Adevěrul, februarie 1916 (Anul 29, nr. 10378-10406)
1916-02-01 / nr. 10378
arații xxBX-rea. no, mm® *$ Bani Exesn&l&rul DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE I—!■—■’MUT Abonamente cu premii i «Taan.............. lei fene Iuni .«•••» • • • • » N 93* *ei leni .............................................. „ Pentru străini tate araiul este indoIL TELEFONI Capitala..................No. 1410 ii • • • * • n 34 78 Provincia „ 14 99 Străinătatea ...» 1240 POSSDATOR ALEX, V. BELUmmU PUSUCITATEA COHCEOA?A EXCMISW Agenției de Public^3*® fîAROS. SCHULDER & Comp, dir» Karegeorgeviei, Wo. 9 E*» T*(afe w $/4 BIROURILE ZIARULUI, No. 11, București Strada Sărindar No. 11 «ie» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «♦» Luni 1 Februarie umapărare de conştiinţe * ------------------------- .................................... » » » • , « p . Motivul a fost că cumpărarea de la anumite „persoane sau sindicate“ alese de cumpărător, „constituia cumpărare de conştiinţe iar nu de „cereale“. fi. a. Bibicescu, C Cantacutino-Pafeanu, D. A. Greceanu, Al. Cotescu, D. Ilagi Tudoraky, Vin- Mă Brătianu, I. I. Niculescu-Dorobantu, Fotin Enescu, A. Manisanan Astfel declară comunicatul oficial 8.1 Coisiei centrale de export ca a motivat această comisie dezaprobarea în unanimitate a tratărilor făcute la Viena de d. Seceleanu, fără autorizarea nimănui, pe baza condiţiane! „,de a se cumpăra de unde vor voi şi în special de la domnire sindicate“. Dacă explicaţiunile ministrului alhip Cuiturel în Senat ne iniţiaseră asupra intervenţiilor aceluiaş domn Seceleanu de a se încheia contractul vînzărei celor 50 000 de vagoane austro-germanilor cu o scădere de preţ de 300 de Iei la vagon, comunicatul oficial al Comisiei centrale de export, după ce confirmă acest fapt, merge mai departe şi arată care a fost scopul adevărat urmărit de d. Seceleanu. D-sa deşi membru în Comisia centrală de export pleacă la Viena nu numai fără mandat de la comisie, dar fără măcar a o înştiinţa. La anapoere, reproşându-i-se această de comisiune, d-sa declară în şedinţă plenară că a plecat ca particular, dar că a tratat ca „un consorţiu de bănci“ care ar da 3500 de lei de vagon dacă, între alte garanţii, guvernul le-ar da pe aceea de a cumpăra de unde ar voi şi în special de la anumite sindicate. Aşadar, pentru „cumpărarea de conştiinţe“ d. Seceleanu aducea din capul locului un preţ de 3500 de lei de vagon, iar când a fost vorba de a se încheia o vînzare de cereale nu „de la pricina şi in special de la anumite sindicate“, ci prin instituţia oficială de stat a Comisiei cerurăse de export din care face parte însuşi CL Seceleanu, tot d-sa intervine spre a propune 3000 lei de vagon. Toată lumea se va întreba: ce fel de „agrarian“, ce fel de reprezentant pasionat al intereselor agricultorilor este acest mare agricultor care primește să fie ales în Comisia centrală de export, cons*derînd-o astfel ca necesară interziselor agricultorilor, dar care de îndată ce este ales, pleacă fără mandat de la ea şi fără a o înştiinţa, spre a trata la Viena, ca particu- lar cu „un consorţiu de bănci“ şi pe baza condiţiei exprese de a nu se cumpăra prin Comisia central de export, ci „de unde vor voi şi in special de la anumite sindicate agricole“ — adică d. Beceleanu, membru în Comisia centrală de export, trata la Viena „ca particular“ învoeli cari desfiinţau Comisia centrală de export! Este un om cu scaun la cap, care să admită că d. Sepereanu nu urmărea, prin călătoria sa la Viena şi propunerea adusă, ceea ce Comisia centralii de export a numit „cumpărarea de conştiinţe“? Toată lumea care îl cunoaşte însă arată că d. Seceleanu este un agricultor avut, dar un om simplu, despre care ministrul agriculturei spunea în Senat că nu ştie dacă iscăleşte cu cibilice, sau cu caractere latine şi despre care mai spuneacă „atunci cînd vorbeşte „d. Seceleanu, ştiu că vorbeşte d-sa, dar cînd scrie d. Seceleanu, ştiu că scrie altcineva“. Aşa fiind, faţă de comunicatul oficial al Comisiei centrale de export, care spune că propunerea admsă de la Viena de d. Seceleanu „constituia cumpărare de conştiinţe“, tot omul îşi va pune întrebarea: Ce nevoe avea d. Seceleanu săcumpere conştiinţe cu bani nemţeşti? Este d-sa om politic? Este d-sa om de guvern, şeful unei organizaţii care urmăreşte să vie azi la putere, reprezentînd o politică de conlucrare ca austrogermaniî? Dacă nu, atunci cui putea folosi — cui prodest ? — propunerea pe care Comisia centrală de export a calificat-o d*e „cumpărare de conştiinţe?“ Iată ce interesează de acum înainte ţara, parlamentul, opinia publică şi iată de ce comunicatul Comisiei centrale de export răanîne în archive statului romîn unul din documentele preţioase pentru cunoaşterea unor anumite tendinţe şi procedări politice. Emil D. Fagure Ameninţările Germanie Ameninţările Germaniei la adresa României, şi despre carii asasinii din Srtfîa şi trădătorii din Bucureşti, făceau atîta zgomot, au căzut în baltă, aşa cran cel dinfcîî am prevăzut că se va întâmpla. Nemţiî şi bulgarii, nu mai au astrâsâ fason să ameninţe serios lumea. De-abia pot eî săsuportegreutăţile duşmanilor de pînă acum, d’apoî încă să-şî mai creeze noul fronturi de luptă. Oprirea nemţilor în ameninţările lor faţă de noi,,numai la cea mai mică rezistenţă a Romîniei, are o mare însemnătate politică şi militară, 5! guvernul ţarei este dator să tragă din acest fapt învăţămintele şi consecinţele necesare. Nemţii şi bulgarii nu s’au oprit in executarea ameninţărilor din vreun sentiment de dragoste sau delicateţă. Aşa ceva, e cu totul străin caracterului bulgar şi prusac. Eî s’au oprit de slăbiciune şi de teamă ! Nemţii şi bulgarii se tem astăzi de o intervenţiune a României con- trelor. N’o spunem din grandomanie. Ştim ca suntem o ţară mică, ce nu se poate măsura, singură, cu două mari împărăţii. Dar trebue să mai ştim că în situaţia lor de astăzi, politică şi militară, nemţii şi bulgarii sunt atît de slăbiţi, că oricât am fi noi de mici, totuşi alături de Quadraplă, am putea da lovitura de moarte acestor, incendiatori ai Europei, acestor distrugători aî civilizaţiei. * * * Daca slăbiciuneaşi teama a oprit pe nemţi şi bulgari de a-şî continua provocările, să nu uităm că această slăbiciune faţă de noi, poate fi trecătoare. Ea va dura atlta timp Cu Ouadrupla va sta ameninţatoare la Salonic şi în Basarabia. In ziua cînd Salonicul va îi căzut in mâinile germano-bulgarilor şi armatele ruseşti vor îi fost gonitedin Basarabia, soarta Romîniei va fi fost definitiv hotărîtă, şi la cea mai mică încruntare bulgărească, d. Brătianu va fi silit să cedeze loetul dhil Carp. Guvernul ţarei, dacă a ştiut să înfrunte ameninţările bulgare, tretuie sa ştie să fogă şi toate foloasele din acest fapt Şi aceasta n’o poate face decât printr’o intervenţione militară la timp, spre a împiedica Ofensiva la Salonic şi spre a susţine pe ruşii în Basarabia. . ... Teama, germano-bulgarilor de o intervenţie a României în momentele acestea este cea mai puternică dovadă de eficacitatea intervenţiuneî noastre. Şi cu drept cuvânt, căci dată fiind situaţia noastră geografică, şi datfiind că nemţii şi bulgarii sunt încolţiţi ,din toate părţile, iar armatele lor merg spre sleire, nu poate fi îndoială că intervenţiunea unei armate de şase sute de mii de oameni, cu o situaţiestrategică atît de favorabilă astăzi, ca aceea a României, ar fi decisivă cel puţin pentru fronturile din Balcani şi din Galiţia. ,Or, cum aci sânt punctele cele mai vulnerabile ale Austro- Germaniei, cum pe frontul occidental Germania singură recunoaşte că nu mai poate avea vreunsucces, o bună lovitură aplicată în aceste părţi slabe ale puterilor, centrale, ar grăbit sfârşitul războiului şi România ar avea marele merit ele a îi salvat Europa de sub jugulsângeroşilor barbari. România va avea în curând de fires între politica de şovăială care o «duce la dezastru şi între politica de energică intervenţiune militară, care o va duce cu siguranţă la cel mai mareşi mai frumoasă victorie! -MIHAIL VALERIANU Comandamentul bulgar e unul din conducătorii armatelor bulgare, in al cărui devotament personal suveranul Bulgariei are multa încredere. GENERALUL VALNAROFF MAZBIŢI ! „VREM PACE CU BULGARIA“ Politica externă a luî Virgilică Ghinion a maî adoptat o deviză: „Vrem pace cu Bulgaria“ — ceea ce înseamnă că foaia de sub preşedenţia d-luî Carp a devenit nu numai foaia vameşului de la Predeal, ci şi a vameşilor de la Rueciuk. Aşadar, Virgilică Ghinion vrea: război cu Rusia, Franţa, Anglia, Italia şi pace cu Bulgaria, fiindcă nasul lui Nazone s'a făcut şi mai mare decît era. Să-şî anunţe Virgilică Ghinion o conferinţă în acest sens şi s‘o dezvolte la Universitatea din Iaşi, cum a desvoltat’o şi pe aceea despre „Ibsen“ 1 — **ace Norocul Belgiei Aşadar, Belgia e fericită! Ne-o spune doar unul din organele d-luî Marghiloman care o ştie direct de la sursă, de la un trimis special, care s’a dus anume la faţa locului şi a vorbit cu toată lrarea, cu profesori, negustori, lucrători şi ţărani. Aceştia din urmă, maî ales, sunt îneîntaţi ca în sfîrşit au şi eî administraţie; dar în definitiv toţi belgienii sínt îneîntaţi, pentru că li s’au dat cunoştinţî agricole şi industriale, li s’au mărit veniturile, îi s’a ieftenit traiul. Fabricanţii şi lucrătorii belgieni au şi el un motiv specialde a fi înCiîntaţi şi fericiţi, trimisul special al ziarului marghiromanisrt ne spune doară că Germania le-a dăruit nişte diabuşeurî extra-îaine pentni industria lor. Aceste doibuşeurî Germania Ie ţinea ascunse de zeci de anî, ca să le aibă la nevoie. Căci ce şi-a zis Germania ? Vine un războiu-ceva, ocupi o ţară — şi a, tunel cu ce-o tratezi ? Scoţi debuşeul!, şi ai făcut faţă. Dar ce mai tura-vara ? Norocul belgienilor o .oolosal! Nu-i vorbă, scepticii ar putea să întrebe: dar în acest caz de ce refuză belgienii pacea pe care germanii ie-o oferă cu ămîndouă mîînîle ? De ce afi refuzat din nou, chiar zilele trecute ? Apoi tocmai asta e ! Belgienii nu sint nebuni să facă o afacere atît de proastă. Cum să renunţe eî hî bunătate de ocupaţie germană, care le-a adus atitea foloase? Recăpătarea independenţii ar însemna pentru Belgia să cadă iar sub propria eî administraţie samavolnică, să-şi piardă cunoştinţele agricole şi industriale căpătate de la germani, să-şi scadă veniturile, să-şi scumpească traiul, şi în sîîrşit să ajungă iar în balul îngrozitor dinainte de războiu. ...Aşteptăm acum ca d. Marghiloman să tragă şi consecinţa firească a propagandei oamenilor săi: aşteptăm proiectul de petiţie către Germania sau către amica ei Austro-maghiară, ca să ocupe şi România. Căci cine fuge de noroc ? R. Z. * me Aaegeruri Mină liberă Press a Tretruluî, văzînd că a zburat guvernul nemţesc, începe să vorbească de „politică externă de mînă liberă“. Cum „mînă liberă“, când ţii în mînă comisionul de un milion şi jumătate?! Rolul studenţilor Pedagogul de la Albatros vorbeşte de „rolul studenţilor“. Parchetul de Ilfov s-a ocupat de rolul lui Stoian et Comp. în viaţa studenţilor . Ordin privat Chestia Seceleanu e „de ordin privat“ pentru preasa Tretruluî. Mal mult o chestie de Water- Closet ! Rigoletto Eroi! Franţei GENERALUL R ABIER unul din ofiţerii generali care a luat o activă parte la câteva din acţiunile importante ale armatei franceze. A fost decorat pe câmpul de război. Rezistenţa ruşilor Ţarul şi armata» In ziua de 1 Ianuarie, s’a publicat o proclamaţie a suveranului rus către armată. Prea puţin asemănătoare cu proclamaţiile tradiţionale ale capetelor încoronate către soldaţi, proclamaţia ţarului conţine fraze simple, limpezi, energice unde voinţa monarhului apare în toată întregimea eî- „Fără de victori nu poate fi vorba de pace“ — e o maximă care repetată din gura ţarului pînă la cel din urmă supus exprimă starea sufletească stabilă a întregului popor rus. Rusia voeşte să învingă şi toată activitatea eî, toate sforţările sunt îndreptate către acest scop. Armata ei şi-a oţelit deja la focul luptelor experienţa şi energia morală care inspiră dispreţul tuturor pericolelor şi greutăţilor luptei. Ea şi-a studiat adversarul, puterea lui şi părţile lui slabe, şi sigură de ea, luptă azi în linişte. Aicî stă enorma superioritate a, armatei ruse asupra adversarului ei. RecrittoP kaizerul îşi hrăneşte armata cu promisiuni pe care le ştie irealizabile, aminţîndu-î o pace apropiată ca să-i întărească moralul, armat® ţarului nu a ignorat niciodată că lupta va fi lungă, penibilă şi că pacea e un bun încă depărtat iar încrederea în victoria finală nu a fost niciodată pierdută, nici chiar în zilele întunecate ale retragerei sale. In proclamaţia de Anul Nou, Nicolae al II-lea, recunoaşte din nou că armata lui luptă cu „un duşman puternic şi ca număr şi ca mijloace de combatere“. Armata germană e puternică, dar treime să recunoaştem de asemeni că 13 luni de război şi, rezistenţa încăpăţînată a ruşilor ,în toate punctele la care aspiraţi, cum şi retragerea lor calmă acolo unde se credea că vor fi zdrobiţi — toate astea enervează şi oboseşte armata germană a cărei tactică, e bazată pe ofensivă repede. Retragerea ruşilor a avut ca rezultat apropierea lor de centrul aprovizionărilor, pe cit timp nemţii plăteai cu mari sacrificii orice pas făcut înainte: Ca dovadă de clipele grele prin care trec germanii e diferitele tentative de a trata pacea ce ei fac. Acestora răspunde proclamaţia ţarului-generalisim. * „Fără de victorie, nu poate fi vorba de pace ; şi oricare vor fi piedecile şi sacrificiile prin care vom trece, va trebui să învingem“. întreaga Rusie e stăpînită ele această idee, şi ea constitue forţa morală a poporului şi armatei. Iar acuma o simplă comparaţie. împăratul Wilhelm, în publicaţia, sa de sărbători şi Anul Nou către trupe, şi-a exprimat speranţa ca viitoarele sărbători ale Crăciunului să-î găsească pe toţi la vetrele lor. Kaizerul crede deci necesar de a întări curajul trupelor sale prin promisiunea uneipăci viitoare? Aceasta e semnificativ. In Rusia, nimeni nu se gîndeşte decît la un îndelungat razboiu — iar in Germania toţi aspiră la pace- Ce concluzii putem oare să tragem? E rîndul cititorilor să judece. Socialism si pozitivism Mesianismul în Socialism Vădit fiind că socialismul este în strânsă legătură «ar industrialismul, care implicit a scos la lumini proletariatul, nu-i cu temei ca să i se caute, vitele tocana! dinainte de Hristos. Aceasta se înţelege numai într’o veridică «patrirdere a socialismului, curăţit de scoriile din cari s’a degajat evolutiv şi complectat ■cu ceea ce viitorul îl impune imperios spre a putea deveni o doctrină trainică ,şi privinioiasă. Altminterea în socialismul aşa cum se manifestă îndeobşte este o lăture «care îîtr’adevăr se trage totomai dinainte «de’Hristos, da o membrana aderentă pe trupul unui ■noii născut, ameninţându-l cu o meteahnă indelebilă dacă chiar din capul locului tiu se poate înlătura acest inconvenient, o meteahnă sorocită pentru socialism să-l sleiască în van o bună părte din energia luii; în cel mai uşor caz să’l tot devieze de la menirea lui; şi acea lăture, sail mai bine zis acea meteahnă, este mesianismul lui. (Mesianismul, după cum snaî toată lumea cunoaşte, este acea năzuire vagă spre «mai bine, a năzuire «către, în faţa unor greutăţi ceva mai pronunţate, cari de multe ori n’ar cere cine ştie ce sforţări extraordinare pentru înlăturat, se preface intro preocupare «de toată clipa, cu caracter pasiv, prinzând toată fiinţa spirituală. S’ar puteaspune chiar ca, cu cît greutăţile de învins apar mai mari şi mai surprinzătoare, mesianismul «devine şi« el anal copleşitor , o permanentă piedică, tocmai la «ceea «ce, «prin esenţa lui,ar fi menit să îndeplinească. Etimologia cuvântului îi dă în bună parte şi înţelesul, prea puţin schimbat cu toată trecerea timpului. Am putea spune că,în ordine spirituală, ca mesianismul înfăţişază un organ rudimentar «ce nu-i susceptibil nici «de progres, nici de regres. Mesianismul unde se iveşte, ■Sta ca vai stigmat, de urite ori inofensiv, dar care totuşi, «după loc ,şi după tims, poate, lua, o «mare desvoltare, pricinuind enorme neajunsuri. Mesianismul se zice după cuvântul Mesia, denumind pe acel ins, pan miraculos, «care va să vie pentru a îndrepta relele de pe «pământ. Sub forma aceasta plastică s’a exprimat. îndelung timp năzuința spre binele pe «care oamenii îl râvnesc, dar nu’l pot înfăptui. Evident că astăzi socialismul nu aşteaptă chiar pe acel supra-om, pe Mesia, în care cei vechi, cu mai restrânse cunoştinţe, puteau crede deabinelea. Socialismul însă aşteaptă, un chip aproape tot atît de puţin judicios, împrejurările cari să îndeplinească binele. Cu alte cuvinte, mesianismul individual s’a prefăcut în social; dar conţinutul spiritual a rămas absolut acelaş. Mereunemulţumit de prezent, îngrozit chiarşi aproape anihilat ca înrâurire Când trecutul işî arată covârşitoarea-i putere maî ales prin laturile neanalizate şi nesocotite, socialismul nu conteneşte totuşi de a afirma —.In momentele greie şi mai puternic — e’are să fie bine, că cu toate că «deocamdată trăim şi zilele apocaliptice şi cele îuternice ,ale lui Dante, binele oricum va să «vie. Aceasta-î în definitiv constanta manifestare pe care socialismul a. «trecut-o pînă acumci moştenire ge« naraţiunilor, mesianismul, mirajul binelui ce va să tot vie faţă cu necurmata existenţă a răului. Fireşte că nu-i chestiunea de a înăbuşi în om năzuinţa spre mai bine. Aceasta-i peste putinţă, fiindcă e o nevoe organică, care explică însăşi evoluţiunea umană progreisiunea. Insă orice exagerare a unei năzuinţe constitue o rătăcire. Poate odinioară mesianismul n’a fost o rătăcire; în lipsă de alte mijloace, el a putut înlesni real oi stare mai buna, cu toate că rezultatele salebinefăcătoare nu se prea văd ; ba te surprinde chiar la un spirit mesianic contrastul între extazul lui naiv şi mizeria lui reală , aceasta se vede şi istoriceşte şi psihologiceşte. Astăzi însă mesianismul este o rătăcire. In orice caz, dacă socialismul ajungând în chipfatal — fie şi cu contrarietate — în slujba unor cauze ce nu-i aparţin, şi aceasta prin puterea trecutului asupra prezentului, se scaldă, ca compensaţiune, şi mai mult în mirajulparadisuluice va să se tot înfăptuiască, atunci el riscă hotărîtor să nu mai fie doctrina cu adevărat muştiuitoare a proletariatului şi a omenire!; atunci mesianismul îşi va fi îndeplinit cruda sa operă, de a fiînghiţit socialismul. Pentru ca faptul acesta să improducă, pentru ca omenirea să nu fie mereu osîndită la încercări şi întreprinderi avortate, cum a fost cu protestantismul, în ordine religioasă, cu libera- cugetare în ordine filosofică, cu comunismul (falansterian, proudhonian, etc.) în ordine economică -ș.a. ,m. d., e de nervoe ca mesianismul, care fatal la început este fixat pe oricedoctrină, reprezentînd partea de imprecisiune a lucrurilor, partea de ne-adîncire a laturilor lumii şi vieţii, să se reducă treptat, spre a lăsa cale acelei pătrunderi impusă în primul loc de bunul simţ, pătrundere după care viaţa trebuesocotită maî ales în partea de bine relativ ce totdeijiina l’a dat, îl dă şi’l va da. Socialismul dezbrăcat de mesianism îşi va vedea pe dată neajunsurilesale. Ruphndu-i-se vălul mesianic, care comportamirar»! în viitor, rătăcire în trecut, iar în prezent mizerie şi doar» pentru compensare, extaz, socialismul va putea aprecia viaţa umana în toata complexitatea ei, va vedea legătura strânsă dintre toate laturile eî și se va pătrunde de tăria ce î-o poate da pozitivismulcare exclude ori ce mesianism, ceea ce urmează să considerăm. Dr. P. ZOSÎM ■ »TSHEM3B. Jeluiri regale Regele Constantin al Greciei nu e numai cumnatul împăratului Germaniei Acest necăjit suveran mai e şi un mare admirator al presei, calitate curat procură, nu tot căzui, mai multă mulţumire decît aceea de a fi alintat telegrafic, şi în fiecare săptămînă, cu drăguţul diminutiv „Tino"’. In această calitate de admirator al presei, regele Constantin a ajuns spaima ziariştilor străini pe cari, fie îndatoririle profesionale, fie nevoite sau plăcerile personale, îl fac să treacă prin Atena. Graţie mui servietă de poliţie special şi excelent organizat, regele descoperă pe nenorocitul gazetar ascuns în vreunul din hotelurile Atenei. Scăpau nu există. Trebue să te prezinţi , palat, şi să iei suveranului un interview ! Altfel îţi rişti pielea ! E drept insă că bietul suverannici nu are cui să se plîngă, Iran către cine protesta. Germania nu-i poate da nici un ajutor; aliaţii îl cunosc şi-l ignorează, i-a mai rămas presa doar, pentru a-şi trimite peste mări şi ţări jelaniile, necazurile şi răzbunările sale cari nu mai dor. Şi interviewurile curg, zi cu zi Lumea a început să ştie de mai înainte ce va spune regele Greciei în interviewul de mîine, dar lamentările şi espectoraţiile cotidiane ale sărmanului cumnat nu mai fac nici o impresie. Ziariştii se supun cu resemnare, atunci cînd sînt descoperiţi în ascunzătoarea lor, telegrafiază , iar mersul firesc al lucrurilor îşi urmează cursul său, căruia un suveran dornic de a-şi servi împărăteasca-i rudă, a crezut că-l poate pune stavilă, călcînd peste năzuinţele umil popor şi peste geniul bărbatului celui maî luminat, pe care rău avut grecii. Maximin Cenzura în Franța ■ ■■■■ —M.t A CONFISCAT .IPETIT PARISIEN“, DAR ȘI-A PRIMIT PEDEAPSA .țJn«*TÎ din exces de zel. alte ori din simplă imbecilitate, cenzura săvîrşeşte nişte pozne de temiri cum au putut fi plăzmuite de o minte omenească. O poznă de acestea a făcut acum în urmă cenzura franceză, ordonînd confiscarea ziarului Le Petit Parisien. Acest ziar, în ziua pretinsei capitulări a Muntenegruluî, tipărise un comunicat al consulatului general al Muntenegruluî prin care se arăta ce cauze ar fi putut produce un asemenea act, în cazul cînd el s’ar confirma. Pe cînd se tipărea această notă oficială, ,Petit Parisien” a fost invitat, s’o suprime. Ziarul, cu toate greutăţile şi inconvenientele ţine asemenea schimbări la maşină, s-a supus, astfel că toate ediţiile ziarului, afară de o parte din cea dinţii, au apărut fără informaţia cenzurată. Dar cu toate astea, Petit Parisien—de altfel, ca şi Le Journal şi alte ziare—a fost confiscat irigări şi în birourile poştelor din Paris, pentru că cenzura apucase să dea acest ordin. Şi ca culme, pe cînd se executa această confiscare, un alt ordin, al aceleiaşi cenzuri, autoriza publicarea comunicatului muntenegrean ! Decît, în Franţa, „galele“ se plătesc, chiar în timp de rǎzboiu. Cenzura a trebuit în ziua următoare să permită lui Le Petit Parisien nu numai să explice cititorilor săi cauza neapariţiei sale din ziua precedentă, ci încă să fie tratată cu toată asprimea de ziarul parizian, să i se scoată în relief toată nerozia şi tot ridiculul purtăreî sale, în sfîrşit, să lase să se tipărească cuvîntul: „Aberaţia cenzureî”, pe care a trebuit sâ-l mistue. Morala acestei întâmplări este că în Franţa, nici în timp de rǎzboiu cenzura nu-şî poate permite nepedepsită un act arbitrar, pe cînd... în România, a fost de ajuns, bunăoară, gustul guvernului pentru ca să se confiște un ziar popular, bineînțeles— românesc, iar nui dintre cele nemțești. CHESTIA ZILEI Spre Salonic un im mu ui ilu NEAMŢUL a TVach Saloniki, bre . BULGARUL : Kenia französisch, bre . Theomanie de Kuillu Dragomirescu Către armată sa de est Wilhelm II a dat următoarea proclamaţiune : „Sunteţi poporul ales ! Duhul „sfint a coborît asupra mea, pentru că sunt împăratul Germanilor. „Sunt instrumentul aduî Prea In,jurii. Sunt sabia sa, reprezentantul ,săă. Nenorocire şi moarte tutulor „celor care vor rezista voinţei mele. Nenorocire şi moarte acelora „care nu cred în misiunea mea. „Nenorocire şi moarte celor Iaşi„Să piară toţi, toţi vrăjmaşii poporilui german. „Dumnezeu cere nimicirea lor. „Dumnezeu, care, prin gura mea, „vă porunceşte să ’î executaţi vo„inţa“. S’ar părea că aceste stranii cuvinte nu pot să fie exacte. Totuşi ele nu sunt plăsmuite de rmine. Le găsesc tipărite de către abatele E. Wetterle, fost deputat alsacian în Reichstag, la pag. 123 (Ed. Berger- Levrault). Prin urmare, au o garanţie de autenticitate. Şi, mai ales, în acord cu zisele şi faptele anterioare ale, majestăţii sale imperiale germane, aceste cuvinte precizează o situaţiune. Ele determină conturul unei personalităţi şi factura unei mentalităţi. Cuvintele nu-mi sunt necunoscute. Prototipul lor se află în Thora ebraică, în profeţi, în psalmi. Cuvintele împăratului german sínt cuvintele marelui preot în faţa Filistenilor. Sínt cuvintele pe cari le-a auzit David din înaltul cerului lui Iehova. Foc, flacăre, săgeată, lance, sabie şi viziuni de sanctuar bîntuesc de sigur pe unsul Domnului. Pe unsul Dumnezeului german, care scoate poporul să fi cu orgolii şi intoleranţă mai presus de toate popoarele pământului, pe care le urăşte. El irită ura şi moartea. Dumnezeul acestui miraculos împărat nu este Dumnezeul evangheliei şi al iertării. Dumnezeul împăratului Germaniei este zămislit după trufaşa sa asentănare. Este un cântec îngrozitor în această, proclamaţie, este o frenezie în ce misticismul arde cu flăcările orgoliului. Fără îndoială, Kaizerul a trecut prin clipele seculare ale extazului şi a cules din ele cuvinte profetice, pline de taină, pe cari le-a imcredinţat poporului ales de Dumnezeu, poporului săfi. Totuşi, pare că misticismul acestei poezii se izbeşte de cruzimea realităţii. Astăzi nu mai sunt vremurile lui Israel, sunt vremurile fabricatelor lui Krup şi ale lui Bethmannt Hollweg. Acel care se dă drept unsul lui Dumnezeu, e departe de a mai fi crezut de omenirea prin care trecem. Unsul lui Dumnezeu suferă de o psichoză, de o tulburare a ideaţiunii, pe care Ie-a studiat savantul german Kraepelin. Este la mijloc delirul de grapdoare, delirul religios de orgoliu, sindrom al nebuniei sistematizate progresive. E. Régis în cartea sa Précis de Psychiatrie, descrie la pag. 428 pe rin halucinat, apărat de Sfântul Duh : „Sfântul Duh, care locueşte în trupul lui, îi vorbeşte, îi dictează ordinele sub forma unei voci interne, fără sunet“. „Dumnezeu — spune Kaizerul —* cere nimicirea lor (a Franco-italo- Sîrbo-Ruşilor), Dumnezeu care prin gura mea, vă porunceşte sâ-î ascultaţi voinţa“. Şi delirul «oniric, maî ales în domeniul politic şi religios, are o aparenţă de logică şi de coordonare. Régis arată la pag. 1035 . • „Deliranţii mistici, cum am vă„zut, cred adeseori că afi primit din „cer misiunea de a izbi un personaj „mal mult sau mal puţin influent, „pe care îl consideră drept reprezentant al cauzei ostile. Iul Dum„nezeu pe pămînt. Şi atunci, cu«ră„ceală, în mod calculat şi preţneeditat, ci asasinează pe acest personaj; mai adesea încă, ei jertfesc ca sacrificiu pe propriii lor „copii saui chiar pe primii indivizi Citiţi continuarea in pagina a II-a