Adevěrul, noiembrie 1914 (Anul 28, nr. 9929-9958)

1914-11-01 / nr. 9929

â!ÎUi mit­tea Ko, 8929 6 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU publicitatea conceputa exclusiv Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Stn Karagoorgevicl, No. 9 EL L—Tei afon t/4 ^BIROURILE ZIARULUI I fla 11, București Strada Sărindar No 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS Abonamente cu premii 1 W® —* * ............... IA— Itttai ............. I O.5 ^*— vwl 1®bI ............. . Pentru străinătate prețul este îndoit» TELUFOWs Capital» ..... No. 14 tO n •.«.«• 34 73 Provincia . . . . m 14 93 Străinătatea . . . . 12'40 «♦*» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi Simbata 1 Noembrie 1914 Cele două universităţi de A. D. Xenopol "Avem dopa man centre cultura­le : Universitat­e din Iaşi, mai ve­che cu cîţiva ani, şi cea din Bucu­reşti. S'ar fi crezut că în ambele aţ­ii trebuit să-şi găsească răsunet marele glas al naţiei care cere rea­lizarea dorinţei cea de veacuri a neamului românesc: întrunirea răş­chiratelor foii mădulare politice în­­ unitate de Stat. Universitatea din B­ucureşti a înţeles marea chemare luminătorilor neamului care este, nu mimai aceea de a învăţa pe uce­nici deosebitele ştiinţe, ci de a deş­tepta, cu acest prilej, iubirea de ţa­ră care poate fi ’ atinsă din cind in cind 'de orice profesor ş’î la orice ram de învăţămim, ca. o îndreptare serioasă către viata întregului, din. care facem parte. Dar dacă aceasta este datoria învăţătorilor în timpu­rile'normale, cu atît mai mult se im­pune ca in vremuri ca cele prin cari • trecem, în cari simţământul naţional ieste răscolit pină în măruntaele lui, prin o turburare atît de adincă a a­­pelor,în omenire, din care turbura­ră poate răsări şi pentru romiul Ziua mhituirei. Profesorii­­Jin Bucureşti au înţe­les rostul celor mai înalte aşeză­minte de cultură şi au­ luat cu ener­gie în noni steagul pe care stă, scris unitatea neamului românesc Cinste lor ! Au­ făcut-o fiindcă au avut în fruntea lor ca rector un om cu iu­bire de ţară în inimă, un om care şi-a adus aminte că în aceste mo­mente suprem­e este nu numai un mare chirurg, care a dus reputaţia neamului rominesc departe peste hotarele ţarei, ci că este şi Român şi că în însuşirea lui de mare lumi­nător al tinerimei este dator să în­drepte paşii ei spre mintuirea­­po­­ponului din care a răsărit.. Şi ce frumos a reuşit pina acuma mîndrul început ! Audienţa la M. S. Regele a fost încununată cu cel mai strălucit succes. Ferdinand i -a răspuns deputăţiei venită să im­plore sprijinul stilpului tărefin­ a­­ceastă grea clipă, că va fi totdeau­na atatarea cu voinţa­­drei şi că va cere în mişcarea profesorilor, nu numai o faptă lăudabilă, ci inplini­­rea unei sfinte datorii. Acuma de­legaţia­­merge la toţi şefii de par­tide pentru a-i îndemna şi a-i scoa­te din vinovata amorţeală în care îmncezesc. Cit despre Universitatea din Iaşi, mi-e ruşine să mai pomenesc de numele unui corp din care am ne­norocirea de a face parte. A. D. Xenopol #♦ A deveniri +• Antul german^ Germania continuă să transporte aur la Constantinopole. Se muloaşte ca au cumpărat totul cu aur. Numai de nu ar rămânea pasarele ca aurul şi Turcia tinichea! Pericolul galben. Se cunoaşte alarma lui Wilhelm II împotriva „pericolului galben“. Acum Europa e alarmată f­e perico­lul „negru-galben" al Kaiser­ului­!!... ft. Declinare de titlu­ri,O ceată de contrabandişti fiind Prinşi la graniță şi-au declinat ti­tlurile, d­eclarîhd că fac parte­ din­­„curier imperial ‘”! , R­igoletto. Declaraţ­ile lui Asquith In linia merite generale declara­ţiile priimilui-ministri englez făcu­te în Casa corporaţiunior din Lon­dra pot fi considerate ca angaja­mente solemne şi in acelaş timp ca puncte ale unui plan de războiu bine stabilit intre aliaţi. , „Acest conflict va f o luptă lun­gă, nimic nu ne va descuraja nici modifica hotărârile noastre, a spus Asquith. Nu vom pune spada în teacă decit după ce Belgia va re­dobândi tot ce a sacrificat, pină cind Franţa va fi complect asigurată şi pîr­­ cind drepturile naţiunilor mici ş şi stabilite pe nişte temelii ne­­ţ.^jile, pină cind, în fine, puterea ,rtră a Prusiei, va fi complect abfinitiv distrusă“. ».Aşa a vorbit primul-m­inistru em­­­?le* acum trei luni, la începutul ra­­borului, aşa vorbeşte şi azi. Şi daca acum trei luni, cu toată for­midabila ofensivă germană, cuvin­te! Engliterei a fost primul care a inspirat încredere în rezistenţa Tri­plei înţelegeri. astazi cu viatul En­gliterei inspiră încredere nu numai in rezistenta, dar in triumful Tri­plei Înţelegeri, adică in triumful Dreptului asupra Forţei. AD. nu vrem fransiMai E trist, dar faptul este fapt $l nu­mai struţul crede că dacă e! îşi ta­ groapă capul in nisip, nimic nu se ■mai petrece in juru-i E trist; dar pe ici pe colo auzim ,glasuri răzleţite, cari vor să se desolidarizeze cu întreaga însufleţi­re a ţârei şi cari ar intenţiona să se pună împotriva idealului vitregei rohiînimi! • •• — Sn ■voim Transilvania, spun aceste glasuri; să ne căutăm de să­răcia noastră, să ne dăm seama de ceea ce se petrece în­ staul tarei, de oligarhia care este atot­puterni­că şi de ţâraîiul român, care zace la întuneric, în sărăcie şi la iobăgie. Cînd­­vom deveni o ţară înlăuntru liberă­ şi cu oameni liberi, atunci să ne gin­dim şi la ceilalţi români, că­rora le vom putea oferi altceva de cu­ robie şi exploatare. Cei ce vor întregirea neamului, visează­­noul mijloace de îmbogăţire, noule lati­fundii de pus inima pe ele, şi cei cari vor­ războiul, sunt cei din clasele stăptuitoare, nu noi cei săraci, să­racii dela oraşe şi săracii dela sate... Pe un fapt adevărat, cei ce cu­getă şi simt la felul de mai sus, clădesc o concluzie infamă. E prea adevărat că suntem­ o ţaţă oligar­hică, este fără îndoială că n­u avem nici legi, nici Constituţie reală, este indiscutabil că nu putem oferi celor din ţările subjugate o mai bună sta­re şi politică şi materială... Dar de aici, oare poate urma concluzia că aşa ticăloşi cum sintem­, în aceste clipe cind harta Europei se schim­bă, cînd însăşi existenţa noastră ca stat poate fi primejduită, noi să stăm locului, sa ne gin­dim nea­junsurile din lăuntru, şi să refuzăm să vedem­ realitatea, aşa cum este, astfel cum ne-o înfăţişează împre­jurările de astăzi» unice dt istoria şi a noastră şi a lume! ? • •• Un stat, pentru a se putea or­ganiza în linişte,­ trebue să fie liber şi în afară, şi pentru a fi liber faţă de celelalte state, trebue să fie tare. Or, România întregită, alcă­tuind un stat de douăsprezece mi­lioane de locuitori, va fi mai pu­ternică m­îine decit este astăzi. Pe lingă aceasta, însăşi existenţa noa­stră ca stat se prinejdueşte stînd locului. Dacă învinge Austro-Ger­­mania, aceasta însemnează atot­puternicia ei şi politică şi economi­că şi­ pe deasupra robia pentru tot­deauna a romînilor de peste munţi — deci punerea crucei, visului u­­nei Romînii mari şi puternice. Da­că tripla înţelegere învinge, fara de noi, aceasta însemnează încer­cuirea noastră de lumea slavă şi poate unirea ungurilor cu slavii pentru a ne strivi de toate părţile şi p­entru totdeauna şi primejduirea existenţei­­noastre naţionale­. Acea­­stă­ perspectivă poate să ne fie nouă indiferentă? Conservatori, conservatori-democratî, liberali, democraţi ori socialişti — înainte de toate nu suntem­ doar romîni? Şi aşa fiind, — prima condiţiune a existenţei noastre, nu-i oare fiin­ţarea României, ca stat de sine stă­tător şi cit mai puternic? Din ase­menea împrejurări, nu mai pot e­­xista partide. Dacă socialiştii bel­gieni, ar fi spus, ce se spune la noi, că ce Ie pasă muncitorilor, celor săraci, dacă vor fi belgieni ori germani — Belgia n’ar fi dat acea­stă frumoasă şi înălţătoare prive­lişte, a tuturor partidelor, absolut a tuturor cetăţenilor, catolici, reac­ţionari, liberali şi socialişti, fla­manzi şi valoni, cari au­ alergat să moară, dar să salveze onoarea Bel­giei. Tot astfel în Franţa, în gu-J vernuil burghez, au intrat doi socia-i­iştî Guesde şi Sembat, şi de sigur, că dacă Jaurés ar fi trăit, el ar ocupat primul joc. • •• Datoria noastră a tuturor este să uităm cele ce se petrec înlăuntru, spre a nu vestea decit cele ce se­ petrec în afară, pentru a ne ridica­ mai sus de noi înșine, de interesele noastre, fie personale, fie de cla­să, — aceasta fie­ şi pentru o clipă. E ceva comun care ne leagă pe toţi, fii al acestei ţări, căci dacă am face altfel, ne săpăm groapa singuri, ne închidem pentru vecie poarta id­ea­­lurilor noastre, ne iscălim, singuri sentinţa de moarte. E o mîndrie de sigur şi o cinste, de a fi de pildă so­cialist­ şi socialist consecinţe, cu cele zece porunci ale partidului şi ale Internaţionale!, dar astăzi—du­­pă cum în Germania, socialişti! sunt înainte de toate germani, în Fran­ţa, francezi, în Belgia,­­belgieni — tot astfel şi noi înainte de toate să fim cu toţi!... romînî. fowst. Miile ­ Italia şi acordat balcanic Articolul Acordul balcanic" al d-lui profesor universitar I. Ursu­­ era tipărit in numărul de ori al „A­­devĕrului", cind ne-a sosit teleg­i­­ma corespondentului nostru din Mi­lano, care anunţa iniţiativa noului ministru de externe al Italiei, d. Sonino, de a lucra pentru recons­tituirea blocului balcanic. Constatarea d-lui profesor Ursu cum că Italia punind piciorul in pe­­ninsula balcanică prin ocuparea Va­lonei a devenit astfel, in ace­las in­­teles ca si Rominia o putere balca­nică prin interesele ei, a fost astfel urmată de o stire care arată că I­­talia incetege să-și afirme in modul cel mai larg politica sa in Balcani. Dacă unele resentimente împotri­va Rusiei, bine cultivate de Austria, au­ putut face ca Bulgaria, atit de rrofită in momentul izbucnirei războiului balcanic, să nu mai audă azi de­cit clopotele dela Viena, pen­tru ca peste puţin să nu le mai audă iarăşi de­cit pe acele dela Peters­burg, atunci poate că Italia, prin Si­tuationen sa de mare putere neu­tră, va putea convinge nu numai pe Bulgaria, dar şi pe Grecia şi Ser­bia că o refacere a blocului batea­nie cu concursul şi al Italiei şi al Rominiei ar fi singura solufiune a realizăreî principiului naţionalităţi­lor. In mod luminos, d. profesor Ursu a arătat eri în articolul său „Acor­dul balcanic" cum intrarea in răz­boi şi a Turciei înlesneşte acordul intre statele balcanice, făcînd posi­bile compensatiuni pentru Bulgaria atit din partea grecilor şi sîrbilor cit şi din partea noastră, intru­cit Grecia ar putea obţine nouî insule a­­le Turciei, Serbia o parte din Alba­nia si Rominia ar putea avea liber­tate de acţiune in Transilvania. Nu cunoaştem încă programul de acţiune al Italiei in Balcani, dar ceea ce este sigur e că va găsi in Rominia o colaboratoare sinceră şi asiduă pe faza politicei de recons­tituire a Europei conform principiu­lui naţionalităţilor. Evenimentele insă nu aşteaptă şi orice acţiune cere acum din capul locului claritate deplină asupra in­­tentiunilor si urgentă in desfășurra­­re. Altmintrelea cele mai bune in­tentiuni sint zădărnicite de cursul repede al faptelor îndeplinite. S. U. R. Paralizia bulgaro - romina în aceste momente ptac harta Europei şi în parte a lumei întregi se reface cu imense sacrificii pentru dealurile de justiţie şi meatirnare. Bulgaria opune României o politică de paralizare a Intereselor recipro­­ce ale ambelor regate. Dacă marea diplomaţie, cu­ deo­sebire în momentele de faţă, poate fi o politică de determinare la inac­ţiune, atunci e permis oamenilor de stat bulgari să creadă că ţara lor face mare diplomaţie. Dacă însă acţiunea fiecăruia din­tre micile state este azi esenţiala datorie faţă de idealul suprem, a­­tunci politica de paralizare recipro­că este dovada ca priceperea pen­tru ţelurile finale este înlocuită prin răfuiala pentru incidente trecute şi cu totul inferioare preocupărilor de războiul intre aliaţii balcanici, safi să­ revină la situaţia la care ar fi putut rămîne înainte de acest răz­boi şi, dacă nu făcea o diplomaţie, pe care e pe cale s’o repete azî ? A pune întrebarea, este a avea şi răspunsul. Or, Bulgaria ştie prea bine că dacă poate paraliza unele mişcări ale Romîniei, noi putem paraliza şi mai multe mişcări ale Bulgariei.­­ întrebarea este, deci, dacă o a­­semenea politică poate avea vreun rezultat de ordin pozitiv şi dacă nu, atunci nu ar mai trebui să fie nevoe de îndemn pentru ca de la Sofia să pornească o acţiune francă şi reală care să permită în cel mai scurt timp fiecăruia dintre aceşti doi ve­cini o acţiune liberă în direcţia idealului fiecăruia dintre ei. azi* & * De la izbucnirea războiului euro­pean, Bulgaria afirma că va rămîne neutră şi cu cit o afirmă mai des şi mai categoric, cu otita e crezută mai puţin, deoarece toată lumea are acelaşi convingere că Bulgaria aşteaptă intrarea in acţiune a Ro­miniei peste Carpaţi, spre a-i sări in spate. Cu toate acestea, Romînîa îî vor­beşte limpede şi categoric: Care este interesul Bulgariei ? rămînă in situaţia în care a pus-o & *­ * Războiul ruso-turc este indicaţia sigură a principalului obectiv al Bulgariei. Din partea Romîniei o politică realistă a Bulgariei va întâmpina răspunsuri limpezi de ce se poate şi de ce nu se poate. E vorba numai ca Bulgaria să voiască a înţelege superioritatea ar­tei asemenea politici asupra ace­­leea de az Î. E. D. F. Pe faţă :u Tripla înţelegere •• Politica ex­erna a Rominiei trebue inteti a! clarificată­­ ____A fi_______,___ înainte de toate guver­nul şi toţi factorii răspun­zători au o îndatorire şi a­­nume aceea de a pune ca­păt unei politici externe făţarnice şi dubioase, sus­pectată, in afară de unii şi de alţii. In Consiliul de Coroană prezidat de regele Carol s’a hotărî! că nici în­­tr’un caz nu vom merge cu Austria. Aceasta este definitiv stabilit şi asupra acestui punct acordul este una­nim. * ■fc * Un fapt mai este cert s atunci cind... factorii răs­punzători vor recunoaşte că interesele neamului o cer, vom intra în acţiune şi bine înţeles în contra A­ustr­o-U­n­gari­ei. A mai ascunde aceste două fapte certe e ridicul. La Viena şi Berlin convin­­gerea e făcută şi de aceea suntem­ trataţi acrelo ca pierduţi pentru politica au­stro-germană şi in conse­cinţă zilnic avem hărţueli penibile cu plenipotenţia­rii Germaniei şi Austriei. Prin urmare politica ex­ternă nu mai facem nici cu Austria, nici cu aliata ei. * * * Dar nu ne-am fixat o al­tă politică externă, nu ne-am declarat, in mod fă­ţiş, amicii sau aliaţii Tri­plei înţelegeri. Am rămas clar izolaţi. In aceste grave împre­jurări e tot ce poate fi mai primejdios din par­tea noastră să continuăm o atitudine considerată de unii ca făţarnică, iar de alţii privită cu neîncre­dere.­­ E dar absolută nevoe să ne clarificăm politica ex­ternă în sensul că mer­gem pe faţă cu Tripla în­ţelegere. Numai astfel vom curma toate diferendele şî pre­­tenţiunile zilnice ale ger­manilor şî austriacilotr, numii astfel ne vom pu­tea satisface multiplele nevoi um­ente pe cari le are un stat şi numai ast­fel se va clarifica şi poli­tica noastră internă. A. W. Eroism Zilnic pier mii de­ oameni şi se ni­micesc milioanele închise in tunuri, în mitralierele sfărâmate de duş­man. Acte de hite fie se făptuesc în­­­fiece ordi în tranşeele cari slujesc de adăpost şi de morminte. Germanii sacrifică zilnic mii de vieţi ; soldaţii lor se bat cu bravură, şi totuşi moartea a mii din el n'a produs în patria lor durerea pe care a produs'o moartea celor câteva, sute ■de marinari de pe ,,Emden", socotiţi ,azi ca eroi al Germaniei; iar bravu­ra soldaţilor din tranşeele Franţei şi ale Flandreî n'a deşteptat elogii aşa de călduroase ca cele cu cari se a­­coperă azi: buchete de cuvinte in ne­putinţă de a presăra alte flori, — memoria marinarilor germani, în­ghiţiţi de văluri aşa­­de departe de patria lor. Dar nu numai in sufletul germani­lor a produs durere distrugerea lui „Emden'' şi a marinarilor săi, ci şi printre acei cari nu sunt prietenii Germaniei, scufundarea crucișătoru­lui a stirnit par’că o oarecare părere de rolț. Fantezia, fantezia romantică, a­ lu­crat enorm ca să pună­ acest tas­t de razboiu într-o lumină care a ajutat atit­ de mult la creiarea unei atmos­fere deosebite de eroism! Un vapor singur care cutreeră ca o tâmpind mările, care bravează forţele duşma­ne infinit superioare, care nu se mul­ţum­eşte să se apere, ci aleargă, ata­ci, birueşte, — e frumos, e­ măreţ ! Addogaţî apoi că fiecare îşi închipuia că "oasul e alb — fantezia nu lucrea­ză die culori mohorîte! Nu uitaţi vă­lurile verzi ale oceanelor, atttea ele­mente cari intră de minune în al­cătuirea unei balade eroice­­ ...Şi totuşi, marinarii de pe ..Em­den'' n’o.a fost mai viteji ca soldaţii germani cari luptă, obscuri şi fără ca moartea lor să fie atit de plînsă, ■pe cîmpii, prin păduri, in tranşee. Duşmanul aci îl al in fiecare clipa, lupta e sălbatecă, de aproape, in ia­dul de bubuituri şi urle,te, îl vezi strălucind baioneta şi te arde privi­­rea-î seinteind de ură. Mai mult tă­rie, mai liuul curaj iţi trabuc ca să înduri o asemenea luptă. Dar... lumel il place frumosul şi ..Emden’’ a trăit şi a murit înainte de toate frumoşi Maximin N­A­Z­B­I­T­I­I VASELE-FANTOME! Nemţii au deochiat „vasul-fanto­­mă" Emden. I-aţti lăudat atîta ispra­­vie, pînă cind un crucișător din co­loniile engleze din Australia i-a făcut de petrecanie. Aui iluminat atîta la Berlin în onoarea lui „Emden“ în­cît i-aui dat foc! De asta dată au iluminat englezii la Londra!! Şi fiindcă „Emdefl" a fost unul din „vasele-fantom­e“, mi-e cam frică de celalt:. „Hamide“! Să bage de seam­a turcii să nu de­­vie şi ,djamide“.... o fantomă! Pac. Italia și Franța GARIBALDI cot­ducă­torul voluntarilor italieni din armata franceză „Emden” Ciocnirea navală de ling* coasta chiliană a dovedit şi mai mult nece­sitatea curăţirea oceanelor de vasele de rǎzboiu germane. începutul s’a făcut cu marele crucişetor „Emden“, care împreună cu celelalte vase de rǎzboiu germane scăpate de blocusul flotelor aliate, a reuşit să stînjeneas­­că timp de aproape trei lunî, liber­tatea navigaţiei în apele pe care le cutreera. „Emden“ a scufundat vase de razboiu, a făcut piraterie confis­­icînd vase comerciale, şi a bombar­­­­dat porturi inamice. Azi el zace în fundul oceanului indian. Escadre de-a­re flotelor engleză, franceză, ja­poneză şî australiană urmăresc ,a­­cum şi celelalte fantome maritime germane. Vasele de rǎzboi, „Gneize­­nau”, „Scharrnhorst” şi „Leipzig” vor avea desigur şi ele soarta lui „Emden”. Şi ori­cit de adevărat ar fi că aceste vase de război germane au reuşit să­­păgubească..flotelor inami­ce, este în afară de orice îndoială că pierd­erea acestor vase este o grea lovitură pentru flota germană şi aşa inferioară nunerice­şte celei engle­ze. Şi apoi nu numai pierderea va­selor o va suferi flota germană ci ,şi pierderea unor marinari cari au dovedit jertfire de sine şi spirit de iniţiativă. Şi dacă vase sunt multe, marinari sunt puţini. Şi această din­­ urmă pierdere este mai greu­ de In­­’ locuit­ — 7. 0 greşeală Zilele acestea s’a publicat tablou! ofiţerilor cari urmează să fie vna-, intaţi pe ziua de 1 Noembrie. Văzînd că în tablou nu se află de cît un singur ofiţer de artilerie—un maior pentru locotenent-colonel — am­ rămas miraţi. Cerce­tind apoî anuarul armatei am constatat lu­­­cruri neînţelese. Am găsit că cele de regimente de artilerie, fiecare de 7 baterii, sîn­t conduse de 100 ofi­ţeri superiori pe cinci după legea cadrelor ar trebui să aibă 124. Din aceste regimente, 13 au cite 4 ofiţeri fiecare, 12 au cite trei şi 6 regimente numai cite doi ofiţeri superiori. S’ar putea obiecta că şi in alte arme sunt aceleaşi goluri a­­ceasta insă nu schimbă lucru, pen­­tru arma de care ne ocupăm. Artileria nu este o armă fără importanţă. Războiul modern e lup­tă de artilerie. Se ştie că orice lup­tă ofensivă este­ pregătită şi orice atac este oprit în loc, numai cu a­­rtitcoiul acestei arme formidabile. Fu­r ţara noastră artileria mai are­ în grija sa armamentul şi­­ muniţia aripatei. Aceste sunt motive ce o recomandă atenţiei tuturor. Cei deprinşi să, facă zizanii, ca apoi la umbra să-şi facă treburile, pot să spună ca prin această notă căutăm să micşorăm importanţa celor­l­alte arme. Nu intră în gîndul­­ nostru.­­ După budget sunt 177 ofiţeri su­periori în artilerie, din cari 155 a­­parţin trupelor şi 22 staturilor ma­jore şi serviciilor speciale. După a­­nuar sunt 166 din care trebuesc scăzuţi 4. Rămîn aşa­dar 15 locuri disponibile: 5 de colonel, 2 de loct-­ colonel și 8 de maior. Căpitanilor insă prin neavansarea lor li se face­ cea mai mare nedreptate. Pe ta­bloul de avansare la acest grad al , armă încă din toamna amilul trecut­­ este un număr de 53 căpitani cârd­­ au satisfăcut examenele lor tocnice. , Să nu se piardă din vedere că a­­vansare e un drept nu o favoare. Aceşti căpitani, bărbaţi de 35—­ 40 ani cu o vechime de 6 ori 7 ani în gradul lor, cu mai mult de 15 ani în cariera militară. In puterea vârstei deci a energiei fisâce sâ. jît-j' telectuale, capabile să conducă re­gimente sunt opriţi în loc prin com­binaţii administrative. Informindu-ne şi noi de cum sa face ca tabloul celor de înaintat pe 1 Noembrie viitor să cuprindă 28 căpitani, de infanterie şi nici unul din artilerie, ni s’a explicat prin lipsa de ofiţeri superiori in infan­(Citit! urmarea in pag. II). Ungaria-Austria, na Austro-Ungaria Ungurii au profitat de obstrucţia dîn parlamentul austriac.— E posiună o se-­ paraţiune economică a Ungariei de Austria.?— Din încurcăturile finan­ciare ale Ungariei—Austria nu voia să stringă şurubul. — Un duel oratoric între ministrul preşedinte ungar , acel austriac.“Contele Ael­e­nthal şi concepţiile maghiare. In vreme ce Austria se trezea din hipnoza maghiară, monarhia habs­­burgică pierdu o poziţie după alta în favoarea Ungariei. In mod indi­rect, contra voinţei sale, a­parla­mentul austriac săvârşea cu “ mare zel munca de pioneri — croind ca­lea prielnică pentru Ungaria. Din cauza stărilor anarhice create de obstrucţie în parlamentul austriac, cari făceau cu neputinţă tratarea în mod constituţional a chestiunilor de ordin comun pentru Austria şi Ungaria — aceasta din urmă profită de ocaziune ca să mai slăbească o­­dată legătura ei cu Austria, ca să se apropie cu încă un pas de ţelul ei. Conducătorii politicei maghiare se refereau la art. 25 din pactul du­alist, care pune ca, condiţie ca în Austria ,să domnească" constituţio­nalism deplin -- căci Ungaria poate trata numai cu un stat guvernat în mod ^constituţional. Urmarea fu, că •la .1897, între Austria­ şi Ungaria nu s’au.m­ai putut reînoi .legăturile co­­merciaie, vamale.’ . Din cauza­ obstrucţiei din parla­mentul austriac guvernul ungar a fost in situaţie să stabilească în­­tr’o lege din 1899, articolul­ 80 — că deoarece nu s’a putut reînoi legătu­rile comerciale şi vamale între Austria şi Ungaria — aceasta din urmă va avea de acum înainte 01 regiune vamală independentă, o Ie­’ ge care a provocat aprinse discu­ţii, sub numele de „Formula Iul Kolom­an Szell“. Prin ea s’a ridicat la normă separaţiunea economică a Ungariei. Şi această separaţiune a aplicat-o în­ practică, la 5 Martie 1902, la convenţia de zahăr din Bruxelles, cind Austria şi Ungaria au fost declarate ca state separate cari încheie convenţia in mod se­parat deşi pactul dualist, in art. 8 prevede că chestiunile comerciale sunt absolut de ordin comun. Că după declararea regiune! va­male ungare independente va ur­ma şi introducerea unui tarif vamal ungar separat — era lucru de sine înţeles. Un asemenea tarif a şi in­trat in vigoare în vara anului 1906 (28 iunie) printr’un ordin dat de ministrul de comerț, cu un caracter de provizorat.­­ Se părea că între Austria şi Un­garia nu se va mai restabili nici o­­dată o uniune economică. Dar în ultimul moment s’a produs totuşi o înțelegere. Regularea relaţiilor co­merciale şi vamale s’a făcut în sen­­zul ca în viitor să nu mai fie o a­­lianță comercială și vamală intre­ Austria şi Ungaria, ci numai o con­venție comercială şi vamală, căci Ungaria s’a învoit numai cu condi­ția ca nouile legături să aibă carac*­tend obicinuit intre statele suvora*­ne. Că Ungaria a ales calea aceas­ta și n’a preferat pe atunci să se despartă de Austria—îşi are moti­vele sale bine cuvîmate. Pentru tin astfel de pas Ungaria nu s’a simţit destul de puternică, nici din punc­tul de vedere economic nici din cel militar. Dr. de Peez, un bun cunos­cător al politicei economice, intr’un articol din „Oesterreichische Rund­schau!“ (din 1908, No 2 pag. 168) in­titulat „Cum stăm azi cu Ungaria?"* s’a exprimat astfel despre cauzele cari au îndemnat Ungaria să fîm cheie o nouă învoială cu Austria« „înțelegerea de la 1907 intre Aus­­tria și Ungaria, era pentru aceasta din urmă o mare necesitate. Era ro­dul unei încurcături financiare, din­tre cele mai grele. Hirtiile­ de va­loare ungureşti cari se revărsau din străinătate umpleau băncile şi ca­sele de economii din Ungaria. Lumea comercială ungară car® lucra atit de mult cu capital străin ducea de aceea lipsă de obicinuitele avansuri de bani. O criză comercială generală ameninţa toată Ungaria. Dacă Austria ar fi strîns numai po­tir, şurubul, s’ar fi produs catastro­fa. Aceasta o ştiau foarte bine cer­curile comerciale din Ungaria, şî a­­ceasta fu şi pricina că in Ungaria, punctul de vedere al lui Wekerle a învins pe acela aî lui Apponyi. Cu ajutorul banilor austriac! şi a! cre­ditului austriac, primejdia era înlă­turată“. Dar cercurile politice ungureştii n’au ţinut seamă de împrejurări, ca aceste cari vădeau dependenţa eco­nomică a Ungariei de Austria, c! au continuat şi pe teren economic şi pe cel politic să accentueze mereu individualitatea de stat a Ungariei separată de Austria. Ungaria voia mereu să arăte lumea că e un stat suveran şi nu o parte a monarhiei. In legătură cu consideraţiile de mai sus e bine să relevăm aci de­claraţiile ce le-a făcut contele Ste* (Citiţi urmarea in pag. II). DR. KÖRBER CONTELE STEFAN TISZA

Next