Adevěrul, octombrie 1914 (Anul 28, nr. 9898-9927)

1914-10-01 / nr. 9898

ANUL XXVI defi îip. 9898 6 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comtp. Str. Karageorgevici, No. 9 EL I__Telefon */4 BIROURILE ZIARULUI I fip. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC C O M . T. MILLE Abonamente cu premii: *»»»•............................................... «el ia— lîE? î"“.1............................................... . 9.JOPentru străinătate prețul este îndoit. TELEFON: Capitala..................No. 1410 „ 34/73 Provincia 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 «!♦!• Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice dela corespondenții săi mi» -______________ _______________________ iA I T l“ff~ri'' - «»ia -ww*. |—Ti---------rr ~ l ................ ■ ■ ■■HM — «IIIIWIIIH ~ I iTi « ■ ■ ■ II L «III— Ml'I ■ i — - - -----' - ,. ..mrr «a — UI miercuri i uciorivrie ia 14 Domnia Pewocra|Sei|Cu¥iiitare către noul DomnlMormântul regelui Carol ' Nu voia să știu nimic despre •eort, trag eu buretele asupra lui. fii acte, vorbe, sentimente exprimate. Nu voiu să știu decit că aim »naintea tăreî un nou suveran şi pe acesta îl vroiu şi tara îl vrea astfel cum sunt vremurile şi cum cer ele. • •• Regele Ferdinand crescut la şcola germană, la şcoala coroanei de fier germane care socoate regalitatea de drept dumnezeesc şi întemeiată, mai puţin pe voinţa poporului, decit pe puterea oligarhiei militariste, regele Ferdinand se jurcă pe tron, cu toate acestea, în nişte clipe, cînd popoarele altfel socot regalitatea, prerogativele și îndatoririle ei. Atîrna,mult în cumpăna activitățieî sale, dacă va apuca pe un drum sau. va apuca pe altul... Aceasta și pentru tara romînească şi pentru el și dinastia lui. o • • 0 cale este aceia pe care a tiers ţara pină acum: calea oligarîieî, mascată cuforme constitutioale, calea minciuneî şi a neanestecului real al poporului, regimul partidelor, dar nu regimul denocraţiei adevărate, falsificarea de sus şi pină jos, şi a literei şi a spirtului Constituţiunei ce ni s’a dat le jumătate de veac. Calea acea,ia desparte pe suveran de popor, lipseşte de contactul cu el, îl fine eparte de Sentimentele şi năzuinţe sale* îl face ca să aştepte tot de la el şi astfel îi dă pe spiite o răspundere şi grea şi abatoare şi prea mare. pop Calea de-a doua, este calea deocratieî, contactul direct cu podul, resemnarea de a nu fi altiva şi altcineva decit ceea ce ară Constituţia pe care jură sucanii la urcarea pe tron, domnia guvernarea, ascultarea fie dictă, fie indirectă,prin parlament, cerinţelor şi aspiraţiunilor pături populare, cerinţe şi aspiraţii, irtat« prin participarea tutulor lătenilor la facerea legilor î îi privesc pe eî. Votul univers direct şi personal, e ceamai ţăsupapa de siguranţă pentruoana şi supunerea suveranului stei voinţe cea mai bună caţ. Regele, într’un stat consti"•'--ronal nu trebue si nu poate să ib cit cel mai mare slujbaş al : ''.y. ului, un fel de preşedinte de '.pi: plică, cu alt titlu, dar cu aceleaşi drepturi. • • • $i sînt pilde pentru noul nostru suveran. In Italia, regele Victor Esanuel a înţeles marea putere a eporului şi a mers spre dînsul, consultindu-se cu toate partidele şi, fiind dispus a lua în guvern chiar şi pe un membru al partidului revoluţionar - socialist. Astfel se canalizează şi se fac folositoare ţărei, toate forţele vii ale naţiunei. Astfel se apleacă urechia la cerinţele şi nevoile celor mulţi, devenind regele poporului tău, nu regele unei oligarhii care nu-ţi dă nimic gratuit, ci îţi cere să împărţi cu ea şi puterea, dar mai ales foloasele ei materiale, compromiţîndu-te şi de multe ori, făcîndu-te pe tine rege odios. Altă pildă o avem în mica dar democratica Belgie. Acolo, sentimentul democratic al regelui Albert, a suferit şi suferă, ca el suveran cu idei înaintate, să aibă drept colaborator, un regim reacţionar care este stapin pe ţară de peste treizeci de ani. Rege, absolut constituţional a trebuit însă să se supună voinţei ţărei şi, deşi acest regim guvernează de abea cu vre-o zece glasuri din majoritatea parlamentară, totuşi n’a recurs nici la un act de violenta, de călcare a Constituţiei, spre binele ţărei, fiindcă, suveran constituţional, el trebue să suporte parlamentul şi guvernul pe cari i le-a dat alegerile şi o lege electorală pe care, nu este în puterea lui s’o schimbe. Şi cînd uraganul german a suflat asupra tarei sale, regele Albert, rege popular, s’a luptat ca un simplu soldat, a mers in liniile cele dinţii, a fost rănit şi n’a părăsit cetatea Anvers decit odată cu trupele sale, dar n’a părăsit ultimul său refugiu, pentru a fugi ca un mişel, ci în capul armatei ce i-a rămas a plecat să-şi apere patria, luptind pînă la ultimul soldat şi ultima picătură de singe. • • • Dacă soarta armelor va fi favorabilă aliaţilor săi, dacă Belgia îşi va recăpăta starea de sine, înţelegi, o rege* Ferdinand, înţelegi ce suveran mare şi iubit va fi Albert al Belgiei — vărul tău de altfel, singe german şi el, din două isvoare, şi după tată şi după mamă, dar care înainte de toate a ştiut şi ştie să fie regele poporului său. Pe această cale largă şi frumoasă aş dori să apuci. După cum adevărul şi numai adevărul, l-am spus timp de douăzeci de ani unchiului tău,regelui Carol, socotindu-mă, prin aceasta cel mai bun şi mai desinteresat sfătuitor, tot astfel şi astăzi ridic perdeaua viitorului şi îţi arăt cele două căi. De altminterea împrejurările îţi bat la uşă. Ai ocaziunea să devii regele tuturor rominilor şi pentru aceasta nu-ţî trebue decit puţină voinţă — iar după acest act, care te va prea mări, fă ca într’o ţară liberă şi mare ca şi toţi cetăţenii să fie liberi şi în stare bună — şi conştienţi şi sătui. — Nu şovăi, rege Ferdinand şi apucă cu hotărîre drumul cel larg şi mare, pe drumul domniei Democraţiei. Const. Miile Cuvintarea ce urmează, este aceea pe care Mihail Kogălniceanu a adresat-o lui Cuza cu ocazia alegereî lui Cuza ca Domn al Moldovei. Cuvintarea aceasta istorică e o perlă nu numai a retoricei române, ci chiar şi a celei aniversate. Ea conţine adevăruri eterne cari nu se pot repeta îndeajuns Domnitorilor şi asemenea rugăciunilor de inspiraţiile divină cari se spun neschimbate la aceleaşi prilejuri, fără a perde ceva din farmecul şi influenţa lor asupra inimilor, cuvintarea aceasta a lui Kogălniceanu poate fi si trebuie repetată de cite ori un Domn nou urcă treptele tronului. O repetăm deci astăzi regelui Ferdinand: Măria Ta ! După o saată ^cincizeci şi patr’a de araijae wimitire şs de degradare raaţioraaâă}, Moldova a infeat îra weelsâaiS său dirept, csinsfiraţii jprsra capitalîsfiiiie sale, dreptul de a-şî alege pe capul său, pe Domnul. Primîraălaarea Ta pe trenul lui Ştefan cel Mare s’a reînălţat însăşi Naţionalitatea s*omsraă. ASegsradu-Te de capul săă9 Neamul raostraa a veit să îirapiiraească o veche datorie către familia Ta, a voit să răsplătească stragele strămoşilor tăi vărsat, pentru libertăţile publice. Alegiradu-te pe Tine Domra îra fara noastră, ra©î am voit să arătăm lumii, aceea ce toată fara doreşte. La legă nouă, om nou. O Doamne! mare şi frumoasă !,este misiunea. Constituţia din 7 (Sg) August ne însemnează o epocă nouă şi Măria Ta eşti chemat să o deschizi. Fii dar omul epoceîş fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare; iar Tsi, Măria Ta, ca Domn, fiu bun şi blind, fii bun mai ales pentru aceia, pentru cari mai toţi Domnii trecuţi au fost nepăsători sau răi. ftiu uita, că dacă 50 de deputaţi Tesă ales domn, însă ai să domneşti peste două milioane de oameni. Fă dar, ca domnia Ta, să fie cu totul de pace şi de dreptate, împacă patimile şi urile dintre noi şi reîntreciu în mijlocul nostru strămoşeasca frăţie. Fii simplu, ÎVSăria Ta, fii bun, fii domn cetăţean, urechia Ta să fie nu rsarea deschisă la adevăr şi închisă la minciună şi linguşire. Porţi un frumos şi scump nume, numele lui Alexandru cel Bura, să trăeştă dar mulţi ani ! Ca şî dîrasuS, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin desvoltarea institufiuraîlor noastre prin simţămintele Tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale naţiei noastre, cînd Alexandru cel Bun, zicea ambasadorilor împăratului din Bizarat că: Ilominia nu are alt ocrotitor decit pe Dumnezeu şi sabia sa ! Să trăeşti Măria Ta! Impresiuni şi calomnii asupra Dinastiei Noul rege fiu are mai itlcî una 'din sobrie- Wie fizice și sentimentale ale un ■itdulul st predecesorului sau. Are •tssimi, patimi chiar—așa tl vede mea. Dar slăbiciunile omenești mm aă Upstt. ba s'aă arătat In proforttl egale ca cit suveranii au fost bdMdaantafi mat mari. Defectele tbd parte integrantă dim completai rouă om întreg. Dovedi-va, ca rege, că posedă şi însuşirile necesare ?... Viitorul e cidemat să răspundă. I se atribue porniri autoritare şi totuşi exilări de voinţă—aşa Incit . manifestă teama ca nu cumva Ia drept devotament satisfacea capriciilor şi drept opunere do■ consultare. Ghis ochii in Germania ori de după 1870 , va învăța era din Germania greu înde la 1914. fost un prinț-moștenitor , dar primul său cuvint de „ca rege şi ca bun român chiria toate puterile iubitei ori‘ — a fost cuvintul care ea face un rege popular. Noul Principe proştenitor Despre el, unchiul Carol a spus intr’o zi: „ăsta e cu adevărat român: înjură şi face datorii". Nu face nimic. Vorba e: cînd va jura, să'şi facă datoria! Deocamdată împlineşte la 30 Octombrie viitor 21 de ani, alungind... major îi va fi greu să rănune... locotenent! In unchiul Carol n’a avut numai un unchiă, ci un unchiaș sfătos, căruia îi plăcea să prepare adolescenta nepotului menit să fie într’o zi Carol al Il-lea... In faptul că la virsta de doi ani, cu prilejul unei serbări, se catârase pe tron, Hasdem a văzut într’insul pe urmașul imediat al lui Carol l-ii! Cum vedem, marele Hasdeu n’a fost nici el profet in tara lui.... căci prinţul Carol a moştenit deocamdată numai regatele unchiului nu și tronul... Ca să-i facem o epigramă, in genul epigramistului său favorit—Cincinal Pavelescu — ii vom spune ca niciodată titlul de Print-Moştenitor nu a fost mai nimerit, căci testamentul însuşi martor, e că pe tnchiu l’a moştenit! —— O --AaK-MiraMjc&nmnwwras» / Guvern se Sans Regele Ferdinand ar fi cerut preşedintelui consiliului ca să amine pînă după înmormîntarea regelui Carol rezolvirea situaţiunei constituţionale a cabinetului. Cum însă în afară de tristul eveniment al morţei regelui Carol mai este la ordinea zilei şi grava complicaţiune externă, cum regele Ferdinand a fost pus în curent atît de răposatul suveran cit şi de fruntaşii turei de politica pe care o urmăreşte acuta întreaga suflare rominească, cum regele Ferdinand s’a hotărit să primească, in aceste conditiunî interne, greaua sarcină care o creiază in special evenimentele din afară unui rege constituţional, e de presupus că noul suveran, reinoind mai întiiu şi el încrederea în guvernul pe care l'a găsit, va cere apoi primuluî-ministru şi şef al partidului liberal să se consulte cu şefii opoziţiunei spre a vedea dacă împrejurările nu impun constituirea unui guvern national. * * * Dacă acţiunea diplomatică in curs va determina schimbarea atitudinei noastre neutrale, fără îndoială că vom avea un guvern national. Dar se poate ca noul rege să ceară tuturor şefilor de partide să formeze un asemenea guvern chiar de pe acum tocmai pentru a-i uşura de la început rolul său constitutional. Ei foarte probabil că noul rege va insista pentru un guvern national tocmai in scopul de a avea solidarizate, la urcarea sa pe tron, toate partidele de guvernămînt cu acțiunea pe cari o întrevăd toți că se va impune, mai cuțitul sail mai tirziu, pentru a se realiza marile revendicări si aspirațiuni ale neamului. In această atmosferă începe domnia noului suveran Si e firesc ca regele Ferdinand să ia toate precautiunile pentru ca evenimentele să nu-l surprindă cu un guvern de partid, ci să fie acoperit de un guvern național. A. W. Noua regină S’o ferească D-zeă pe noua regină să facă atîtea cite i-ar putea ierta romínul—căci ce nu e in stare să ierte romínul unei femei frumoase şi mai cu seamă unei regine frumoase ?... Sub Carmen-Sylva a fost era poeţilor şi a muzicanţilor ; sub regina Maria se aşteaptă era pictorilor şi a sculptorilor. In deosebire de multe femei, regina Maria e de părere că culorile sunt făcute spre a picta, dar nu spre a se vopsi. Unii au interpretat ca o epigramă dorinţa testamentară a regelui Carol ca regina Maria să combată luxul. Nimic nu i-ar fi totuşi mai uşor, căci dacă „haina face pe om", nu rochia face pe femee, ci din contra... Gura lumeî spune că regina Maria va voi să facă politică. S’a n’o facă — și mai ales să n’o facă... de cit pe aceea a poporului !... .Atuncî nar mai avea nevoe de nici un fel de lux : rominii i-ar împodobi manusela cu două din cele mai minimale mărgăritare : Transilvania şi Bucovina _! Regina-Văduvă Acei cari cunosc numfele Rhinuluî .Povestea Nibelungelor" au putut înţelege mai bine şi pe „Carmen Sylva" şi pe „Mama răniţilor“ şi pe fiica Rinului", deşteptată cu toată puterea legăturilor de rasă în zilele acestea cînd şeaptezeci de milioane de germani agită speciele intonind „Die Wacht am Rheim". Regina EUsabetha s’a impus, ca şi regele Carol, prin prestigiul moral al vieţeî sale private şi s’a făcut iubită prin practica sinceră şi efectivă a unei largi calităţi pentru care atiia nenorociţi dezmoşteniţi ai soartei au bine-cuvîntat-o cu evlavie în decursul lungului său apstolat. Feminitatea ei a rămas întotdeauna germană, adică sobră, necunoscînd cochetăria, admirînd un bărbat mai mult asprimea eroismului și a datoriei decit farmecul galanteriei. Poezia și Muzica au ademenit-o înainte de toate prin puritatea menită lor. A fost din reginele pe cari nu tronurile le ilustrează, ci sunt ilustrate de ele. ¥@Si»®ilf!El regelui Carel Desigur că nimeni n’a cetit fără de emoţie testamentul regelui Carol. Patruzeci şi opt de ani a domnit în această (ară,—şi totuşi testamentul acesta aruncă o nouă şi surprinzătoare lumină asupra vie(eî lui. Ittr’însul, în conştiinciozitatea cu care e alcătuit pină în cele mai mici amănunte, recunoaştem pe omul datoriei ce a fost regele Carol; recunoaştem pe soldatul cu totul devotat ordinea, supunîndu-se înainte de toate bunei rindueli. Dar din acest testament vedem că regele Carol a fost şi un sentimental. Ce duioasă e introducerea testamentului ! Iar dorinţele-î privitoare la inmormintare se ridică pină la muilţimî poetice. Aşa cină apune : „Toate steagurile cari au filfiit pe cimpiilţ de bătaie, vor fi purtate înaintea şi in urma sicriului meu ca semn că scumpa mea armată a jurat credinţă steagului său şi şefului său suprem, care, prin voinţa lui Dumnezeu nu mai este în mijlocul credincioşilor săi ostaşi. Tunurile vor bubui din toate forturile din Bucureşti, Focşani şi Galaţi, ridicate de mine, ca un scut puternic al vetrei strămoşeşti în timpuri de grele încercări, de care Cerul să păzească seara", Regele Carol a fost deseori criticat şi atacat. Trebuie recunoscut că nu s’a răzbunat nici odată de aceasta, că a suportat cu demnitate aceste critici şi atacuri. Cu foarte puţine excepţii, printre cari directorul acestei gazete, toți cei cari l’au atacat şi criticat au sfîrşit prin a călca pragul cabinetului său de audienţă în calitate de pocăiţi. S’a crezut că era nesimţitor la critici .Şi atacuri şi aceasta poate că le-a sporit. Testamentul arată că realitatea a fost alta. O dovedeşte pasagiul din testament prin care iartă „tuturor celor cari ■ Faă atacat prin scris şi vorbire". Testamentul mai aduce o surpriză. Regele Carol n’a fost aţit de bogat pe cit s’a crezut. Unii au vorbit doar şi de miliarde! Realitatea pare a fi că averea primului rege al Romînieî n a trecut de cincizeci de milioane lei, ceea ce desigur nu-i mult dată fiind lunga domnie de 48 de ani in care timp a dus o viaţă relativ modestă care i-a atras chiar imputarea de avariţie. Şi totuşi, din această avere strînsă, după cum spune testamentul, „prin o bună gospodărie şi o severă rînduială în cheltuelî, fără a micşora numeroasele ajutoare cerute din toate părţile", din această avere regele Carol a lăsat — un dar cu adevărat regesc— douăsprezece milioane pentru opere de bine. O bună parte din această sumă a hărăzit-o pentru a se veni în ajutorul corpului ofiţeresc: un milion lei din care să se dea împrumuturi ofiţerilor strimtoraţi, două milioane lei pentru un institut de fiice de ofiţeri. Urmează apoi daruri considerabile pentru scopuri culturale şi pur filantropice, o listă lungă care se termină cu o listă a sumelor ce se vor împărţi ca pomană pentru săraci în toate oraşele ţării. Se va mai releva duioşia cu care regele Carol, recomandă pe regina Elisabeta poporului român — şi morala Pe care o face femeilor din ţara întreagă prin rugămintea ce adresează noui regine „ca să combată luxul, care aduce, prin cheltueli nemăsurate, atitea nenorociri în familie". .. La mlnăstirea Curtea-de-Argeş In cripta mînăstirei Curtea de Argeş va fi înmormîntat corpul îmbălsămat al regelui Carol. In întîia capitală a Munteniei, Curtea de Argeş, se vor odihni de veci rămăşiţele pămînteşti ale întîiului rege al Romînieî. Regina văduvă Elisabeta va veni apoi să locuiască lingă acest mormînt, în palatul de lingă biserica de marmoră şi de aur, într’o retragere tristă şi singuratică. Carmen Sylva, pe temeiul poeziei lui V. Alexandri, cu meşterul Manoie şi tragedia zidireî de vie a nevestei lui, a dat adesea aripi acestei legende în simplele şi frumoasele ei schiţe populare romîneşti. Dar legenda nu se aseamănă în totul cu faptul istoric. Biserica episcopală a mînăstirei Curtea de Argeş, care e cel mai frumos monument architectonic al Romîniei, s’a clădit pe temelia unei alte biserici mai vechi de către Neagoe Vodă Basarab şi soţia sa Despina Doamna. In popor, însă Neagoe Voidă e înlocuit prin Negru Vodă, fondatorul Munteniei şi al oraşului Curtea de Argeş. Istoria e de acord cu legenda acolo unde aceasta din urmă spune că biserica s’a clădit pe un „zid părăsit şi neisprăvit“. In această privinţă, e neîndoios că Radu Negru Vodă, a înălţat o biserică la Curtea de Argeş şi că pe ruinele ei Neagoe Vodă a zidit monumentul pe care îl caută legenda în meşterul Manole. Mînăstirea, însă, a suferit mult în cursul vremilor din cauza războaielor civile, a oştirilor străine, a incendiilor şi cutremurelor de părmînt. Splendoarea pe care o are astăzi se datoreşte străduinţelor regelui Carol şi reginei Elisabeta, cari au însărcinat pe architectul-artist Lecomte du Nouy cu restaurarea eî. # Architectul bisericeî primitive este, după tradiţia populară, meşterul Manole, dar istoriceşte faptul nu e confirmat. După izvoare greceşti, architectul este însuşi Neagoe Vodă, care a avut doar ca ajutor pe meşterul Manole. Asupra originei monastice, Curtea de Argeş, Lecomte du Nouy spune : „Intre rarele documente cari pot arunca puţină lumină asupra obîrşieî bisericeî Curtea de Argeş, povestirea scriitorului arab Paul din Alep e neîndoios aceea căreia trebue să i se acorde cea mai mare atenţiune şi încredere, căci ea datează din anul 1654, la sfîrşitul domniei luî Matei Basarab, cînd monumentul trebue să fi fost într’o stare destul de bună. Origina curat orientală a bisericei, pe deplin constatată în cursul restaurării, e de asemenea bine stabilită prin acest document... „Acolo vedem că Neagoe Vodă, după ce a căpătat de la sultanul Selim I-iu autorizarea să construiască o moschee la Bodom, s’a folosit de acest pretext ca să transporte în Muntenia marmoră din Turcia şi să angajeze architect şi lucrători dibaci. S’a constatat, în adeveăr, că marmora întrebuinţată la Curtea de Argeş provenia din carierile situate în împrejurimile Constantinopolului, unde e cunoscută sub numele de marmoră de Marmara. Procedeele de construcţie sunt cele întrebuinţate pe malurile Bosforului şi în Asia mică“. Ceea ce spune Lecomte du Nouy e consemnat de istorie. E de remarcat că Paul din Alep nu face nici o menţiune despre meşterul Manole, dar acest meşter a existat şi tradiţia populară îi atribue toate vechile monumente ale ţărei din veacul al 14-lea pînă în al 17-lea. Aşa cum este restaurată din iniţiativa şi sub îngrijirea regelui Carol şi al reginei Elisabeta, biserica episcopală de la Curtea de Argeş e cel mai curios, cel mai bogat şi cel mai interesant monument al României. Micul oraş Curtea de Argeş este mare prin splendoarea şi măreţia lui. Acum, cînd va adăposti corpul neînsufleţit al regelui Carol, el va ■căpăta în istorie şi pentru popor o nouă şi melancolică strălucire. ■& Politica Emiteri©! Importantele declaratiuni ale lui Clrarchil Discursul lui Churchil, ministrul de marină, asupra rolului Engliterei în acest război, cuprinde un paragraf care este de toată importanţa. După ce Curchil explică că acest războiu ar fi fost Europei în 1909, dacă Rusia nu ar fiprimit să fie umilită, adaugă: „Dacă priviţi înapoi într’o lungă vreme a istoriei europene, ca să căutaţi cauza originală a acestui războiu, veţi vedea, sunt sigur, că ea se găseşte în condiţiile crude cari s’au impus Franţei în 1870 şi în repetatele tentative de a teroriza Franţa, cari au fost caracteristica politicei germane de atunci încoace. Cu cit studiezi mai mult chestia, cu atîta vezi mai bine că germanii s'au folosit de războaele lor de agresiune în contra Danemarcei, Austriei şi Franţei ca să devie groaza Europei, vrăjmaşul şi ameninţarea oricărui stat mic şi un izvor perpetuu de nelinişte pentru toată lumea. „Acum că războiul a venit, cînd se va sfîrşi să băgăm seama să nu facem aceeaş greşală, sau acelaşi,cel de greşală pe care la făcut Germania cînd a avut la picioare Franţa în 1370. Să luptăm şi să lucrăm pentru marile şi sănătoasele principii ale sistemului european. Şi cel dintîî din aceste principii pe care trebue să-l avem cu ochii noştri, este prin-, cipiul naţionalităţilor, adică nici o cucerire, nici o subjugare a nici unei mari comunităţi de oameni, a nici unei rase de oameni, dar din potrivă liberarea tuturor raselor cari au fost subjugate şi cucerite; şi cînd vor fi îndoelî asupra unor părţi de ţări va trebui să hotărîm destinaţia lor finală în reconstrucţia Europei care se va face după acest război şi, avînd în vedere numai dorinţele şi sentimentele popoarelor cari le locuesc. „Acesta este scopul, care, cînd se va îndeplini, va justifica nenorocirile războiului şi va scuza lumea pentru pagubele şi suferinţele, pentru agonia suferinţelor pe cari le-a adus războiul şi care va da celor cari vor veni după noi nu numai minciuna pe care o vor simţi la suvenirul faptelor marţiale ale zilei de azi, dar le va da şi o lume mai bună şi mai dreaptă în care să trăiască şi o Europă liberată de cauzele de ură şi de nelinişte cari au otrăvit naţiunile şi au rupt pacea creştinătăţei“.