Adevěrul, iunie 1915 (Anul 28, nr. 10136-10164)

1915-06-01 / nr. 10136

amu XXV HMM NO 10136 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Lom» Str. Karegeorgeviei, No. 9 EL I.—Telefon V BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No­­i­c­ Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premiii Cm no ...... .*..*..* Inel Inel ............ f. 'rel real ......... n Pentru străinătate prețul este indoit. TELEFON: Capitala.................No. 1410 ni .... n 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea ...» 12/40 «'♦'* Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi »Ai» •.mu 1 Iunie­ns Ce întrevăd eu Articolul s­cris zilele trecute, sub titlu : „Operaţiunea Preliminară a ridicat protestări. In acest articol explicam de ce, înaintea intrărei noastre în acţiu­ne contra Austro-Germaniei, m’aş­­tept să văd pe regel „ Ferdinand ce­­dind puterile regale fiului său, mă­car în mod provizoriu, ca regele Petru al Serbiei, fiindcă îmi pare cu neputinţă ca germanul, născut, crescut în Germania, care a adop­tat o altă patrie, să poarte armele contra patriei sale mume. Tot asemenea, cu neputinţă îmi pare, ca Hoherizollernul, mîndru de numele şi de origina sa, s’o rupă cu tradiţiuni vechi de lealitate, moştenite din moşi-strămoşi, pen­tru a se expune voios celor mai odioase învinuiri pe cari poate să le capete un, om pe lume : crima d’aşi fi trădat patria-mumă, felonia d’a fi tras spada contra neamului, contra fraţilor săi şi d’a fi prăbu­şit, el cu mina lui, vechia dinastie a Hohenzollernilor și Germania în­treagă în fundul prăpastieî, de unde nu se vor mai ridica. Nu pentru interesul d’așî păstra tin tron, nici chiar pentru acela d’a păstra acel tron dinastiei sale, poa­te comite un om corect, un om cins­tit, un om de inimă, un rege, o ase­menea faptă atît de mişelească. Ba chiar ziceam, în acel articol, că dacă i’ar răbda inima pe regele Ferdinand să comită fapta aceasta, — lucru ce­-mi e cu neputinţă a cre­de—­nu ne-ar conveni nouă, rom­îni­­lor să suferim pe tron un rege tră­dător, hulit şi blestemat de nea­mul său întreg, de patria sa de na­şere. Că, războiul odată sfîrşit, el, în ochii nemţilor, va rămîne veşnic odiosul trădător, care nu ar putea niciodată să calce pe pămîntul ger­man fără a se expune la afronturi ilegitime, cari nu pot conveni po­porului român să Ie sufere regele ţărei, reprezentantul ei legal în lumea neamurilor Ei bine, acest articol.—scris cu o credinţă deplină, sinceră în cuget cu­rat şi fără altă intenţie decit d’a pu­­fne în înmitră o stare reală, de care avem a ţine seamă in prevederile noastre, — a ridicat protestări nu­meroase şi vai !.... unanime. Oare ce gîndesc­ toţi* aceştia de regele nostru? îmi spui mirarea cu o sinceră mîhnire, căci mă doare să constat "Că lumea crede posibil, •din partea regelui, o faptă pe care eu o calific cu atîta asprime­­ * # * — Te înşeli, — mi-a zis, între al­ţii, un vechiu prieten, — Regele Ferdinand va merge chiar contra Austro-Germaniei. Poţi fi absolut sigur. Cînd Brătianu i-o va cere,­­ vă decreta mobilizarea şi se va pu­ne în .capul armatei.­­ — Dar regele ştie că Brătianu­­ nu’î va cere niciodată aceasta, —­­ i-am obiectat că , — d’aceea stă li­niştit, atît el cît şi toţi nemţii din taxă , sunt siguri de BrătianuTM '• — Brătianu întrupează aspiraţiu­nile ţărei,­­— mă întrerupse, cam­­ enervat, convorbitorul meu, un ve­­­­chiu liberal, — rău­ faci de’l acuzi.­­ — Dar nu acuz pe nimeni. Explic­­ o situaţie aşa cum o văd eu. Nu tă­găduiesc nici patriotismul lui Bră­­­­tianu, nici p’acel al regelui către pa­tria lor romînă; dar cred că acest­­patriotism, care şi pe alţii îî face ’germanofili, cu atît mai mult îi in­spiră la fel pe d­înşii, cari şi, unul şi altul, au motive personale d’a ţine cu nemţii împotriva muscalilor. — Dar Brătianu a dat opoziţiei atîtea încredinţări liniştitoare... — Asta e „diplomaţia“ lui d’a face pe fiecare să crează ce-i pla­ce, pe cînd el însuşi, tăcut, face ce ştie... — Brătianu e ambiţios şi rîvni­­tor de mare glorie. — Da ; cred chiar că vrea să realizeze d’odată, — d’astădata, — toate aspiraţiile noastre, făcînd o Romînie Mare, riu numai cu­ Tran­silvania, Banatul şi Bucovina, dar şi cu Basarabia toată, dar şi cu O­­dessa, dar şi cu... — Asta ar vrea-o,... dar nu se poate.... — Brătianu şi regele, cred că s’ar putea şi aceasta, dacă Germa­nia ar învinge... cu ajutorul nostru... v * * * Germania nu­ mai are azî decit o singură nădejde : ajutorul balca­nicilor. Acest ajutor îl poate determina ţara noastră şi Bulgaria pe tronul­­ cărora stau, aci, un Hohenzollern, acolo, un Coburg. Bulgaria, Grecia şi Turcia, cu Romînia împreună, ar fi poarta tu­turor aprovizionărilor larg deschi­să Germaniei. Ar fi tot deodată despărţirea defi­nitivă a Rusiei de aliatele sale şi a sîrbilor de ruşi. Ar fi încă cîteva milioane de sol­daţi în cumpănă. Ar fi chiar victoria, victoria re­devenită posibilă, victoria pe care germanii ar plăti-o, azi, cu ţări în­tregi şi cu miliarde cit de multe! In această ipoteză , a Germaniei, — scăpată prin Romînia, — totul devine posibil, totul se explică. lie C. G. COSTA­FORU In această victorie finală a ger­manilor crede încă regele nostru cu o credinţă neclintită, absolută. Ideia că, el,— Hohenzollernul ro­mân,— ar fi factorul providenţial al salvare! Germaniei şi al triumfului ei final, îl măguleşte, îl incintă şi î l îmbată în visuri de măriri viitoare şi de glorii neîntrecute, pe cari le-a comunicat şi primului său ministru, •carele se vede înălţat în viitor în sfere inaccesibile şi neclintitul co­laborator al marelui Ferdinand al unei Românii total­­întregite. Tot ce-a fost, tot ce este şi tot ce va mai fi, — faţă cu aseme­nea măreţi perspective — nu comp­­tează nici cît un fir de pai putred. Ce nu face un patriot pentru pa­tria sa !... S’a văzut d’altfel valoarea ce­ au, în ochii măririlor, cuvîntul dat, le­gămintele luate și chiar tratatele scrise­­.„ D’aceea persist a crede în complo­tul­­urzit d’a ne face să mergem cu Germania contra rușilor. Un indiciu sigur despre acest complot îmi este atitudinea carac­teristică a comparsuluî Marghilo­man, omul care, după ce s’a studiat o viaţă întreagă la oglindă, a ajuns a fi el însuşi o oglindă : oglinda cugetărilor ascunse ale regelui, al cărui cancelar visează de asemenea a deveni şi el, pe viaţă. Dialogul a continuat interesant; articolul meu, devenind prea lung, trebuie însă să se oprească aci. . Restul, cu altă ocazie. C. G. Costa-Foru Omisiune nereuşită Fostul ministru al coloniilor im­periului german Dernburg, se reîn­toarce în Germania după ce după o şedere de cîteva luni in America, s'a convins că nu poate hotărî guvernul Statelor-1 Unite la o politică favorabi­lă Germaniei. • Fostul ministru german a fost si­lit să-ţi grăbească reîntoarcerea in patrie din cauza indignărei provoca­te in America in urma scufundărei „Lusitani­ei“. D. DERNBUR© contra guvernului , eami­sîuS „Acfismei Na» fitmale“ s’a intrunit asea­ră la d. sie*. I. Cantacuzino. Busis-ul dezbateri, co­restatimelis-se că nu se mai p®ate acorda nici un credit guvernului d-lui I. Brătianu, care cu atitudi­nea sa duce ţara la un de­zastru, memfcrîa „Acţiu­ne* Naţionale“ au hotărît: 1) Se numeşte o comisiu­­ne compusă din d-nii Take Ionescu, N. Filipescu şi B. Delavrancea, care să re­dacteze un manifest către ţară; 2) Se numeşte o altă co­tai­siune care să elaboreze un program de luptă pen­tru intrarea în acţiune. Viitoarea şedinţă va a­­vea loc mâine, Luni, la o­­rele 9 seara, la d. profe­sor universitar Emanoil Antonescu. Prin această hotărâre se distruge echivocul care stăpânea ţara şi din cau­za căruia opinia publica începuse să fie desorien­­tată. In adevăr — se zicea cu drept cuvânt — că dacă Acţiunea Naţională nu se mişcă aceasta înseamnă că guvernul lucrează în chip Inf-tSept, iar dacă el nu-şi face datoria* se în­treba fiecare cetăţean, ce face Acţiunea Naţională ! O singură obiecţiune în­să tSă nu fie prea tîrzi această ultimă hotărîre. .. Interzicerea manifestaţiunilor După ce de mai bine de cinci­­spre­zece zile guvernul tolereazî deşanţata corupţie pe care o revar­să nemţo-maghiarii spre a crea în Bucureşti o agitaţie centralistă, a­­seară s’a luat m­ăsura de a se inter­zice manifestaţia contra războiului la care nemţii şi ungurii din Capi­tală se pregătiseră să-şi mobilizeze întreaga colonie. * Este evident că guvernul simţind indignarea pe care a provocat-o în opinia publică a­gitaţia germano­­ma­ghiară, a prevăzut că la mani­festaţia contra războiului se va răs­punde cu una care să nu lase nici un fel de îndoială asupra sentimen­tului ţarei întregi. Şi atunci guver­nul, ca întotdeauna, s’a oprit la ideea suprimarei însăşi libertăţei de a manifesta. Or, aceasta nu a intrat şi nu va intra niciodată în vederile noastre. Cită vreme Constituţia nu e sus­pendată, nu putem admite starea de asediu de fapt, fără proclantarea ei de drept. E acelaş punct de ve­dere pe care lam apărat şi în 1907, cînd cu răscoalele ţărăneşti. Guvernul opreşte azi manifesta­ţia uneltită de geranano-maghiari, spre a putea opri mîin­e adevăratul glas al ţărei de a se manifesta, jocul acesta nu-l vom încuraja noi. „Adevărul“ N­A 2­B­I­Ţ­I­I DEZOLAREA „MOLDOVEI" 1 Ştiţi oare a Jalnica Tragedie a Ţa­rei Moldovei pe care pretinde că o re­prezintă „Moldova“ lui Virgin­că Ghinion et Comp ? Marea dezolare a „Moldovei“ nu e nici că o vor lua ruşii, nici că Virgi­nică Ghinion şi-a aşezat domiciliul politic la Iaşi , ci suprema jale a „Moldovei“ e că nu se vor mal­esiba pe Calea Victoriei trăsurile plătite de legaţiile germ­ano-m­aghiare, primblînd vestale cu părul despletit şi travestite, spre a arăta că Bucu­reştii petrec, sînt în Carnaval şi nu vor să ştie de intrare în acţiune ! Iată marea jalea a .„Moldovei“. Plîng t. Moldovo !i Pac. Nun m­inistra socialist franca? Un nou socialist a intrat în gu­vernul naţional francez, Albert Tho­mas, deputat, care a fost, numit sub­secretar de stat la ministerul de răz­­boiu şi căruia i s’a încredinţat în special controlul şi supravegherea artileriei şi a echipagiilor militare. S’a făcut apel la dinsul, pentru că Albert Thomas e o autoritate în tech­­nica fabricaţiunilor artileriei, iar gru­pul parlamentar socialist­ francez l’a autor­­at în unanimitate să primea­scă funcţiunea ce i se încredinţează. Generalul Joffre a aprobat de ase­menea această alegere. Semnificaţia acestei numiri o dă d. Clemeinceau într-un articol din „L’Homme enchainé“, arătîhd că Franţa îşi concentrează toate forţele mari, pe cari cu voe bună le dau toţi fiii patriei în lupta de apărare contra barbarilor, pentru ca războiul adevărat, care va începe peste două luni, să fie dus cu succes la capăt. Albert Thomas, născut la Cham­­pigni-la-Bataille, la 16 iunie 1878, s-a distins, ca deputat, în numeroase discuţii de ordin financiar şi budge­tar şi avea între parlamentari un loc precumpănitor. Patriotismul lui luminat îl face să contribue cu toată competența sa la izbînda finală a pa­triei, sale.­­ ALBERT THOMAS Ameninţări nemţeşti începem să gustăm adevăratele sentimente ale nemţilor faţă de noi. Articolul din „Gazeta de Colo­­n­a” pe care ni-l transmite „Wolff­­mreau", e de natură a ne deschide ochii asupra însuşi fondului poliţi­ei germane faţă de noi. Dacă nu nţelegem să fim hinterland nem­ţesc, Germania, ca şi Austro-Unga­­ra nu mai are nici un interes la­­existenţa ulterioară a Rominiei". Brusc, Romînia pe care Germania a considerat-o timp de decenii, li­nera lui Carol de Hohenzollern, a revenit pentru ea o Oligarchie a că­rei singură subsistenţă economică -este politica. Cu alte cuvinte, opera regelui Ca­rol a fost să creeze un parazitism social pe care Germania s’a bizuit 10 de ani și care dacă nu mai vrea să slujească interesele germane, trebue spulberat ? Ei bine, dacă aceasta ar fi act litteram adevărat, Romînia ar avea cu atît mai mult datoria de se folo­si de împrejurări spre a reface, prin unitatea naţională cu românii de peste Carpaţî, însăşi structura sa socială. Ameninţarea „Gazetei de Colo­nia” că cei ce au de luat azi o ho­­tărire în Romînia, îî vor simţi con­secinţele, pe propria lor piele, este una din acele brutalităţi teutonice, cari, ca şi în Italia, vor avea efectul just contrar celui aşteptat. Asf. Adeveruri Şi America ? America s'a săturat şi ea de răţoe­­lile Kaizeruluî. Ei bine, vai de America ! va striga Kaizerul, cum a telegrafia! surorei sale la Atena , vai de i­eî ce vor ri­dica armele in contra mea !! . Pretenţii D-nul Brătianu îşi menţine preten­ţiile în acţiunea diplomatică. Numai de n’ar rămîne cu faima ui­nul bărbat plin de pretenţii !... Tricolorul^ Ungurii cari nu puteau vedea Tri­colorul românesc prin Transilvania fără să vadă roşu, nu mai publică manifeste ungureşti la Bucureşti de cît încadrate în tricolor romînesc!! Rigoletto -«T Litvia,$îa, Kt,©saaiaai©i Scopul tuturor bunilor români este alipirea la Regat a Transilva­niei, Maramureşului, Crişanei, Ba­natului, Bucovinei şi Basarabiei. Războiul general a făcut să soseas­că momentul prielnic pentru reali­zarea în mare parte a idealului nostru. Putem să luăm Transilva­nia cu celel­alte ţinuturi romîneştî din Ungaria şi Bucovina. Pentru a­­ceasta tr­ebue să luptăm alături de Anglia, Franţa, Italia şi Rusia. In asemenea conditiuni se înţele­ge că nu ne putem gindi acum la luarea Basarabiei. Alipirea acestei din urmă ţări surori la patria mu­mă va veni mai repede, daca vom fi­ mai puternici avînd deja întruni­te la Regatul român celorlalte­­lău­tari romîneşti. Astăzi se pune pro­blema împărţire! Austriei. Să ne luăm dreptul de moştenire de acolo. * * * Persoane autorizate spun, că Tri­pla înţelegere­ admite 95 la su­tă din revendicările noastre, dacă luptăm alături de ea. E sigur, că astă toamnă s’ar fi admis uşor totalitatea revendică­rilor noastre naţionale. Eram mai utili Triplei înţelegeri. Nu se făcu­se înţelegerea cu Italia. Dar eram mai puţin preparaţi pentru război. De astă toamnă pi­na acum, am primit mult material sanitar, ceva muniţiuni şi s’a lu­crat mult echipament în ţară. Cu p­lim­ă lege de rechiziţii şi cu o activitate mai intensivă, se putea face acelaş echipament într’un timp relativ mod scurt şi mult mai ieftin. Arme şi amuniţiuni am fi pri­mit din Franţa, căci apăram Franţa şi Rusia, împedicînd recru­tarea şi aprovizionarea în Austro- Ungaria. Puneam în balanţă în fa­voarea Triplei înţelegeri care avea atunci în total 3 milioane, aproape un sfert din efectivul ei. Trebue să adăugăm la cei 500.000 soldaţi ai României, cel puţin 250 m­ii bravi romîni din Austro-Unga­­ria, cari aveau să aleagă între moartea pentru romînism, în luptă dreaptă, fiecare la locul lui în rîn­­durile oștireî române și între moar­tea pentru austro-maghiarî puși totdeauna numai ei — în primele r­înduri— în prima bătae a focului, ucigător. Chiar dacă n’am fi fost în destul de preparaţi, tot ne era mai uşor să intrăm in Austro-Ungaria, care nu era apărată de loc şi atunci cînd Germania nu pusese în rezolvare problema tactică a apărărei Ardea­­ului. Puteam să mergem şi mai puţin ■ preparaţi, atunci cînd ne aşteptau taţii noştri gata să treacă cu or­ele şi muniţiunile austro-maghia­re în rîndurile noastre. Cînd va veni vremea şi voi pu­tea face­­indiscreţiunî, voi arăta cu ce mijloace infame a fost oprit po­porul român din Ungaria ca să nu sboare cu arme cu tot spre patria mumă. Ne-am fi făcut şi nouă, am fi fă­cut şi Rusiei un mare serviciu, per­­miţîhd armatei ruse să treacă spre Ungaria prin trecuturile neapărate ale Moldovei. Ajunşi în cimpia Ungariei, Buda­pesta şi Viena cari n’aveau măcar tranşeele făcute în urmă erau în pericol. Serbia putea intra şi ea în Aus­tria. Italia ar fi fost silită să intre în acţiune. Rezultatul ar fi fost că Germania în loc să aibă un aliat, ar fi avut un vrăjmaş în Austro- Ungaria. Romînii şi slavii nu s'ar mai fi luptat prin Flandra şi prin Galiţia pentru austro-germani. Germania nu s’ar mai fi putut a­­provizioria din Austro-Ungaria.. Pe atunci Bulgaria era istovită de cele 2 războae balcanice, n’avea nici bani, nici arme nici muni­­ţiuni. Ar fi fost destul unul sau do­uă corpuri de armată rusă trecute prin Dobrogea pentru ca să-i taie orice veleitate de a ne ataca. Turcia de asemenea era lipsită de arme, muniţiuni şi chiar bani, ce au­ fost trecute ulterior pe la noi. Ea n’ar fi putut intra în război. Acum, avem mai multe arme şi muniţiuni, avem relativ foarte mult material sanitar. In schimb însă Tisza a convins ne Kaizerul german de necesitatea apărărei Transilvaniei. Această problemă tactică es­te deja rezolvată. Austria care es­te condusă de unguri face tot ce poate ca să nu piarză Transilva­nia, căci , ei consideră pierderea Ardealului drept pieirea Ungariei. Dubla Alianţă a făcut tot ce a pu­tut pentru ca sa nu fie surprinsă prin intrarea noastră. Sacrificiile noastre pentru cuceri­­rea Ardealului vor fi acum mult mai mari. Nu vom mai găsi mulţi sol­daţi în Ardeal ca să-i recrutăm pentru cauza romînismulu. Cari n’au murit încă pentru cauza ger­m­ano-ungară luptă în diferite părţi ,­­ntru această cauză. Ruşii se retrag. Nu mai au­ mu­­niţ­iuni suficiente. Aprovizionarea lor cu muniţiuni depinde foarte gr­uit recăderea Dardanelelor. Aceşti forturi vor cădea mai iute, dacă Tribla Int­regere va reuşi să con­vingă pe Bulgaria sau Grecia să trimită un corp expediţionar pe uscat. Reuşita noastră va fi mai sigură ş­ sacrificiile mai mici, dacă du­­narea noastră în război va co­nd­­­­e cu ofensiva­­generală franco-ita­lo-rusă, pentru ca austro-germanii­ să fie siliţi să-şi împărţească for­ţele în diferite direcţiuni. Ofensiva generală trebue luată odată cu­ Rusia care are nevoe de multe muniţiuni pentru luptele mari şi definitive. * * * Iată unde ne-a dus politica per­sonală şi egoistă a primului minis­tru, care a fost atît de mic la su­flet în­cit n’a vrut să cheme ca să colaboreze cu el nu numai capaci­tăţile neamului dar nici măcar ca­pacităţile patiduluî liberal, de tea­ma de a nu fi eclipsat. Vrînd să aibă singur gloria reali­­zăreî Rominiei mari şi neavînd nici puterea de muncă şi de hotări­­re, nici resurse intelectuale şi mo­rale suficiente, ca să realizeze sin­gur o aşa de mare şi grea operă, a condus barca rominismuluî în vâl­toarea cea mai teribilă, din care cu greu o va scoate toţi înţelepţii nea­mului. Nu pot să-mi închipui că d-nul prim ministru n’ar vrea să intre in război şi alături de Tripla Intele­­gerei, fiindcă aceasta este singura cale care ne duce la realizarea i­­dealului national. Nădăjduim insă că cel pufin a­­cum a văzut că nu poate singur rezolva o problemă aşa de grea ca acea care e pusă romunismuluî as­tăzi. Nădăjduim că sentimentul de român va covîrşi la dinsul vanita­tea şi egoismul de­­a nu fi eclipsat de alţii. i dacă sentimentele egois­te nu i-au, înăbuşit sentimentele na­ţionale trebue să invite să colabo­reze cu el toate capacităţile nea­mului. Trebue să se repare greşeli­le făcute. Să se restabilească credinţa Quadruplei Înţelegeri din realitatea noastră. Să se refacă în Occident situa­ţia noastră morală în parte com­promisă. Să se stabilească o înţelegere de­finitivă asupra drepturilor noaste, in caz de victorie a Quadruplei În­ţelegeri. Sper că tratativele fiind luate în grabă de personalităţi cari inspir­ănai mare încredere în Occident, se va putea obţine ca hotar Prune într’o parte şi Tisa în alta. In price caz nu trebue să compromitem pauza naţională romina pentru narie din Toronto­, rar î­nn „rur­­’stăzî sîrbilor. Odată înţeleşi cu, toţii şi luînd şi noi parte cu ceilalţi­­ la planul ofensivei generale, întir­­zierea, vină la sosirea din nou a momentului oportun, care nu va fi de lungă durată, nu va mai fi un pericol pentru Romînism. Dim. K. Comșa de BiM. N. COMSA Astă toamnă­— Acum A,s°a©al«I * Ar*p*î nutftm fure! întreg terito­riul locuit de romini din regatul Ungariei. Cîndva a fost teritoriul dela Tisa pîriă la Carpaţi. Locuitorii băştinaşi ai acestor lo­curi suntem noi romînii. Am fost aduşi aici ca colonişti romani ai lui Traian, romanizîn­d pe daci, vechii locuitori. Sunt mulţi­ duşmani ai neamului, cari vreau să ne tragă la îndoială originea. Că noi am locuit în Ar­deal înainte de venirea celorlalte popoare, ca unguri şi‘saşi, dove­deşte şi Cronică Alberik. In anul 803, regele Daciei, Oger­us, dă aju­tor lui Carol cel Mare cu 10.000 de ostaşi. Toţi recunosc autenticitatea acestui cronicar, dar trag la îndo­ială, aceia, că soldaţii ar fi daco­români sau, mai bine zis vlachi. Ei zic că aceşti ostaşi au fost un po­por necunoscut. Avari sau cumani nu au­ fost, căci Alberik face amin­tire despre ei în cursul cronicei sa­le. Despre alt popor pe acea vre­me nu ştim în plaiurile noastre. Au fost vlachi, şi după unguri un po­por necunoscut. Cînd au venit ungurii în Ardeal, au aflat aici 3 state : 1) a lui Meu­­m­arot dela Bihor la Tisa pînă la Mureş ; 2) a lui Glad dela Mureş pînă în valea Haţegului şi Dunăre; 3) iar’ dincolo de munţii apuseni pe Gelu. Cei 2 domnitori de la în­ceput nu au avut lupte mai însem­nate cu frnguri, dar Gehit a avut şi a fost învins, găsindu-şî chiar şi el moartea în luptă. Cei rămaşi vă­­zînd moartea lui Gelu, au­ înche­iat pace cu ungurii şi şi-aui ales de domn al lor pe Tuhutum. Descen­denţii lui Tuhutum au domnit pî­nă la regele Ştefan cel sfînt, care anexează Ardealul către Ungaria, găsindu-î însă administraţia pro­prie, în frunte cu un voivod, ales de ţară. Aceste trei ţărişoare­­de atunci formează Ardealul. Ardealul este deci întreg ţinutul locuit de romînii din tara ungureas­că şi nu numai ţara stăpînită în­­timplător de Qelu. Numirile de Cri­­şana, Banat şi Maramureş sunt nu­miri formate mai tii­ zni. Aşa de exemplu numirea de Banat nu a existat la 1534. In Fontes Rerum Transilvanicarum Tom II pag. 30 ci­tim : Hodie Valachi duo nobiles i­­issi sunt ex Lugas et Caransebeş... petitcum sacerdotem.... „şi mai de­parte: Alius hodie Temisvara venit”, Ioanes Paulus Cam­pani coetra (A­­nonimul Polon). De la Ion de Hu­niade şi Matias Corvinul avem a­­semenea documente că nu au exis­tat nici Banatul nici Crişana nici Maramureşul ca ţârî independente faţă de Ardeal. Sunt numiri de parti­de ţări, cum e şi numirea de „Ţara Bârseî” şi „hertegatul Fă­găraşului“. Vorbind însă despre Ardeal, tre­bue să cunoaştem cu cine conlo­­cuesc romînii acolo. Conlocuitorii sunt unguri, între cari înţelegem şi pe secui, şi saşi. Să vedem cine sânt aceste popoare. Cine sunt ungurii? Ei zic că sunt un popor viteaz, urmaşi ai unui fiu a lui Noe, Jafet. Numirea de ungur o i­au de la fiul Hung, dar un preot din Saint-Germain le-o detrage de la cuvîntul nemţesc hung­r (foame) (a fame pan­chantur-hungri vocati sunt). Şi sínt în adevăr un popor nesătul, vecinie flămând. Saşii sínt colonişti ai regelui Geza al II-lea adus în Ardeal prin anul 1143. Sínt un popor fricos, lău­dăros, dar cel puţin numettaft D* •la eî am învăţat noi romînii să lu» crăm anaî bine pămîntul. Aceştia sînt conlocuitorii romîni­­lor in Ardeal. Cu aceştia am locuit împreună secole întregi de sufe­rinţă. Dar acum a sosit momentul ca Ardealul, pustiu de 1800 ani pen­tru noi romînii, să-l stăpinim din nou. Şi oricine ar voi să spună altă cale în­spre care trebue să mer­gem, să-i ad­ucem aminte de un­de ne-am tras noi şi tot? trebue să ne strîngem pe lingă vechea tulpină a neamului, care este valea Mure­­şul­ui. I. I. : read­mna evreilor O MĂSURĂ NEMAI­POMENITA Guvernul a luat dispoziţia ca tip toate localităţile noastre dela gra­niţa a­ustro-un­gară populaţia evre­iască să fie luată pe sus şi trans­portată în interiorul ţării. Oamenii aceştia, in cea mai mare parte săraci, trăind de azî pe mîine ,din munca lor, ca negustori, mese­riaşi, hamali, etc. şi-au lăsat deci lai voia întîmplăriî m­ult-puţinul lor a­i vut, şi s’au dus,­­muritori de foame» în­cotro nu ştiu nici eî. Pentru ce motiv şi în ce scop s’a luat această mă-Siră? O singură ex­plicaţie se poate găsi : guvernul consideră pe toţi evreii ca spioni său cel puţin capabili de a deveni spioni. Pe toţi, fără deosebire, de vreme ce măsura vizează pe toţi evreii locuind la frontieră. Dacă ar fi vorba de supuşi aus­­tro-ungari, a­m înţelege o asemenea măsură dictată de necesităţile mi­litare şi vizînd pe toţi acei supuşi, fără deosebire de religie. Dar este vorba de evrei, cari fără a fi cetă­ţeni, ni sunt totuşi nici străini; de oameni născuţi şi crescuţi în acele localităţi, din părinţi născuţi tot a­­colo, de oameni cari au satisfăcut legea recrutării, sunt mobilizabili şi să fii în armata romînă, unii din eî chiar în momentul de faţă sub dra­pel.­­ Prin ce fapt aă îndreptăţit ei bă-­ nuiaîa că sunt spioni sau capabili de spionagiă ? In nici o împrejurare ei n’aă dovedit duşmănie faţă de ţară ; iar dacă printre ei s’ar găsi oameni perverşi, gata să vîndă ţara şi dacă ei ar avea şi mijloacele s’o facă, nu sunt legi pentru aseme­nea oameni şi asemenea fapte ?; Nu există pentru ei ocna în timp d­e pace şi moartea în timp de răz­­bd­ă ? .­­ Şi oare acestea să fie preparati­vele noastre „militare“: maltrata­rea morală şi materială a unei ca­tegorii de oameni care trăeşte cu noi şi e chemată să moară cu noi pentru realizarea idealului naţio­nal ? Acum doi ani am avut 6 state îa războini, între cari şi Romînia, iar acum avem 12. In nici unul din ele nu s’a auzit ca evreii să fie duşmani ai ţării lor. De unde i-a venit gu­vernului ideia că evreii din Romî­nia, astăzi, deosebindu-se de toate popoarele din lume, ba chiar şi de evreii dîn toată lumea; ba încă deosebindu-se de ceea ce au fost eî înşişi pînă acum,—au devenit peste noapte spioni şi trădători ? • Măsura guvernului e tot ce poa­te fi mai nedrept şî mai absurd; revocarea ei urgentă este singurul lucru care se impune. S» T» Vulturul austriac ! «e 1 34 aărl — Fife, este de piciorul cel liber. .. . ■». .*nu. — Etî aștept loc și pentru tine: apucă-* mai bine pînă va înceta

Next