desemnează guvernele, nu acestea parlamentul, şi ce voiţi să caute în colegii mari de douăzeci, treizeci de mii de alegători, de pildă, şeful partidului Şobolanilor care aleargă să fie ales la Suceava,­­ cu şaptezeci şi cinci de voturi ? Dacă votul universal se introduce şi în Romînia viaţa publică reală se întronează şi pe malurile Dunărei, iar era partidelor de astăzi bazate nu pe idei ci pe persoane şi pe coa­­liţiuni de interese, era aceasta va trebui să dispară pentru totdeauna, împreună cu eflorescenţa ei sifiliti­că. Cei trei fraţi, Vot universal şi pămint ţăranilor, vor face din această ţară de robi, o ţară liberă şi bogată, o tară de şapte milioane de oameni şi deci în putinţă de-a fi liberi pe voinţa­­ şi pe soarta lor. ‘ In parlamentul tarei voiu fi dar crainicul acestor două reforme. De- 1 parte de a protesta, cum fac con-­­ servatorii, că reformele Celor trei I fraţi sínt prea largi şi prea revolu- I tionare, strigătul şi lupta mea vor­­ fi pentru a protesta că ele sínt prea reacţionare, că sínt jumătăţi de mă­­­­suri, că sínt făurite pentru a înşela­­ din nou­ poporul şi din nou a’l a­­­­dormi-! Singura mea frică este că puteri­­­­le mele, puterile unui singur om, nu­­ vor fi la înălţimea şi a dorinţei mele­­ şi a speranţelor a iluziunilor cari se pun în mine. Mă tem ca decep­­­­tiunea să nu vină, să nu fi fost cre­­­­zut pe nedrept maî puternic decît pot să fiu. In tot cazul, dacă voiu striga de pe tribuna parlamentului­ Jos Cei trei fraţi, voiu striga în acelaşi timp: Trăiască votul universal!­­ Pămint ţăranilor !­ ­ Const. Miile ,- deputat al Capitalei ftisbou greco*turc? Declaraţiile d-lul Venizelos Declaratiunile pe cari le-a făcut­­ ieri d. Venizelos în Camera greacă, cu privire la persecutiunile ce ar in­dura populatiunea greacă din Tur­cia, sunt de o gravitate care nu va scăpa nimănui. Primul ministru al Greciei s’a a­­rătat, de cînd ocupă acest post şi in condiţiimile cele mai grave, de o cumpătare în vorbe, de o rezervă in tot ceea ce spune în public, ca­re fac ca atunci cînd pronunţă vor­be grele, ele să fie de o îndoită gra­vitate. D. Venizelos a spus eri, in auzul­­Europei întregi, că dacă guvernul turc nu va lua de urgenţă măsuri ■pentru protejarea grecilor din im­periul otoman, guvernul grec nu se va da înapoi nici de la declararea unui nou războiu. Intr'adevăr, d. Venizelos a spus că nu vrea să lase să-i scape cu­vinte ireparabile, dar cum vroiţi să se interpreteze declaraţia sa că „si­­tuaţiunea a devenit gravă, chiar "foarte gravă" şi că dacă guvernul tare nu va pune în frîu stărei de prins a supuşilor săi greci, atunci "guvernul grec va fi obligat ca să nu se mai mărginească a se lamenta împreună cu nenorociţii refugiaţi"? Cum vroiţi să se intre­­preteze această caracteristică frază, "de cit ca o ameninţare cu războiul? 'Acest războiu, menit să zguduie din nou liniştita dezvoltare a Euro­pei— această Europă îl va tolera? In decursul conflictului Balcanic creditat acestei Europe a cam fost tdrancinat. Toate demersurile ei au rămas zadarnice. Azi se ştie însă că named pentru că Europa a fost dezbinată şi pentru că Rusia a vroit războiul. Fi-va un nou războiu cu putinţă ? Credem că numai în cazul ctrtd vre­ o mare pu­t­ere europeană ar vroi. Care este însă puterea destul de criminală ca la măcelul din 1913 să adaoge unul nou în 1914, înţelegem durerea grecilor din regat—dacă e adevărat ce susţin grecii despre persecuţiile indurate de conaţionalii lor din Turcia. Dar nu uităm că statele balcanice creş­tine, au precedat pe turci cu pilda criminală a măcelurilor şi că chiar noi am aflat prin sîngele vărsat al arominilor, că in Balcani ura de naţionalitate merge pînă la omuci­dere. Dar aceasta nu ne impedică să reprobăm actele criminale ori de unde ar porni ele şi să aşteptăm ca guvernul turc să puie capăt unei stări de lucruri care poate aprinde din nou Balcanul. Pentru a determi­na guvernul turc la o procedare e­­nergică, Europa trebuie să intervie la Constantin­op­ol ca și la Atena, căci numai astfel poate salvgarda pacea. .. NAZBIŢII LA MUNTE ! Primăria Capitalei apelează la ca­litatea publicului, pentru a putea trimite pe şcolarii debili la băi şi staţiuni climaterice Sfătuim pe d. Emil Petrescu să-l doară inima şi pentru suferinţele celor trei şobolani şi să-i trimită şi pe ei la aer curat. In special fratele Vintilă s’a arătat de o debilitate... electorală aşa de mare, în cit mai ales după cele pă­ţite, i se impune un repaos la munte Băl nu-i trebue, căci cetăţenii Capi­talei au avut grija să-î aplice un duş care-î va ajunge toată viaţa ! Ar fi şi o nouă cointeresare: Şo­bolanul să pue debilitatea și primă­­­­ria paralele­i Pac. CHESTIA ZILEI Prietenia moscovită Dorobanţul: Sâ'mi fin buzunarele/ Căci la 1877, cina m’a strins m­oraţe, mi-a« şterpelit Basarabia! Cine ştie ce-o fi vrind acum. A­deveruri Plăcere Ţarul vine la Constanţa înconju­­■at de o întreagă flotă de războiţi. Călătorie de plăcere ! Măsuri de prevedere! Se spune Că chioşcul în care va sta ţarul e împrejmuit cu o reţea de fer ! Probabil ca să nu pătrunsă pînă la dînsul... simpatiile ! La Constanţa Aviz pungaşilor Capitalei, tot­ po­liţiştii sínt la Constanţa ! Nu e vorba, şi cînd sínt în Bucu­reşti, tot un drac ! Rigolello Vizita ţarului Regele Carol primeşte mîine vi­zita ţarului şi a familiei imperiale ruse. Este o vizită pe care n’am­ dorit’o şi pe care n’am avut putin­ţa s’o evităm, oricît ne este neplă­cută prezenta in tara romînească unui urmaş al atotputernicilor tari cari ne-au răpit partea de peste Prut a Moldovei. Doi predecesori ai ţarului care va fi mîine oaspete­le regelui Carol au rupt din tru­pul ţăreî romîneşti întinsul mănos al Basarabiei. Pe unul din aceşti strămoşi ai ţarului Nicolae al II-lea, îl va săr­bători peste cîteva zile oficialitatea rusească inaugurîndu-i monumentul de la Chişinăui. Şi la această sărbă­torire care aminteşte un moment dureros din trecutul nostru, va a­­sista şi oaspetele de mîine al re­gelui Carol. Ţarul Nicolae al II-lea nu este şi nu poate fi oaspetele Romînieî şi al poporului român­ Nu poate fi, nu numai fiindcă este un urmaş ţarilor cari ne-au răpit Basarabia, dar şi fiindcă personifică împilarea şi robirea milioanelor de oameni cari gem sub jugul atotputerniciei ţariste. In oaspetele de mîine al regelui Carol noi vedem pe omul căruia­­ se datoreşte înăbuşirea în sînge luptei pentru libertatea norodului din taratul rus şi pe omul care pre­zidează la robirea tot mai mult şi tot mai apăsătoare a romînilor de peste Prut. M. S. NICOLAE AL II-LEA Întrunirea de mîine O» Gessissftoratm MliSSej ale­­ci sus? Costalei, cotivoacă c. faesrr&sns mâÎBiâe erele 3 p. m. la Girc&IS SiîSeiSi, pe ce~ fi ţăţenă şi ian special pe ale- «•» "isterii săi, în priciul rîm!­d pentru a le mulţumi că fără bezâiare, cm curaj,­­ sfădind feai­edele şi amen­jf ininţările, s:ai* dus să’S wo- | ţese. Apoi pentru a sta de vorba cm dînşiî şi a Se ii spune, ceea ce el, aîesul c tor, are întenţiiinea să 11 facă rim Cameră. E şi aceasta *» inovaţie ^ ca şi însăşi alegere® d-Suî Melle.­­ Până acum candidaţiî Sa j­­deputăţie ţcBneau întrunită­­ şi se întîlneau cu cetăţe­nii numai pînă se vedeau­­ aleşi. îndată ce trecea p­e gârla, rsicî nu mai vroiau­­ să ştie de dânşii şi se re­­pauzau pe Bawria sfeteri- ’ sits ai mandatului. ( S3. Miile vrea să întoar­că EucrursSe. O-sa a ţinut­­ numai o singură întruni­re, ce-i drept una din cele mai mari pe cari le-a vă­zut vreodată Capitala,­­ înainte de alegeri. N­ici nu­ avea nevoie, de mai mult. Oare atunci îl auziau ce­tăţenii pentru întîia dată, cum e cazul cu candidaţii politician! ? Mu le vorbeş­te el oare cetăţenilor de două­zeci de ani zilnic , prin „Adevărul“? Dar după ce a fost ales, Constantin Gh­ile se «crede­­ dator să ia contact intim cu cetăţenii Capitalei, cu­­ cei cari ’l-au votat sau l’ar ■ fi votat, dacă actuala lege­­ electorală le-ar fi dat pu­­­­tînța. Vrea să le expuie d lor tot planul său de luptă­­ şi muncă în Cameră. Vrea­­ să le arate ce va susţine din toate puterile sale şi­­ ce va combate din toate­­ puterile sale. Vrea să ai-II bă aprobarea lor pentru­­ acest program, a cărui ţintă supremă e: comba­- terea ori şi cărei nedrep- t tăţi şi susţinerea tuturor reformelor menite să ri­­i­ dice starea morală şi ma­li terială a celor mulţi, a Cetăţenii Capitalei au­­ umplut circul Sidoli cînd Miile i-a chemat să le cea-2 ră votul. Ei vor umplea cu atît mai mult acest lo­cal de întrunire, mîine sind Miile li se prezintă ca ales al lor. Întrunirea de mîine va fi de sigur o nouă şi mă­reaţă manifestaţiune a democraţiei Capitalei. Cu cit ne apropiem de momentul ntrunirei Camerelor constituante, cu acît apare mai evident ceea ce noi am afirmat din capul locului, a­­nime că muțenia guvernului în pri­­vița modalităților reformelor nu se datorește respectului său excesiv pentru drepturile Camerei de revi­zuire, ci faptului că nici miniştrii nu sunt fixaţi încă asupra unor sp­­aţii definitive. Asistăm în adevăr la spectacolul acesta extraordinar, de a vedea că o ţară întreagă e zguduită pînă în temelii, că pasiunile politice se des­­lănţuesc pînă la paroxism, că se convoacă o Constituantă pentru o speră asupra căreea nici iniţiatorii ei­ nu sînt înţeleşi. In graba lui de a provoca retra­gerea guvernului evenimentelor din 1913, d. Ionel Brătianu a aruncat cele două reforme, exproprierea şi colegiul unic, pe cit de revoluţiona­re în aparenţă, pe atît de goale de înţeles cînd nu sunt precizate. De fapt, exproprierea nici nu e o reformă, e un principiu, un mijloc pentru a ajunge la un scop. Dar acest scop? Mister, fum, haos. Tot așa și cu reforma electorală. Cole­giul unic? Foarte bine. Dar afară de ideea contopire! într’unul singur a colegiilor actuale, mai sînt atîtea probleme de rezolvat. Colegiul unic al tuturor celor ce ştiu să scrie şi să citească sau numai al celor ce au un certificat de şcoală? Apoi, vor intra în el şi neştiutorii de carte fie pe baza unui sens, fie prin delegaţi, şi în ce proporţie? Circumscripţiile electorale rămîn aceleaşi sau vota­rea se va face pe plăşi ori ocoale? Vom rămîne la sistemul majoritar sail vom adopta reprezentarea pro­porţională. Şi cu ce scrutin, unino­minal sau pe listă? Votul facultativ sau obligator? Iată atîtea şi atîtea probleme cari se pun. Cînd un guvern vine cu o propu­nere de revizuire a Constituţiei, tre­bue să-şi spună gîndul lămurit, pen­tru ca el să poată forma o bază de discuţie. Guvernul nostru n’a făcu­­t-o însă, pentru că, întocmai ca per­sonagiul din Manasse, nu ştie ce vrea, dar vrea cu stăruinţă. Intenţia lui este să convoace Constituanta, să aleagă comisiile și apoi să lase acestora grija ca pînă la toamnă să vie cu proectele gata. Cu alte cuvinte, la o operă atît de importantă pentru viitorul tatei, s’a pornit la întîmplare, fără un scop definit. Curat de-a baba oarba! I. N. Ad. Be-a baba oarba Revizuirea Constituţiei de Petru Grădişteanu II Exproprierea în favoarea înproprietărirei treptate şi in­dividuale a ţăranilor ? D. Petru Grădişteanu ne trimite­ acest al doilea articol, căruia ii dăm loc, părerile bătrinului democrat fiind totdeauna interesante şi avînd totdeauna dreptul la ospitalitatea a­­cestui ziar. Rezolvirea acestei chestiuni, foarte simplă pentru mine, întîm­­pină diferite obiecţiuni. Unii văd în adoptarea principiului de expro­­piere, pentru alte cauze de­cit cele prevăzute în Constituţia actuală, un izvor de dificultăţi, de încurcă­turi, ba chiar compromiterea exis­tenţei Statului romin. Alţii, recu­­noscînd dreptul­ Camerei de revi­zuire, de a înlocui un principiu în­scris în Constituţiunea actuală prin altul care i s’ar părea mai drept, mai bun, mai în raport cu necesi­tăţile actuale ale vieţei publice, nu acordă d-luî I. I. C. Brătianu, în­crederea de care ar trebui să se bucure spre a realiza o operă atît de importantă. Ei se tem, și o spun clar, ca această promisiune să nu fie decit o simplă platformă elec­torală a primului ministru spre dobîndi puterea și a-și asigura chiar omnipotenţa în viitor. Ce dor poate să aibă, zic ei, pentru liniş­tea ţăranilor acela care, după ce a ordonat uciderea în masă a ţă­ranilor şi pustiirea căminurilor ace­lor nevinovaţi, a prezintat Came­relor ca remediu sau alinare a su­ferinţei lor, faimoasele legi desti­nate a îmbunătăţi soarta ţăranilor, legi cari au dat faliment, după cum a recunoscut însuşi d. Emil Costi­­nescu, patriarhul liberalilor de as­tăzi. Mergînd mai departe, mulţi din cei cari n­u ar avea nici un in­teres personal pe care să-l jig­nească legea de expropriere a mo­şiilor, ne­fiind proprietari rurali, consideră această lege ca o sim­plă manoperă financiară, o gheşe­­ftărie spre a îmbogăţi repede şi la sigur, în detrimentul ţării, pe a­­micii mai de aproape oameni­lor dela putere. Altminteri, de ce în ajunul votă- T riî unei asemenea reforme, maî ! mult! fruntaşi aî partidului s’ar fi­­ grăbit a cumpăra moşii mari, pe­­ preţuri destul de urcate şi fără să­­ fi avut tot capitalul necesar pentru­­ asemenea achiziţiuni ? ( Eu însă care, în lunga mea ca- , rieră de avocat, am obţinut — o , spun fără falsă modestie — succe- . se importante înaintea juraţilor,­­ m’am deprins a cerceta în fiecare , faptă a omului motivul determi-­­ nant care l’a făcut a-1 comite, cer , voie să caut şi de astă dată, porni­rea sufletească, care a făcut pe d.­­ I. I. C. Brătianu să vie cu un ase-­­ menea proect care, evident, avea­­ să stîrnească în contra-i o aprigă luptă din partea celor deprinşi a se bucura de foloasele, de privilegiile politice ce le procură proprietatea rurală. Ara citit într’o revistă juridică din Franţa cazul unui muncitor care, întoreîndu-se acasă obosit şi amărît că nu putuse obţine de la patronul său un mic acompt asu­pra salariului ce i se datora, spre a putea duce acasă, copiilor săi cari il așteptau flăminzi, un codru de pîine, a luat de pe tejgheaa u­­nui brutar o pîine și a plecat re­pede, ascunzînd-o sub bluză. Sergentul, care îl văzuse, se re­pezi, îl înhăță și-l duse la confirar care îl înaintă parchetului şi ai ■ ta îl trimise înaintea juraţilor. A­­ceşti magistrat! însă, finind seamă de onestitatea muncitorului labo­rios, de situaţia lui sufletească — avînd a se decide între un fapt ile­gal şi perspectiva de a-şi lăsa co­piii să moară de foame în cumplite dureri, — l’a fi achitat. Dacă un a- * semenea caz mi s’ar fi prezentat, de sigur aş fi luat apărarea acelui nenorocit şi jurafii noştri, nefiind mai cumplifi decit cei francezi, ’l-ar fi achitat de asemenea. De ce oare n’aş proceda tot astfel faţă de d. I. I. C. Brătianu ? Că e vinovat de masacrul comis la 1907, d-sa a recunoscut faptul şi a adăugat că, tocmai , pentru ispăşirea acestui grav păcat cere împroprietărirea ţăranilor. Ar fi oare fapt de bun creştin să ne opunem la ispăşirea sufletească cerută de un om care îşi recunoaş­te păcatul ? înclin dar a crede că dorinţa de ispăşire a păcatului din 1907 a îndemnat în mod principal, cererea de extindere a dreptului de expropriere. Pe lîngă această cau­ză determinantă, au mai putut fi şi altele, de ordine înaltă politică şi socială. D. I. I. C. Brătianu a reve­nit din Bulgaria cu impresia că ve­cinii noştri de peste Dunăre, într’un spaţiu de timp mult mai mic decit am avut noi, dela Vodă Cuza pînă astăzi, au făcut progrese mult maî însemnate din punctul de vedere cultural, grafie organizării lor de­mocratice care nu cunoaşte marea proprietate rurală şi în emulafia sentimentului său naţional, inerent în inima fiecăruia, doreşte să rea­,­zeze.w° asemenea situaţie pentru ţăranii noştri, ca aceştia să nu mai aibă nimic de invidiat vecinilor, cu cari, stînd în contact, au putut fi viu impresionaţi. Mi-aşji permite ■chiar a vedea în această propunere a sa şi o înaltă idee politică. De ce nu ? Cum oare ? Nu vede fiecare cum afacerile internaţionale, cu cît se pare că se lămuresc, cu atît maî mult se încurcă, se încordea­ză ? Tripla alianță, tripla înțelege­re, toate acestea nu însemnează ni­mic, pentru noi mai cu seamă. Toa­­­­te combinațiunile politice se pot sfărîma dintr’un moment într’altul, cînd interesele naţionale sau eco­nomice ar cere o schimbare de front. Pacea pe care toate puterile declară că doresc s’o menfie, poa­te da loc mîine, poimîine, după un an, doi, la un războiu crîncen la care vom fi nevoiţi să luăm parte; eventualitate de care un ministru de războiu e finut a se preocupa, a fi gata ca organizare militar, iar un prim ministru să caute mijlocul ca țăranul care este unealta princi­pală pentru apărarea țării, să aibă, în această apărare, pe lîngă intere­sul moral, patriotic, care l-a făcut să vină cu entuziasm sub arme la 1913, şi un interes material: con­servarea căminului său propriu Pentru mine chestiunea este cu totul alta. Admit, fără şovăire, bu­nele intenţiuni ale guvernului şi partidului liberal. Mă întreb însă dacă sistemul ce admite şi care s’a lămurit de d. Em. Costinescu, mini­stru de finanţe, în numele guver­nului , exproprierea parţială deo­camdată şi împroprietărirea indi­viduală a ţăranilor, poate produce rezultatul dorit, dacă este posibil a se aplica an cu an, în citi ani şi dacă nu e de natură a produce cele mai grave consecinţe, în contra tocmai a scopului ce ar urmări gu­vernul. In urma revoltei dela 1907, încu­rajată de­sigur prin ameninţarea adresată guvernului de un fruntaş al liberalilor în opoziţiune că, dacă va curge o picătură de singe al vre­unui ţăran, pietrele Capitalei se vor ridica dela sine spre a înmor­­mînta de viu pe acela ce ar cuteza să comită o asemenea infamie ; în urma represiunii ordonată de ac­tualul şef al liberalilor de a stinge în singe nevinovat acea răscoală; în urma manifestului publicat sub semnătura Maiestăţii Sale Regelui care promitea îmbunătăţirea soar­­tei ţăranilor, am avut onoare a ce­re o audienţă Majestäti Sale, care I a binevoit a rai-o acorda. Am avut D. PETRE GRADIŞTEANU Getiteni ii Gan­tilii i U ulu|ull­ III 1111111111161. dU­lă ptunz, la Circul Sidoli, pentru a vă mulţumi şi a înfiera ticăloşiile acestui guvern» La revedere, acolo, cetăţenî ai Capitalei, Duminică la ora 3 d. p. d

Next