Adevěrul, aprilie 1915 (Anul 28, nr. 10075-10104)

1915-04-01 / nr. 10075

X * . k A f . i asul XXVIII-Iea Mo. 1007i x FOHCATOR ALEX. V. BELDÎMANU publicitatea concedata EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Kftrageorgeoici, No. 9 Et. I.—Telefon S BIROURILE ZlARULUIt No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 19 o Bani Exemplarul «♦» Ap­are zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice dela coresj^Oflcdihții săi «!♦'» cercuri 1 aprilie I9iu DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Va­ma . . ■ase Inni l^t lBnl............................................ . . ' 14­. Pentru străinătate prețul ert* îndoit» Capitala . I provincia . , IX Străinătatea *• =^5= tELEFON) Mo. 1410 „ 34/73 „ 14/99 „ 12/40 • « • • Lei • • •! Intre regi şi popoare . Conflictul dintre regele Constan­tin al Greciei şi Venizelos,—de fapt este conflictul între Coroana şi po­porul elin, altele fiind interesele nemţeşti ale suveranului şi altele fiind-interesele Greciei pe cari atît ide luminos Ie-a arătat Venizelos în cele două memorii ale sale. „ Cum se va rezolva acest con­flict, cine va triumfa, regele, ori po­porul, încă nu putem şti, dar să fie bine constatat că în anume mo­ment Cotroana în Grecia a intrat în Conflict cu interesele vitale, ale po­porului grecesc, că ea i s’a pus de-a curmezişul lor şi că acest conflict poate costa pe regele Constantin tronul, ori pe Grecia viitorul ei po­litic.­­ Şi ceea ce este iarăşi de reţînut, este faptul că suveranul din Atena nu-i grec, că nu s’ă identificat cu ţara lui şi că pe deasupra legături strînse de rudenie îl leagă de Kai­­­zerul nemţesc. , . In Bulgaria se petrece acelaş lu­cru. Ferdinand de Coburg a dus şi duce o politică austriacă iar ne­norocirile Bulgariei din al doilea război şl balcanic lui i se datoresc. Ba ceva mai mult: Ferdinand de Coburg este pus într’o crudă dile­mă: sau merge cu dubla alianţă şi atunci îşi periclitează şi tronul şi ţara, oră merge cu întreita înţele­gere şi în cazul acesta îşi pericli­tează imensa lui avere imobiliară din Ungaria şi Austria. Şi Ferdi­nand de Coburg nu-i bulgar şi Fer­dinand de Coburg nu s’a identifi­cat cu interesele şi aspiraţiunile bulgăreşti — şi — deci ca şi în Grecia şi în Bulgaria — conflictul dintre popor şi Coroană, dacă nu a izbucnit­ încă, clipa aceasta nu-i departe. • •• r Ca Ho?, răposatul nostru rege Carol, a avut gîndul şi planul ca să mergem alături de Austro-Un­­garia şi Germania, ceea ce ar fi fost împotriva sentimentului şi as­piraţiunilor naţionale. Dacă, în con­siliul de Coroană nu sar fi luat ho­­tărîrea espectativei armate, dacă mergeam după gîndul regelui, Ca­iro­, îşi închipueşte fiecare din noi, ce am fi devenit acum: teatrul răz­boiului, în cazul cel mai bun, în Moldova, soarta Bucovinei, soarta noastră, Bucureştiul poate asediat şi acum — dacă nu luat.... ■Regele Carol, şi el de origină străină, ba încă germană, din nea­mul împărătesc al Germaniei, în ■clipa cînd a intenţionat să mergem alături de puterile germane, s’a pus în conflict cu ţara, şi ei cre­dem că regele de astăzi n’a înţeles marile secţiuni pe cari­ i le-au dat evenimentele şi că va încerca mă­­­car să meargă în altă direcţie de­­cît aceea a sentimentelor şi aspira­­ţiiwilor poporului romiul... * • •• ¥ (Tarile din Orient n’au fost dar tocmai fericite cu alegerea suve­ranilor lor —­ de alt neam cu ele şi cari într’un moment dat s’au pus în conflict cu interesele lor naţionale. • Concluziunî absolute nu se pot trage din aceste fapte. E totuşi bine de a le constata şi scoate din ele învăţăminte cari pot fi de mare folos statelor, pentru ca ele să pu­nă pe suveranii lor în aşa condi­­ţiune ca cel puţin să nu le facă rău,­­dacă bine nu le pot face. Const. Hille Războiul European Unul din comandanţii cei mai re­putaţi al armatei franceze, generalul Lefèvre s’a distins în războiul ac­tual, în care a corespuns în totul speranţelor ,puse într'însul şi încre­­dere de care se bucura din partea gene­r­al­is­s­imulu­i armatei. Achitindu-se perfect de grelele mi­siuni cu cari fusese însărcinat pină acum, generalul Lefèvre va face de sigur să se mai vorbească despre el în desfășurarea, viitoarelor faze ale m­arei lupta ce se dă pe frontul occi­dental. • : GENERALUL LEFÉVRE mmm și freei. Al doilea memoriu al lui Venize­los către regele Greciei relevă încă una din fazele tratativelor diploma­tice prin cari a trecut Romînia de la izbucnirea războiului european încoace. Publicarea acestui memo­riu mai arată că felul de a vedea al lui Venizelos prezintă o analogie aproape complectă cu felul de a vedea al marei majorităţei a oa­menilor politici de la noi, fără a mai vorbi de opinia publică. A­­ceastă analogie dovedeşte şi mai bine că naţiunile dezmembrate sunt purtate de însuşi instinctul lor spre acelaş fel de a pricepe şi sezisa momentele istorice în legătură cu destinele lor naţionale. Şi dacă Venizelos sfătueşte Co­roana Greciei la sacrificii pentru reîntregirea elenizmului cu opt su­te de mii de greci, cu cit mai mult Romînia are dreptul să ceară a nu se pierde momentul de azi spre a se realiza întregirea naţională cu patru şi jumătate milioane de ro­mâ­ni ? Cedarea condiţională a Cavallei este, cum se ştie, o chestiune care îşi are originea în discuţiunile con­gresului de la Bucureşti. Cel ce scrie aceste rinduri a mai afirmat odată cu este în măsură a şti că încă în drumul său spre Bucureşti spre a participa la con­gresul din care a ieşit pacea balca­nică, d-nul Venizelos avea ezita­­ţiuni in ce priveşte chestiunea de a face un non possumus din pretenţia Greciei asupra Cavallei şi a hinter­landului ei. In ezitaţiunile acestea era o largă parte de prevedere a dificultăţilor la cari ar putea da naştere pe viitor o intransigenţă dusă la extrem. Situaţiunea în care se afla astăzi Grecia pe urma retragereî a lui Venizelos, faptul ca cooperarea greco-romînă în favoarea Serbiei nu a putut fi realizată din cauza refu­zului Greciei de a face concesii condiţionale Bulgariei, toate aces­tea îşi au greşala iniţială în intran­sigenţa Coroanei greceşti, sfătuită cu Menţiune de la Berlin, pe timpul congresului de la Bucureşti. Ne măgulim a fi fost din acei can am sprijinit şi atunci ideia de a se ceda Bulgariei, condiţional, Cavalla sau cel puțin o parte a ei. E. D. F. Chestiune de temperament Lumea, la­ noi, ca şi în ţările cari faţă de războiul marilor puteri au o situaţiune asemănătoare, se întrea­bă, nedumerită: — Bine noi, oamenii simpli, cari nu sîntem in secretele, zeilor, cari nu cunoaştem culisele diplomatice şi nici pregătirea reală, a ţarei, noi cari nu suntem­ „factori răspunzători" şi cari facem „politică de cafenea", fi­indcă n’avem­ posibilitatea, de a­ o face la Palat, la minister sau la legaţiuni, noi, putem „să ne dăm cu ideea," în mod diferit, fiecare după cum îl Ine capul şi cum îi dictează temperamen­tul. „Dar cum se face că oamenii cari au fost sau sunt miniştri, cari sunt în posesiunea tuturor secretelor diplo­matice, financiare şi militare, nepă­trunse venim, noi, cum, se face că a­­ceştia pot să aibă păreri aşa de dia­­mviralmente opuse? întemeiaţi pe a­­celaşi material de fapte, unii să cea­ră intrarea imediată în acţiune, iar alţii să susţină că orologiul n’a su­nat încă ?O întrebare simplă — judecată sim­plistă ar spune ..factorii răspunză­tori,—dar totuşi par’că e multă logi­că şi mult bun simţ într'insa. Iată o ilustraţiune elocventă a te­meiniciei unei astfel de nedumeriri: în Grecia, primul-ministru, Venize­los, factor răspunzător­, care era, cel mai indicat să cunoască toată pu­terea, militară a Greciei, ca unul care a prezidat la organizarea ei altfia ani, susţine că, luându-se anumite măsuri de asigurare din partea Bul­gariei, armata grecească ar putea porni la luptă. Colonelul Metaxas, şeful statului­­major — şi el un „factor răspunză­tor"1 — se opune susţinînd că chiar luindu-se şi alte măsuri în plus, to­tuşi, armata elenă nu trebue, nu poate, să se mişte. Aceeaşi armată şi totuşi două păreri aict de opuse, asupra ei, din partea unor oameni, cari o cunoşteau, ambii, tot alit de bine! E. se vede, în ultimă analiză, şi la „factorii răspunzători", ca şi la cel de jos, totul o chestiune de tempera­ment. Unii au mal mult, alţii mal puţin, un anumit atribut al vigoa­­reî, — deşi, dată fiind vîrsta d-luî Venizelos, s'ar p­utea vorbi numai de o vigoare intelectuală!... Poate,, pornind dela. această jude­cată, s'ar putea explica și atitudi­nea, i­voroasă a unora----sau mai bine zis a unuia — din factorii noș­tri răspunzători!... Maxim­in Escomunicarea ti'innirii ». Filipescu ELEGANTUL GEST AL ȘEFULUI CONSERVATORILOR* ■Rostul întrunirea de la T.­Măgu­­rele n’a fost pentru ca d. Marghi­loman să vorbească de „micile mi­zerii interne“, nici să iasă din „re­zerva“ care și-a impus-o, n’a fost nici­­pentru­­constituirea comitetu­lui local, deoarece foile oficioase conservatoare­­ n’au primit măcar lista acestui comitet, rostul întru­­nirei a fost cu totul altul şi­ anume ca d. Marghiloman, având aerul o­­mu­lui care se resemnează faţă de toate „intrigile şi mizeriile inter­ne“, să prevină partidul conserva­tor că s’a.... despărţit de d. Nicu Filipescu!­­ Imtr’adevăr d. Marghiloman a fă­cut această comunicare de escomu­­nicare a d-luî Filipescu într’o for­mă.... elegantă: a vorbit de d. Fi­lipescu ca de un fost antic. Pentru noul şef al conservato­rilor, d. Filipescu a devenit azi un simplu fost. Dar acest fost e acel factor din ■partidul conservator căruia d. Mar­ghiloman datoreşte şefia pe care o deţine azi. Dacă d. Filipescu se o­­punea la proclamarea d-luî Mar­ghiloman ca şef, acesta n’ar fi fost şef. ■Ei bine, fiindcă d. Filipescu n’a voit să urmeze politica externă a d-luî Marghiloman, fiindcă d. Fili­­pescu a refuzat să se „convertea­scă“ în chestia externă şi în loc să alimenteze în culise, alături de şe­ful conservatorilor, propaganda austro-germană, s’a pus în frun­tea mişcăreî naţionale şi a zădărni­cit toate combinaţiile externe ale d-luî Marghiloman, fiindcă „politi­ca“ şefului conservatorilor a dat faliment, iar acea a d-luî Filipescu a avut un puternic ecou în opinia publică, pentru aceste considera­­ţiunî nedesciplinatul domn Filipes­cu, trebue pedepsit. Şi pentru ca d. Marghiloman să dovedească că d-sa nu e un şef ca foştii şefi ai conservatorilor, care să se demită chiar dacă e în con­flict cu sentimentele partidului şi ale ţăreî, a făcut acel gest, esco­­municînd nu pe vreunul dintre acei cari alimentează campania spioni­lor şi trădătorilor din solda austro­­germanilor, ci escomunicînd pe a­­cel care s’a pus în fruntea mişcă-­ reî naţionale, pe d. Nicu Filipescu, naşul actualului şef al conservato­rilor. L’a escomunicat fireşte în mod elegant, l’a declarat că a fost amic, dar l’a escomunicat—şi la T.­Măgu­­rele nu s’a protestat cum s’a pro­testat da pildă la Craiova împotri­va uneltirilor șefului și a kronprin­­zuluî său. Acum să vedem ce va urma, căci gestul d-luî Marghiloman va fi cu qTtriircirn-f^ rAÎâv.a.i!. . . , , ft. X. . NAZBITI ! EXCOMUNICATUL! Cornu Nicu Filipescu are dreptul să se îngrozească şi să ia un do de sus, cînt­ind ca Santuzza din „Cava­leria rusticană“ : Sono scomunicad­o! Şeful d-sale IV trecut la T.­Măgu­rele printre fo­ştiî săi amici, quit ca conu Nicu să‘l treacă cum o vrea la Făurei! Ceea ce e nostim e că conu Nicu se află în situaţia turcului din apă, care privind la ce plutea de­asu­­pra­­sa, exclamă: « Abia te făcui şi mi te şi suişî în ■cap ? Aşa şi cu d. Marghiloman: abia îl făcu şef şi iată că a şi fost excomuni­cat de el!! Pac. Forţarea Dardanelelor CĂPITANUL H. F. G. TALBOT comandantul crucişetorul „Majes­tic“ care a luat parte la bombar­darea Dardanelelor Prefect instigator ? Am­ publicat plîngerea adresată d-luî ministru de interne de fostul primar al comunei • Ungureni, d. Teodor Gheorghiu, care spune că ■deşi ales de trei ori în şir, a fost ■gonit de la primărie în mod ilegal, pentru a lăsa locul unui protejat al prefectului. Noi nu putem şti ce se petrece la Ungureni. Dar ne amintim că a­­ceasta comună este în judeţul Boto­şani,­­adică o soră cu Tudora, ră­masă istorică. La Tudu­ra consiliul comunal a fost dizolvat de şapte ori în şir, tot pentru oploşirea unor protejaţi, şi rezultatul e că am avut răscoală“, urmată de represiune militară şi judiciară. E posibil ca şi azi să mai zacă în ocne oare­cari „eroi“ — victime ar fi mai potri­vit — ai „răscoalei“ de la Tudora. Acesta fiind obiceiul pământului, mărturisim, că de îndată ce primim o plângere ca a lui Gheorghiu sîn­tem înclinaţi­­să-i dăm crezare. Şi dacă plîngerea lui este exactă, pu­tem spune fără rezervă că prefec­­tul local face operă de instigator.__ Ori­ cum ar fi, nu înțelegem ie ce * s’a zmuls demisia d-luî Gheor­­g’hîu"( Dada ăic vre-o vîrik trebuia urmărit conform legii: dacă n’are mici o vină, trebuia lăsat în pace, sa-șî vadă de slujba pe care i-au­ în­credinţat-o alegătorii. A venit tim­pul să încetăm cu samavolniciile. Şi fiindcă nu e vorba de un caz izolat, ci de un sistem, nu numai nedrept dar şi extrem de primej­dios, cerem guvernului să ordone o cercetare cinstită şi să facă drep­tate. S. T. A APARUT „SăpSămlş® Războiului*1 Vina garantului Cu o lipsă de pudoare care trece dincolo de inconştienţă, guvernul îşi aduce laude prin „Viitorul“ pen­tru... priceperea cu care a ştiut să ocrotească interesele populaţiei faţă de repercusiunile războiului mondial. Or, dacă se poate, rosti o jude­cată dreaptă asupra guvernului în aceste zile de încercare, e că s’a a­­rătat absolut ne­destoinic să ia mă­surile cari ar îi trebuit luate în fo­losul populaţiei. In adevăr, dacă astăzi locuitorii acestei ţări, îndeosebi cei nevoiaşi, sunt siliţi să-şi pună carnea în sa­ramură pentru ca să poată trăi de azi ,pe mîine, dacă scumpirea tra­iului a luat proporţii fantastice, da­că cu articolele de consumaţiune de primă necesitate se face o spe­culă infamă, vina cea mai grea ca­de asupra guvernului care n’a ştiut sau n’a vrut să ia la timp măsurile dictate de împrejurări. Nu e un adevărat scandal că nici pină astăzi­ nu s’au fixat preţurile maximale ale articolelor de primă necesitate, atunci cînd legea nece­sară parlamentul a pus-o la dispo­ziţia guvernului încă din Decembrie ■trecut ? !STu e revoltătoare nepăsarea gu­vernului faţă de speculanţii cari, profitînd de o toleranţă criminală, jupoaie lumea ca în codru ? ■Dacă cei ce deţin puterea ar fi fost cu­­adevărat oameni cu tragere de inimă pentru cei de jos, s’ar fi fixat de mult preţurile, speculanţii ar fi fost reduşi la neputinţă şi să­răcimea n’ar fi trăit coşmarul pe care-l trăeşte astăzi. . * * * fiind, mai au neruşinarea să se laude cu activitatea lor în a­­ceastă direcţie! Această activitate e ■caracterizată prin laudele pe care „Viitorul“ le aduce Băncei­­Naţio­nale. Ştiţi care e, după ziarul libe­ral, meritul de căpetenie al acestei instituţii care, în treacăt fie zis, a profitat de evenimente pentru a-şi spori cantitatea emisiunea de hîrtie manetă ? Faptul că „a luat­­înţele­gere cu marile instituţii financiare din ţară ca să-şi păsuiască clien­tela !'" Qu­­alic ■cuvinte i se face un merit extraordinar Băncei Na­ţionale din­­faptul că nu s’a purtat banditeşte şi n’a pus cuţitul în gî­­tul debitorilor! Iată pentru ce ni se ■cere să păstrăm recunoştinţă veş­nică Băncei Naţionale, dare, de alt­fel, a făcut afaceri strălucite de la începerea războiului, căci­ nici o­­dată beneficiile ei n’au fost mai mari. ■■Recunoştinţă faţă de­­guvern? Recunoştinţă pentru îngăduirea speculei celei mai odioase? Recu­noştinţă pentru vina principală pe care o poartă în scumpirea exor­bitantă şi artificială a traiului? Tre­bue să fie cu adevărat­­neruşinaţi ca s’o pretindă.­ ­ A. D. D-nu­l Marghiloman devenit imposibil — Cu privire la „guvernul naţional** — Ţara întreagă aştepta formarea unui guvern naţional, pentru ca astfel să aibă în serviciul ei, în mo­mentele mari şi grave prin cari va trebui să treacă, toate partidele politice. Ei bine, graţie abilităţii d-luî Marghiloman, formarea unui ase­menea guvern naţional, a devenit azi imposibilă, dacă partidul con­servator nu-şi clarifică grabnic situaţia. Prin atitudinea sa, d. Marghiloman a reuşit a face inac­ceptabila­ conlucrarea partidului conservator, într'un asemenea gu­vern.­­ Pe rînd d-niî Take Io­­nescu, Nicu Filipescu şi a­­cum­ în urmă şi d. Emil Costinescu, au declarat formal, că nu vor intra, în­tr’un guvern, din care va face parte şi d. Marghilo­man. Probabil că în curînd şi d. Tom­a Stelian va de­clara acelaşi lucru. * r * # partidului conservator nu îi rămâne altă alegere de­cit: sau îşi demite şeful i­­mediat, sau devine din­­tr’un partid de guvernă­­mînt, un partid impropriu de a guverna, tocmai în momentele cele mai gra­ve pentru ţară.­­ : * * # întocmai după cum in chestia tramvaelor, pentru ca partidul con­servator să poată rămîne la pute­re, a trebuit să debarce pe d. Mar­ghiloman, (care a ţărit atunci după sine şi pe d-nii Carp şi Filipescu, ca victime), tot aşa astăzi, pentru ca partidul conservator să poată veni la putere, d. Marghiloman tre­bue iarăşi să se demită. Şi acesta e un talent ca oricare altul, un cir­maci, care conduce aşa de di­baci, că în­totdeauna trebue să se dea la o parte pentru ca vasul său să poată merge înainte!! Dar culmea ridicululuî este că, pe cînd unii naivi îi mai găseau o scuză, explicînd că d. Marghiloman se rezervă singur pentru cazul u­­nuî dezastru naţional, pentru ipo­teza neprobabilă a unei victorii germane, — rezervînd astfel din ’nainte partidului săli, rolul de par­tid pentru zile triste, — astăzi, du­pă declaraţiile făcute de abilul său Kronprinz la Craiova, şi după cele dela T.­Măgurele,—d-sa va reuşi să se facă imposibil şi pentru o a­­semenea situaţie nefericită, de care bunul Dumnezeu, va şti să ne fe­rească, ori cut, d. Marghiloman ar dori"o. După declaraţiile de la Cra­iova şi T.­Măgurele, d. Marghilo­man va ajunge celebru, şi în faţa puterilor centrale, cari desigur îşi vor aminti că Bizanţul nu a fost fătă-l deci pe şeful conservatori­lor, pus bine­ cu toată lumea. * * * Dar cine o fi rîzînd anume mai cu poftă, retras după perdea, este de sigur, norocosul domn, Ionel Brătianu, care în condiţiunile de mai sus şi graţie amabilităţii ca­valereşti (!) şi a abilităţii şefului conservatorilor, va scăpa de nece­sitatea unui guvern naţional, dorit de ţara întreagă ! Putem afirma că un gu­vern cu d. Marghiloman într’însul, ar fî combătut cu cea din urmă energie de toate personalităţile de mai sus, precum şi de lu­mea politică cari îi ur­mează, deci ar de­veni im­posibil, mai ales pentru vremurile de azi. Ceva şi mai grav, un a­­semenea guvern ar întâm­pina imediat neîncrede­rea manifestă a tuturor puterilor triplei înţele­geri, alături de care va trebui să mergem. In asemenea situaţiune, departe de, Romînia *r »um ^ Adeverim doctrină? Se știe că pe Mrtie d. Marghilo­man a pus că „în­­spre Rusia noi nu putem merge“, iar la 1 Decembrie a declarat că putem merge. Partidul se întreabă acum: care e „doctrina“. Cea scrisă, ori cea vorbi­­ta? ! De sigur că cea scrisă, Contractul Contractul de vînzare al Prensu­­hii se aplică tot mai energic. De cîteva­ zile şi foaia sa de dimi­neaţă se d­edă la politică activă în nota strictă a legaţiilor austro­ ger­­mane. Contractul e contract... • Iuda! „Comitetul“ lui conu Petrache spe­ră că d. Miile se va recunoaşte în Iuda. Imposibil. Toţi pictorii iau ca mo­del pentru Iuda pe... d. Ianovici?! ! Rigolet.ro Regeneratorii Greciei Douii mari greci: Venizelos şi Aristide Vemîzelos, regeneratorul Greciei moderne, e în ajun să se expatrie­­ze, spre satisfacţia gălăgioasă a de­tractorilor săi. In conflict cu regele său, căruia i-a făurit popularitatea şi care îi datoreşte tronul şi apo­teoza regatului său, în conflict ign sitorii guvernanţi, cari ,ar voi să-i compromită în ochii naţiunei, pu­­nînd pete pe opera lui de reconsti­tuire a elenismului, integru­ ori, de ■stat preferă ,să părăsească viaţa politică şi să se exileze, decit să ■devie o cauză de tulburări naţio­nale, în acest­­moment cînd patria ■sa nu trebue să-şi cheltuiască ener­gia în lupte lăuntrice, primejdioase. Căci e neîndoios că dacă Venize­los ar fi vrut să adopte o atitudine care să amintească pe fostul revo­luţionar Cretan, ,pe omul cu mina de fier, viril în acţiune şi în diploma­ţie, massele ar­ fi fost de .partea lui şi curentul popular ,l-ar fi readus pe urmea pe care o părăseşte de bună voie. Dar Venizelos, pe cit e de energie, pe atît e de patriot; dra­gostea lui pentru cauza cea mare ■a Greciei i-a dictat o purtare toc­mai contrarie aceleia care­­a fost în permanenţă adoptată de detractorii săi, pină acum vre-o cinci ani. Ce curioase sunt legile istorice ! Grecia antică trăeşte în Grecia mo­dernă. Sunt aceleaşi elanuri, ace­leaşi pasiuni, aceleaşi antagonisme, dar’că am fi cu două mii trei sute de ani în urmă, cînd atenienii lo­veau cu ostracism pe oamenii lor mari, cînd­­interesele de partid înă­buşeau pe cele generale, dar, în a­­­celaşî timp, cind în sinul masselor focul sacru pentru ideea elenismu­lui era' vecinie nestins.' Mulţi au comparat pe Venizelos , Cavour şi cu Thiers, dar mai exact, pentru­­acest mare grec, este să fie pus pe acelaşi­­piedestal cu acel strămoş al său, cunoscut in is­torie sub numele de Aristide cel tinului Themistocle, în privinţa con-, ducere! politice şi­­militare a ţăreî, a fost învins şi a stat trei ani îa exil. Ver­izdos, combătut de regele său pentru politica sa, s’a retras de la putere şi­­vrea să se expatrieze, ■fc r-** ■' T * * Totuşi, e o deosebire între soarta acestor doi­­ mari oameni ai Gre­ciei. Atenienii au înţeles curînd că au pierdut un şef adevărat, pe adevă­ratul om al împrejurărilor şi atunci, după chiar propunerea lui Themis­­tocle, care începea ,să fie hulit şi suspectat, au rechemat pe Aristide. Şi acesta s’a reîntors să-şi servea­scă ţara, şi-a continuat opera de‘ reorganizare şi a murit în patria lui, plin de glorie,­­adorat de popor, celebrat în versuri, lăsând ce mai înalt renume pentru dânsul şi pen-­ tru ţara lui. Venizelos — ce soartă va avea ? Dacă în adevăr istoria se repetă mai mult decât în linii generale, Venizelos va fi rechemat să-şi re­­învioreze patria, să-i înfăptuiască toate năzuinţele, să moară într’îmsa glorios, după ce i-a dat unitatea şi prestigiul suprem» S. . drept. Dacă grecii moderni şi-ar aduce aminte de aces­t admirabil atenian, poate că ar trage învăţă­mântul necesar aplicabil la­ ilustrul Cretan care e gata să ia drumul exi­lului. * * * * Aristide şi Venizelos sunt figuri egale în pricepere­­politică, în con­cepţii de organizare, în integritate şi dezinteresare, în onestitate şi în­demânare diplomatică, în energie şi înţelepciune. Amândoi au fost îndrumători­ şi­­luptători ai cauzei naţionale;­­amân­doi au stirpit fără m­ilă ignominiile rivalităţilor politice; aminilor au re­organizat forţele militare­ ale ţăreî; amândoi au înfruntat cu bărbăţie nemulţumirile puterilor supreme ; amîndoî au gustat băutura amară a n­er­ecu­noş­tinţei. Atenianul Aristide a fost soldat, ca şi eretamul Venizelos. Aristide s’a urcat pe culmea situaţiei poli­tice şi militare a ţăreî sale numai prin însuşiri proprii excepţionale, ca şi Venizelos. Aristide, după ce a reorganizat puterea militară a ţa­rei, a pregătit cu îndemânare răz­boiul cu perşii şi i-a înfrânt, aşa cum a făcut şi Venizelos în războiul balcanic. Aristide voise acest răz­­boi­, pentru că numai prin­tr’însul s­e putea înlătura primejdia ce-i a­­meninţa din partea perşilor şi se pu­tea ajunge la unitatea elenismului, întocmai cum şi Venizelos a voit prin războiul balcanic sa distrugă primejdia­­turcească şi să reconsti­­tue vechea Elada. Aristide, după ce a ajuns la cea mai înaltă poziţiune şi după ce a zmuls toate buruienile cari înăbuş­au forţele vii ale naţi­unei, n’a căutat să exploateze a­­ceastă situaţie în favoarea intere­selor sale de partid; aşa a­­proce­dat şi Venizelos, care, după vorba lui, ar fi putut ori­­cînd să devină dictator. Aristide, atunci­ cînd a ju­decat că ,interese superioare impun Greciei anumite sacrificii, n’a ezi­tat să le facă, ori cit ar fi fost du­reroase pentru amorţii propriu ai atenienilor. Venizelos, în altă di­recţie şi ţinând seama de vremuri şi de proporţiî, era dispus şi el să­­facă anumite concesii pentru binele ţăreî sale, Aristide, lovindu-se de ■ivalitatea puterei supreme a­­lus­. D. VENIZELOS Se confirmă o acuzaţie­ H De aţi şti, cit de rău ne doare să v’o spunem. Dar tot v’o spunem, ca să nu ziceţi că sintem­ laşi şi ne­trebnici ! O lavină ce-şî ia naşterea dela ■un cocoloş mititel de zăpadă în vârful unui munte, cînd ajunge în vale distruge tot ce-i stă în cale. Să se îngrijească cei mari să nu a­­jungă a fi victimele unei asemenea lavine, furiei obşteşti. Ah, acuzaţia e­ prea gravă, e prea de necrezut! O asemenea acuzaţie TTV se poate aduce "Uauitfrfi şi monitor ! Nu auziţi, voi, boierilor, voi fac­torii ,răspunzători, un murmur pre­lung, ce­ apare sporadic prin dife­ritele ţinuturi ale Romî­iieî, iar e­­coul lui îşi întăreşte vibraţiunile, îşi pnumeşte puterile în Ardealul pustiu şi în Bucovina sângerată ? Dacă il auziţi, nu v’aţî dat seama de ce vă aşteaptă ? Sînteţî voi zei, ca să puteţi opri furia vijeliei, ce va să vină ? Sîn­­­teţi voi atît de mari, atît de pre­ţuiţi, incit să puteţi fi răspunzători pentru pagubele de azi şi pentru pustietatea de mîine ? Se confirmă a treia oară o acu­zaţie ca eşită spontan din sufletul massei poporului. „Boierii de la cârmă voi­esc, ca Ardealul şi Bucovina să treacă în­stăpânirea României, cînd nu vor mai fi ardeleni şi bucovineni, ca nu ■cumva să-l poată stingheri în obi­ceiurile de azi de a fi şi a se ţinea ■la ■putere , ca nu cumva să se poată introduce curentul sănătos al ade­văratei democraţii, ce îl poartă în sufletul lor pecetluit de Horia şi Iancu! Boierii se tem de ardeleni şi de bucovineni!“ Cine a meditat asupra acestei a­­■cuzaţii» ‘E imposibil să nu simtă cum îî pătrunde ‘sufletul o lumină mare, care evoacă realitatea în goliciu­nea ei. Acesta ar fi planul „boierilor,“ spune­­poporul. Acest plan, precum se vede, se execută fără greş, fatal. In Noem­­brie erau 620 de intelectuali (numai ardeleni) ,morţi, azî Dumnezeu trtai ştie câţi sunt! " Inteligenţa (clasa inteligentă) a unui popor, este sufletul lui. Romînia vrea deci să, cucerească un Ardeal şi o Bucovină cu suflete­le ştirbite şi aiurite. ■Ce folos să ai trupul unei femei, cînd iubire nu-î ? E banală asemănarea dar e ade­vărată. Ar fi mai bine să spună cei sus puşi: „Nu vă înfriguraţi, n’avem inten­ţii să avem Ardealul şi Bucovina nici cum, că de l’am fi voit, ni le-ana fi luat atunci când erau întregi şi viguroase şi dacă nu a­m avut atunci puterea sufletească sa ni le cuce­rim,­­cum vont putea-o face aceasta acum, cînd începe să recunoască întreaga lume, că noi am avut po­litica cea mai înţeleaptă, mănginin­­du-ne a privi măreaţa operă creată de marele Kaizer şi de înţeleptul împărat“. Aşa ar trebui să ne glăsuiască guvernul, i­ar noi să ne întoarcem la ocupaţia noastră zilnică resem­naţi de prostia noastră şi de cu­minţenia noastră laşă şi indolentă» Dar acuzaţia se confirmă... Cerberus

Next