Adevěrul, aprilie 1915 (Anul 28, nr. 10075-10104)
1915-04-01 / nr. 10075
X * . k A f . i asul XXVIII-Iea Mo. 1007i x FOHCATOR ALEX. V. BELDÎMANU publicitatea concedata EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Kftrageorgeoici, No. 9 Et. I.—Telefon S BIROURILE ZlARULUIt No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 19 o Bani Exemplarul «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice dela coresj^Oflcdihții săi «!♦'» cercuri 1 aprilie I9iu DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii: Vama . . ■ase Inni l^t lBnl............................................ . . ' 14. Pentru străinătate prețul ert* îndoit» Capitala . I provincia . , IX Străinătatea *• =^5= tELEFON) Mo. 1410 „ 34/73 „ 14/99 „ 12/40 • « • • Lei • • •! Intre regi şi popoare . Conflictul dintre regele Constantin al Greciei şi Venizelos,—de fapt este conflictul între Coroana şi poporul elin, altele fiind interesele nemţeşti ale suveranului şi altele fiind-interesele Greciei pe cari atît ide luminos Ie-a arătat Venizelos în cele două memorii ale sale. „ Cum se va rezolva acest conflict, cine va triumfa, regele, ori poporul, încă nu putem şti, dar să fie bine constatat că în anume moment Cotroana în Grecia a intrat în Conflict cu interesele vitale, ale poporului grecesc, că ea i s’a pus de-a curmezişul lor şi că acest conflict poate costa pe regele Constantin tronul, ori pe Grecia viitorul ei politic. Şi ceea ce este iarăşi de reţînut, este faptul că suveranul din Atena nu-i grec, că nu s’ă identificat cu ţara lui şi că pe deasupra legături strînse de rudenie îl leagă de Kaizerul nemţesc. , . In Bulgaria se petrece acelaş lucru. Ferdinand de Coburg a dus şi duce o politică austriacă iar nenorocirile Bulgariei din al doilea război şl balcanic lui i se datoresc. Ba ceva mai mult: Ferdinand de Coburg este pus într’o crudă dilemă: sau merge cu dubla alianţă şi atunci îşi periclitează şi tronul şi ţara, oră merge cu întreita înţelegere şi în cazul acesta îşi periclitează imensa lui avere imobiliară din Ungaria şi Austria. Şi Ferdinand de Coburg nu-i bulgar şi Ferdinand de Coburg nu s’a identificat cu interesele şi aspiraţiunile bulgăreşti — şi — deci ca şi în Grecia şi în Bulgaria — conflictul dintre popor şi Coroană, dacă nu a izbucnit încă, clipa aceasta nu-i departe. • •• r Ca Ho?, răposatul nostru rege Carol, a avut gîndul şi planul ca să mergem alături de Austro-Ungaria şi Germania, ceea ce ar fi fost împotriva sentimentului şi aspiraţiunilor naţionale. Dacă, în consiliul de Coroană nu sar fi luat hotărîrea espectativei armate, dacă mergeam după gîndul regelui, Cairo, îşi închipueşte fiecare din noi, ce am fi devenit acum: teatrul războiului, în cazul cel mai bun, în Moldova, soarta Bucovinei, soarta noastră, Bucureştiul poate asediat şi acum — dacă nu luat.... ■Regele Carol, şi el de origină străină, ba încă germană, din neamul împărătesc al Germaniei, în ■clipa cînd a intenţionat să mergem alături de puterile germane, s’a pus în conflict cu ţara, şi ei credem că regele de astăzi n’a înţeles marile secţiuni pe cari i le-au dat evenimentele şi că va încerca măcar să meargă în altă direcţie decît aceea a sentimentelor şi aspiraţiiwilor poporului romiul... * • •• ¥ (Tarile din Orient n’au fost dar tocmai fericite cu alegerea suveranilor lor — de alt neam cu ele şi cari într’un moment dat s’au pus în conflict cu interesele lor naţionale. • Concluziunî absolute nu se pot trage din aceste fapte. E totuşi bine de a le constata şi scoate din ele învăţăminte cari pot fi de mare folos statelor, pentru ca ele să pună pe suveranii lor în aşa condiţiune ca cel puţin să nu le facă rău,dacă bine nu le pot face. Const. Hille Războiul European Unul din comandanţii cei mai reputaţi al armatei franceze, generalul Lefèvre s’a distins în războiul actual, în care a corespuns în totul speranţelor ,puse într'însul şi încredere de care se bucura din partea generalissimului armatei. Achitindu-se perfect de grelele misiuni cu cari fusese însărcinat pină acum, generalul Lefèvre va face de sigur să se mai vorbească despre el în desfășurarea, viitoarelor faze ale marei lupta ce se dă pe frontul occidental. • : GENERALUL LEFÉVRE mmm și freei. Al doilea memoriu al lui Venizelos către regele Greciei relevă încă una din fazele tratativelor diplomatice prin cari a trecut Romînia de la izbucnirea războiului european încoace. Publicarea acestui memoriu mai arată că felul de a vedea al lui Venizelos prezintă o analogie aproape complectă cu felul de a vedea al marei majorităţei a oamenilor politici de la noi, fără a mai vorbi de opinia publică. Această analogie dovedeşte şi mai bine că naţiunile dezmembrate sunt purtate de însuşi instinctul lor spre acelaş fel de a pricepe şi sezisa momentele istorice în legătură cu destinele lor naţionale. Şi dacă Venizelos sfătueşte Coroana Greciei la sacrificii pentru reîntregirea elenizmului cu opt sute de mii de greci, cu cit mai mult Romînia are dreptul să ceară a nu se pierde momentul de azi spre a se realiza întregirea naţională cu patru şi jumătate milioane de români ? Cedarea condiţională a Cavallei este, cum se ştie, o chestiune care îşi are originea în discuţiunile congresului de la Bucureşti. Cel ce scrie aceste rinduri a mai afirmat odată cu este în măsură a şti că încă în drumul său spre Bucureşti spre a participa la congresul din care a ieşit pacea balcanică, d-nul Venizelos avea ezitaţiuni in ce priveşte chestiunea de a face un non possumus din pretenţia Greciei asupra Cavallei şi a hinterlandului ei. In ezitaţiunile acestea era o largă parte de prevedere a dificultăţilor la cari ar putea da naştere pe viitor o intransigenţă dusă la extrem. Situaţiunea în care se afla astăzi Grecia pe urma retragereî a lui Venizelos, faptul ca cooperarea greco-romînă în favoarea Serbiei nu a putut fi realizată din cauza refuzului Greciei de a face concesii condiţionale Bulgariei, toate acestea îşi au greşala iniţială în intransigenţa Coroanei greceşti, sfătuită cu Menţiune de la Berlin, pe timpul congresului de la Bucureşti. Ne măgulim a fi fost din acei can am sprijinit şi atunci ideia de a se ceda Bulgariei, condiţional, Cavalla sau cel puțin o parte a ei. E. D. F. Chestiune de temperament Lumea, la noi, ca şi în ţările cari faţă de războiul marilor puteri au o situaţiune asemănătoare, se întreabă, nedumerită: — Bine noi, oamenii simpli, cari nu sîntem in secretele, zeilor, cari nu cunoaştem culisele diplomatice şi nici pregătirea reală, a ţarei, noi cari nu suntem „factori răspunzători" şi cari facem „politică de cafenea", fiindcă n’avem posibilitatea, de a o face la Palat, la minister sau la legaţiuni, noi, putem „să ne dăm cu ideea," în mod diferit, fiecare după cum îl Ine capul şi cum îi dictează temperamentul. „Dar cum se face că oamenii cari au fost sau sunt miniştri, cari sunt în posesiunea tuturor secretelor diplomatice, financiare şi militare, nepătrunse venim, noi, cum, se face că aceştia pot să aibă păreri aşa de diamviralmente opuse? întemeiaţi pe acelaşi material de fapte, unii să ceară intrarea imediată în acţiune, iar alţii să susţină că orologiul n’a sunat încă ?O întrebare simplă — judecată simplistă ar spune ..factorii răspunzători,—dar totuşi par’că e multă logică şi mult bun simţ într'insa. Iată o ilustraţiune elocventă a temeiniciei unei astfel de nedumeriri: în Grecia, primul-ministru, Venizelos, factor răspunzător, care era, cel mai indicat să cunoască toată puterea, militară a Greciei, ca unul care a prezidat la organizarea ei altfia ani, susţine că, luându-se anumite măsuri de asigurare din partea Bulgariei, armata grecească ar putea porni la luptă. Colonelul Metaxas, şeful statuluimajor — şi el un „factor răspunzător"1 — se opune susţinînd că chiar luindu-se şi alte măsuri în plus, totuşi, armata elenă nu trebue, nu poate, să se mişte. Aceeaşi armată şi totuşi două păreri aict de opuse, asupra ei, din partea unor oameni, cari o cunoşteau, ambii, tot alit de bine! E. se vede, în ultimă analiză, şi la „factorii răspunzători", ca şi la cel de jos, totul o chestiune de temperament. Unii au mal mult, alţii mal puţin, un anumit atribut al vigoareî, — deşi, dată fiind vîrsta d-luî Venizelos, s'ar putea vorbi numai de o vigoare intelectuală!... Poate,, pornind dela. această judecată, s'ar putea explica și atitudinea, ivoroasă a unora----sau mai bine zis a unuia — din factorii noștri răspunzători!... Maximin Escomunicarea ti'innirii ». Filipescu ELEGANTUL GEST AL ȘEFULUI CONSERVATORILOR* ■Rostul întrunirea de la T.Măgurele n’a fost pentru ca d. Marghiloman să vorbească de „micile mizerii interne“, nici să iasă din „rezerva“ care și-a impus-o, n’a fost nicipentruconstituirea comitetului local, deoarece foile oficioase conservatoare n’au primit măcar lista acestui comitet, rostul întrunirei a fost cu totul altul şi anume ca d. Marghiloman, având aerul omului care se resemnează faţă de toate „intrigile şi mizeriile interne“, să prevină partidul conservator că s’a.... despărţit de d. Nicu Filipescu! Imtr’adevăr d. Marghiloman a făcut această comunicare de escomunicare a d-luî Filipescu într’o formă.... elegantă: a vorbit de d. Filipescu ca de un fost antic. Pentru noul şef al conservatorilor, d. Filipescu a devenit azi un simplu fost. Dar acest fost e acel factor din ■partidul conservator căruia d. Marghiloman datoreşte şefia pe care o deţine azi. Dacă d. Filipescu se opunea la proclamarea d-luî Marghiloman ca şef, acesta n’ar fi fost şef. ■Ei bine, fiindcă d. Filipescu n’a voit să urmeze politica externă a d-luî Marghiloman, fiindcă d. Filipescu a refuzat să se „convertească“ în chestia externă şi în loc să alimenteze în culise, alături de şeful conservatorilor, propaganda austro-germană, s’a pus în fruntea mişcăreî naţionale şi a zădărnicit toate combinaţiile externe ale d-luî Marghiloman, fiindcă „politica“ şefului conservatorilor a dat faliment, iar acea a d-luî Filipescu a avut un puternic ecou în opinia publică, pentru aceste consideraţiunî nedesciplinatul domn Filipescu, trebue pedepsit. Şi pentru ca d. Marghiloman să dovedească că d-sa nu e un şef ca foştii şefi ai conservatorilor, care să se demită chiar dacă e în conflict cu sentimentele partidului şi ale ţăreî, a făcut acel gest, escomunicînd nu pe vreunul dintre acei cari alimentează campania spionilor şi trădătorilor din solda austrogermanilor, ci escomunicînd pe acel care s’a pus în fruntea mişcă- reî naţionale, pe d. Nicu Filipescu, naşul actualului şef al conservatorilor. L’a escomunicat fireşte în mod elegant, l’a declarat că a fost amic, dar l’a escomunicat—şi la T.Măgurele nu s’a protestat cum s’a protestat da pildă la Craiova împotriva uneltirilor șefului și a kronprinzuluî său. Acum să vedem ce va urma, căci gestul d-luî Marghiloman va fi cu qTtriircirn-f^ rAÎâv.a.i!. . . , , ft. X. . NAZBITI ! EXCOMUNICATUL! Cornu Nicu Filipescu are dreptul să se îngrozească şi să ia un do de sus, cîntind ca Santuzza din „Cavaleria rusticană“ : Sono scomunicado! Şeful d-sale IV trecut la T.Măgurele printre foştiî săi amici, quit ca conu Nicu să‘l treacă cum o vrea la Făurei! Ceea ce e nostim e că conu Nicu se află în situaţia turcului din apă, care privind la ce plutea deasuprasa, exclamă: « Abia te făcui şi mi te şi suişî în ■cap ? Aşa şi cu d. Marghiloman: abia îl făcu şef şi iată că a şi fost excomunicat de el!! Pac. Forţarea Dardanelelor CĂPITANUL H. F. G. TALBOT comandantul crucişetorul „Majestic“ care a luat parte la bombardarea Dardanelelor Prefect instigator ? Am publicat plîngerea adresată d-luî ministru de interne de fostul primar al comunei • Ungureni, d. Teodor Gheorghiu, care spune că ■deşi ales de trei ori în şir, a fost ■gonit de la primărie în mod ilegal, pentru a lăsa locul unui protejat al prefectului. Noi nu putem şti ce se petrece la Ungureni. Dar ne amintim că aceasta comună este în judeţul Botoşani,adică o soră cu Tudora, rămasă istorică. La Tudura consiliul comunal a fost dizolvat de şapte ori în şir, tot pentru oploşirea unor protejaţi, şi rezultatul e că am avut răscoală“, urmată de represiune militară şi judiciară. E posibil ca şi azi să mai zacă în ocne oarecari „eroi“ — victime ar fi mai potrivit — ai „răscoalei“ de la Tudora. Acesta fiind obiceiul pământului, mărturisim, că de îndată ce primim o plângere ca a lui Gheorghiu sîntem înclinaţisă-i dăm crezare. Şi dacă plîngerea lui este exactă, putem spune fără rezervă că prefectul local face operă de instigator.__ Ori cum ar fi, nu înțelegem ie ce * s’a zmuls demisia d-luî Gheorg’hîu"( Dada ăic vre-o vîrik trebuia urmărit conform legii: dacă n’are mici o vină, trebuia lăsat în pace, sa-șî vadă de slujba pe care i-au încredinţat-o alegătorii. A venit timpul să încetăm cu samavolniciile. Şi fiindcă nu e vorba de un caz izolat, ci de un sistem, nu numai nedrept dar şi extrem de primejdios, cerem guvernului să ordone o cercetare cinstită şi să facă dreptate. S. T. A APARUT „SăpSămlş® Războiului*1 Vina garantului Cu o lipsă de pudoare care trece dincolo de inconştienţă, guvernul îşi aduce laude prin „Viitorul“ pentru... priceperea cu care a ştiut să ocrotească interesele populaţiei faţă de repercusiunile războiului mondial. Or, dacă se poate, rosti o judecată dreaptă asupra guvernului în aceste zile de încercare, e că s’a arătat absolut nedestoinic să ia măsurile cari ar îi trebuit luate în folosul populaţiei. In adevăr, dacă astăzi locuitorii acestei ţări, îndeosebi cei nevoiaşi, sunt siliţi să-şi pună carnea în saramură pentru ca să poată trăi de azi ,pe mîine, dacă scumpirea traiului a luat proporţii fantastice, dacă cu articolele de consumaţiune de primă necesitate se face o speculă infamă, vina cea mai grea cade asupra guvernului care n’a ştiut sau n’a vrut să ia la timp măsurile dictate de împrejurări. Nu e un adevărat scandal că nici pină astăzi nu s’au fixat preţurile maximale ale articolelor de primă necesitate, atunci cînd legea necesară parlamentul a pus-o la dispoziţia guvernului încă din Decembrie ■trecut ? !STu e revoltătoare nepăsarea guvernului faţă de speculanţii cari, profitînd de o toleranţă criminală, jupoaie lumea ca în codru ? ■Dacă cei ce deţin puterea ar fi fost cuadevărat oameni cu tragere de inimă pentru cei de jos, s’ar fi fixat de mult preţurile, speculanţii ar fi fost reduşi la neputinţă şi sărăcimea n’ar fi trăit coşmarul pe care-l trăeşte astăzi. . * * * fiind, mai au neruşinarea să se laude cu activitatea lor în această direcţie! Această activitate e ■caracterizată prin laudele pe care „Viitorul“ le aduce BănceiNaţionale. Ştiţi care e, după ziarul liberal, meritul de căpetenie al acestei instituţii care, în treacăt fie zis, a profitat de evenimente pentru a-şi spori cantitatea emisiunea de hîrtie manetă ? Faptul că „a luatînţelegere cu marile instituţii financiare din ţară ca să-şi păsuiască clientela !'" Qualic ■cuvinte i se face un merit extraordinar Băncei Naţionale dinfaptul că nu s’a purtat banditeşte şi n’a pus cuţitul în gîtul debitorilor! Iată pentru ce ni se ■cere să păstrăm recunoştinţă veşnică Băncei Naţionale, dare, de altfel, a făcut afaceri strălucite de la începerea războiului, căci nici odată beneficiile ei n’au fost mai mari. ■■Recunoştinţă faţă deguvern? Recunoştinţă pentru îngăduirea speculei celei mai odioase? Recunoştinţă pentru vina principală pe care o poartă în scumpirea exorbitantă şi artificială a traiului? Trebue să fie cu adevăratneruşinaţi ca s’o pretindă. A. D. D-nul Marghiloman devenit imposibil — Cu privire la „guvernul naţional** — Ţara întreagă aştepta formarea unui guvern naţional, pentru ca astfel să aibă în serviciul ei, în momentele mari şi grave prin cari va trebui să treacă, toate partidele politice. Ei bine, graţie abilităţii d-luî Marghiloman, formarea unui asemenea guvern naţional, a devenit azi imposibilă, dacă partidul conservator nu-şi clarifică grabnic situaţia. Prin atitudinea sa, d. Marghiloman a reuşit a face inacceptabila conlucrarea partidului conservator, într'un asemenea guvern. Pe rînd d-niî Take Ionescu, Nicu Filipescu şi acum în urmă şi d. Emil Costinescu, au declarat formal, că nu vor intra, într’un guvern, din care va face parte şi d. Marghiloman. Probabil că în curînd şi d. Toma Stelian va declara acelaşi lucru. * r * # partidului conservator nu îi rămâne altă alegere decit: sau îşi demite şeful imediat, sau devine dintr’un partid de guvernămînt, un partid impropriu de a guverna, tocmai în momentele cele mai grave pentru ţară. : * * # întocmai după cum in chestia tramvaelor, pentru ca partidul conservator să poată rămîne la putere, a trebuit să debarce pe d. Marghiloman, (care a ţărit atunci după sine şi pe d-nii Carp şi Filipescu, ca victime), tot aşa astăzi, pentru ca partidul conservator să poată veni la putere, d. Marghiloman trebue iarăşi să se demită. Şi acesta e un talent ca oricare altul, un cirmaci, care conduce aşa de dibaci, că întotdeauna trebue să se dea la o parte pentru ca vasul său să poată merge înainte!! Dar culmea ridicululuî este că, pe cînd unii naivi îi mai găseau o scuză, explicînd că d. Marghiloman se rezervă singur pentru cazul unuî dezastru naţional, pentru ipoteza neprobabilă a unei victorii germane, — rezervînd astfel din ’nainte partidului săli, rolul de partid pentru zile triste, — astăzi, după declaraţiile făcute de abilul său Kronprinz la Craiova, şi după cele dela T.Măgurele,—d-sa va reuşi să se facă imposibil şi pentru o asemenea situaţie nefericită, de care bunul Dumnezeu, va şti să ne ferească, ori cut, d. Marghiloman ar dori"o. După declaraţiile de la Craiova şi T.Măgurele, d. Marghiloman va ajunge celebru, şi în faţa puterilor centrale, cari desigur îşi vor aminti că Bizanţul nu a fost fătă-l deci pe şeful conservatorilor, pus bine cu toată lumea. * * * Dar cine o fi rîzînd anume mai cu poftă, retras după perdea, este de sigur, norocosul domn, Ionel Brătianu, care în condiţiunile de mai sus şi graţie amabilităţii cavalereşti (!) şi a abilităţii şefului conservatorilor, va scăpa de necesitatea unui guvern naţional, dorit de ţara întreagă ! Putem afirma că un guvern cu d. Marghiloman într’însul, ar fî combătut cu cea din urmă energie de toate personalităţile de mai sus, precum şi de lumea politică cari îi urmează, deci ar deveni imposibil, mai ales pentru vremurile de azi. Ceva şi mai grav, un asemenea guvern ar întâmpina imediat neîncrederea manifestă a tuturor puterilor triplei înţelegeri, alături de care va trebui să mergem. In asemenea situaţiune, departe de, Romînia *r »um ^ Adeverim doctrină? Se știe că pe Mrtie d. Marghiloman a pus că „înspre Rusia noi nu putem merge“, iar la 1 Decembrie a declarat că putem merge. Partidul se întreabă acum: care e „doctrina“. Cea scrisă, ori cea vorbita? ! De sigur că cea scrisă, Contractul Contractul de vînzare al Prensuhii se aplică tot mai energic. De cîteva zile şi foaia sa de dimineaţă se dedă la politică activă în nota strictă a legaţiilor austro germane. Contractul e contract... • Iuda! „Comitetul“ lui conu Petrache speră că d. Miile se va recunoaşte în Iuda. Imposibil. Toţi pictorii iau ca model pentru Iuda pe... d. Ianovici?! ! Rigolet.ro Regeneratorii Greciei Douii mari greci: Venizelos şi Aristide Vemîzelos, regeneratorul Greciei moderne, e în ajun să se expatrieze, spre satisfacţia gălăgioasă a detractorilor săi. In conflict cu regele său, căruia i-a făurit popularitatea şi care îi datoreşte tronul şi apoteoza regatului său, în conflict ign sitorii guvernanţi, cari ,ar voi să-i compromită în ochii naţiunei, punînd pete pe opera lui de reconstituire a elenismului, integru ori, de ■stat preferă ,să părăsească viaţa politică şi să se exileze, decit să ■devie o cauză de tulburări naţionale, în acestmoment cînd patria ■sa nu trebue să-şi cheltuiască energia în lupte lăuntrice, primejdioase. Căci e neîndoios că dacă Venizelos ar fi vrut să adopte o atitudine care să amintească pe fostul revoluţionar Cretan, ,pe omul cu mina de fier, viril în acţiune şi în diplomaţie, massele ar fi fost de .partea lui şi curentul popular ,l-ar fi readus pe urmea pe care o părăseşte de bună voie. Dar Venizelos, pe cit e de energie, pe atît e de patriot; dragostea lui pentru cauza cea mare ■a Greciei i-a dictat o purtare tocmai contrarie aceleia carea fost în permanenţă adoptată de detractorii săi, pină acum vre-o cinci ani. Ce curioase sunt legile istorice ! Grecia antică trăeşte în Grecia modernă. Sunt aceleaşi elanuri, aceleaşi pasiuni, aceleaşi antagonisme, dar’că am fi cu două mii trei sute de ani în urmă, cînd atenienii loveau cu ostracism pe oamenii lor mari, cîndinteresele de partid înăbuşeau pe cele generale, dar, în acelaşî timp, cind în sinul masselor focul sacru pentru ideea elenismului era' vecinie nestins.' Mulţi au comparat pe Venizelos , Cavour şi cu Thiers, dar mai exact, pentruacest mare grec, este să fie pus pe acelaşipiedestal cu acel strămoş al său, cunoscut in istorie sub numele de Aristide cel tinului Themistocle, în privinţa con-, ducere! politice şimilitare a ţăreî, a fost învins şi a stat trei ani îa exil. Verizdos, combătut de regele său pentru politica sa, s’a retras de la putere şivrea să se expatrieze, ■fc r-** ■' T * * Totuşi, e o deosebire între soarta acestor doi mari oameni ai Greciei. Atenienii au înţeles curînd că au pierdut un şef adevărat, pe adevăratul om al împrejurărilor şi atunci, după chiar propunerea lui Themistocle, care începea ,să fie hulit şi suspectat, au rechemat pe Aristide. Şi acesta s’a reîntors să-şi servească ţara, şi-a continuat opera de‘ reorganizare şi a murit în patria lui, plin de glorie,adorat de popor, celebrat în versuri, lăsând ce mai înalt renume pentru dânsul şi pen- tru ţara lui. Venizelos — ce soartă va avea ? Dacă în adevăr istoria se repetă mai mult decât în linii generale, Venizelos va fi rechemat să-şi reînvioreze patria, să-i înfăptuiască toate năzuinţele, să moară într’îmsa glorios, după ce i-a dat unitatea şi prestigiul suprem» S. . drept. Dacă grecii moderni şi-ar aduce aminte de acest admirabil atenian, poate că ar trage învăţământul necesar aplicabil la ilustrul Cretan care e gata să ia drumul exilului. * * * * Aristide şi Venizelos sunt figuri egale în priceperepolitică, în concepţii de organizare, în integritate şi dezinteresare, în onestitate şi îndemânare diplomatică, în energie şi înţelepciune. Amândoi au fost îndrumători şiluptători ai cauzei naţionale;amândoi au stirpit fără milă ignominiile rivalităţilor politice; aminilor au reorganizat forţele militare ale ţăreî; amândoi au înfruntat cu bărbăţie nemulţumirile puterilor supreme ; amîndoî au gustat băutura amară a nerecunoştinţei. Atenianul Aristide a fost soldat, ca şi eretamul Venizelos. Aristide s’a urcat pe culmea situaţiei politice şi militare a ţăreî sale numai prin însuşiri proprii excepţionale, ca şi Venizelos. Aristide, după ce a reorganizat puterea militară a ţarei, a pregătit cu îndemânare războiul cu perşii şi i-a înfrânt, aşa cum a făcut şi Venizelos în războiul balcanic. Aristide voise acest război, pentru că numai printr’însul se putea înlătura primejdia ce-i ameninţa din partea perşilor şi se putea ajunge la unitatea elenismului, întocmai cum şi Venizelos a voit prin războiul balcanic sa distrugă primejdiaturcească şi să reconstitue vechea Elada. Aristide, după ce a ajuns la cea mai înaltă poziţiune şi după ce a zmuls toate buruienile cari înăbuşau forţele vii ale naţiunei, n’a căutat să exploateze această situaţie în favoarea intereselor sale de partid; aşa aprocedat şi Venizelos, care, după vorba lui, ar fi putut oricînd să devină dictator. Aristide, atunci cînd a judecat că ,interese superioare impun Greciei anumite sacrificii, n’a ezitat să le facă, ori cit ar fi fost dureroase pentru amorţii propriu ai atenienilor. Venizelos, în altă direcţie şi ţinând seama de vremuri şi de proporţiî, era dispus şi el săfacă anumite concesii pentru binele ţăreî sale, Aristide, lovindu-se de ■ivalitatea puterei supreme alus. D. VENIZELOS Se confirmă o acuzaţie H De aţi şti, cit de rău ne doare să v’o spunem. Dar tot v’o spunem, ca să nu ziceţi că sintem laşi şi netrebnici ! O lavină ce-şî ia naşterea dela ■un cocoloş mititel de zăpadă în vârful unui munte, cînd ajunge în vale distruge tot ce-i stă în cale. Să se îngrijească cei mari să nu ajungă a fi victimele unei asemenea lavine, furiei obşteşti. Ah, acuzaţia e prea gravă, e prea de necrezut! O asemenea acuzaţie TTV se poate aduce "Uauitfrfi şi monitor ! Nu auziţi, voi, boierilor, voi factorii ,răspunzători, un murmur prelung, ce apare sporadic prin diferitele ţinuturi ale Romîiieî, iar ecoul lui îşi întăreşte vibraţiunile, îşi pnumeşte puterile în Ardealul pustiu şi în Bucovina sângerată ? Dacă il auziţi, nu v’aţî dat seama de ce vă aşteaptă ? Sînteţî voi zei, ca să puteţi opri furia vijeliei, ce va să vină ? Sînteţi voi atît de mari, atît de preţuiţi, incit să puteţi fi răspunzători pentru pagubele de azi şi pentru pustietatea de mîine ? Se confirmă a treia oară o acuzaţie ca eşită spontan din sufletul massei poporului. „Boierii de la cârmă voiesc, ca Ardealul şi Bucovina să treacă înstăpânirea României, cînd nu vor mai fi ardeleni şi bucovineni, ca nu ■cumva să-l poată stingheri în obiceiurile de azi de a fi şi a se ţinea ■la ■putere , ca nu cumva să se poată introduce curentul sănătos al adevăratei democraţii, ce îl poartă în sufletul lor pecetluit de Horia şi Iancu! Boierii se tem de ardeleni şi de bucovineni!“ Cine a meditat asupra acestei a■cuzaţii» ‘E imposibil să nu simtă cum îî pătrunde ‘sufletul o lumină mare, care evoacă realitatea în goliciunea ei. Acesta ar fi planul „boierilor,“ spunepoporul. Acest plan, precum se vede, se execută fără greş, fatal. In Noembrie erau 620 de intelectuali (numai ardeleni) ,morţi, azî Dumnezeu trtai ştie câţi sunt! " Inteligenţa (clasa inteligentă) a unui popor, este sufletul lui. Romînia vrea deci să, cucerească un Ardeal şi o Bucovină cu sufletele ştirbite şi aiurite. ■Ce folos să ai trupul unei femei, cînd iubire nu-î ? E banală asemănarea dar e adevărată. Ar fi mai bine să spună cei sus puşi: „Nu vă înfriguraţi, n’avem intenţii să avem Ardealul şi Bucovina nici cum, că de l’am fi voit, ni le-ana fi luat atunci când erau întregi şi viguroase şi dacă nu am avut atunci puterea sufletească sa ni le cucerim,cum vont putea-o face aceasta acum, cînd începe să recunoască întreaga lume, că noi am avut politica cea mai înţeleaptă, mănginindu-ne a privi măreaţa operă creată de marele Kaizer şi de înţeleptul împărat“. Aşa ar trebui să ne glăsuiască guvernul, iar noi să ne întoarcem la ocupaţia noastră zilnică resemnaţi de prostia noastră şi de cuminţenia noastră laşă şi indolentă» Dar acuzaţia se confirmă... Cerberus