Adevěrul, noiembrie 1914 (Anul 28, nr. 9929-9958)
1914-11-01 / nr. 9929
â!ÎUi mittea Ko, 8929 6 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea conceputa exclusiv Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Stn Karagoorgevicl, No. 9 EL L—Tei afon t/4 ^BIROURILE ZIARULUI I fla 11, București Strada Sărindar No 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS Abonamente cu premii 1 W® —* * ............... IA— Itttai ............. I O.5 ^*— vwl 1®bI ............. . Pentru străinătate prețul este îndoit» TELUFOWs Capital» ..... No. 14 tO n •.«.«• 34 73 Provincia . . . . m 14 93 Străinătatea . . . . 12'40 «♦*» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi Simbata 1 Noembrie 1914 Cele două universităţi de A. D. Xenopol "Avem dopa man centre culturale : Universitate din Iaşi, mai veche cu cîţiva ani, şi cea din Bucureşti. S'ar fi crezut că în ambele aţii trebuit să-şi găsească răsunet marele glas al naţiei care cere realizarea dorinţei cea de veacuri a neamului românesc: întrunirea răşchiratelor foii mădulare politice în unitate de Stat. Universitatea din Bucureşti a înţeles marea chemare luminătorilor neamului care este, nu mimai aceea de a învăţa pe ucenici deosebitele ştiinţe, ci de a deştepta, cu acest prilej, iubirea de ţară care poate fi ’ atinsă din cind in cind 'de orice profesor ş’î la orice ram de învăţămim, ca. o îndreptare serioasă către viata întregului, din. care facem parte. Dar dacă aceasta este datoria învăţătorilor în timpurile'normale, cu atît mai mult se impune ca in vremuri ca cele prin cari • trecem, în cari simţământul naţional ieste răscolit pină în măruntaele lui, prin o turburare atît de adincă a apelor,în omenire, din care turburară poate răsări şi pentru romiul Ziua mhituirei. ProfesoriiJin Bucureşti au înţeles rostul celor mai înalte aşezăminte de cultură şi au luat cu energie în noni steagul pe care stă, scris unitatea neamului românesc Cinste lor ! Au făcut-o fiindcă au avut în fruntea lor ca rector un om cu iubire de ţară în inimă, un om care şi-a adus aminte că în aceste momente supreme este nu numai un mare chirurg, care a dus reputaţia neamului rominesc departe peste hotarele ţarei, ci că este şi Român şi că în însuşirea lui de mare luminător al tinerimei este dator să îndrepte paşii ei spre mintuireapoponului din care a răsărit.. Şi ce frumos a reuşit pina acuma mîndrul început ! Audienţa la M. S. Regele a fost încununată cu cel mai strălucit succes. Ferdinand i -a răspuns deputăţiei venită să implore sprijinul stilpului tărefin această grea clipă, că va fi totdeauna atatarea cu voinţadrei şi că va cere în mişcarea profesorilor, nu numai o faptă lăudabilă, ci inplinirea unei sfinte datorii. Acuma delegaţiamerge la toţi şefii de partide pentru a-i îndemna şi a-i scoate din vinovata amorţeală în care îmncezesc. Cit despre Universitatea din Iaşi, mi-e ruşine să mai pomenesc de numele unui corp din care am nenorocirea de a face parte. A. D. Xenopol #♦ A deveniri +• Antul german^ Germania continuă să transporte aur la Constantinopole. Se muloaşte ca au cumpărat totul cu aur. Numai de nu ar rămânea pasarele ca aurul şi Turcia tinichea! Pericolul galben. Se cunoaşte alarma lui Wilhelm II împotriva „pericolului galben“. Acum Europa e alarmată fe pericolul „negru-galben" al Kaiserului!!... ft. Declinare de titluri,O ceată de contrabandişti fiind Prinşi la graniță şi-au declinat titlurile, declarîhd că fac parte din„curier imperial ‘”! , Rigoletto. Declaraţile lui Asquith In linia merite generale declaraţiile priimilui-ministri englez făcute în Casa corporaţiunior din Londra pot fi considerate ca angajamente solemne şi in acelaş timp ca puncte ale unui plan de războiu bine stabilit intre aliaţi. , „Acest conflict va f o luptă lungă, nimic nu ne va descuraja nici modifica hotărârile noastre, a spus Asquith. Nu vom pune spada în teacă decit după ce Belgia va redobândi tot ce a sacrificat, pină cind Franţa va fi complect asigurată şi pîr cind drepturile naţiunilor mici ş şi stabilite pe nişte temelii neţ.^jile, pină cind, în fine, puterea ,rtră a Prusiei, va fi complect abfinitiv distrusă“. ».Aşa a vorbit primul-ministru em?le* acum trei luni, la începutul raborului, aşa vorbeşte şi azi. Şi daca acum trei luni, cu toată formidabila ofensivă germană, cuvinte! Engliterei a fost primul care a inspirat încredere în rezistenţa Triplei înţelegeri. astazi cu viatul Engliterei inspiră încredere nu numai in rezistenta, dar in triumful Triplei Înţelegeri, adică in triumful Dreptului asupra Forţei. AD. nu vrem fransiMai E trist, dar faptul este fapt $l numai struţul crede că dacă e! îşi ta groapă capul in nisip, nimic nu se ■mai petrece in juru-i E trist; dar pe ici pe colo auzim ,glasuri răzleţite, cari vor să se desolidarizeze cu întreaga însufleţire a ţârei şi cari ar intenţiona să se pună împotriva idealului vitregei rohiînimi! • •• — Sn ■voim Transilvania, spun aceste glasuri; să ne căutăm de sărăcia noastră, să ne dăm seama de ceea ce se petrece în staul tarei, de oligarhia care este atotputernică şi de ţâraîiul român, care zace la întuneric, în sărăcie şi la iobăgie. Cîndvom deveni o ţară înlăuntru liberă şi cu oameni liberi, atunci să ne gindim şi la ceilalţi români, cărora le vom putea oferi altceva de cu robie şi exploatare. Cei ce vor întregirea neamului, viseazănoul mijloace de îmbogăţire, noule latifundii de pus inima pe ele, şi cei cari vor războiul, sunt cei din clasele stăptuitoare, nu noi cei săraci, săracii dela oraşe şi săracii dela sate... Pe un fapt adevărat, cei ce cugetă şi simt la felul de mai sus, clădesc o concluzie infamă. E prea adevărat că suntem o ţaţă oligarhică, este fără îndoială că nu avem nici legi, nici Constituţie reală, este indiscutabil că nu putem oferi celor din ţările subjugate o mai bună stare şi politică şi materială... Dar de aici, oare poate urma concluzia că aşa ticăloşi cum sintem, în aceste clipe cind harta Europei se schimbă, cînd însăşi existenţa noastră ca stat poate fi primejduită, noi să stăm locului, sa ne gindim neajunsurile din lăuntru, şi să refuzăm să vedem realitatea, aşa cum este, astfel cum ne-o înfăţişează împrejurările de astăzi» unice dt istoria şi a noastră şi a lume! ? • •• Un stat, pentru a se putea organiza în linişte, trebue să fie liber şi în afară, şi pentru a fi liber faţă de celelalte state, trebue să fie tare. Or, România întregită, alcătuind un stat de douăsprezece milioane de locuitori, va fi mai puternică mîine decit este astăzi. Pe lingă aceasta, însăşi existenţa noastră ca stat se prinejdueşte stînd locului. Dacă învinge Austro-Germania, aceasta însemnează atotputernicia ei şi politică şi economică şi pe deasupra robia pentru totdeauna a romînilor de peste munţi — deci punerea crucei, visului unei Romînii mari şi puternice. Dacă tripla înţelegere învinge, fara de noi, aceasta însemnează încercuirea noastră de lumea slavă şi poate unirea ungurilor cu slavii pentru a ne strivi de toate părţile şi pentru totdeauna şi primejduirea existenţeinoastre naţionale. Această perspectivă poate să ne fie nouă indiferentă? Conservatori, conservatori-democratî, liberali, democraţi ori socialişti — înainte de toate nu suntem doar romîni? Şi aşa fiind, — prima condiţiune a existenţei noastre, nu-i oare fiinţarea României, ca stat de sine stătător şi cit mai puternic? Din asemenea împrejurări, nu mai pot exista partide. Dacă socialiştii belgieni, ar fi spus, ce se spune la noi, că ce Ie pasă muncitorilor, celor săraci, dacă vor fi belgieni ori germani — Belgia n’ar fi dat această frumoasă şi înălţătoare privelişte, a tuturor partidelor, absolut a tuturor cetăţenilor, catolici, reacţionari, liberali şi socialişti, flamanzi şi valoni, cari au alergat să moară, dar să salveze onoarea Belgiei. Tot astfel în Franţa, în gu-J vernuil burghez, au intrat doi socia-iiştî Guesde şi Sembat, şi de sigur, că dacă Jaurés ar fi trăit, el ar ocupat primul joc. • •• Datoria noastră a tuturor este să uităm cele ce se petrec înlăuntru, spre a nu vestea decit cele ce se petrec în afară, pentru a ne ridica mai sus de noi înșine, de interesele noastre, fie personale, fie de clasă, — aceasta fie şi pentru o clipă. E ceva comun care ne leagă pe toţi, fii al acestei ţări, căci dacă am face altfel, ne săpăm groapa singuri, ne închidem pentru vecie poarta idealurilor noastre, ne iscălim, singuri sentinţa de moarte. E o mîndrie de sigur şi o cinste, de a fi de pildă socialist şi socialist consecinţe, cu cele zece porunci ale partidului şi ale Internaţionale!, dar astăzi—după cum în Germania, socialişti! sunt înainte de toate germani, în Franţa, francezi, în Belgia,belgieni — tot astfel şi noi înainte de toate să fim cu toţi!... romînî. fowst. Miile Italia şi acordat balcanic Articolul Acordul balcanic" al d-lui profesor universitar I. Ursu era tipărit in numărul de ori al „Adevĕrului", cind ne-a sosit telegima corespondentului nostru din Milano, care anunţa iniţiativa noului ministru de externe al Italiei, d. Sonino, de a lucra pentru reconstituirea blocului balcanic. Constatarea d-lui profesor Ursu cum că Italia punind piciorul in peninsula balcanică prin ocuparea Valonei a devenit astfel, in acelas inteles ca si Rominia o putere balcanică prin interesele ei, a fost astfel urmată de o stire care arată că Italia incetege să-și afirme in modul cel mai larg politica sa in Balcani. Dacă unele resentimente împotriva Rusiei, bine cultivate de Austria, au putut face ca Bulgaria, atit de rrofită in momentul izbucnirei războiului balcanic, să nu mai audă azi decit clopotele dela Viena, pentru ca peste puţin să nu le mai audă iarăşi decit pe acele dela Petersburg, atunci poate că Italia, prin Situationen sa de mare putere neutră, va putea convinge nu numai pe Bulgaria, dar şi pe Grecia şi Serbia că o refacere a blocului bateanie cu concursul şi al Italiei şi al Rominiei ar fi singura solufiune a realizăreî principiului naţionalităţilor. In mod luminos, d. profesor Ursu a arătat eri în articolul său „Acordul balcanic" cum intrarea in război şi a Turciei înlesneşte acordul intre statele balcanice, făcînd posibile compensatiuni pentru Bulgaria atit din partea grecilor şi sîrbilor cit şi din partea noastră, intrucit Grecia ar putea obţine nouî insule ale Turciei, Serbia o parte din Albania si Rominia ar putea avea libertate de acţiune in Transilvania. Nu cunoaştem încă programul de acţiune al Italiei in Balcani, dar ceea ce este sigur e că va găsi in Rominia o colaboratoare sinceră şi asiduă pe faza politicei de reconstituire a Europei conform principiului naţionalităţilor. Evenimentele insă nu aşteaptă şi orice acţiune cere acum din capul locului claritate deplină asupra intentiunilor si urgentă in desfășurrare. Altmintrelea cele mai bune intentiuni sint zădărnicite de cursul repede al faptelor îndeplinite. S. U. R. Paralizia bulgaro - romina în aceste momente ptac harta Europei şi în parte a lumei întregi se reface cu imense sacrificii pentru dealurile de justiţie şi meatirnare. Bulgaria opune României o politică de paralizare a Intereselor reciproce ale ambelor regate. Dacă marea diplomaţie, cu deosebire în momentele de faţă, poate fi o politică de determinare la inacţiune, atunci e permis oamenilor de stat bulgari să creadă că ţara lor face mare diplomaţie. Dacă însă acţiunea fiecăruia dintre micile state este azi esenţiala datorie faţă de idealul suprem, atunci politica de paralizare reciprocă este dovada ca priceperea pentru ţelurile finale este înlocuită prin răfuiala pentru incidente trecute şi cu totul inferioare preocupărilor de războiul intre aliaţii balcanici, safi să revină la situaţia la care ar fi putut rămîne înainte de acest război şi, dacă nu făcea o diplomaţie, pe care e pe cale s’o repete azî ? A pune întrebarea, este a avea şi răspunsul. Or, Bulgaria ştie prea bine că dacă poate paraliza unele mişcări ale Romîniei, noi putem paraliza şi mai multe mişcări ale Bulgariei. întrebarea este, deci, dacă o asemenea politică poate avea vreun rezultat de ordin pozitiv şi dacă nu, atunci nu ar mai trebui să fie nevoe de îndemn pentru ca de la Sofia să pornească o acţiune francă şi reală care să permită în cel mai scurt timp fiecăruia dintre aceşti doi vecini o acţiune liberă în direcţia idealului fiecăruia dintre ei. azi* & * De la izbucnirea războiului european, Bulgaria afirma că va rămîne neutră şi cu cit o afirmă mai des şi mai categoric, cu otita e crezută mai puţin, deoarece toată lumea are acelaşi convingere că Bulgaria aşteaptă intrarea in acţiune a Rominiei peste Carpaţi, spre a-i sări in spate. Cu toate acestea, Romînîa îî vorbeşte limpede şi categoric: Care este interesul Bulgariei ? rămînă in situaţia în care a pus-o & * * Războiul ruso-turc este indicaţia sigură a principalului obectiv al Bulgariei. Din partea Romîniei o politică realistă a Bulgariei va întâmpina răspunsuri limpezi de ce se poate şi de ce nu se poate. E vorba numai ca Bulgaria să voiască a înţelege superioritatea artei asemenea politici asupra aceleea de az Î. E. D. F. Pe faţă :u Tripla înţelegere •• Politica exerna a Rominiei trebue inteti a! clarificată ____A fi_______,___ înainte de toate guvernul şi toţi factorii răspunzători au o îndatorire şi anume aceea de a pune capăt unei politici externe făţarnice şi dubioase, suspectată, in afară de unii şi de alţii. In Consiliul de Coroană prezidat de regele Carol s’a hotărî! că nici într’un caz nu vom merge cu Austria. Aceasta este definitiv stabilit şi asupra acestui punct acordul este unanim. * ■fc * Un fapt mai este cert s atunci cind... factorii răspunzători vor recunoaşte că interesele neamului o cer, vom intra în acţiune şi bine înţeles în contra Austro-Ungariei. A mai ascunde aceste două fapte certe e ridicul. La Viena şi Berlin convingerea e făcută şi de aceea suntem trataţi acrelo ca pierduţi pentru politica austro-germană şi in consecinţă zilnic avem hărţueli penibile cu plenipotenţiarii Germaniei şi Austriei. Prin urmare politica externă nu mai facem nici cu Austria, nici cu aliata ei. * * * Dar nu ne-am fixat o altă politică externă, nu ne-am declarat, in mod făţiş, amicii sau aliaţii Triplei înţelegeri. Am rămas clar izolaţi. In aceste grave împrejurări e tot ce poate fi mai primejdios din partea noastră să continuăm o atitudine considerată de unii ca făţarnică, iar de alţii privită cu neîncredere. E dar absolută nevoe să ne clarificăm politica externă în sensul că mergem pe faţă cu Tripla înţelegere. Numai astfel vom curma toate diferendele şî pretenţiunile zilnice ale germanilor şî austriacilotr, numii astfel ne vom putea satisface multiplele nevoi umente pe cari le are un stat şi numai astfel se va clarifica şi politica noastră internă. A. W. Eroism Zilnic pier mii de oameni şi se nimicesc milioanele închise in tunuri, în mitralierele sfărâmate de duşman. Acte de hite fie se făptuesc înfiece ordi în tranşeele cari slujesc de adăpost şi de morminte. Germanii sacrifică zilnic mii de vieţi ; soldaţii lor se bat cu bravură, şi totuşi moartea a mii din el n'a produs în patria lor durerea pe care a produs'o moartea celor câteva, sute ■de marinari de pe ,,Emden", socotiţi ,azi ca eroi al Germaniei; iar bravura soldaţilor din tranşeele Franţei şi ale Flandreî n'a deşteptat elogii aşa de călduroase ca cele cu cari se acoperă azi: buchete de cuvinte in neputinţă de a presăra alte flori, — memoria marinarilor germani, înghiţiţi de văluri aşade departe de patria lor. Dar nu numai in sufletul germanilor a produs durere distrugerea lui „Emden'' şi a marinarilor săi, ci şi printre acei cari nu sunt prietenii Germaniei, scufundarea crucișătorului a stirnit par’că o oarecare părere de rolț. Fantezia, fantezia romantică, a lucrat enorm ca să pună acest tast de razboiu într-o lumină care a ajutat atit de mult la creiarea unei atmosfere deosebite de eroism! Un vapor singur care cutreeră ca o tâmpind mările, care bravează forţele duşmane infinit superioare, care nu se mulţumeşte să se apere, ci aleargă, ataci, birueşte, — e frumos, e măreţ ! Addogaţî apoi că fiecare îşi închipuia că "oasul e alb — fantezia nu lucrează die culori mohorîte! Nu uitaţi vălurile verzi ale oceanelor, atttea elemente cari intră de minune în alcătuirea unei balade eroice ...Şi totuşi, marinarii de pe ..Emden'' n’o.a fost mai viteji ca soldaţii germani cari luptă, obscuri şi fără ca moartea lor să fie atit de plînsă, ■pe cîmpii, prin păduri, in tranşee. Duşmanul aci îl al in fiecare clipa, lupta e sălbatecă, de aproape, in iadul de bubuituri şi urle,te, îl vezi strălucind baioneta şi te arde privirea-î seinteind de ură. Mai mult tărie, mai liuul curaj iţi trabuc ca să înduri o asemenea luptă. Dar... lumel il place frumosul şi ..Emden’’ a trăit şi a murit înainte de toate frumoşi Maximin NAZBITII VASELE-FANTOME! Nemţii au deochiat „vasul-fantomă" Emden. I-aţti lăudat atîta ispravie, pînă cind un crucișător din coloniile engleze din Australia i-a făcut de petrecanie. Aui iluminat atîta la Berlin în onoarea lui „Emden“ încît i-aui dat foc! De asta dată au iluminat englezii la Londra!! Şi fiindcă „Emdefl" a fost unul din „vasele-fantome“, mi-e cam frică de celalt:. „Hamide“! Să bage de seama turcii să nu devie şi ,djamide“.... o fantomă! Pac. Italia și Franța GARIBALDI cotducătorul voluntarilor italieni din armata franceză „Emden” Ciocnirea navală de ling* coasta chiliană a dovedit şi mai mult necesitatea curăţirea oceanelor de vasele de rǎzboiu germane. începutul s’a făcut cu marele crucişetor „Emden“, care împreună cu celelalte vase de rǎzboiu germane scăpate de blocusul flotelor aliate, a reuşit să stînjenească timp de aproape trei lunî, libertatea navigaţiei în apele pe care le cutreera. „Emden“ a scufundat vase de razboiu, a făcut piraterie confisicînd vase comerciale, şi a bombardat porturi inamice. Azi el zace în fundul oceanului indian. Escadre de-are flotelor engleză, franceză, japoneză şî australiană urmăresc ,acum şi celelalte fantome maritime germane. Vasele de rǎzboi, „Gneizenau”, „Scharrnhorst” şi „Leipzig” vor avea desigur şi ele soarta lui „Emden”. Şi oricit de adevărat ar fi că aceste vase de război germane au reuşit săpăgubească..flotelor inamice, este în afară de orice îndoială că pierderea acestor vase este o grea lovitură pentru flota germană şi aşa inferioară nunericeşte celei engleze. Şi apoi nu numai pierderea vaselor o va suferi flota germană ci ,şi pierderea unor marinari cari au dovedit jertfire de sine şi spirit de iniţiativă. Şi dacă vase sunt multe, marinari sunt puţini. Şi această din urmă pierdere este mai greu de In’ locuit — 7. 0 greşeală Zilele acestea s’a publicat tablou! ofiţerilor cari urmează să fie vna-, intaţi pe ziua de 1 Noembrie. Văzînd că în tablou nu se află de cît un singur ofiţer de artilerie—un maior pentru locotenent-colonel — am rămas miraţi. Cercetind apoî anuarul armatei am constatat lucruri neînţelese. Am găsit că cele de regimente de artilerie, fiecare de 7 baterii, sînt conduse de 100 ofiţeri superiori pe cinci după legea cadrelor ar trebui să aibă 124. Din aceste regimente, 13 au cite 4 ofiţeri fiecare, 12 au cite trei şi 6 regimente numai cite doi ofiţeri superiori. S’ar putea obiecta că şi in alte arme sunt aceleaşi goluri aceasta insă nu schimbă lucru, pentru arma de care ne ocupăm. Artileria nu este o armă fără importanţă. Războiul modern e luptă de artilerie. Se ştie că orice luptă ofensivă este pregătită şi orice atac este oprit în loc, numai cu artitcoiul acestei arme formidabile. Fur ţara noastră artileria mai are în grija sa armamentul şi muniţia aripatei. Aceste sunt motive ce o recomandă atenţiei tuturor. Cei deprinşi să, facă zizanii, ca apoi la umbra să-şi facă treburile, pot să spună ca prin această notă căutăm să micşorăm importanţa celorlalte arme. Nu intră în gîndul nostru. După budget sunt 177 ofiţeri superiori în artilerie, din cari 155 aparţin trupelor şi 22 staturilor majore şi serviciilor speciale. După anuar sunt 166 din care trebuesc scăzuţi 4. Rămîn aşadar 15 locuri disponibile: 5 de colonel, 2 de loct- colonel și 8 de maior. Căpitanilor insă prin neavansarea lor li se face cea mai mare nedreptate. Pe tabloul de avansare la acest grad al , armă încă din toamna amilul trecut este un număr de 53 căpitani cârd au satisfăcut examenele lor tocnice. , Să nu se piardă din vedere că avansare e un drept nu o favoare. Aceşti căpitani, bărbaţi de 35— 40 ani cu o vechime de 6 ori 7 ani în gradul lor, cu mai mult de 15 ani în cariera militară. In puterea vârstei deci a energiei fisâce sâ. jît-j' telectuale, capabile să conducă regimente sunt opriţi în loc prin combinaţii administrative. Informindu-ne şi noi de cum sa face ca tabloul celor de înaintat pe 1 Noembrie viitor să cuprindă 28 căpitani, de infanterie şi nici unul din artilerie, ni s’a explicat prin lipsa de ofiţeri superiori in infan(Citit! urmarea in pag. II). Ungaria-Austria, na Austro-Ungaria Ungurii au profitat de obstrucţia dîn parlamentul austriac.— E posiună o se- paraţiune economică a Ungariei de Austria.?— Din încurcăturile financiare ale Ungariei—Austria nu voia să stringă şurubul. — Un duel oratoric între ministrul preşedinte ungar , acel austriac.“Contele Aelenthal şi concepţiile maghiare. In vreme ce Austria se trezea din hipnoza maghiară, monarhia habsburgică pierdu o poziţie după alta în favoarea Ungariei. In mod indirect, contra voinţei sale, aparlamentul austriac săvârşea cu “ mare zel munca de pioneri — croind calea prielnică pentru Ungaria. Din cauza stărilor anarhice create de obstrucţie în parlamentul austriac, cari făceau cu neputinţă tratarea în mod constituţional a chestiunilor de ordin comun pentru Austria şi Ungaria — aceasta din urmă profită de ocaziune ca să mai slăbească odată legătura ei cu Austria, ca să se apropie cu încă un pas de ţelul ei. Conducătorii politicei maghiare se refereau la art. 25 din pactul dualist, care pune ca, condiţie ca în Austria ,să domnească" constituţionalism deplin -- căci Ungaria poate trata numai cu un stat guvernat în mod ^constituţional. Urmarea fu, că •la .1897, între Austria şi Ungaria nu s’au.mai putut reînoi .legăturile comerciaie, vamale.’ . Din cauza obstrucţiei din parlamentul austriac guvernul ungar a fost in situaţie să stabilească într’o lege din 1899, articolul 80 — că deoarece nu s’a putut reînoi legăturile comerciale şi vamale între Austria şi Ungaria — aceasta din urmă va avea de acum înainte 01 regiune vamală independentă, o Ie’ ge care a provocat aprinse discuţii, sub numele de „Formula Iul Koloman Szell“. Prin ea s’a ridicat la normă separaţiunea economică a Ungariei. Şi această separaţiune a aplicat-o în practică, la 5 Martie 1902, la convenţia de zahăr din Bruxelles, cind Austria şi Ungaria au fost declarate ca state separate cari încheie convenţia in mod separat deşi pactul dualist, in art. 8 prevede că chestiunile comerciale sunt absolut de ordin comun. Că după declararea regiune! vamale ungare independente va urma şi introducerea unui tarif vamal ungar separat — era lucru de sine înţeles. Un asemenea tarif a şi intrat in vigoare în vara anului 1906 (28 iunie) printr’un ordin dat de ministrul de comerț, cu un caracter de provizorat. Se părea că între Austria şi Ungaria nu se va mai restabili nici odată o uniune economică. Dar în ultimul moment s’a produs totuşi o înțelegere. Regularea relaţiilor comerciale şi vamale s’a făcut în senzul ca în viitor să nu mai fie o alianță comercială și vamală intre Austria şi Ungaria, ci numai o convenție comercială şi vamală, căci Ungaria s’a învoit numai cu condiția ca nouile legături să aibă carac*tend obicinuit intre statele suvora*ne. Că Ungaria a ales calea aceasta și n’a preferat pe atunci să se despartă de Austria—îşi are motivele sale bine cuvîmate. Pentru tin astfel de pas Ungaria nu s’a simţit destul de puternică, nici din punctul de vedere economic nici din cel militar. Dr. de Peez, un bun cunoscător al politicei economice, intr’un articol din „Oesterreichische Rundschau!“ (din 1908, No 2 pag. 168) intitulat „Cum stăm azi cu Ungaria?"* s’a exprimat astfel despre cauzele cari au îndemnat Ungaria să fîm cheie o nouă învoială cu Austria« „înțelegerea de la 1907 intre Austria și Ungaria, era pentru aceasta din urmă o mare necesitate. Era rodul unei încurcături financiare, dintre cele mai grele. Hirtiile de valoare ungureşti cari se revărsau din străinătate umpleau băncile şi casele de economii din Ungaria. Lumea comercială ungară car® lucra atit de mult cu capital străin ducea de aceea lipsă de obicinuitele avansuri de bani. O criză comercială generală ameninţa toată Ungaria. Dacă Austria ar fi strîns numai potir, şurubul, s’ar fi produs catastrofa. Aceasta o ştiau foarte bine cercurile comerciale din Ungaria, şî aceasta fu şi pricina că in Ungaria, punctul de vedere al lui Wekerle a învins pe acela aî lui Apponyi. Cu ajutorul banilor austriac! şi a! creditului austriac, primejdia era înlăturată“. Dar cercurile politice ungureştii n’au ţinut seamă de împrejurări, ca aceste cari vădeau dependenţa economică a Ungariei de Austria, c! au continuat şi pe teren economic şi pe cel politic să accentueze mereu individualitatea de stat a Ungariei separată de Austria. Ungaria voia mereu să arăte lumea că e un stat suveran şi nu o parte a monarhiei. In legătură cu consideraţiile de mai sus e bine să relevăm aci declaraţiile ce le-a făcut contele Ste* (Citiţi urmarea in pag. II). DR. KÖRBER CONTELE STEFAN TISZA