Adevěrul, iunie 1915 (Anul 28, nr. 10136-10164)
1915-06-01 / nr. 10136
amu XXV HMM NO 10136 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Lom» Str. Karegeorgeviei, No. 9 EL I.—Telefon V BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar Noic Bani Exemplarul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premiii Cm no ...... .*..*..* Inel Inel ............ f. 'rel real ......... n Pentru străinătate prețul este indoit. TELEFON: Capitala.................No. 1410 ni .... n 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea ...» 12/40 «'♦'* Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi »Ai» •.mu 1 Iuniens Ce întrevăd eu Articolul scris zilele trecute, sub titlu : „Operaţiunea Preliminară a ridicat protestări. In acest articol explicam de ce, înaintea intrărei noastre în acţiune contra Austro-Germaniei, m’aştept să văd pe regel „ Ferdinand cedind puterile regale fiului său, măcar în mod provizoriu, ca regele Petru al Serbiei, fiindcă îmi pare cu neputinţă ca germanul, născut, crescut în Germania, care a adoptat o altă patrie, să poarte armele contra patriei sale mume. Tot asemenea, cu neputinţă îmi pare, ca Hoherizollernul, mîndru de numele şi de origina sa, s’o rupă cu tradiţiuni vechi de lealitate, moştenite din moşi-strămoşi, pentru a se expune voios celor mai odioase învinuiri pe cari poate să le capete un, om pe lume : crima d’aşi fi trădat patria-mumă, felonia d’a fi tras spada contra neamului, contra fraţilor săi şi d’a fi prăbuşit, el cu mina lui, vechia dinastie a Hohenzollernilor și Germania întreagă în fundul prăpastieî, de unde nu se vor mai ridica. Nu pentru interesul d’așî păstra tin tron, nici chiar pentru acela d’a păstra acel tron dinastiei sale, poate comite un om corect, un om cinstit, un om de inimă, un rege, o asemenea faptă atît de mişelească. Ba chiar ziceam, în acel articol, că dacă i’ar răbda inima pe regele Ferdinand să comită fapta aceasta, — lucru ce-mi e cu neputinţă a crede—nu ne-ar conveni nouă, romînilor să suferim pe tron un rege trădător, hulit şi blestemat de neamul său întreg, de patria sa de naşere. Că, războiul odată sfîrşit, el, în ochii nemţilor, va rămîne veşnic odiosul trădător, care nu ar putea niciodată să calce pe pămîntul german fără a se expune la afronturi ilegitime, cari nu pot conveni poporului român să Ie sufere regele ţărei, reprezentantul ei legal în lumea neamurilor Ei bine, acest articol.—scris cu o credinţă deplină, sinceră în cuget curat şi fără altă intenţie decit d’a pufne în înmitră o stare reală, de care avem a ţine seamă in prevederile noastre, — a ridicat protestări numeroase şi vai !.... unanime. Oare ce gîndesc toţi* aceştia de regele nostru? îmi spui mirarea cu o sinceră mîhnire, căci mă doare să constat "Că lumea crede posibil, •din partea regelui, o faptă pe care eu o calific cu atîta asprime * # * — Te înşeli, — mi-a zis, între alţii, un vechiu prieten, — Regele Ferdinand va merge chiar contra Austro-Germaniei. Poţi fi absolut sigur. Cînd Brătianu i-o va cere, vă decreta mobilizarea şi se va pune în .capul armatei. — Dar regele ştie că Brătianu nu’î va cere niciodată aceasta, — i-am obiectat că , — d’aceea stă liniştit, atît el cît şi toţi nemţii din taxă , sunt siguri de BrătianuTM '• — Brătianu întrupează aspiraţiunile ţărei,— mă întrerupse, cam enervat, convorbitorul meu, un vechiu liberal, — rău faci de’l acuzi. — Dar nu acuz pe nimeni. Explic o situaţie aşa cum o văd eu. Nu tăgăduiesc nici patriotismul lui Brătianu, nici p’acel al regelui către patria lor romînă; dar cred că acestpatriotism, care şi pe alţii îî face ’germanofili, cu atît mai mult îi inspiră la fel pe dînşii, cari şi, unul şi altul, au motive personale d’a ţine cu nemţii împotriva muscalilor. — Dar Brătianu a dat opoziţiei atîtea încredinţări liniştitoare... — Asta e „diplomaţia“ lui d’a face pe fiecare să crează ce-i place, pe cînd el însuşi, tăcut, face ce ştie... — Brătianu e ambiţios şi rîvnitor de mare glorie. — Da ; cred chiar că vrea să realizeze d’odată, — d’astădata, — toate aspiraţiile noastre, făcînd o Romînie Mare, riu numai cu Transilvania, Banatul şi Bucovina, dar şi cu Basarabia toată, dar şi cu Odessa, dar şi cu... — Asta ar vrea-o,... dar nu se poate.... — Brătianu şi regele, cred că s’ar putea şi aceasta, dacă Germania ar învinge... cu ajutorul nostru... v * * * Germania nu mai are azî decit o singură nădejde : ajutorul balcanicilor. Acest ajutor îl poate determina ţara noastră şi Bulgaria pe tronul cărora stau, aci, un Hohenzollern, acolo, un Coburg. Bulgaria, Grecia şi Turcia, cu Romînia împreună, ar fi poarta tuturor aprovizionărilor larg deschisă Germaniei. Ar fi tot deodată despărţirea definitivă a Rusiei de aliatele sale şi a sîrbilor de ruşi. Ar fi încă cîteva milioane de soldaţi în cumpănă. Ar fi chiar victoria, victoria redevenită posibilă, victoria pe care germanii ar plăti-o, azi, cu ţări întregi şi cu miliarde cit de multe! In această ipoteză , a Germaniei, — scăpată prin Romînia, — totul devine posibil, totul se explică. lie C. G. COSTAFORU In această victorie finală a germanilor crede încă regele nostru cu o credinţă neclintită, absolută. Ideia că, el,— Hohenzollernul român,— ar fi factorul providenţial al salvare! Germaniei şi al triumfului ei final, îl măguleşte, îl incintă şi î l îmbată în visuri de măriri viitoare şi de glorii neîntrecute, pe cari le-a comunicat şi primului său ministru, •carele se vede înălţat în viitor în sfere inaccesibile şi neclintitul colaborator al marelui Ferdinand al unei Românii totalîntregite. Tot ce-a fost, tot ce este şi tot ce va mai fi, — faţă cu asemenea măreţi perspective — nu comptează nici cît un fir de pai putred. Ce nu face un patriot pentru patria sa !... S’a văzut d’altfel valoarea ce au, în ochii măririlor, cuvîntul dat, legămintele luate și chiar tratatele scrise.„ D’aceea persist a crede în complotulurzit d’a ne face să mergem cu Germania contra rușilor. Un indiciu sigur despre acest complot îmi este atitudinea caracteristică a comparsuluî Marghiloman, omul care, după ce s’a studiat o viaţă întreagă la oglindă, a ajuns a fi el însuşi o oglindă : oglinda cugetărilor ascunse ale regelui, al cărui cancelar visează de asemenea a deveni şi el, pe viaţă. Dialogul a continuat interesant; articolul meu, devenind prea lung, trebuie însă să se oprească aci. . Restul, cu altă ocazie. C. G. Costa-Foru Omisiune nereuşită Fostul ministru al coloniilor imperiului german Dernburg, se reîntoarce în Germania după ce după o şedere de cîteva luni in America, s'a convins că nu poate hotărî guvernul Statelor-1 Unite la o politică favorabilă Germaniei. • Fostul ministru german a fost silit să-ţi grăbească reîntoarcerea in patrie din cauza indignărei provocate in America in urma scufundărei „Lusitaniei“. D. DERNBUR© contra guvernului , eamisîuS „Acfismei Na» fitmale“ s’a intrunit aseară la d. sie*. I. Cantacuzino. Busis-ul dezbateri, corestatimelis-se că nu se mai p®ate acorda nici un credit guvernului d-lui I. Brătianu, care cu atitudinea sa duce ţara la un dezastru, memfcrîa „Acţiune* Naţionale“ au hotărît: 1) Se numeşte o comisiune compusă din d-nii Take Ionescu, N. Filipescu şi B. Delavrancea, care să redacteze un manifest către ţară; 2) Se numeşte o altă cotaisiune care să elaboreze un program de luptă pentru intrarea în acţiune. Viitoarea şedinţă va avea loc mâine, Luni, la orele 9 seara, la d. profesor universitar Emanoil Antonescu. Prin această hotărâre se distruge echivocul care stăpânea ţara şi din cauza căruia opinia publica începuse să fie desorientată. In adevăr — se zicea cu drept cuvânt — că dacă Acţiunea Naţională nu se mişcă aceasta înseamnă că guvernul lucrează în chip Inf-tSept, iar dacă el nu-şi face datoria* se întreba fiecare cetăţean, ce face Acţiunea Naţională ! O singură obiecţiune însă tSă nu fie prea tîrzi această ultimă hotărîre. .. Interzicerea manifestaţiunilor După ce de mai bine de cincisprezece zile guvernul tolereazî deşanţata corupţie pe care o revarsă nemţo-maghiarii spre a crea în Bucureşti o agitaţie centralistă, aseară s’a luat măsura de a se interzice manifestaţia contra războiului la care nemţii şi ungurii din Capitală se pregătiseră să-şi mobilizeze întreaga colonie. * Este evident că guvernul simţind indignarea pe care a provocat-o în opinia publică agitaţia germanomaghiară, a prevăzut că la manifestaţia contra războiului se va răspunde cu una care să nu lase nici un fel de îndoială asupra sentimentului ţarei întregi. Şi atunci guvernul, ca întotdeauna, s’a oprit la ideea suprimarei însăşi libertăţei de a manifesta. Or, aceasta nu a intrat şi nu va intra niciodată în vederile noastre. Cită vreme Constituţia nu e suspendată, nu putem admite starea de asediu de fapt, fără proclantarea ei de drept. E acelaş punct de vedere pe care lam apărat şi în 1907, cînd cu răscoalele ţărăneşti. Guvernul opreşte azi manifestaţia uneltită de geranano-maghiari, spre a putea opri mîine adevăratul glas al ţărei de a se manifesta, jocul acesta nu-l vom încuraja noi. „Adevărul“ NA 2BIŢII DEZOLAREA „MOLDOVEI" 1 Ştiţi oare a Jalnica Tragedie a Ţarei Moldovei pe care pretinde că o reprezintă „Moldova“ lui Virgincă Ghinion et Comp ? Marea dezolare a „Moldovei“ nu e nici că o vor lua ruşii, nici că Virginică Ghinion şi-a aşezat domiciliul politic la Iaşi , ci suprema jale a „Moldovei“ e că nu se vor malesiba pe Calea Victoriei trăsurile plătite de legaţiile germano-maghiare, primblînd vestale cu părul despletit şi travestite, spre a arăta că Bucureştii petrec, sînt în Carnaval şi nu vor să ştie de intrare în acţiune ! Iată marea jalea a .„Moldovei“. Plîng t. Moldovo !i Pac. Nun ministra socialist franca? Un nou socialist a intrat în guvernul naţional francez, Albert Thomas, deputat, care a fost, numit subsecretar de stat la ministerul de războiu şi căruia i s’a încredinţat în special controlul şi supravegherea artileriei şi a echipagiilor militare. S’a făcut apel la dinsul, pentru că Albert Thomas e o autoritate în technica fabricaţiunilor artileriei, iar grupul parlamentar socialist francez l’a autorat în unanimitate să primească funcţiunea ce i se încredinţează. Generalul Joffre a aprobat de asemenea această alegere. Semnificaţia acestei numiri o dă d. Clemeinceau într-un articol din „L’Homme enchainé“, arătîhd că Franţa îşi concentrează toate forţele mari, pe cari cu voe bună le dau toţi fiii patriei în lupta de apărare contra barbarilor, pentru ca războiul adevărat, care va începe peste două luni, să fie dus cu succes la capăt. Albert Thomas, născut la Champigni-la-Bataille, la 16 iunie 1878, s-a distins, ca deputat, în numeroase discuţii de ordin financiar şi budgetar şi avea între parlamentari un loc precumpănitor. Patriotismul lui luminat îl face să contribue cu toată competența sa la izbînda finală a patriei, sale. ALBERT THOMAS Ameninţări nemţeşti începem să gustăm adevăratele sentimente ale nemţilor faţă de noi. Articolul din „Gazeta de Colona” pe care ni-l transmite „Wolffmreau", e de natură a ne deschide ochii asupra însuşi fondului poliţiei germane faţă de noi. Dacă nu nţelegem să fim hinterland nemţesc, Germania, ca şi Austro-Ungara nu mai are nici un interes laexistenţa ulterioară a Rominiei". Brusc, Romînia pe care Germania a considerat-o timp de decenii, linera lui Carol de Hohenzollern, a revenit pentru ea o Oligarchie a cărei singură subsistenţă economică -este politica. Cu alte cuvinte, opera regelui Carol a fost să creeze un parazitism social pe care Germania s’a bizuit 10 de ani și care dacă nu mai vrea să slujească interesele germane, trebue spulberat ? Ei bine, dacă aceasta ar fi act litteram adevărat, Romînia ar avea cu atît mai mult datoria de se folosi de împrejurări spre a reface, prin unitatea naţională cu românii de peste Carpaţî, însăşi structura sa socială. Ameninţarea „Gazetei de Colonia” că cei ce au de luat azi o hotărire în Romînia, îî vor simţi consecinţele, pe propria lor piele, este una din acele brutalităţi teutonice, cari, ca şi în Italia, vor avea efectul just contrar celui aşteptat. Asf. Adeveruri Şi America ? America s'a săturat şi ea de răţoelile Kaizeruluî. Ei bine, vai de America ! va striga Kaizerul, cum a telegrafia! surorei sale la Atena , vai de ieî ce vor ridica armele in contra mea !! . Pretenţii D-nul Brătianu îşi menţine pretenţiile în acţiunea diplomatică. Numai de n’ar rămîne cu faima uinul bărbat plin de pretenţii !... Tricolorul^ Ungurii cari nu puteau vedea Tricolorul românesc prin Transilvania fără să vadă roşu, nu mai publică manifeste ungureşti la Bucureşti de cît încadrate în tricolor romînesc!! Rigoletto -«T Litvia,$îa, Kt,©saaiaai©i Scopul tuturor bunilor români este alipirea la Regat a Transilvaniei, Maramureşului, Crişanei, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei. Războiul general a făcut să sosească momentul prielnic pentru realizarea în mare parte a idealului nostru. Putem să luăm Transilvania cu celelalte ţinuturi romîneştî din Ungaria şi Bucovina. Pentru aceasta trebue să luptăm alături de Anglia, Franţa, Italia şi Rusia. In asemenea conditiuni se înţelege că nu ne putem gindi acum la luarea Basarabiei. Alipirea acestei din urmă ţări surori la patria mumă va veni mai repede, daca vom fi mai puternici avînd deja întrunite la Regatul român celorlaltelăutari romîneşti. Astăzi se pune problema împărţire! Austriei. Să ne luăm dreptul de moştenire de acolo. * * * Persoane autorizate spun, că Tripla înţelegere admite 95 la sută din revendicările noastre, dacă luptăm alături de ea. E sigur, că astă toamnă s’ar fi admis uşor totalitatea revendicărilor noastre naţionale. Eram mai utili Triplei înţelegeri. Nu se făcuse înţelegerea cu Italia. Dar eram mai puţin preparaţi pentru război. De astă toamnă pina acum, am primit mult material sanitar, ceva muniţiuni şi s’a lucrat mult echipament în ţară. Cu plimă lege de rechiziţii şi cu o activitate mai intensivă, se putea face acelaş echipament într’un timp relativ mod scurt şi mult mai ieftin. Arme şi amuniţiuni am fi primit din Franţa, căci apăram Franţa şi Rusia, împedicînd recrutarea şi aprovizionarea în Austro- Ungaria. Puneam în balanţă în favoarea Triplei înţelegeri care avea atunci în total 3 milioane, aproape un sfert din efectivul ei. Trebue să adăugăm la cei 500.000 soldaţi ai României, cel puţin 250 mii bravi romîni din Austro-Ungaria, cari aveau să aleagă între moartea pentru romînism, în luptă dreaptă, fiecare la locul lui în rîndurile oștireî române și între moartea pentru austro-maghiarî puși totdeauna numai ei — în primele rînduri— în prima bătae a focului, ucigător. Chiar dacă n’am fi fost în destul de preparaţi, tot ne era mai uşor să intrăm in Austro-Ungaria, care nu era apărată de loc şi atunci cînd Germania nu pusese în rezolvare problema tactică a apărărei Ardeaului. Puteam să mergem şi mai puţin ■ preparaţi, atunci cînd ne aşteptau taţii noştri gata să treacă cu orele şi muniţiunile austro-maghiare în rîndurile noastre. Cînd va veni vremea şi voi putea faceindiscreţiunî, voi arăta cu ce mijloace infame a fost oprit poporul român din Ungaria ca să nu sboare cu arme cu tot spre patria mumă. Ne-am fi făcut şi nouă, am fi făcut şi Rusiei un mare serviciu, permiţîhd armatei ruse să treacă spre Ungaria prin trecuturile neapărate ale Moldovei. Ajunşi în cimpia Ungariei, Budapesta şi Viena cari n’aveau măcar tranşeele făcute în urmă erau în pericol. Serbia putea intra şi ea în Austria. Italia ar fi fost silită să intre în acţiune. Rezultatul ar fi fost că Germania în loc să aibă un aliat, ar fi avut un vrăjmaş în Austro- Ungaria. Romînii şi slavii nu s'ar mai fi luptat prin Flandra şi prin Galiţia pentru austro-germani. Germania nu s’ar mai fi putut aprovizioria din Austro-Ungaria.. Pe atunci Bulgaria era istovită de cele 2 războae balcanice, n’avea nici bani, nici arme nici muniţiuni. Ar fi fost destul unul sau două corpuri de armată rusă trecute prin Dobrogea pentru ca să-i taie orice veleitate de a ne ataca. Turcia de asemenea era lipsită de arme, muniţiuni şi chiar bani, ce au fost trecute ulterior pe la noi. Ea n’ar fi putut intra în război. Acum, avem mai multe arme şi muniţiuni, avem relativ foarte mult material sanitar. In schimb însă Tisza a convins ne Kaizerul german de necesitatea apărărei Transilvaniei. Această problemă tactică este deja rezolvată. Austria care este condusă de unguri face tot ce poate ca să nu piarză Transilvania, căci , ei consideră pierderea Ardealului drept pieirea Ungariei. Dubla Alianţă a făcut tot ce a putut pentru ca sa nu fie surprinsă prin intrarea noastră. Sacrificiile noastre pentru cucerirea Ardealului vor fi acum mult mai mari. Nu vom mai găsi mulţi soldaţi în Ardeal ca să-i recrutăm pentru cauza romînismulu. Cari n’au murit încă pentru cauza germano-ungară luptă în diferite părţi ,ntru această cauză. Ruşii se retrag. Nu mai au muniţiuni suficiente. Aprovizionarea lor cu muniţiuni depinde foarte gruit recăderea Dardanelelor. Aceşti forturi vor cădea mai iute, dacă Tribla Intregere va reuşi să convingă pe Bulgaria sau Grecia să trimită un corp expediţionar pe uscat. Reuşita noastră va fi mai sigură ş sacrificiile mai mici, dacă dunarea noastră în război va conde cu ofensivagenerală franco-italo-rusă, pentru ca austro-germanii să fie siliţi să-şi împărţească forţele în diferite direcţiuni. Ofensiva generală trebue luată odată cu Rusia care are nevoe de multe muniţiuni pentru luptele mari şi definitive. * * * Iată unde ne-a dus politica personală şi egoistă a primului ministru, care a fost atît de mic la suflet încit n’a vrut să cheme ca să colaboreze cu el nu numai capacităţile neamului dar nici măcar capacităţile patiduluî liberal, de teama de a nu fi eclipsat. Vrînd să aibă singur gloria realizăreî Rominiei mari şi neavînd nici puterea de muncă şi de hotărire, nici resurse intelectuale şi morale suficiente, ca să realizeze singur o aşa de mare şi grea operă, a condus barca rominismuluî în vâltoarea cea mai teribilă, din care cu greu o va scoate toţi înţelepţii neamului. Nu pot să-mi închipui că d-nul prim ministru n’ar vrea să intre in război şi alături de Tripla Intelegerei, fiindcă aceasta este singura cale care ne duce la realizarea idealului national. Nădăjduim insă că cel pufin acum a văzut că nu poate singur rezolva o problemă aşa de grea ca acea care e pusă romunismuluî astăzi. Nădăjduim că sentimentul de român va covîrşi la dinsul vanitatea şi egoismul dea nu fi eclipsat de alţii. i dacă sentimentele egoiste nu i-au, înăbuşit sentimentele naţionale trebue să invite să colaboreze cu el toate capacităţile neamului. Trebue să se repare greşelile făcute. Să se restabilească credinţa Quadruplei Înţelegeri din realitatea noastră. Să se refacă în Occident situaţia noastră morală în parte compromisă. Să se stabilească o înţelegere definitivă asupra drepturilor noaste, in caz de victorie a Quadruplei Înţelegeri. Sper că tratativele fiind luate în grabă de personalităţi cari inspirănai mare încredere în Occident, se va putea obţine ca hotar Prune într’o parte şi Tisa în alta. In price caz nu trebue să compromitem pauza naţională romina pentru narie din Toronto, rar înn „rur’stăzî sîrbilor. Odată înţeleşi cu, toţii şi luînd şi noi parte cu ceilalţi la planul ofensivei generale, întirzierea, vină la sosirea din nou a momentului oportun, care nu va fi de lungă durată, nu va mai fi un pericol pentru Romînism. Dim. K. Comșa de BiM. N. COMSA Astă toamnă— Acum A,s°a©al«I * Ar*p*î nutftm fure! întreg teritoriul locuit de romini din regatul Ungariei. Cîndva a fost teritoriul dela Tisa pîriă la Carpaţi. Locuitorii băştinaşi ai acestor locuri suntem noi romînii. Am fost aduşi aici ca colonişti romani ai lui Traian, romanizînd pe daci, vechii locuitori. Sunt mulţi duşmani ai neamului, cari vreau să ne tragă la îndoială originea. Că noi am locuit în Ardeal înainte de venirea celorlalte popoare, ca unguri şi‘saşi, dovedeşte şi Cronică Alberik. In anul 803, regele Daciei, Ogerus, dă ajutor lui Carol cel Mare cu 10.000 de ostaşi. Toţi recunosc autenticitatea acestui cronicar, dar trag la îndoială, aceia, că soldaţii ar fi dacoromâni sau, mai bine zis vlachi. Ei zic că aceşti ostaşi au fost un popor necunoscut. Avari sau cumani nu au fost, căci Alberik face amintire despre ei în cursul cronicei sale. Despre alt popor pe acea vreme nu ştim în plaiurile noastre. Au fost vlachi, şi după unguri un popor necunoscut. Cînd au venit ungurii în Ardeal, au aflat aici 3 state : 1) a lui Meumarot dela Bihor la Tisa pînă la Mureş ; 2) a lui Glad dela Mureş pînă în valea Haţegului şi Dunăre; 3) iar’ dincolo de munţii apuseni pe Gelu. Cei 2 domnitori de la început nu au avut lupte mai însemnate cu frnguri, dar Gehit a avut şi a fost învins, găsindu-şî chiar şi el moartea în luptă. Cei rămaşi văzînd moartea lui Gelu, au încheiat pace cu ungurii şi şi-aui ales de domn al lor pe Tuhutum. Descendenţii lui Tuhutum au domnit pînă la regele Ştefan cel sfînt, care anexează Ardealul către Ungaria, găsindu-î însă administraţia proprie, în frunte cu un voivod, ales de ţară. Aceste trei ţărişoarede atunci formează Ardealul. Ardealul este deci întreg ţinutul locuit de romînii din tara ungurească şi nu numai ţara stăpînită întimplător de Qelu. Numirile de Crişana, Banat şi Maramureş sunt numiri formate mai tii zni. Aşa de exemplu numirea de Banat nu a existat la 1534. In Fontes Rerum Transilvanicarum Tom II pag. 30 citim : Hodie Valachi duo nobiles iissi sunt ex Lugas et Caransebeş... petitcum sacerdotem.... „şi mai departe: Alius hodie Temisvara venit”, Ioanes Paulus Campani coetra (Anonimul Polon). De la Ion de Huniade şi Matias Corvinul avem asemenea documente că nu au existat nici Banatul nici Crişana nici Maramureşul ca ţârî independente faţă de Ardeal. Sunt numiri de partide ţări, cum e şi numirea de „Ţara Bârseî” şi „hertegatul Făgăraşului“. Vorbind însă despre Ardeal, trebue să cunoaştem cu cine conlocuesc romînii acolo. Conlocuitorii sunt unguri, între cari înţelegem şi pe secui, şi saşi. Să vedem cine sânt aceste popoare. Cine sunt ungurii? Ei zic că sunt un popor viteaz, urmaşi ai unui fiu a lui Noe, Jafet. Numirea de ungur o iau de la fiul Hung, dar un preot din Saint-Germain le-o detrage de la cuvîntul nemţesc hungr (foame) (a fame panchantur-hungri vocati sunt). Şi sínt în adevăr un popor nesătul, vecinie flămând. Saşii sínt colonişti ai regelui Geza al II-lea adus în Ardeal prin anul 1143. Sínt un popor fricos, lăudăros, dar cel puţin numettaft D* •la eî am învăţat noi romînii să lu» crăm anaî bine pămîntul. Aceştia sînt conlocuitorii romînilor in Ardeal. Cu aceştia am locuit împreună secole întregi de suferinţă. Dar acum a sosit momentul ca Ardealul, pustiu de 1800 ani pentru noi romînii, să-l stăpinim din nou. Şi oricine ar voi să spună altă cale înspre care trebue să mergem, să-i aducem aminte de unde ne-am tras noi şi tot? trebue să ne strîngem pe lingă vechea tulpină a neamului, care este valea Mureşului. I. I. : readmna evreilor O MĂSURĂ NEMAIPOMENITA Guvernul a luat dispoziţia ca tip toate localităţile noastre dela graniţa austro-ungară populaţia evreiască să fie luată pe sus şi transportată în interiorul ţării. Oamenii aceştia, in cea mai mare parte săraci, trăind de azî pe mîine ,din munca lor, ca negustori, meseriaşi, hamali, etc. şi-au lăsat deci lai voia întîmplăriî mult-puţinul lor ai vut, şi s’au dus,muritori de foame» încotro nu ştiu nici eî. Pentru ce motiv şi în ce scop s’a luat această mă-Siră? O singură explicaţie se poate găsi : guvernul consideră pe toţi evreii ca spioni său cel puţin capabili de a deveni spioni. Pe toţi, fără deosebire, de vreme ce măsura vizează pe toţi evreii locuind la frontieră. Dacă ar fi vorba de supuşi austro-ungari, am înţelege o asemenea măsură dictată de necesităţile militare şi vizînd pe toţi acei supuşi, fără deosebire de religie. Dar este vorba de evrei, cari fără a fi cetăţeni, ni sunt totuşi nici străini; de oameni născuţi şi crescuţi în acele localităţi, din părinţi născuţi tot acolo, de oameni cari au satisfăcut legea recrutării, sunt mobilizabili şi să fii în armata romînă, unii din eî chiar în momentul de faţă sub drapel. Prin ce fapt aă îndreptăţit ei bă- nuiaîa că sunt spioni sau capabili de spionagiă ? In nici o împrejurare ei n’aă dovedit duşmănie faţă de ţară ; iar dacă printre ei s’ar găsi oameni perverşi, gata să vîndă ţara şi dacă ei ar avea şi mijloacele s’o facă, nu sunt legi pentru asemenea oameni şi asemenea fapte ?; Nu există pentru ei ocna în timp de pace şi moartea în timp de răzbdă ? . Şi oare acestea să fie preparativele noastre „militare“: maltratarea morală şi materială a unei categorii de oameni care trăeşte cu noi şi e chemată să moară cu noi pentru realizarea idealului naţional ? Acum doi ani am avut 6 state îa războini, între cari şi Romînia, iar acum avem 12. In nici unul din ele nu s’a auzit ca evreii să fie duşmani ai ţării lor. De unde i-a venit guvernului ideia că evreii din Romînia, astăzi, deosebindu-se de toate popoarele din lume, ba chiar şi de evreii dîn toată lumea; ba încă deosebindu-se de ceea ce au fost eî înşişi pînă acum,—au devenit peste noapte spioni şi trădători ? • Măsura guvernului e tot ce poate fi mai nedrept şî mai absurd; revocarea ei urgentă este singurul lucru care se impune. S» T» Vulturul austriac ! «e 1 34 aărl — Fife, este de piciorul cel liber. .. . ■». .*nu. — Etî aștept loc și pentru tine: apucă-* mai bine pînă va înceta