Adevěrul, martie 1915 (Anul 28, nr. 10046-10075)

1915-03-01 / nr. 10046

Farlsm®aial Parlamentul s’a închis. întreba­rea este, dacă n'ar fi fost maî bine sa nu se fi deschis de loc ? In a­­devâr. n a fost sesiune parlamen­tară mai lipsită de interes, mal a­­nostă, mai deșartă. Dacă, după douăzeci de ani, istoricul, va cău­ta să se* * documenitieze, in privința pregătire! spiritelor din această e­pocă tulburată, desigur că aceasta nu va putea-o face din dezbaterile parlamentare. Toate chestiunile au fost ciudate, toate problemele so­fisticate, toate avînturile emascu­late. Intre guvern şi partidele de opoziţie, s’a alcătuit urita comper­­tiune a tăcere!, aşa că azi după­­şase luni de război­ european, de zbucium sufletesc, de luptă sterilă, astăzi, ca şi acum şase luni, noi ne întrebăm, dacă intrăm? ori nu Intrăm ?, dacă mergem cu Tripla înţelegere, ori dacă răminem­ şi de acum înainte satelit! slugarnici ai Austro-termanie! ? • • • Nu am cerut şi nu cerem nici acum, ca guvernul să vorbească fără de folos — şi înţelegem per­fect că pisica nu prinde şoareci, purtând clopoţei la git. Dar în pri­ma linie, cea dinţii învinuire ce am făcut, facem- şi vom face gu­vernuluî d-lul I. Brătianu, este că n’a intrat la timp în acţiune, ime­diat după căderea Lemberguîui—şi al doilea că a demoralizat şi a dezorientat opinia publică. Ori a­­•cc'aMa virul îîu î sc piîîcs pune în sarcină, dacă ar fi ştiut să proce­deze în ch­ip patriotic, dacă ar fi ştiut şi voit să ţină aprins focul sa­cru al turci, dacă i-ar fi dat spe­ranțele la cari avea dreptul, în sfirșit dacă cel pulin, în iinia de conduită a neutralitateî sale, prin conduita Iui n’ar fi făcut să creadă tara, că nu-î de Ioc exclus ca să atirne din parte-ne cumpăna spre Austro-­Jermania, • • & Bine înțeles, că de această operă pe demoralizare şi de emascula­re, nici opoziţia n’a fost străină. Mai tirult încă şi opoziţia s’a făcut complicea guvernului, opoziţia i-a dat mereu termene noul, opoziţia ori s’a­ lăsat să fie înşelată de gu­vern, ori s’a făcut părtaşe la în­şelarea opiniei publice. Şi naivii cari aşteptau ca cel puţin din dez­baterile parlamentare, să ţâşnească lumina, îmbărbătarea şi orienta­rea, timp de trei luni de zile au asistat la această ruşine, care se chiamă Parlamentul turci, fără ca echivocul să se fi explicat, fără ca opoziţia să fi spus lămurit, cel pu­ţin atât, că are încredere în gu­­vern, fiind că guvernul a apucat calea cea buna. In parlamentiul ţarei româneşti, pe aceste vremuri mari, opoziţia a păstrat o tăcere ruşinoasă, gu­vernul a declarat în chip ostenta­tiv şi cinic că nu va răspunde la nici o întrebare, concernînd poli­tica externă, iar cei cîtîva parla­­mentarî independentî, cari au ridi­cat glasul — $i-au făcut datoria — dar fără să poată înlătura si ritsîpi echivocul care ne strînge în cleş­tele lui de o jumătate de an. In aceste împrejurări, e foarte­­bine, că Parlamentul s’a închis. Ţara a ci­şt­iga­t cel puţin atâta, că nu se va vorbi, de idealul nostru naţional şi ceva maî mult, că poate mâine, când guvernul d-luî Brunia­­nu, scăpat de Parlament, va crede că chiar glasul presei şi al opiniei publice — strică neutralităţii sale ruşinoase şi părtinitoare pentru au­­stro-germaniî, guvernul zic, poate să aplice legea stăreî de asediu şi să pună căluş tuturor „nebunilor” cari mai speră şi au curagiul să-şi spună sus şi Tare năzuinţele lor. Tot a făcut ceva bine Farlamen­­tu­i. A dat d-lui Brătianu legea stă­­rei de asediu, ca să-i dea mijlocul să-şi desăvârşească acţiunea sa de enervare şi de ruşine. Const. Mille Guvernul grecesc în noul cabinet grecesc, deporta­­­ntul marinei a fost Încredinţat­ul Biratos, care a mai fost mi­tt­ru de marină în guvernul Ve­­­e­os. Mai întâi partizan devotat acestuia, s’a despărţit de dîn­­în Noembrie 1913 şi i-a deve­­ni duşman neîmpăcat. Stratos NAZ BITI ! ACCIDENTUL LUI JENICAi După ce s'a închis Parlamentul,­­ micul nostru Je­ni că Trage'n aer, gi­­comanctat de la vr'un „tapeur" a comunicat asupra accidentului del Cameră, cînd i sa dat votul nul d simpatic. ..D-nu Procopsiți nefăcind part din guvern (de-od­arndktâ! Totul n e încă pierdut!) — proectul com­i net T.­Măgurele fiind prezentat d ministrul de interne, zice comun­ica­tul Iul Jfintcă, rostul unei manife­­tați­ ostile, nu­ s'ar prea vedea“. Cum sar zice, Jenică Trage'n ac vrea să arunce votul nul asupri d lui Vasilica Mort­un, pedepsindu că n’a venit să'l salveze de cît dupi ce nulitatea lovise pe Jentcâl! Vrea sä fie utit cu ministrul d interne amicul Jentcă — dar a fos mai fin cu el d-na Vasilică, Morțun­ Pac. Demonstration­ semnificative Dacă intr’adevăr d. Costinesn nare alt motiv, mai grav, decit ce­le petrecute erî in parlament, pert tru a se retrage din guvern, e su­ficientă demonstrativen care a făcut-o și după ce se va asigura, pe altă cale, de prohibirea cerută, să-și retragă demisiunea. Intr’adevăr acum iese la iveală şi mai bine ci­ singe rău face pre­zenţa d-luî Costinescu in guvern şi mai ales in capul departamentu­lui finanţelor tuturor ungurilor, aus­­triacilor şi germanilor cum şi par­tizanilor unei politici externe ală­turi de dubla alianţă. Toate foile d-lor von dem Bus­che și Czernin, inclusiv foile d-lui Marghiloman, jubilează! E o ade­vărată plăcere să citești comenta­riile acestei presse asupra demisiei d lui Costinescu. „Ziua" d-nuluî Czernin spune că la Cameră s’a jucat o comedie, că demisia d-lui Costinescu e un fel de bluff", că in cele din urmă ministrul de filian­te s’ar resgindi, că dacă intr’ade­­văr se va retrage atunci guvernul se va... întări! Cealaltă foaie, a d-lui von dem Busche, e maî îndrăzneaţă şi afirmă că d. Brătianu era de mult revoltat de politica economică a d-lui Costinescu şi că acum ia scos pur şi simplu din guvern. In fine foile d-luî Marghiloman sunt ceva mai... diplomatice : as­cund bucuria şi prin ironii vor să ambiţioneze pe ministrul de finanţe ca sa-şi menţina demisia! Ce dovedesc toate aceste demon­strating din partea oficioaselor austro -germane cum şi din partea oficioaselor d-luî Marghiloman ? Dovedesc în chip strălucit că d. Costinescu intr’adevăr reprezintă o politică in guvernul d-lui Brătia­nu, că întreaga activitate desfăşu­rată de d-sa la departamentul fi­nanţelor a fost îndrumată dela în­ceput intr’o anumită direcţiune şi cu un anumit ţel: pregătirea ţa­rei pentru marele eveniment pe care l aşteaptă cu nerăbdare nea­mul romîn­esc. Aşa fiind n’ar fi o mare greşalâ politică din partea d-luî Costines­cu dacă ar înlesni un joc al nem­ţilor ? Nemţii se laudă că au mîn­­cat pe Venizelos, că vor da jos pe Salatidru şi dacă le va reuşi şi lo­vitura din Rominia, cu certitudine că in celelalte state neutre vor spun că tot ei au­ mimat şi pe Costinescu! Prin urmare dacă intr’adevăr d. Costinescu nare cuvinte maî pu­ternice pentru retragerea sa din guvern de­cit incidentele din par­lament, atunci fireşte că n’ar tre­bui să lase impresiunea că a fost... mîncat de nemţi cu bine-voitorul concurs al d luî Brătianu. Mărturisim că nu ne vine să cre­dem că inrîurirea dublei alianţe ar putea merge pină acolo in cit să se amestece şi în alcătuirile minis­teriale dela noi. Ar fi o foarte du­reroasă decădere a suveranităţeî noastre naţionale. Dar dacă mai relevăm asemenea bănuieli este că d-niî Czernin şi von dem Busche fac la noi şi o deşănţată politici internă şi o fac fiindcă s’au găsit ticăloşi cari s’au pus în serviciul lor cum şi politiciani ambiţioşi şi inconştienţi cari fac un fel de „sno­bism" din filo-germanismul nostru In aceste condiţiuni plecarea din guvern a d-lui Costinescu va fi exploatată cu neruşinare de către uneltele legatim­elor dublei alianţe. Campania a şi început erî de că­tre foaia cea mai mizerabilă a d-luî von dem Busche, foaie care acope­ră de luni de zile cu injurii, calom­nii şi trivialităţi pe unul din cei mai de seamă şi respectabili băr­baţi ai ţatei şi această campanie, spre culmea ironiei, se duce sub paza gardiştilor cari înconjoară re­dacţiile acestor imunde pamflete ! D. Costinescu are acum o înda­torire patriotică şi mai mare decit cea dovedită pină acum : are în­datorirea de-a răminea la postul său şi de-a se împotrivi cu o şi maî mare străşnicie acţiunei nemţeşti dela noi sub orice formă s’ar des­făşura şi mai ales sub forma aca­parărilor economice. Să sperăm că așa va proceda d. Costinescu dacă, o repetăm, d-sa n’are alte motive mai grave cari l’a­ determinat să plece din guvern. A. W. %­ Cind? ~ Iată marea întrebare pentru Neutrii ! — I­aptul că parlamentul s’a închis ii poate să aibă prea multă vise in­ițiate în ce privește clarificarea oliticeî noastre externe, întru cit cu neputință să se facă mai mult supra ei decit s’a tăcut în timpul it a fost deschisă sesiunea ! Evenimentele însă, cursul lor tot nai repede, iată ce zi cu zi forfect­­ei clarificarea politicei externe a tuturor statelor balcanice. Vizita d-lui Ghenadieff la Lon­­dra şi Paris, declaraţia sa că din­ul ar fi cel dinli­ă în rindurile râs­­ulaţilor dacă s’ar încerca să se tr­­ască Bulgaria împotriva Triplei ntelegeri, ceea ce e cu desăvirşire inposibil — toate acestea sint in­­ficit suficiente că „pericolul bulgar" este departe de a fi ceea ce ar fi soit să fie austro-germanii. .4 început să se deslege ochii şi la Sofia in privinţa şanselor de iz­­’indă ale dublei alianţe. In Grecia, acum după alcătuirea cabinetului Gunaris şi peripeţiile crizei, se poate constata că dacă d­. Venizelos s’a retras, politica lui continuă să domine, ca una, care’şi are rădăcinile adine împlîntate in însesi destinele elenismului. Felul cum intimpină „Le Temps’" noul cabinet grecesc arată că in Franţa guvern şi opinie publică au­ conştiinţa că influenţele germane cari apasă asupra Balcanilor pot da loc la incidente, dar nu pot ră­tăci sentimentul popular, împotriva căruia nu se mai pot face azi răz­boaie, nici chiar dacă suveranii ar risca aşa ceva — ceea ce de­ ase­­menea e foarte indoios. * * * Observafiunile apărute in „Le Temps" asupra noului guvern gre­cesc mai arată că int­evențiile neu­trilor alături de Tripla înțelegere vor fi considerate după momentul in care se vor produce. Acelt (ari neutre cari vor fi ris­cat ceva mai mult intrind in acţiu­ne nu „la momentul oportun" nu­mai pentru ele, ci şi la momentul în care pot fi de un ajutor real, vor pitica, bine­înţeles, formula pre­­tenţiuneî mai serioase. întrebarea: cînd ? va juca un mare rol. Limbagiul din „Le Temps" ara­­ta că diplomatul Triplei înţelegeri se prepară de pe acum să facă o tranşantă deosebire intre acei neu­tri cari vor fi intrat in acţiune fiind­că, convinşi au­-şi slujesc destinele, au înţeles şi folosul pe care-l pot aduce puterilor Triplei înţelegeri şi acei neutrii, cari vor fi intrat în acţiune alăture­ de Tripla Alianţă, fiindcă nu au­ î­ntat putut face altfel. România, în special, prin situaţia ce ocupă în B­ăc­ani, are nevoie de a urm­ări aceste tendinţe ale diplo­maţiei an­glo- mrmco-ruse. De­sigur că evenimentele decid, dar a fi remarcaţi numai de ele, a nu face dovada perspicacitatei și a unei politici cari folosindu-ne nouă în primul rină, să folosească la timp și acelora de cari sunt legate interesele noastre, ar fi o greşala pe care am plăti o destul de scump. Ad. Ricc­olli Garibal­i Copiii marelui Garibaldi luptă în Franța și doi din ei au căzut pe cîm­­pul de onoare. Acum in urmă, cînd generalul a fost la Paris, Franța i-a adus omagiile sale. „Cîts va metr.“ Războiul ia o deslănţuire prea gro­zavă, ca ‘să­ mai poată da loc la cel mai palid zimbet de ironie, sau la cea mai inofensivă glumă .Cînd zi cu zi, mor atitia, zeci de mii de oa­meni tineri, voinici, frumoşi, plini de viaţă şi de speranţă, nu pot privi spre războiă, cei cari sînt spectatorii acestei tragedii, decit cu strîngerea de inimă şi cu jalea cu care toc ui el la nişte ruine sub care zace îngropat tot ce cu o clipit mai înainte era în­treg şi armonios. Şi totuşi, unele buletine ale arma­telor în luptă, te silesc să ridici din umeri şi să rîzi, amar. Asupra luptelor de pe frontul, de ist citeşti adesea şi in buletinele germane, ca şi in cele franceze, fra­ze ca aceasta : „Am înmuiat SO de metri", iar erî telegramă vorbea de o Înaintare de „cîţi­va­ metri!" „Negreşit că nu profanii şi mai a­­les nu cei cari stau liniştiţi acasă, pe cind adlii daft zilnic dovezi de e­­roizm în cele mai oribile lupte cari au existat vreodată, nu aceştia au dreptul de­ a discuta, de a aprecia şi mai ales de a zeflemisi opera extra­ordinar de grea pe care o fac luptă­torii, cu cele mai dureroase sacri­ficii. Totuşi, iată un război­ în care te­legramele iluc în toate colturile 'lu­­mei vestea,glorioasă a unei înaintări de „citiră metri!“ Adică de aci pină la vecinul casei dumitale ! şi pentru, această „înaintare’, ca­re nici ca 'iu e definitivă — căci un contra-alîjc­­iţi răpeşte azi palma de părriftit cucerită erî — ’se prăbuşesc la pămînt seceraţi de mitraliere sau găuriţi de baionete, atitia oameni tineri . Războiul de azi a ajuns literal­mente desgustător ! Mai ales pe fron­tul de Vest el a luat de mult înfăţi­şarea unei toc­ări de carne şi singe pe acelaşi tocător îngust, pe care se... sing­erează cinci unii, cind alţii din bravii soldafi! Unde sint­ marile mişcări strate­gice în cari eroismul soldaţilor să meargă mină ’n mină cu genialitatea militară a generalilor dind loc la lupte cari să rămîie nemuritoare in istoric? Războia de vizuină in care cei mai străluciţi comandanţi nu pot face altceva decit să „cucerească" sail, să piardă „ciţiva metri­­“ Mi­­ne un soldat german sau fran­cez va cşi pe marginea tranşeului şi se va întinde pe pămîntul din faţa sa. A doua zi o telegramă, franceză sau germană, dar mai probabil ger­mană ! — va anunţa: „Am culmi­t metru 87 centime­tri“ —■ lungimea soldatului de gar­dă întins in faţa tranşeului . Maximin Aţi citit moţiunea proprietarilor: ei găsesc că interesele lor n’au­ fost deajuns apărate în parlament şi deci s’au hotărât să înfiinţeze o ligă şi o gazetă, în care scop au şi subscris 400.000 de lei. Nu vom mai discuta dacă au sau nu dreptate, în ce priveşte ,,plângerile“ lor. In această privin­ţă ne-am spus cuvintul. Dar e în adevăr fenomenal să af­firme că n’a avut cine să le apere interesele în parlament. De fapt, majoritatea deputaţilor şi senatori­lor sunt proprietari, căci chiar a­­ceia cari mai au şi alte profesii, au şi moşii. O mai bună reprezentare în parlament nare nici o breaslă, în nici o ţară din lume. Dovada am avut-o şi la sfârşitul ultimei sesiuni, cînd de îndată ce­ au fost în joc interesele pro­prietarilor, aceştia au uitat cu to­tul de „ideile“ şi partidele ce-i des­part şi au procedat solidar. Liga pe care umblă să o înfiinţeze proprietarii există de fapt. Şi nici de gazetă nu prea au nevoie, cînd toate gazetele le publică în exten­so discursurile, moţiunile şî artico­lele. Ia să vedem însă ce se petrece cu ceilalţi, cu ţăranii. Doară e vor­ba şi de dînşiî, căci de asta se plâng proprietarii: că sânt... ex­ploataţi în favoarea ţăranilor. Ei bine, ţăranii nu fac ligi, nu subscriu 400.000 de lei pentru ga­zete tai naibii zgârciţi şi ţăranii noştri !), iar reprezentanţii lor din parlament — căci am zărit acolo oare­cari oameni în cămaşă — n’au şoptit nici un cuvînt în aprinsele discuţii ce a fi marcat sfârşitul se­siunii. Nu este izbitoare această deose­bire? Regimul neo-iobag nu mai satisface pe proprietarii noştri : ei ar dori să ne întoarcem la cel io­­bag-sadea. Sinceritatea prea mare capătă cite­odată numele de ci­­nizm. D-nii proprietari ar trebui să-şi dea seama că în țara asta mai există și alte interese de­cît ale lor. S. T. liga ppiîiilor |Ligi şi romini! Bscovim­i de Dr. EM. SLUŞANSCfft!. Modestele mele rîndurî publicate în „Adeveriri“ din 18 c. au avut poate şi ele un rol neînsemnat in hotărîrea Ligei, de a emite comuni­catul publicat în ziarele din 22 c. Nu mam­ îndoit un singur mo­ment, că acţiunea Ligei cuprinde şi Bucovina, din contră, mi-am expri­mat în articolul meu deplina încre­dere în bărbaţii de stat ai regatu­lui liber. Declaraţia Ligei n’a fost deci nimic nou pentru mine, fiind convins de la început, că numai o omisiune neintenţionată a suprimat numele Bucovinei la aclamarea de la Dacia. Insă declaraţia Ligei a avut alt rezultat, cu totul neaşteptat şi ne­­dorit, însă cu atît mai binevenit. Ziarul contelui Czernin „Ziua” pu­blică in numărul din 23 c. un arti­col sub titlul „Liga şi romînii buco­vineni", în care dă declaraţiunei Ligei o interpretare atît de stupi­dă, încît merită menţiune pentru a demonstra, cum nu se face ziaris­tică. Voi lua pe rînd părţile mai izbitoare din ziarul „Ziua“ şi le voi reduce la adevărata lor valoare. 1) „Se ignorează în mod osten­tativ suferinţele poporului romî­­nesc, îndată ce sunt pricinuite de autorităţile sfintei Rusii“. Purtarea autorităţilor Rusiei „barbare“ poa­te să servească drept model Aus­triei cea cultă. Am cunoscut o par­fa rit fiscocli * Vx *-« »U.JVVU WIIJI UUWU* vina şi voia publica cele petrecute în broşură, peste cîteva zile“. Constat însă de pe acuma, că purtara ruşilor, cari se aflau în ţară duşmană, a fost pentru popu­laţie cu mult mai părintească decît cea a guvernului austriac. Pe cînd sub guvernul Austriei populaţiunea civilă azi moare de foame, ruşii a­­duceau cu sine convoiuri întregi de alimente­, cari erau desfăcute pe preţuri ridicole, iară la săraci dis­tribuite în mod gratuit. Şi dacă în Bucovina de sud s’au petrecut u­­nele cazuri de violenţă, ele nu se pot atribui ruşilor, ci faimoşilor Au­rel Onciu­ şi Eduard Fischer, cari au­ înarmat ţărani şi i-au trimis contra armatelor regulate ruseşti, formînd astfel corpuri de francti­rori. 2) „Dar Bucovina, sub adminis­traţia austriacă a fost şi este un centru de cultură romînească, un Pămînt pe care romînii au putut trăi şi desvolta în limba şi legea lor“. O maî mare sfruntare a ade­vărului nici că se poate. Undft este acea­ cultură romineriscă ? Unde este desvoltarea noas­tră în limba şi legea noastră ?. Dacă ne mai menţinem ca rominii, o datorim vigoare! noastre proprii şi iniţiativei particulare, căreia i se datoresc toate instituţiunile ro­­mîneştî din Bucovina. Pe cind­ la încorporarea Bucovinei eram ' 56, m­ii romîni iată de cam 10 mii ru­teni, azi suntem 273 mii romî­nî iată de 305 mii ruteni ; deci noî ne-am înmulţit de 5 ori, iată rute­nii cam de 30 ori ! Şi cine nu cu­noaşte luptele, ce trebuia să te de­cemn pentru fiecare cla.'să a­i noi şcoli primare ? Cine nu ştie, cite jertfe am adus pentru crearea şi întreţinerea instituţiunilor, societă­ţilor, internatelor romîneşti ? Toa­te autorităţile publice funcţionează numai nemţeşte, orice instituţie r­o­mînească e combătută cu cea mai ntare înverşunare. la Universitate n am putut obţine pînă azi o Cate­dră Pentru istoria romînilor, ave­rea bisericească serveşte pentru cazărmi etc. Înainte cu cîtîva anii un candidat s’a supus examenelor riguroase, pentru a obţine diploma de doctor din limba romină. Profe­sorul de limba şi literatura romina­ de atunci, veteranul I. Q. Sbiera, a pus întrebările, fireşte, în limba ro­mina. Atunci decanul facultăţii îi­l’f-Ti mmtrau rn i° a-j «Î ____ a »di ouH.ui o« ti*m wAdu^nu.. m limbă germană, universitatea fi­ind germană. Se poate o anomaliei mai mare ? Să dai examenul de romina în nemţeşte ! Nevoind să se supună Sbiera, a trebuit să pă­răsească sala de examen, iară­ can­­­didatul a fost examinat nemţeşte de profesorul Friedwagner, titularul catedrei pentru limbile romanice, actual profesor la universitatea din Frankfort p. M. Candidatul respec­tiv a fost Nicu Cotlarciuc,­ doctor in teologie şi filosofie. Iată desvol­tarea noastră în Austria ! 3) „Asupra modului cum ca­covina­ a fost anexată, orice dis­cuţie nu poate fi decît platonică“.. Nu vă convine discuţia? Pentru noi e reală, căci hoţia de atunci tae azi brazdă adîncă în corpul neamului şi prin toată Europa nostru, ....... ............... pentru un împărat delirant ! 4) „Dacă comitetul Ligei a gâsit cu cale să deschidă acest proceg (al răpirii Bucovinei), apoi cea mai Citiți continuarea in n»* gîmsall­a. Adeve rupi Teama! „La Politique“ își ascunde rau bu­curia ce i-a cauzat demisia d-luî Costinescu. O singură teamă are­ aceea ca nu cum­va să i’evit asupra ei!.... Afacere de onoare . In urma telegramei d-luî Marcel Bastache, care stabileşte „tapajul" de 500 lei al pacientului Teodor Rfi­ş­­canu, aliatul lui Procopsiţi, asupra d.lui George Mavrocordat. Prostul „Independenţei“ via cere d-lor dr. Slătineanu şi Al. Săutescu să de­clare că bine a făcut d. Gr. P. P. Carp ieşind pe teren cu numitul „tapeur“, căci un asemenea tip „re­levă de codul de onoare“!!.... Incidentul A-Pau-Paul! Oficioasele d-lui Mar­ghiloman nu au suflat nicî pină azi de un anume comunicat al „Epo­­cei“ asupra incidentului Pau-Mar­­ghiloman. — Pourquoi, ma ser?!Rigole«» SIDE.ASI# Mărtu­elile nedefinite şi fără con­secinţă, cam­ aui loc, pe tot froniul occidental, atît din partea germa­nilor, cît şi a aliaţilor fac să nască întrebarea dacă, toate aceste sacri­ficii, au vre­un scop, dacă coman­damentul e conştient de desvolta­­rea lor, sau se suportă ca im­act fa­tal, provocat de apropierea la care se găsesc, ce! do! adversar!, imul de altul. Bătălia e singurul mijloc de a a­­tinge scopul ce se urmăreşte, adică de a distruge armata inamică, sau de a o pune în imposibilitate de a continua orice rezistenţă. Această definiţiune impune ime­diat condiţiunile tactice ale bătălii, care sunt : Legătura, coeziunea, repartiţia forţelor în funcţiune de scopul ce vrem să-l atingem, voinţa de a învinge şi posibilitatea de a exploata mai departe succesul. Pe frontul occidental se pare că soldaţii luptă numai pentru cuceri­rea unei tranşele oarecare, căci nu se vede utilitatea tactică a acestor încăerări continue. Afară de asta, nu e legătură, între acţiunea unui sector şi fronturile vecine . De pildă, pe cînd se da lupta crîncena de la Soissons, la St. Menehould şi Noyon era linişte. A ataca, sau a respinge un atac e în adevăr un rezultat, dar care nu devine util de­cît, dacă succesul este exploatat mai departe. Distribuirea forţelor în adâncime, aşezarea lor raţionala, permit realizarea acestui scop ini­țial al luptei. Este de datoria celui ce comandă, de a prevedea toate întâmplările ce se vor produce în zona sa de acţiune şi să fie gata a le face faţă, fie că aceste întîmplări iau naştere din propria sa iniţiati­va, fie din aceia a inamicului. * Cu siguranţă că, întinderea fron­tului, care e caracteristica bătălii­lor actuale, e contra concepţiunii strînse a bătălii şi aceasta poate fi un pericol. Întinderea poate fi realizată în paguba adîncimiî şî priiţ, urmare, puterii de acţiune. E drept că nu avem nevoie de puteri peste tot, după cum ar fi lucru ne­socotit de a căuta să avem în toa­te, punctele, superioritate asupra i­­namiculuî. Terenul e primul factor, care trebue să influenţeze, împărţi­rea forţelor. E un altul însă, care îi e superior şi care porneşte de la Menţiunile de manevră ale şefului, de la ideia lui ofensivă, care caută să realizeze în cele mai bune con­­diţiuni, Unta e tactică ce­ vrea să obţină. Fronturile mari, dau naştere la operaţiuni parţiale, ca acelea ce au loc pe frontul occidental. Fie-unî permis dia spune că, orice acţiu­ne de rǎzboiu, generală sau parţia­lă, trebue condusă după regule ca­ri să aibe de ţinta­ un scop final, iar nu o ripostă automatică, care prin pierderile ce provoacă, devine pe­riculoasă. in principiu, atîta timp cît un a­­tac, n’a sfărîmat toate rezistenţele şi n’a determinat retragerea şi apoi, fuga inamicului, n’a făcut nimic, ci e un sacrificiu inutil. Trebue o intimă legătură, intre direcţie şi execuţie. Direcţiei îi vi­ne sarcina de a concepe planurile celei mai bune întrebuinţări de mijloace şi adoptării lor judicioasă, la circumstanţe. In cea ce priveşte execuţia, trebue avut în vedere că, orice atac, tre­bue susţinut pe aripile sale. El tre­bue să progreseze fără să aibe gri­le de flancuri. Susţinerile şi rezer­vele sale parţiale trebue să fie gata a intra în acţiune. In afara de asta, rezerva generală, care e organul comandamentului superior, trebue să fie gata a face faţă neprevăzu­tului, să exploateze reuşita, să îm­piedice unele nereuşite de a deveni o înfrîngere. Un atac bine preparat, şi ca con­cepţie şi ca execuţie, trebue să re­­uş­ască, dacă dispune de mijloace necesare. Dacă, în raport cu aceste prin­cipii, examinăm împărţirea trupe­lor, pe frontul occidental, vedem că ele sunt în parte respectate, mai ales în ceia ce priveşte împărţirea trupelor pe diferite sectoare, în ra­port cu terenul şi cu situaţia sa strategică. Totuşi trebue observat că luptele ce se dau, au un carac­ter de automaticism şi că, pină a­­cuma nici germanii nici aliaţii n’au ştiut să îngrămădească intr’un punct, mijloace superioare acelora ale inamicului, pentru a-l putea zdrobi. Aceiaşi învinuire se poate aduce şi generalului Hindenburg, care, cu toată măestria lui de a întrebuinţa căile ferate şi cu toată furia cu ca­re atacă pe ruşi,­n’a ajuns încă, să întrunească, pe o porţiune a fron­tului săfi, o masă suficientă, care să învingă capacitatea de rezisten­ţă a ruşilor. Această eroare de apreciaţiune s’a repetat în toate încercările sale ofensive şi e cauza principală a nereuşiţii sforţărilor sale. N* F 9sm ATHIA Ţara are imperioasă nevoe de tri­butul cel mare, i­ vom da. Cel puţin o treime din neamul ro­mânesc, este expusă sub ochii noş­tri la desnaţionalizare. De şase luni de zile sîngele curge în abundenţă, din mii şi zeci de mii fii de ai lui Traian, pentru salvarea şi gloria fi­ilor lui Atila. Insăşi existenta Pa­triei mume este ameninţată pe vii­tor, prin izolare şi reducere de forte şi teritoriu, fără speranţă de mân­tuire, maî apoi, cînd vom deveni maî mici, mai puţini. Trebue să ne apărăm Patria. Patria e numai atunci bine apă­rată, cînd toţi fii ei sínt gata a’şî da sufletul şi viaţa pentru ea. Cînd nu­mai unii sînt dispuşi la jertfa sîn­­geluî, iar alţii filozofează şi se sus­trag, Patria e rău apărată. O patrie rău apărată, faţă de o alta bine apă­rată, matem­­aliceşte, este expusă la catastrofă. O parte din fii Patriei, ne dăm, de fapt, cel mai mare tribut pentru salvarea eî, --căci de aproa­pe 2 ani de zile, dela expediţia in Bulgaria şi concentrările continue, mai ales pentru noi cei din trupe de acoperire, — ne-am jertfit carierile libere si existenta; pe cînd, alătu­rea de noi, stropindu-ne cu noroi şi indiferentă „de factori răspunză­tori“, alţii, se ocupa de furnituri grase, de vagoane a una mie lei tranzitul, de benzină, de neutralita­te, etc., etc. Le ştim, dar le trecem toate. E timpul sa devenim cu toţiî maî solidari la jertfe, pentru ca mai tir­­ziii, să nu fie prea tirziă. — şi ca să nu se zică: — Patria e pentru unii „mumă“ şi neutru alţii -„ciumă“!... # Cum stăm? — De jur-împrejur sîntem aproa­pe gîtuiţî între cele două mari gru­pe de beligeranţi—panslaviştî, pan­­germanişti — al căror conflict de influenţă şi cucerire durează de se­cole şi care pară că de astădată se va rezolvi, măcar în parte, în fa­voarea unuia d­in cei doi • giganţi. Unul din monştri vrea să se întin­dă... spre Apus; celalt vrea acelaş lucru... spre Răsărit. Intre ciocan şi nicovală, sîntem noi. Aceasta e rea­litatea. Probă? — Trup din trupul nostru, la ruşi — Basarabia: trup din trupul nostru la nemţi, ameste­caţi cu unguri —­ Transilvania, Bu­covina. Şi dacă. ferească sfîntuî, eî ar putea, cădea de acord, ca în­tre­ de GEORGE &KARLET *—_____ , şi noi am dispare ca stat. Deocam­dată aceasta este exclus, dar inter­« (iile şi unuia şi altuia sint vădite. Cum ne putem menţine? 7 Prin noi înşine, in primul loc, avînd toti fii Patriei sufletele unite spre apărarea neamului şi altindu­­ne, forţat, cu unii, contra celorlalţi Ce trebue să cintărească in ate-i gerea „aliatului forţat“? — Aci încep divergentele: unii partizanii unora, alţii ai altora, alţii neutrali. Asupra unui singur lucru cred că am­ putea cadea cu toţii de acord: să fim partizanii noştri pro­­prii. .Noi trebue să ne urmărim uni­tatea etnică. Revendicări insă a­­vem de realizat şi dela unii şi dela alţii. — De unde trebue să luăm întîî?. 7 De unde avem mai mulţi fraţi, cari abandonaţi azi, mîine nu vor mai fi. Neavîndu-î cu noî, fatal vor­ deveni bloc contra noastră, alăturea de unguri şi nemţi, cari învingând de astădată, nu vor maî fi nicioda­tă răpuşi. Deci, cu toate forţele noastre, trebue să luptăm a impie­­dica această ipoteză. ...Că rusul e hrăpăreţ, sălbatec, iară scrupul? — Dar noi nu-1 sal­­văm pe el, ci viitorul nostru. Noi ne salvăm pe noi şi „Latinitatea“, în fruntea căreia trebue să străluceas­că întotdeauna marea şi generoasa soră latină, Franţa. Dacă intîmplă­­tor rusul e alăturea de Franţa azi dacă Tain găsit aici, nu înseamnă, că noi am uitat ce ne datorește! Vai veni odată răfuiala, ea e un mers, căci timpul tiranilor şi a coglome­i ratelor a trecut: „fuit quondam“. Dacă am face altfel, n’am fl­att curentul vremilor actuale și a cur­sului lor viitor. In adevăr, pe lingă multe rele, se degajează ceva burt din acest mare şi unic conflict mon­dial: ideea naţionalităţilor şi dem membrarea coglomeratelor. Aş® dictează Istoria: a perit Athena, ai înviat Roma, erî a răposat Turcia,, azi e rindul Austriei şi miîne a! Rom­­ieî. Iată evoluţia, iată realitatea. Să nu ne temem prea tare de ruşi, fatal eî sint în declin, dacă n’au pu­tut să se im­pue prin civilizaţie şi putere morală pină azi, ceeace n’au Putut realiza în decurs de secole, este imposibil să făptuiască de acî înainte. Popoarele nu se maî con­duc de forţa materială, ci numai de puterea morală. — ------------------------------a ut ire- - -------— ' i ■ cut cu Polonia, unul ar înghiți Moi- U*»iț* ^continuarea ist par­dova, pînă la Carpați, celalt ★

Next