Adevěrul, martie 1915 (Anul 28, nr. 10046-10075)
1915-03-01 / nr. 10046
Farlsm®aial Parlamentul s’a închis. întrebarea este, dacă n'ar fi fost maî bine sa nu se fi deschis de loc ? In adevâr. n a fost sesiune parlamentară mai lipsită de interes, mal anostă, mai deșartă. Dacă, după douăzeci de ani, istoricul, va căuta să se* * documenitieze, in privința pregătire! spiritelor din această epocă tulburată, desigur că aceasta nu va putea-o face din dezbaterile parlamentare. Toate chestiunile au fost ciudate, toate problemele sofisticate, toate avînturile emasculate. Intre guvern şi partidele de opoziţie, s’a alcătuit urita compertiune a tăcere!, aşa că azi dupăşase luni de război european, de zbucium sufletesc, de luptă sterilă, astăzi, ca şi acum şase luni, noi ne întrebăm, dacă intrăm? ori nu Intrăm ?, dacă mergem cu Tripla înţelegere, ori dacă răminem şi de acum înainte satelit! slugarnici ai Austro-termanie! ? • • • Nu am cerut şi nu cerem nici acum, ca guvernul să vorbească fără de folos — şi înţelegem perfect că pisica nu prinde şoareci, purtând clopoţei la git. Dar în prima linie, cea dinţii învinuire ce am făcut, facem- şi vom face guvernuluî d-lul I. Brătianu, este că n’a intrat la timp în acţiune, imediat după căderea Lemberguîui—şi al doilea că a demoralizat şi a dezorientat opinia publică. Ori a•cc'aMa virul îîu î sc piîîcs pune în sarcină, dacă ar fi ştiut să procedeze în chip patriotic, dacă ar fi ştiut şi voit să ţină aprins focul sacru al turci, dacă i-ar fi dat speranțele la cari avea dreptul, în sfirșit dacă cel pulin, în iinia de conduită a neutralitateî sale, prin conduita Iui n’ar fi făcut să creadă tara, că nu-î de Ioc exclus ca să atirne din parte-ne cumpăna spre Austro-Jermania, • • & Bine înțeles, că de această operă pe demoralizare şi de emasculare, nici opoziţia n’a fost străină. Mai tirult încă şi opoziţia s’a făcut complicea guvernului, opoziţia i-a dat mereu termene noul, opoziţia ori s’a lăsat să fie înşelată de guvern, ori s’a făcut părtaşe la înşelarea opiniei publice. Şi naivii cari aşteptau ca cel puţin din dezbaterile parlamentare, să ţâşnească lumina, îmbărbătarea şi orientarea, timp de trei luni de zile au asistat la această ruşine, care se chiamă Parlamentul turci, fără ca echivocul să se fi explicat, fără ca opoziţia să fi spus lămurit, cel puţin atât, că are încredere în guvern, fiind că guvernul a apucat calea cea buna. In parlamentiul ţarei româneşti, pe aceste vremuri mari, opoziţia a păstrat o tăcere ruşinoasă, guvernul a declarat în chip ostentativ şi cinic că nu va răspunde la nici o întrebare, concernînd politica externă, iar cei cîtîva parlamentarî independentî, cari au ridicat glasul — $i-au făcut datoria — dar fără să poată înlătura si ritsîpi echivocul care ne strînge în cleştele lui de o jumătate de an. In aceste împrejurări, e foartebine, că Parlamentul s’a închis. Ţara a ciştigat cel puţin atâta, că nu se va vorbi, de idealul nostru naţional şi ceva maî mult, că poate mâine, când guvernul d-luî Brunianu, scăpat de Parlament, va crede că chiar glasul presei şi al opiniei publice — strică neutralităţii sale ruşinoase şi părtinitoare pentru austro-germaniî, guvernul zic, poate să aplice legea stăreî de asediu şi să pună căluş tuturor „nebunilor” cari mai speră şi au curagiul să-şi spună sus şi Tare năzuinţele lor. Tot a făcut ceva bine Farlamentui. A dat d-lui Brătianu legea stărei de asediu, ca să-i dea mijlocul să-şi desăvârşească acţiunea sa de enervare şi de ruşine. Const. Mille Guvernul grecesc în noul cabinet grecesc, deportantul marinei a fost Încredinţatul Biratos, care a mai fost mittru de marină în guvernul Veeos. Mai întâi partizan devotat acestuia, s’a despărţit de dînîn Noembrie 1913 şi i-a deveni duşman neîmpăcat. Stratos NAZ BITI ! ACCIDENTUL LUI JENICAi După ce s'a închis Parlamentul, micul nostru Jeni că Trage'n aer, gicomanctat de la vr'un „tapeur" a comunicat asupra accidentului del Cameră, cînd i sa dat votul nul d simpatic. ..D-nu Procopsiți nefăcind part din guvern (de-odarndktâ! Totul n e încă pierdut!) — proectul comi net T.Măgurele fiind prezentat d ministrul de interne, zice comunicatul Iul Jfintcă, rostul unei manifetați ostile, nu s'ar prea vedea“. Cum sar zice, Jenică Trage'n ac vrea să arunce votul nul asupri d lui Vasilica Mortun, pedepsindu că n’a venit să'l salveze de cît dupi ce nulitatea lovise pe Jentcâl! Vrea sä fie utit cu ministrul d interne amicul Jentcă — dar a fos mai fin cu el d-na Vasilică, Morțun Pac. Demonstration semnificative Dacă intr’adevăr d. Costinesn nare alt motiv, mai grav, decit cele petrecute erî in parlament, pert tru a se retrage din guvern, e suficientă demonstrativen care a făcut-o și după ce se va asigura, pe altă cale, de prohibirea cerută, să-și retragă demisiunea. Intr’adevăr acum iese la iveală şi mai bine ci singe rău face prezenţa d-luî Costinescu in guvern şi mai ales in capul departamentului finanţelor tuturor ungurilor, austriacilor şi germanilor cum şi partizanilor unei politici externe alături de dubla alianţă. Toate foile d-lor von dem Busche și Czernin, inclusiv foile d-lui Marghiloman, jubilează! E o adevărată plăcere să citești comentariile acestei presse asupra demisiei d lui Costinescu. „Ziua" d-nuluî Czernin spune că la Cameră s’a jucat o comedie, că demisia d-lui Costinescu e un fel de bluff", că in cele din urmă ministrul de filiante s’ar resgindi, că dacă intr’adevăr se va retrage atunci guvernul se va... întări! Cealaltă foaie, a d-lui von dem Busche, e maî îndrăzneaţă şi afirmă că d. Brătianu era de mult revoltat de politica economică a d-lui Costinescu şi că acum ia scos pur şi simplu din guvern. In fine foile d-luî Marghiloman sunt ceva mai... diplomatice : ascund bucuria şi prin ironii vor să ambiţioneze pe ministrul de finanţe ca sa-şi menţina demisia! Ce dovedesc toate aceste demonstrating din partea oficioaselor austro -germane cum şi din partea oficioaselor d-luî Marghiloman ? Dovedesc în chip strălucit că d. Costinescu intr’adevăr reprezintă o politică in guvernul d-lui Brătianu, că întreaga activitate desfăşurată de d-sa la departamentul finanţelor a fost îndrumată dela început intr’o anumită direcţiune şi cu un anumit ţel: pregătirea ţarei pentru marele eveniment pe care l aşteaptă cu nerăbdare neamul romînesc. Aşa fiind n’ar fi o mare greşalâ politică din partea d-luî Costinescu dacă ar înlesni un joc al nemţilor ? Nemţii se laudă că au mîncat pe Venizelos, că vor da jos pe Salatidru şi dacă le va reuşi şi lovitura din Rominia, cu certitudine că in celelalte state neutre vor spun că tot ei au mimat şi pe Costinescu! Prin urmare dacă intr’adevăr d. Costinescu nare cuvinte maî puternice pentru retragerea sa din guvern decit incidentele din parlament, atunci fireşte că n’ar trebui să lase impresiunea că a fost... mîncat de nemţi cu bine-voitorul concurs al d luî Brătianu. Mărturisim că nu ne vine să credem că inrîurirea dublei alianţe ar putea merge pină acolo in cit să se amestece şi în alcătuirile ministeriale dela noi. Ar fi o foarte dureroasă decădere a suveranităţeî noastre naţionale. Dar dacă mai relevăm asemenea bănuieli este că d-niî Czernin şi von dem Busche fac la noi şi o deşănţată politici internă şi o fac fiindcă s’au găsit ticăloşi cari s’au pus în serviciul lor cum şi politiciani ambiţioşi şi inconştienţi cari fac un fel de „snobism" din filo-germanismul nostru In aceste condiţiuni plecarea din guvern a d-lui Costinescu va fi exploatată cu neruşinare de către uneltele legatimelor dublei alianţe. Campania a şi început erî de către foaia cea mai mizerabilă a d-luî von dem Busche, foaie care acoperă de luni de zile cu injurii, calomnii şi trivialităţi pe unul din cei mai de seamă şi respectabili bărbaţi ai ţatei şi această campanie, spre culmea ironiei, se duce sub paza gardiştilor cari înconjoară redacţiile acestor imunde pamflete ! D. Costinescu are acum o îndatorire patriotică şi mai mare decit cea dovedită pină acum : are îndatorirea de-a răminea la postul său şi de-a se împotrivi cu o şi maî mare străşnicie acţiunei nemţeşti dela noi sub orice formă s’ar desfăşura şi mai ales sub forma acaparărilor economice. Să sperăm că așa va proceda d. Costinescu dacă, o repetăm, d-sa n’are alte motive mai grave cari l’a determinat să plece din guvern. A. W. % Cind? ~ Iată marea întrebare pentru Neutrii ! — Iaptul că parlamentul s’a închis ii poate să aibă prea multă vise inițiate în ce privește clarificarea oliticeî noastre externe, întru cit cu neputință să se facă mai mult supra ei decit s’a tăcut în timpul it a fost deschisă sesiunea ! Evenimentele însă, cursul lor tot nai repede, iată ce zi cu zi forfectei clarificarea politicei externe a tuturor statelor balcanice. Vizita d-lui Ghenadieff la Londra şi Paris, declaraţia sa că dinul ar fi cel dinliă în rindurile râsulaţilor dacă s’ar încerca să se trască Bulgaria împotriva Triplei ntelegeri, ceea ce e cu desăvirşire inposibil — toate acestea sint inficit suficiente că „pericolul bulgar" este departe de a fi ceea ce ar fi soit să fie austro-germanii. .4 început să se deslege ochii şi la Sofia in privinţa şanselor de iz’indă ale dublei alianţe. In Grecia, acum după alcătuirea cabinetului Gunaris şi peripeţiile crizei, se poate constata că dacă d. Venizelos s’a retras, politica lui continuă să domine, ca una, care’şi are rădăcinile adine împlîntate in însesi destinele elenismului. Felul cum intimpină „Le Temps’" noul cabinet grecesc arată că in Franţa guvern şi opinie publică au conştiinţa că influenţele germane cari apasă asupra Balcanilor pot da loc la incidente, dar nu pot rătăci sentimentul popular, împotriva căruia nu se mai pot face azi războaie, nici chiar dacă suveranii ar risca aşa ceva — ceea ce de asemenea e foarte indoios. * * * Observafiunile apărute in „Le Temps" asupra noului guvern grecesc mai arată că intevențiile neutrilor alături de Tripla înțelegere vor fi considerate după momentul in care se vor produce. Acelt (ari neutre cari vor fi riscat ceva mai mult intrind in acţiune nu „la momentul oportun" numai pentru ele, ci şi la momentul în care pot fi de un ajutor real, vor pitica, bineînţeles, formula pretenţiuneî mai serioase. întrebarea: cînd ? va juca un mare rol. Limbagiul din „Le Temps" arata că diplomatul Triplei înţelegeri se prepară de pe acum să facă o tranşantă deosebire intre acei neutri cari vor fi intrat in acţiune fiindcă, convinşi au-şi slujesc destinele, au înţeles şi folosul pe care-l pot aduce puterilor Triplei înţelegeri şi acei neutrii, cari vor fi intrat în acţiune alăture de Tripla Alianţă, fiindcă nu au întat putut face altfel. România, în special, prin situaţia ce ocupă în Băcani, are nevoie de a urmări aceste tendinţe ale diplomaţiei anglo- mrmco-ruse. Desigur că evenimentele decid, dar a fi remarcaţi numai de ele, a nu face dovada perspicacitatei și a unei politici cari folosindu-ne nouă în primul rină, să folosească la timp și acelora de cari sunt legate interesele noastre, ar fi o greşala pe care am plăti o destul de scump. Ad. Riccolli Garibali Copiii marelui Garibaldi luptă în Franța și doi din ei au căzut pe cîmpul de onoare. Acum in urmă, cînd generalul a fost la Paris, Franța i-a adus omagiile sale. „Cîts va metr.“ Războiul ia o deslănţuire prea grozavă, ca ‘să mai poată da loc la cel mai palid zimbet de ironie, sau la cea mai inofensivă glumă .Cînd zi cu zi, mor atitia, zeci de mii de oameni tineri, voinici, frumoşi, plini de viaţă şi de speranţă, nu pot privi spre războiă, cei cari sînt spectatorii acestei tragedii, decit cu strîngerea de inimă şi cu jalea cu care toc ui el la nişte ruine sub care zace îngropat tot ce cu o clipit mai înainte era întreg şi armonios. Şi totuşi, unele buletine ale armatelor în luptă, te silesc să ridici din umeri şi să rîzi, amar. Asupra luptelor de pe frontul, de ist citeşti adesea şi in buletinele germane, ca şi in cele franceze, fraze ca aceasta : „Am înmuiat SO de metri", iar erî telegramă vorbea de o Înaintare de „cîţiva metri!" „Negreşit că nu profanii şi mai ales nu cei cari stau liniştiţi acasă, pe cind adlii daft zilnic dovezi de eroizm în cele mai oribile lupte cari au existat vreodată, nu aceştia au dreptul de a discuta, de a aprecia şi mai ales de a zeflemisi opera extraordinar de grea pe care o fac luptătorii, cu cele mai dureroase sacrificii. Totuşi, iată un război în care telegramele iluc în toate colturile 'lumei vestea,glorioasă a unei înaintări de „citiră metri!“ Adică de aci pină la vecinul casei dumitale ! şi pentru, această „înaintare’, care nici ca 'iu e definitivă — căci un contra-alîjciţi răpeşte azi palma de părriftit cucerită erî — ’se prăbuşesc la pămînt seceraţi de mitraliere sau găuriţi de baionete, atitia oameni tineri . Războiul de azi a ajuns literalmente desgustător ! Mai ales pe frontul de Vest el a luat de mult înfăţişarea unei tocări de carne şi singe pe acelaşi tocător îngust, pe care se... singerează cinci unii, cind alţii din bravii soldafi! Unde sint marile mişcări strategice în cari eroismul soldaţilor să meargă mină ’n mină cu genialitatea militară a generalilor dind loc la lupte cari să rămîie nemuritoare in istoric? Războia de vizuină in care cei mai străluciţi comandanţi nu pot face altceva decit să „cucerească" sail, să piardă „ciţiva metri“ Mine un soldat german sau francez va cşi pe marginea tranşeului şi se va întinde pe pămîntul din faţa sa. A doua zi o telegramă, franceză sau germană, dar mai probabil germană ! — va anunţa: „Am culmit metru 87 centimetri“ —■ lungimea soldatului de gardă întins in faţa tranşeului . Maximin Aţi citit moţiunea proprietarilor: ei găsesc că interesele lor n’au fost deajuns apărate în parlament şi deci s’au hotărât să înfiinţeze o ligă şi o gazetă, în care scop au şi subscris 400.000 de lei. Nu vom mai discuta dacă au sau nu dreptate, în ce priveşte ,,plângerile“ lor. In această privinţă ne-am spus cuvintul. Dar e în adevăr fenomenal să affirme că n’a avut cine să le apere interesele în parlament. De fapt, majoritatea deputaţilor şi senatorilor sunt proprietari, căci chiar aceia cari mai au şi alte profesii, au şi moşii. O mai bună reprezentare în parlament nare nici o breaslă, în nici o ţară din lume. Dovada am avut-o şi la sfârşitul ultimei sesiuni, cînd de îndată ce au fost în joc interesele proprietarilor, aceştia au uitat cu totul de „ideile“ şi partidele ce-i despart şi au procedat solidar. Liga pe care umblă să o înfiinţeze proprietarii există de fapt. Şi nici de gazetă nu prea au nevoie, cînd toate gazetele le publică în extenso discursurile, moţiunile şî articolele. Ia să vedem însă ce se petrece cu ceilalţi, cu ţăranii. Doară e vorba şi de dînşiî, căci de asta se plâng proprietarii: că sânt... exploataţi în favoarea ţăranilor. Ei bine, ţăranii nu fac ligi, nu subscriu 400.000 de lei pentru gazete tai naibii zgârciţi şi ţăranii noştri !), iar reprezentanţii lor din parlament — căci am zărit acolo oarecari oameni în cămaşă — n’au şoptit nici un cuvînt în aprinsele discuţii ce a fi marcat sfârşitul sesiunii. Nu este izbitoare această deosebire? Regimul neo-iobag nu mai satisface pe proprietarii noştri : ei ar dori să ne întoarcem la cel iobag-sadea. Sinceritatea prea mare capătă citeodată numele de cinizm. D-nii proprietari ar trebui să-şi dea seama că în țara asta mai există și alte interese decît ale lor. S. T. liga ppiîiilor |Ligi şi romini! Bscovimi de Dr. EM. SLUŞANSCfft!. Modestele mele rîndurî publicate în „Adeveriri“ din 18 c. au avut poate şi ele un rol neînsemnat in hotărîrea Ligei, de a emite comunicatul publicat în ziarele din 22 c. Nu mam îndoit un singur moment, că acţiunea Ligei cuprinde şi Bucovina, din contră, mi-am exprimat în articolul meu deplina încredere în bărbaţii de stat ai regatului liber. Declaraţia Ligei n’a fost deci nimic nou pentru mine, fiind convins de la început, că numai o omisiune neintenţionată a suprimat numele Bucovinei la aclamarea de la Dacia. Insă declaraţia Ligei a avut alt rezultat, cu totul neaşteptat şi nedorit, însă cu atît mai binevenit. Ziarul contelui Czernin „Ziua” publică in numărul din 23 c. un articol sub titlul „Liga şi romînii bucovineni", în care dă declaraţiunei Ligei o interpretare atît de stupidă, încît merită menţiune pentru a demonstra, cum nu se face ziaristică. Voi lua pe rînd părţile mai izbitoare din ziarul „Ziua“ şi le voi reduce la adevărata lor valoare. 1) „Se ignorează în mod ostentativ suferinţele poporului romînesc, îndată ce sunt pricinuite de autorităţile sfintei Rusii“. Purtarea autorităţilor Rusiei „barbare“ poate să servească drept model Austriei cea cultă. Am cunoscut o parfa rit fiscocli * Vx *-« »U.JVVU WIIJI UUWU* vina şi voia publica cele petrecute în broşură, peste cîteva zile“. Constat însă de pe acuma, că purtara ruşilor, cari se aflau în ţară duşmană, a fost pentru populaţie cu mult mai părintească decît cea a guvernului austriac. Pe cînd sub guvernul Austriei populaţiunea civilă azi moare de foame, ruşii aduceau cu sine convoiuri întregi de alimente, cari erau desfăcute pe preţuri ridicole, iară la săraci distribuite în mod gratuit. Şi dacă în Bucovina de sud s’au petrecut unele cazuri de violenţă, ele nu se pot atribui ruşilor, ci faimoşilor Aurel Onciu şi Eduard Fischer, cari au înarmat ţărani şi i-au trimis contra armatelor regulate ruseşti, formînd astfel corpuri de franctirori. 2) „Dar Bucovina, sub administraţia austriacă a fost şi este un centru de cultură romînească, un Pămînt pe care romînii au putut trăi şi desvolta în limba şi legea lor“. O maî mare sfruntare a adevărului nici că se poate. Undft este acea cultură romineriscă ? Unde este desvoltarea noastră în limba şi legea noastră ?. Dacă ne mai menţinem ca rominii, o datorim vigoare! noastre proprii şi iniţiativei particulare, căreia i se datoresc toate instituţiunile romîneştî din Bucovina. Pe cind la încorporarea Bucovinei eram ' 56, mii romîni iată de cam 10 mii ruteni, azi suntem 273 mii romînî iată de 305 mii ruteni ; deci noî ne-am înmulţit de 5 ori, iată rutenii cam de 30 ori ! Şi cine nu cunoaşte luptele, ce trebuia să te decemn pentru fiecare cla.'să ai noi şcoli primare ? Cine nu ştie, cite jertfe am adus pentru crearea şi întreţinerea instituţiunilor, societăţilor, internatelor romîneşti ? Toate autorităţile publice funcţionează numai nemţeşte, orice instituţie romînească e combătută cu cea mai ntare înverşunare. la Universitate n am putut obţine pînă azi o Catedră Pentru istoria romînilor, averea bisericească serveşte pentru cazărmi etc. Înainte cu cîtîva anii un candidat s’a supus examenelor riguroase, pentru a obţine diploma de doctor din limba romină. Profesorul de limba şi literatura romina de atunci, veteranul I. Q. Sbiera, a pus întrebările, fireşte, în limba romina. Atunci decanul facultăţii îil’f-Ti mmtrau rn i° a-j «Î ____ a »di ouH.ui o« ti*m wAdu^nu.. m limbă germană, universitatea fiind germană. Se poate o anomaliei mai mare ? Să dai examenul de romina în nemţeşte ! Nevoind să se supună Sbiera, a trebuit să părăsească sala de examen, iară candidatul a fost examinat nemţeşte de profesorul Friedwagner, titularul catedrei pentru limbile romanice, actual profesor la universitatea din Frankfort p. M. Candidatul respectiv a fost Nicu Cotlarciuc, doctor in teologie şi filosofie. Iată desvoltarea noastră în Austria ! 3) „Asupra modului cum cacovina a fost anexată, orice discuţie nu poate fi decît platonică“.. Nu vă convine discuţia? Pentru noi e reală, căci hoţia de atunci tae azi brazdă adîncă în corpul neamului şi prin toată Europa nostru, ....... ............... pentru un împărat delirant ! 4) „Dacă comitetul Ligei a gâsit cu cale să deschidă acest proceg (al răpirii Bucovinei), apoi cea mai Citiți continuarea in n»* gîmsalla. Adeve rupi Teama! „La Politique“ își ascunde rau bucuria ce i-a cauzat demisia d-luî Costinescu. O singură teamă are aceea ca nu cumva să i’evit asupra ei!.... Afacere de onoare . In urma telegramei d-luî Marcel Bastache, care stabileşte „tapajul" de 500 lei al pacientului Teodor Rfişcanu, aliatul lui Procopsiţi, asupra d.lui George Mavrocordat. Prostul „Independenţei“ via cere d-lor dr. Slătineanu şi Al. Săutescu să declare că bine a făcut d. Gr. P. P. Carp ieşind pe teren cu numitul „tapeur“, căci un asemenea tip „relevă de codul de onoare“!!.... Incidentul A-Pau-Paul! Oficioasele d-lui Marghiloman nu au suflat nicî pină azi de un anume comunicat al „Epocei“ asupra incidentului Pau-Marghiloman. — Pourquoi, ma ser?!Rigole«» SIDE.ASI# Mărtuelile nedefinite şi fără consecinţă, cam aui loc, pe tot froniul occidental, atît din partea germanilor, cît şi a aliaţilor fac să nască întrebarea dacă, toate aceste sacrificii, au vreun scop, dacă comandamentul e conştient de desvoltarea lor, sau se suportă ca imact fatal, provocat de apropierea la care se găsesc, ce! do! adversar!, imul de altul. Bătălia e singurul mijloc de a atinge scopul ce se urmăreşte, adică de a distruge armata inamică, sau de a o pune în imposibilitate de a continua orice rezistenţă. Această definiţiune impune imediat condiţiunile tactice ale bătălii, care sunt : Legătura, coeziunea, repartiţia forţelor în funcţiune de scopul ce vrem să-l atingem, voinţa de a învinge şi posibilitatea de a exploata mai departe succesul. Pe frontul occidental se pare că soldaţii luptă numai pentru cucerirea unei tranşele oarecare, căci nu se vede utilitatea tactică a acestor încăerări continue. Afară de asta, nu e legătură, între acţiunea unui sector şi fronturile vecine . De pildă, pe cînd se da lupta crîncena de la Soissons, la St. Menehould şi Noyon era linişte. A ataca, sau a respinge un atac e în adevăr un rezultat, dar care nu devine util decît, dacă succesul este exploatat mai departe. Distribuirea forţelor în adâncime, aşezarea lor raţionala, permit realizarea acestui scop inițial al luptei. Este de datoria celui ce comandă, de a prevedea toate întâmplările ce se vor produce în zona sa de acţiune şi să fie gata a le face faţă, fie că aceste întîmplări iau naştere din propria sa iniţiativa, fie din aceia a inamicului. * Cu siguranţă că, întinderea frontului, care e caracteristica bătăliilor actuale, e contra concepţiunii strînse a bătălii şi aceasta poate fi un pericol. Întinderea poate fi realizată în paguba adîncimiî şî priiţ, urmare, puterii de acţiune. E drept că nu avem nevoie de puteri peste tot, după cum ar fi lucru nesocotit de a căuta să avem în toate, punctele, superioritate asupra inamiculuî. Terenul e primul factor, care trebue să influenţeze, împărţirea forţelor. E un altul însă, care îi e superior şi care porneşte de la Menţiunile de manevră ale şefului, de la ideia lui ofensivă, care caută să realizeze în cele mai bune condiţiuni, Unta e tactică ce vrea să obţină. Fronturile mari, dau naştere la operaţiuni parţiale, ca acelea ce au loc pe frontul occidental. Fie-unî permis dia spune că, orice acţiune de rǎzboiu, generală sau parţială, trebue condusă după regule cari să aibe de ţinta un scop final, iar nu o ripostă automatică, care prin pierderile ce provoacă, devine periculoasă. in principiu, atîta timp cît un atac, n’a sfărîmat toate rezistenţele şi n’a determinat retragerea şi apoi, fuga inamicului, n’a făcut nimic, ci e un sacrificiu inutil. Trebue o intimă legătură, intre direcţie şi execuţie. Direcţiei îi vine sarcina de a concepe planurile celei mai bune întrebuinţări de mijloace şi adoptării lor judicioasă, la circumstanţe. In cea ce priveşte execuţia, trebue avut în vedere că, orice atac, trebue susţinut pe aripile sale. El trebue să progreseze fără să aibe grile de flancuri. Susţinerile şi rezervele sale parţiale trebue să fie gata a intra în acţiune. In afara de asta, rezerva generală, care e organul comandamentului superior, trebue să fie gata a face faţă neprevăzutului, să exploateze reuşita, să împiedice unele nereuşite de a deveni o înfrîngere. Un atac bine preparat, şi ca concepţie şi ca execuţie, trebue să reuşască, dacă dispune de mijloace necesare. Dacă, în raport cu aceste principii, examinăm împărţirea trupelor, pe frontul occidental, vedem că ele sunt în parte respectate, mai ales în ceia ce priveşte împărţirea trupelor pe diferite sectoare, în raport cu terenul şi cu situaţia sa strategică. Totuşi trebue observat că luptele ce se dau, au un caracter de automaticism şi că, pină acuma nici germanii nici aliaţii n’au ştiut să îngrămădească intr’un punct, mijloace superioare acelora ale inamicului, pentru a-l putea zdrobi. Aceiaşi învinuire se poate aduce şi generalului Hindenburg, care, cu toată măestria lui de a întrebuinţa căile ferate şi cu toată furia cu care atacă pe ruşi,n’a ajuns încă, să întrunească, pe o porţiune a frontului săfi, o masă suficientă, care să învingă capacitatea de rezistenţă a ruşilor. Această eroare de apreciaţiune s’a repetat în toate încercările sale ofensive şi e cauza principală a nereuşiţii sforţărilor sale. N* F 9sm ATHIA Ţara are imperioasă nevoe de tributul cel mare, i vom da. Cel puţin o treime din neamul românesc, este expusă sub ochii noştri la desnaţionalizare. De şase luni de zile sîngele curge în abundenţă, din mii şi zeci de mii fii de ai lui Traian, pentru salvarea şi gloria fiilor lui Atila. Insăşi existenta Patriei mume este ameninţată pe viitor, prin izolare şi reducere de forte şi teritoriu, fără speranţă de mântuire, maî apoi, cînd vom deveni maî mici, mai puţini. Trebue să ne apărăm Patria. Patria e numai atunci bine apărată, cînd toţi fii ei sínt gata a’şî da sufletul şi viaţa pentru ea. Cînd numai unii sînt dispuşi la jertfa sîngeluî, iar alţii filozofează şi se sustrag, Patria e rău apărată. O patrie rău apărată, faţă de o alta bine apărată, matemaliceşte, este expusă la catastrofă. O parte din fii Patriei, ne dăm, de fapt, cel mai mare tribut pentru salvarea eî, --căci de aproape 2 ani de zile, dela expediţia in Bulgaria şi concentrările continue, mai ales pentru noi cei din trupe de acoperire, — ne-am jertfit carierile libere si existenta; pe cînd, alăturea de noi, stropindu-ne cu noroi şi indiferentă „de factori răspunzători“, alţii, se ocupa de furnituri grase, de vagoane a una mie lei tranzitul, de benzină, de neutralitate, etc., etc. Le ştim, dar le trecem toate. E timpul sa devenim cu toţiî maî solidari la jertfe, pentru ca mai tirziii, să nu fie prea tirziă. — şi ca să nu se zică: — Patria e pentru unii „mumă“ şi neutru alţii -„ciumă“!... # Cum stăm? — De jur-împrejur sîntem aproape gîtuiţî între cele două mari grupe de beligeranţi—panslaviştî, pangermanişti — al căror conflict de influenţă şi cucerire durează de secole şi care pară că de astădată se va rezolvi, măcar în parte, în favoarea unuia din cei doi • giganţi. Unul din monştri vrea să se întindă... spre Apus; celalt vrea acelaş lucru... spre Răsărit. Intre ciocan şi nicovală, sîntem noi. Aceasta e realitatea. Probă? — Trup din trupul nostru, la ruşi — Basarabia: trup din trupul nostru la nemţi, amestecaţi cu unguri — Transilvania, Bucovina. Şi dacă. ferească sfîntuî, eî ar putea, cădea de acord, ca între de GEORGE &KARLET *—_____ , şi noi am dispare ca stat. Deocamdată aceasta este exclus, dar inter« (iile şi unuia şi altuia sint vădite. Cum ne putem menţine? 7 Prin noi înşine, in primul loc, avînd toti fii Patriei sufletele unite spre apărarea neamului şi altindune, forţat, cu unii, contra celorlalţi Ce trebue să cintărească in ate-i gerea „aliatului forţat“? — Aci încep divergentele: unii partizanii unora, alţii ai altora, alţii neutrali. Asupra unui singur lucru cred că am putea cadea cu toţii de acord: să fim partizanii noştri proprii. .Noi trebue să ne urmărim unitatea etnică. Revendicări insă avem de realizat şi dela unii şi dela alţii. — De unde trebue să luăm întîî?. 7 De unde avem mai mulţi fraţi, cari abandonaţi azi, mîine nu vor mai fi. Neavîndu-î cu noî, fatal vor deveni bloc contra noastră, alăturea de unguri şi nemţi, cari învingând de astădată, nu vor maî fi niciodată răpuşi. Deci, cu toate forţele noastre, trebue să luptăm a impiedica această ipoteză. ...Că rusul e hrăpăreţ, sălbatec, iară scrupul? — Dar noi nu-1 salvăm pe el, ci viitorul nostru. Noi ne salvăm pe noi şi „Latinitatea“, în fruntea căreia trebue să strălucească întotdeauna marea şi generoasa soră latină, Franţa. Dacă intîmplător rusul e alăturea de Franţa azi dacă Tain găsit aici, nu înseamnă, că noi am uitat ce ne datorește! Vai veni odată răfuiala, ea e un mers, căci timpul tiranilor şi a coglomei ratelor a trecut: „fuit quondam“. Dacă am face altfel, n’am flatt curentul vremilor actuale și a cursului lor viitor. In adevăr, pe lingă multe rele, se degajează ceva burt din acest mare şi unic conflict mondial: ideea naţionalităţilor şi dem membrarea coglomeratelor. Aş® dictează Istoria: a perit Athena, ai înviat Roma, erî a răposat Turcia,, azi e rindul Austriei şi miîne a! Romieî. Iată evoluţia, iată realitatea. Să nu ne temem prea tare de ruşi, fatal eî sint în declin, dacă n’au putut să se impue prin civilizaţie şi putere morală pină azi, ceeace n’au Putut realiza în decurs de secole, este imposibil să făptuiască de acî înainte. Popoarele nu se maî conduc de forţa materială, ci numai de puterea morală. — ------------------------------a ut ire- - -------— ' i ■ cut cu Polonia, unul ar înghiți Moi- U*»iț* ^continuarea ist pardova, pînă la Carpați, celalt ★