Adevěrul, ianuarie 1916 (Anul 29, nr. 10354-10377)
1916-01-14 / nr. 10360
5 Bani Exemplarul Ornai XXIX4M. - Re. 10350 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU șmICITATIA CONCO0ATA EXCUUSif Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Stoc Karageorgevici, No. 9 ELL-Telefon *4 BIROURILE ZIARULUI 1 ♦ip. 11, București Strada Sărindar No. 11 ioi 14 icnucric 191» DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premiui Wh an ....«•••• ..... iLef. 1*-* Oenn luni ...... # . . . • M O-AO Vmî luni «•••»•«*»••• n L" Pentru străinătate, **KîUl este îndoiți TELEFONs Capitala . . .No. 14 19 n • ••••»» 34 73 Provincia ...... 14 99 Străinătatea ...» 1243 «♦» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi *o* de I. TANOVICEANU Profesor universitar Catastrofa ce amenința pe Germania este neînlăturabilă ; organizația și bravura armatei sale, sforțările disperate ale diplomației, ajutorul turanicilor pot să intîrzie catastrofa, dar nu pot să o înlăture. Soarta Germaniei a fost decisă, atunci când Anglia a intrat în războiu. Germania e cârmuită de Prusia, împăratul Germaniei este regele Prusiei, care a căutat să prusianizeze întregul imperiu german și in fapt a ajuns la acest rezultat. Care a fost și este lozinca statului prusian și a monarhului său ? A spus-o Frideric Wilhelm IV, regele Prusiei, prin aceste cuvinte memorabile : „A binevoit Dumnezeu să formemonarhia prusiana prin sabie". Nu știm dacă Dumnezeu voit o astfel de drăcie ; creștinii au astfel de concepțiuni despre Dumnezeu. Totuși, credincios acestei idei, regele Prusiei, devenit împărat al Germaniei, a alcătuit împărăția germană prin sabie, și voește tot prin sabie să o mențină, uitînd pe semne cuvintele blîndului Isus că, cel ce scoate sabia, de sabie va pieri. De 50 de ani Prusia tulbură necontenit liniștea Europei, în timp de o jumătate de veac, sunt țări europene cari au făcut două războaie, altele unul singur și multe din ele nici unul Prusia singură pe socoteala ei, pri in unire cu Germania, a făcut patru războaie în ultimii 50 de ani. Și dacă nu a făcut mai multe în timp mai scurt, meritul nu este al ei, care necontenit a căutat ceartă celorlalte state. Imi vine să rid, când mă gîndesc la silințele ce-și dau intelectualii Germaniei ca să dovedească lumei, că patria lor este o mielușea nevinovată, pe care vor să o sacrifice celelalte state europene geloase de extraordinarele sale progrese ! Gînd Prusia își începe cariera banditească, năvălind împreună cu Austria, ca două pasări de pradă, asupra micei Danemarca și cind în urmă cele două state bandite se țin la ceartă ca doi tîlhari pe lucrui de grabă, nu e oare omerică inconștienta de a mai vorbi de dreptate? Statul care a comis atacul mișelesc în contra micei Danemarca, și care de patru ori într-o jumătate de veac, tulbură pacea Europei, este descalificat să mai vorbească de dreptate și, oricât de iluștri ar fi apărătorii săi, ei dovedesc prin faptul lor că sunt mai buni prieteni lui Platon, decit adevărului. De forță pot să vorbească germanii, dar de dreptate nu ! Incontestabil că sunt foarte puternici și poate că de aceea chiar nu vor sa se mai preocupe de dreptate. Această forță formidabilă a prevăzut-o acum o jumătate de veac, cu intuițiunea oamenilor superiori, un distins bărbat de stat francez „Este un nor — zicea A. Thiers în Corpul legislativ, în ședința din 13 Aprilie 1865. — care poate și trebue să neliniștească serios Europa, este ambițiunea Prusiei. Pilda lui Victor Emanuel este ispititoare și e evident astăzi că acest exemplu a izbit pe Prusia. De altminteri ea nu avea trebuință, fiindcă ideile pe cari această pildă le-a suscitat, sunt foarte vechi la ea. Și, pentru mine, umul din relele unității italiene, este că ea va fi mama unității germane. In ziua cind Prusia va reuni în mîinile sale patruzeci de milioane de germani, și cinci pe lingă portul Danzig pe care îl are acum și portul Kiel pe care îl va crea, va adauga și porturile Hamburgului și al Bremei, în acea zi, foarte probabil susținută de Englitera, ea va face ca Franța să fie supusă celor mai mari pericole pe cari le-a suferit in timpul istoriei sale“. Thiers, mai târziu președinte al republicei franceze, a prevăzut în pericolul Franței; el nu sa prevăzut în întregime. Distinsul patriot francez vorbește de 40 milioane de germani uniți, susținuți de Englitera ; nici el nu și-a închipuit 65 milioane germani formați în școala prusiană și atît de puternici nicit, deși combătuți de Englitera, să fie un pericol pentru Franța, Rusia, Belgia și Europa întreagă. De forță incontestabil că Germania nu are lipsă , ea are atîta putere nicit întrece închipuirea cea mai pesimistă pentru Franța, aceea pe care o avea Thiers în Aprilie 1865. Și, cu toată forța ei, am spus-o și acurm că Germania va fi înfrîntă, cu siguranță înfrîntă. Pentru ce fac această afirmare ? Pentru că eu, unul din cei mai convinși de imensa putere a Germaniei, cred totuși că ea va eși zdrobită din acest război, afară dacă se va grăbi să închee o pace onorabilă? Fiindcă eu cred că, oricît de puternic ar fi corpul, dacă nu există un bun cap conducător, forța brutală singură nu poate produce nici un rezultat. încă de la începutul acestui râzboiu am spus: ca, diplomația germană, care l-a provocat, a fost de o neghiobre egală cu aceea a ducelui de Gramont, ministru de externe al Franței din 1870. O diplomație care din triplă alianță, în contra dublei alianțe, ajunge la dublă alianță în contra unei quadruple, este o diplomație nemernică, fiindcă duce țara la peire. Deja de acum coloniile germane sunt pierdute, comerciul maritim absolut nimicit, industria și comerciul intern paralizate, finanțele statului grav zdruncinate, milioane de oameni, cei mai valizi, cari produceau bogăția Germaniei, au intrat în pămînt înainte de vreme sau au fost extropiați, așa nicit în viitor în loc de a produce, ei vor fi o sarcină pentru alții. Nu mai vorbesc de bietul tezaur de războiu de la Spandau, care a fost o picătură de apă în rîftrată de enormele cheltueli ale războiului actual, dar întreaga economie a Germaniei sobre și muncitoare, a fost neghiobește, pierdut în acest război și îngrozitor. Un veac de muncă străduitoare și inteligentă a fost pierdut într’un an, din cauza smintiților cari conduc actualmente destinele imperiului german. Cum zice proverbul românesc , ce s’a lucrat într’o vară se pierde intr’o seară. Și acum în zadar doresc germanii ca Dumnezeu să pedepsească pe Anglia, salutîndu-se prin cuvintele „Goth strafe England“. In loc de a face «această rugăciune lui Dumnezeu, care desigur nu o va asculta, mai bine ar fi sfătuit germanii pe Austria să nu fie impertinentă «în cererile făcute Serbiei, și Austria ,fără îndoială că ar fi ascultat acest sfat, oricât de imperios ar fi Tisza și oricât de supuși ar fi austriacii. I. TANOVICEANU Guvernul și Federația Sub imperiul unei scride și revolte pe caii numai, urgia electorală deșănțată dela Caracal și Galați se poate explica, Federația Unionistă a rugat pe candidații naționali să se retragă de la scrutinul de balotaj, in loc să-și bage capul în cenușă și să facă tăcere asupra unuia din cele mai triste episoade, ale politicei sale, guvernul acesta, care in parlament nu are re buze decît „sacra unică", încearcă acum să dea mascaradei electorale de la Caracal și Galați caracterul unui verdict al poporului român", care prin cărțile de alegător sechestrate de poliție și măturătorii de stradă trimiși să voteze, s’ar fi rostit astfel pentru politica înțeleaptă și prudentă a guvernului ! Asta înseamnă pentru d. Bratianu ,suspendarea rivalităților politice și, apel sincer la „unirea sacră" ! Mai mult. Primul articol apărut după rușinoasele balotagii de Duminecă moldosul francez al președintelui consiliului au ia direct pe d-niu Filipescu și Take Ionescu spunîndu-se că dacă roi sînt dilamatori ipocriți și falși, atunci „apatia" lor e inexplicabilă față de o politică pe care o cred dezastrasă. Așadar, e destul ca Federația să lase guvernului întreaga răspundere, după ce a precizat în Parlament modul ei de a vedea, pentru ca primul-ministru, care se plîngea mereu că nu are liniște din partea federaților, să-i sfideze, aaizîndu-i de apatie fiindcă nu fac campanie de răsturnare a guvernului. Se trădează în această ațlare întreg scopul ei , de a vedea pe federaliști angajindu-se în vreo campanie de politica internă, în care șeful guvernului să găsească prilejul de a se aproba de la răspunderea politicei externe Nu. Dad Brătianu este damnat să-si ducă politica sa pina la capăt. Federația i-ar fi putut scăpa sufletul, scăpînd si țara, în împrejurările in cari a dat alarma. Ele au trecut. Federația nu poate crea împrejurări. Iată de ce calmul ei de azi ațîță pe guvern mai mult decît campaniile de eri. S* Y. R. Recrutările din Anglia JORDUI. derby care a reușit prin sistemul său de recrutare ,a spori armata engleză la 3 milioane miniștrii socialiști englezi HENDERSON deputatul socialist englez care a intrat în guvernul Asquith, primind portofoliul cultelor. Germania ne cere desconcentrarea Prin nota de la Berlin cancelarul german ne-a spus că Germania se aștepta din partea noastră cel puțin la o neutralitate definitivă și „reală. Pentru a se dobândi acum aceasta, de la noi, d. von dem Busche a primit Instrucțiuni ca să inziste și să obțină, ca o garanție a neutralitatei noastre definitive și... favorabilă nemților, desconcentrarea trupelor. Desconcetrare ? Acum să desconcentrăm ? Dar cind și pentru ce am concentrat ? Am concentrat cind am fost amenințați în chestia munițiilor și am concentrat după «ce vecinii au istromaghiari, împreună cu germanii, au grămădit trupe la toate granițele noastre dinspre Austro-Ungaria, după ce au cărat tunurile mari și le-au așezat în văzul nostru, după ce au săpat tranșee. Atunci numai am concentrat și ne-am interit ian târlite. Să desconcentram acum după «nota insolentă de la Berlin? La desconcentrăm deși pe malul Dunărei austro-germanii și bulgarii desfășură o febrilă activitate cu obiectivul vizibil împotriva noastră ? Dar nu se va găsi nici un nebun, nici un criminal care, față de cele ce se petrec la Dunăre și in munți, să «cuteze a ridica un tun sau un om. Dimpotrivă, dacă evenimentele din Balcani se complică, dacă luptele cari se anunță se vor desfășura in curînd și dacă aliații atacă pe austro-germani și bulgari se impune să mobilizăm cel puțin spre a ne feri de invaziune pe teritoriul nostru. In asemenea împrejurare s’ar inpune să intrăm imediat în acțiune, dar cltă vreme se va tolera la cîr«mă guvernul d-lui Brătianu aceasta nu se va mai întâmpla. Dar să doreau centrăm ca să lă«săm țara în prada ungurilor asta sperăm că n’are s'o facă nici .I. Brătianu. A. B. #• A deveniri #♦ Noie și bank-note De cîad cu cele 80.000 de vagoane cereale om apărate de Anglia, Germania ne amenință cu note. Era de prevăzut ee bank-notele englezești o să provoace note nemțeștii... La Tlena D. Carp e la Vioria, unde pune la cale viitorul Europei.Căci d. Carp e în situația aceasta: de a putea pune la cale viitorul Europei, dar nu și pe al Romîniei! " TratatuJ. Se pare că d. de Beethman-Horweg ne-a imputat nerespectarea tratatului de alianță. A venit vremea ca „petecele de Munte“ să aibă iar valoare?!" Rigoletto Enigma zilei A capitulat ori n’a capitulat? Iată ce se întreabă lumea.* Este infinit probabil că nu. Dacă Muntenegrul ar fi capitulat, familia regală n’ar fi avut nevoe să plece și guvernul n’ar fi trebuit să se fixeze la Lyon. Apoi, la Roma nu s’ar fi putut face primirea ce s’a făcut reginei și prințeselor. Fapt e că dezarmarea se face cu încetul, în unele locuri fără rezistență, dar în altele cu rezistență îndârjită, după cum recunosc și comunicatele austriace. În sfîrșit, istoria se va pronunța și încă foarte curând. Chestiunea în sine e de-o importanță secundară; ea nici n’ar merita discuție, dacă nemții și aliații lor n’ar fi ridicat pretinsa capitulare la înălțimea unui eveniment colosal. Cum rămâne acuma cu proclamațiile arci-solente din cele două parlamente german și ungar ? Cum rămâne cu pavoazarea Berlinului, ca după o „victorie magnifică“, expresia Wolfbiuroului în persoană ? «Notați , un lucru : înfrângerea Muntenegrului nu este în cauză. Aceasta își are valoarea ei, mai mare sau mai mică, dar pur militară. Nemții și sub-nemții, cari nu se mulțumesc niciodată cu ce au, s’au silit insă să umfle considerabil tocmai valoarea politică și morala a capitulării în sine. Ce te faci acum, cind este evident că ea nu, există? In cazul cel mai bun este posibil ca regele Nikita să fi avut o clipă intenția de-a capitula, intenție la care a renunțat curînd. Dacă e așa, reese și mai limpede cât de puțin concludent putea fi un mărunțiș diplomatic ca acesta, cind totul depindea de buna sau reaua dispoziție a unei clipe, de influența mai mare sau mai mica pe care într’un anumit moment a putut s’o aibă o persoană sau alta. Nemții cari ne vorbeau de capitularea fatală și iminentă a Franței, Angliei, Rusiei și Italiei ca urmare a capitulării Muntenegrului, pot vedea acuma ce rău este să-ți iei iluziile drept realitate. Cu toate victoriile lor, ei își asigură un loc vast în istoria umoristică a războiului. R.Z. export și nemțofie. Foile de Marghiloman au amutit cu totul și nu mai suflă nici un cuvânt cu privire la exportul celor 50.000 de vagoane de cereale vândute nemților. Ele nu se mai ocupă decât de cele 80.000 de vagoane ale englezilor. Pe cele dinții le-au uitat de pare că nici n’ar fi fost. De fapt, parcă nici nu sânt Am arătat, în adevăr, că nemții nu se grăbesc să trimită în țară vagoanele pe cari s’au obligat să le trimită. Pînă astăzi, deși ar fi trebuit să iasă din țară 3000 de vagoane din cantitatea vîndută, n’au eșit decit vreo 500 de vagoane. Ne aducem aminte ce iambalau făceai» foile marghilomaniste înainte de încheerea convenției, cum protestau, cum căutau să provoace o răscoală a agrarienilor ! Ba chiar, au mers atît de departe «incit afirmail ,ca atitudinea guvernului nostru era un act de provocare față de Germania și gata-gata să îndreptățească oarecari acte de represalii ale Kaizenului față de noi; în timpul acesta, ziarele din Germania țineau sonul ziarelor marghilomaniste de la noi. Și acum ce vedem? Exportul stă pe loc numai din pricina nemților, cari nu pot trimite vagoanele spre a fi încărcate. Se face astfel dovadă deplină că nu guvernul era vinovat de încetineala exportului atunci când foile marghilomaniste făceau tămbălău, ci înșiși nemții. E explicabil deci de ce astăzi ziarele de Marghiloman fac cu privire la cele 50.000 de vagoane și nu se ocupă decât de celelalte«. A. D. care luptă în Baltică. Marinarii englezi au adoptat pentru activitatea lor în Marea Baltică uniforme calde asemănătoare celor rusești. Echipagiul unui submersibil engrex Ce-i cu sabia . A predat sau via predat regele Nikita sabia sa, la Grahovo, generalului austriac Kövess de Kövesshasza ? fiindcă așa anunță ziarele ungurești, iar pe de altă parte, suveranul muntenegrean, încins cu sabie, a sosit la Roma, de unde a plecat în Franța ? ! Așadar, numeroasele și inventivele agenții de telegrame ale puterilor centrale sunt somate să ne lămurească : ce-i cu sabia dela Grahovo? Chestia e prea gravă și „Wolfsbureau" și „Korespondenz Baremi", cari acum o săptămână nu mai încăpeau în piele de bucurie anunțind capitularea micului regat, au acum datoria de a-și lămuri contemporanii dacă sabia de la Grahovo a fost cu adevărat o sabie regală, sau o simplă luminare pe care Austria am înghițit-o cu o gravitate, cu o maiestate de mare putere ! Tăcere nu admitem. A se vorbi! MAXIMIN NAZBITII CINE A CAPITULAT ? El, inca merge greu și marele eveniment : capitularea Montenegruluii S’a anunțat cancelarul îa Reichstag ; s’a vestit contele Tisza în Camera din Pesta; s’a pavoazat; s’a dansat și cînd colo capitularea merge greu, guvernul muntenegrean, s’a instalat la Lyon, de urma lui Nikita nu se știe— așa încît nu se știe, la urna urmei, «cine a capitulat? Hotărit: „Gott“, care făcuse cu Kaiserul societate în nume colectiv, s-a retras din asociație! Pac La masa verde europeană Faptul ca războiul dintre marile grupări de puteri europene este un războiu de lungă durată, de uzură, dă ocaziune apărătorilor politicei externe a guvernului să scuze atitudinea de pînă acum a oficialității noastre, care a lăsat să treacă momentele «în cari intervențiunea noastră ar fi determinat pe lângă realizarea idealului național și scurtarea duratei războiului. Susținătorii acestei politici, numind „grăbiți“ pe cei cari au cerut pînă acum mnirarea în războiu, adaugă că dacă am fi intervenit în acele momente, am fi avut soarta Serbiei. Ce ne-am fi făcut — se obiectează — dacă am fi intrat în acțiune de partea Quadruple! înțelegeri, atunci când rușii au ocupat Lemmbergul ? S’a afirmat că am fi fost nevoiți să ne retragem și noi armata din Ardeal atunci când rușii s’au retras din Carpați— Ba chiar s’o ducem în interiorul Rusiei, ne avînd altunde! S’a lămurit însă de ajuns că dacă am fi intrat în războiu Austro-Ungariei în acel împotriva moment, armatele austro-ungare învinse nu ar mai fi avut putința să se refacă, iar Germania redusă la puterile sale proprii, nu a romat îi fost în măsură s să ia ofensiva împotriva rușilor și a noastră, rămânind în stare de defensivă. Bulgarii de asemenea nu ar fi cutezat să se ridice atunci când rușii erau victorioși, iar noi am îi dat lovitura de grație imperiului Habsburgic. Prin urmare nu numai ca nu am fi ajuns în situația de a ne trimite armata în interiorul Rusiei, ci tocmai dimpotrivă cu armata și situațiunea noastră strategică am fi redus considerabil durata războiului. De prisos să se mai adaoge beneficiile pe cari le-am fi realizat din această împrejurare. De mirare însă cum se mai poate susține politica din trecut a oficialității, cind se vede în ce situațiune ne găsim tocmai din cauza acesteia, cu toate granițele amenințate, afară doar de Prut. Și întrebarea care trebue pusă este : puteam noi să înlăturăm crearea acestei situațiuni externe defavorabile intervenind în momentul atacărei Serbiei de către bulgari și austrogermani ? S-a spus că Quadrupia a comis greșeli față cu situațiunea din peninsula Balcanică, concentrîndu-șî atențiunea mai mult asupra fronturilor principale din Franța, Rusia și nordul Italiei. Necontestat că puterile Ințelegerei au săvârșit asemenea greșeli cari le-au pus în imposibilitate de a da sîrbilor ajutorul necesar. Dar tocmai pentru acest motiv intervențiunea noastră ar fi fost atunci indicată, cu atît mai mult că ar fi schimbat și în favoarea noastră situațiunea din Balcani. Să admitem că nu am fi putut pune pe picior de războiu mai mult de 600.000 de oameni. Daca vom adăuga la această sumă pe cei 300 de mii pi cari Serbia îi avea în acel mmoment, precum și pe cei 300 de mii ăi Greciei, care, dacă noi intram în războiu împotriva imperiilor centrale, ne-ar fi urmat cu siguranță, ca și pe cei vre-o sută de mii pe cari anglo-francezii , îl r ■debarcase la. Salonic, vom ajunge la un total de un milion și trei sute de mii de combatanți, cari s’ar fi putut opune cu succes celor vre-o opt sute de mii de austro-germani,bulgari și tarci, .ca.ți 'aui Cooperat jimpotriva Serbiei. .t'Stă însă probabil că în acest caz ’ Bulgarii nu 2x îi făcut pasul greșit de a intra in războiu de partea puterilor centrale. S’a mai spus însă ca în acest caz am fi fost atacați noi românii de austro-germani, din cauză că situațiunea turcilor, lipsiți de munițiuni, era disperata, iar Germania avea ea însăși nevoe de deschiderea unui drum spre Turcia, precum și de succese în Balcani. Dar cu mijloacele militare de care noi dispunem, este mai mult decit cert că am fi putut rezista unui asemenea atac pînă când imperiul otoman cu munițimile isprăvite, ar fi fost învins. înfrângerea Turciei ar fi avut consecințe incalculabile pentru afiați, în ceea ce privește războiul după frontul oriental, durata războiului putând să fie iarăși scurtată grație intervențiunei noastre. Totuși s-a socotit mai practic să așteptăm, iar rezultatele acestei așteptări se a văd. Am avut deocamdată norocul că aliații nu au părăsit peninsula Balcanică și că rezistă la Salonic Astfel ne-am putut menține neutralitatea. Dar chiar dacă ne-o vom putea menține în orice împrejurare, pînă la sfârșitul războiului, în ce situațiune ne vom găsi la masa verde europeana după urma unei asemenea atitudini? Să nu se treacă am vederea că acea masă nu va fi masa verde din București din 1913. Privită din acest punct de vedere conduita externă a guvernului nostru, consistând din temporizarea5 intervențiunei noastre militare "pînă în momentul cind nu va mai fi nevoe de sprijinul nostru armat, a avut numai aparența de a fi fost practică, și e bine ca cel puțin, de azi înainte chestiunea« să fier ințeleasi. äic'AMLSCU-IACINT Ce se petrece în Ardeal -----------------------------------------------------—, — O scrisoare pe peste munți — «Dintr’o scrisoare adresată unui refugiat de aici de către un prieten al său din Ardeal reținem următoarele rînduri cari zugrăvesc viața fraților noștri de peste hotar : Dragă prietene, ... și așa, legațiunea austro-ungară a dezmințit zvonul despre arestarea și condamnarea la moarte a doamnei Veturia Triteanu Odată, a spus adevărul și legațiunea din București: fiâur adevar, nici Triteanu, nici dl «’ Triteanu doamna nau fost* arestați și nici condamnați la moarte, — cel puțin pînă acum nu. Și ce va aduce ziua de mîine, cine știe? Voi stați locului cu întreaga voastră armată mîndră, iar noi sîngerăm mereu, pentru alții, pe toate timpurile de război. De-ar putea legațiunea austroungară să desminta și celelalte arestări. De-ar putea să desmintă și moartea sărmanei Marioara Puiu, care s’a sinucis in Alba-Iulia ca să scape căi chinurile brutelor ungurești, de-ar putea să desmintă și cele poate C0 de arestări de preoți și alți cărturari, duși la închisoare in lanțuri, intre huiduelile și insultele străinilor !... Le-ar desmînți legațiunea, dar nu poate, pentru că arestările și brutalitățile față da arestați sunt un fapt ce nu se poate desmînți. A fost mult mai mare numărul celor duși la închisoare, dar Lor cîțiva li s’a dat drumul. Unora după cîteva zile, la alții, vreo zi—6 inși, acum zilele trecute. Au fost puși în libertate după 4 luni de închisoare, — fiindcă autoritățile n’au putut dovedi împotriva lor nimic... Și ei sunt acum liberi și nici nu știu măcar pentru ce au fost arestați, căci nu li s'a comunicat nici măcar acuza ce se ridică împotriva lor. Și nu li s’a comunicat, pentru că nu li se putea comunica. Sau să li se fi spus: V am arestat ca să descoperim o justificare pentru arestarea voastră ? Căci acesta este adevărul. Era nevoie, ca Rominii să fie prezentați drept elemente dușmănoase Austrodingarioff, pentru ca astfel să se poată opune Berlinului, care stărie să li se dea Românilor din Ungaria, concesiuni — un refuz justificat, pentru ca să se poată justifica planurile de colonizare, cu unguri și nemți, a Ardealului; să se poată justifica votarea legii excepționale privitoare la sechestrarea averii „trădătorilor de patrie“ și, ca să curm vorba, să se poată justifica toată goana, din trecut și valor, pusă la cale împotriva noastră a Românilor. Satele noastre sînt goale, cită vreme satele săsești și ungurești mai au mulțime de bărbați voinici și sănătoși , intelectualii noștri sunt aproape toți Înrolați; cită vreme al lor rămân scutiți; al noștri sunt trimiși pe front,' al lor rămân la partea sedentară... pe front,, al noștri sunt trimiși Întotdeauna în linia intiie fac,‘ ca' al lor să poată veni să se intTMtzească fi. cu victoria noastră. Să nu credeți, insă, că toată goana aceasta este un semn că el, ungurii, se simt atît de tari încît acum pot să-șî permită, orice nelegiuire. Dimpotrivă, este un semn că nu prevăd sfîrșitul războiului, sau nu-l prevăd așa cum ar dori să-l prevadă. Poporul — vorbesc de poporul unguresc — simte tot mai mult jugul nemțesc, care apasă asupra intregei vieți publice din Ungaria; influența germană tot mai mult începe să se resimtă în toate resorturile organizației de stat; ființa germană tot mai mult începe să se rnstăpînească asupra întregului complex de teritorii ocupat de armatele aliate — la Belgrad ca la Niș, la Timișoara ca la Sofia, la Budapesta ca la Constantinopol... Și nemulțumirile încep să fie un caracter tot mai pronunțat. Măsurile luate și anunțate împotriva naționalităților, vechea „primejdie valahă“ nu mai prind, pentru că prea sunt grele sarcinile de suportat. Presa ungurească și-a ridicat în repetite rînduri cuvântul împotriva abuzurilor germane, dar ceea ce a trecut prin censură și a putut să vadă lumina tiparului este numai o slabă copie a adevărului A trebuit" să iee cuvântul; în parlament un deputat ungur, săcuiul iau semn, ca să spună în Cameră că poporul unguresc este nemulțumit, pentru că soldatul ungur este batjocorit în armată, este nedreptățit, este brutalizat de superiorii săi străini, este considerat chiar prejos decît soldații naționalităților, că înalta comandă a armatei nesocotește toate plângerile ce i se adresează... Și contele Tisza nu a avut c« să răspundă la aceste învinuiri, ci să recunoască Îndreptățirea lor1 și să adreseze Cameral rugămintea de a nu discuta în vremi se da azi chestiuni cari pot și trebue să provoace conflicte și neînțelegeri. De ați ști voi cît da mult dorești acest popor unguresc pacea se dorește pentru că se aproprie primăvara și se sfirșesc alimentele da rezervă, se apropie primăvara și sfirșesc rezervele de oameni recrutați dintre naționalități și o să vii rândul la fiii și la părinții lor. Poporul o spune pe față că este petmij o pace cu orice preț, numai cărturarii lor, funcționarii și imensa cohortă de furnisori ai armatelor, anii pentru continuarea războiului, care le deschide un larg câmp de speculațiune. In această atmosferă trăim îm% singuri, singurel, cu sufletul îndurerat, cu ochii vecini, ațintiți spre munții cari tot nu se mai despică, deschizînd drum larg valurilor re*mlnești Altăst KK Vorbăria contelui Tisza Istoria modernă nu cunoaște un om politic care să fi ridicat cu mai mult bine minciuna la rangul de dogmă de guvern, ca contele Tisza, actualul dictator al Ungariei De cîte ori în politica ungurească se simte nevoia unui imbold de îmbărbătare sau de amețeală a naționalităților nemaghiare, abilul conte Tisza le trage cîte un discurs pretențios, în care promite că va inaugura o politică nouă și va îngriji ca și ne-maghiarii să aibă un viitor parte de un tratament mai drept și mai uman. Aceste discursuri periodice ale nobilului conte formează azi volume întregi, dar dacă storci bîne, chiar cu cea mai înțelerească bunăvoință, nu rămîn din ele decît promisiuni sterpe, pe care un proverb unguresc le caracterizează de minune cu cuvintele: Nesze semmit, fog meg joi! Adică, paște murgule iarbă verde sau tradus din vorbă : Uite, îți * ofer nimica, prinde-i bine.! ‘ Exact această impresie se deran<jează și din recentele declarabini făcute de contele Tisza cu ocazia anului nou, în clubul partidului guvernamental, din Budapesta. Intr’adevăr, primul ministru maghiar după ce declară ca va trebui in viitor să se creeze o desavirșită egoistate de drepturi pentru toți cetățenii Statului ungar, tine să accentuieze în același timp principiul. șoviniste că pentru Statul ungar caracterul național maghiar este primordiala condițiune de progres și că acum a sosit vremea fortificării elementului care alcătuește organismul. Stantutul național maghiar. Dar e posibil oare lucrul acesta ? E posibilă oare o egalitate de drepturi și în același timp și o fortificare a elementului maghiar ? Numai orbii nu pot vedea că aceste două concepțiuni se bat cap în cap. In mintea contelui Tisza însă în« crurile acestea sunt perfect compatibile. Pentru acest strașnic și mare mincinos total e posibil și în vreme ce vorbește de egalitate de drepturi tot atunci spune cu fruntea senină că este o necesitate de stat ca dealungul graniței ardelene să fi« întărit elementul pur scoată pe romîni din maghiar, si pămintarile Citiți continuarea in pas «rina a Il«s»