Adevěrul, mai 1916 (Anul 29, nr. 10467-10496)

1916-05-02 / nr. 10467

Anul XXII-lea.­­No 1046)5 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCED­AT­A EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 EL L—Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI i No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC 1 CONST. MINLE Abonamente cu pramit: CiB am «•••••••• , 1 o • • Lei (M. «nnl..................... ] . „ »-59 Wee* Inni............................ .. . Pentru străinătate p.zi»l esta îndoit TELEFON: Capitala.................r­o. «410 ...................... 34­/73 Provincia.................. 1493 Străinătatea . . • „ 12/40­­............­­ ■ ...­==31 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «♦ » LM=15­2 M&l 191< calea asastru . folre guvern și opoziție s'a stri­­dat armonia; D. Filipescu se ridică cu putere contra „omului putred". îar d. Take Ionescu nu maî surîde d-luî Brătianu — cum­ făcea altă­­ dată... • •• ■' la această privință noi am rămas consecințî. Timp de doi ani de iile, de cînd tine conflictul euro­pean, n’a fost o singură zi, ca să luăm răgaz guvernului. Am spus că ’O tolerăm să fure, să facă contra­ Sande, să pungășească fratele Dinu '«I să potlogărească fratele Vintilă, să doarmă fratele Ionel, dar să in­tre în acțiune. A furat de-a zvîntat, dar tot n’a intrat in acțiune, i. Și acum s’a deșteptat d. N. Fili­pescu, s’a deșteptat d. Take Ione­scu. Nu era mai bine ca, la timpul oportun, cind opozițiunea stăpînea opinia publică, să fi dat guvernul­­oi, — guvernul care a fost inca­pabil, după Lemberg, să intre în războiă ? N’au făcut acest hrint și în fața istorie! cei doi șef! ai opo­ziției vor fi ținutî mai vinovat! de jutt însuși d. Brătianu. In adevăr, U era un ticălos și fricos — ce să-i cer! ? .Cînd însă știm că opoziție! m­i-a lipsit energia de-a merge înainte, atunci, încă odată vino­vat!, mai vinovat! sînt d-nii Take logescu și Filipescu, că n’afi pră­bușit la pământ guvernul de ghe­șeflari, de potlogari și fricoși, pen­tru a-i lua locul și a înfăptui­ idealul național. • •• Acum este poate prea tirziu. E prea tlrziu pentru că intervenția noastră, nu mai depinde de noi. Ea depinde de ofensiva generală și mai ales de cea rusă, și de d. J Bră­­tianu. Zicem de d. Brătianu, căci atunci cînd se va produce, poate să se codească iarăși, poate iarăși să inventeze pretexte și astfel să pierdem — și pentru totdeauna — ocaziunea cea mare a înfăptuirei idealului național. Dacă opoziția este hotărîtă pen­tru fapte, atunci să procedeze în consecință. Nu-i altă acțiune decit să îndepărteze dela guvern pe pun­gași și pe timp roșî. Mai este încă timp pentru aceasta. Cu <L Brătia­nu la cîrma statului, ne putem aș­tepta ca ,să ne mintă iarăși. O so­­luțiune radicală este izgonirea lui, cu toată șleahta de potlogari și de contrabandiști. • •• A întrebuința injuria și a spune pe fată hoților, că sînt hoți, e ceva, dar nu schimbă întru nimic situa­­țiunea. Dacă d-nii Filipescu și Take Ionescu vor, serios, ca Romînia, la timpul priincios, să intre în acțiu­ne, vor trebui să pornească o ac­țiune de răsturnare a guvernului Brătianu — să ia puterea și numai astfel vor fi siguri că vom intra în acțiune cînd va suna ceasul! Mai este și regele. Suntem­ o țară ticăloasă și păcătoasă, dacă — ca în Grecia — poporul vrea războiu­­l i regele nu­ vrea, și cuvîntul re­gelui este mai ascultat decit cu­vântul poporului. Const. Miile N­A­Z B­I­T­I­I MOJICUL DE YANKEU ! Ce ti-e cui mitocanul, dom'le! N’are maniere și pace! D’um­ paregramplu, americantul! Kaizerul a vrut să nu ia cu șoseti, cu momeli, cu literatură, cu reve­rență, cu apropouirî de pace — mă’n­­țelegi! — ca să’l amețească și să-l facă pe de-o parte să uite despre ce e vorba, iar pe de altă parte să pi­păim pulsul. Americantul, mitocan cum e, s’a făcut Tănase, sau cum s’ar zice fu­dul de o ureche și luînd pe neamț de umeri, l’a întrebat cam energic: — Ia’u ascultă, mă musin­ ai de gând să te astlmiperî cu torpilările, ori o încheiem între noi? Cînd a văzut așa mojicie neamțul a înghițit în sec și și-a zis: — O steclii și aici, mai rau ca la­­ Verdun II ............ Pac. Textul notei­­ americane De elu cunoaștem cu toții ze^ul notei americane și el va rămîne un model de preciziune, iscusință și fermitate In colectiunea documen­telor diplomatice. La argunt­ și ergotări întinse pe zeci de pagini de către guvernul german, nota americană răspunde în 50—60 de linii, inlăturînd orice discutiuni privitoare la pace sau la conditiuni de cari ar putea depinde angajamentul Germaniei de a nu se mai atinge de elementele necomba­tante în războiul ei submarin. Cu modul acesta, chestiunea este limitată la litigiul războiului sub­marin și cu nici un preț guvernul american nu înțelege ca drepturile cetățenilor lui să depindă de atitu­dinea vre­unui alt guvern. Cu această declarațiune, condiția de intervenție a Statelor­ Unite pe­ângă Marea Britanie spre a modi­fica blocusul, pusă de Germania, este categoric înlăturată și guver­nul german e invitat la o conștiin­cioasă respectare a declarațiilor fă­cute. *­­X....v Atît și nimic mai mult. Toate aluziunile atît de sistema­tice și insistente cu privire la in­tențiile pacifiste ale guvernului ger­man sînt totalmente ignorate, cu vădită intenție. Nota­r lui de Ja­­gow, care viza mai mult discuțiu­­nea în privința condițiilor și a in­tențiilor pacifiste rămîne, deci, sim­plă divagațiune literară și dovede­ște iefiența pe care o întîmpină la guvernul celui mai de seamă din­tre neutrii orice demers al guver­nului german. Asupra umilinței pe care o îndu­ră Germania prin această atitudine a Statelor­ Unite e inutil să se in­siste. Ea sare un ochi din simpla citire a drasticei note americane și explică de ce biroul Wolff a renun­țat de a o transmite țărilor neutre. Eșecul politic și moral al Germa­niei se agravează considerabil prin forma în care e redactată nota Sta­­telor­ Unite ș­i E.D. F. Bit! convenție NE-AM ÎNȚELES $! CU UNGURII Foile nem­eșii ne anunță cu o vie satisfacție că în sfirșit guvernul român a semnat și cu Austro-Un­­garia o convenție comercială iden­tică ca și cu Germania. Acum mai așteptăm și o conven­ție, tot identică, și cu Bulgaria. Oficiosul d-M Marghiloman e în­­cîntat de această­­, nouă politică e­­conomică a guvernului și s'a grăbit să aminte și un eveniment militar favorabil puterilor centrale: des­­concentrarea treptată a trupelor noastre de la frontieră ! Firește că nemții și nemțiiiî cau­tă să âeie interpretarea care le con­vine ori­cărui act care dovedește că mai întreținem raporturi cu puterile centrate. Dar cu toate acestea nici chiar cei de la Berlin nu se cred încă în drept a afirma că ne-am alipit de politíea puterilor centrale, fiindcă cei de la Berlin știu bine că nici un bărbat de Stat de la voi­ nu va în­drăzni să primească­­ însărcinarea de a ne realipi la politica puterilor centrale de care ne-am despărțit pentru totdeauna. Regele nu va îndrăzni să o ceară, iar bărbatul de Stat care ar mai în­drăzni să reînvie tratatul îngropat în consiliul de Coroană de la Sinaia, acel nebun ar dispare. Prin urmare ceea ce face acum d. Ionel Brătianu cu convențiile co­merciale nu poate lega poltica ex­ternă a Romîniei. D- Ionel Brătianu care a avut dibăcia să ne strice cu toată Europa, provocînd protestări din partea tuturor beligeranților pentru echilibristica sa externă, se joacă acum de-a convenții cu nem­ții mai mult pentru a se răzbuna în politica internă contra... federatiș­­tilor. , A. B. CHESTIA ZILtei Masă mare la Berlin­ ­ (după „Le Rire“ desen de Pouchot). CAPUL FAMILIEI: In urma succesului obținut față de America, vom mînca astăzi un puiul Adică pieptul îl vom mînca a»i, iar picioarele și aripele mîine // Liebknecht îngropat de vin Acesta e faptul, fără nici o exa­gerare- Avem înaintea noastră tex­tul dezbaterilor urmate în parla­mentul german cu privire la ares­tarea lui Liebknecht. Știți care este crima lui? Cînd gardiștii i-au or­donat să-l urmeze, el s’a înțepenit locului, încordîndu-și forța fizică! Și Liebknecht nu e un simplu muri­tor : este unul din cei mai străluciți deputați ! Această crimă a lui Liebknecht — înțepenirea și încordarea — a fost denunțată, cu oroare, de la tribuna Camerei, iar deputații,, in mare ma­joritate, au aprobat suprimarea a­­cestui teribil anarhist, care se înțe­penește și se încordează, cînd înăl­țimea Sa Gardistul îi comandă : marș! Nu credem ca o asemenea rușine să se mai fi petrecut în vr’un par­lament din lume. Dar ceea ce mă­rește odiosul afacerii este atitudi­nea „tovarășilor“ lui Liebknecht, din majoritatea socialistă. Ei l-au apărat ca furia, declarînd că per­soana lui li-a absolut indiferentă și accentuînd cu multă stăruință că ei nu vor, Doamne ferește, să-l sus­tragă pedepsei, ci vor numai să ob­­ție amînarea ei, în virtutea unui principiu. Căci așa cum îi vedeți, lacheii lui Wilhelm au încă „prin­cipii“. Deputații burghezi au fost cel puțin sinceri. Ei au spus curat că pînă după terminarea războiului, nu vor să-l mai vadă liber pe te­ribilul Liebknecht, căruia i-a venit pofta să spuie adevărul. Or,­­ade­vărul e cam boclucaș și­ strică so­cotelile. Liebknecht este deci în­gropat de viu. Liebknecht plătește scum­p por­­nirea-i sinceră; el plătește, de alt­fel, și propria lui greșală, aceea de a se fi trezit cam tîrziu. O atitudine energică, din primul ceas, din par­tea lui Liebknecht și a partizanilor lui, ar fi avut cu totul alt rezultat: ar fi împiedicat războiul. Se pare însă că Liebknecht moștenit de la tatăl sau nu mai jude­a casa dreaptă și sufletul cinstit, iar nu și temperamentul de luptător. De aceea a șovăit atîta, pentru se manifesta apoi în Chip atît de a blind. Dar absolutizmul german nu putea îngădui nici măcar o manifes­tare atît de blinda-Rămîne de văzut dțî oameni se vor găsi în Germania pentru a da răspunsul cuvenit lui Wilhelm-IV tila. : ■ - *d->M­IR, Z. ) Situația precară a Bavariei HARNĂVON, 30 Aprilie. — Din Mi­lan se telegrafiază la 41 (5) că o in­­formație din Elveția arată că lipsa nutrimentelor în Bavaria, țară odi­nioară prosperă, a ajuns într'o stare­ acută. Speculatorii sunt arătați ca principala cauză a foametei. Publi­cului i se permisese un sfert de fund­­ de unt pe săptămână pentru adulți, insă de la 11 (5) s'a redus la 1/S fund. Criza camei este foarte mare. Eroii Italiei Unul din cei mai tineri fii ai gene­ralului Riciotti Garibaldi, răinit în luptele contra austriecilor. Doliul pe care-l poartă,­­ după doi din frații săi,­­din care unul ucis pe frontul francez, înainte de intrarea Italiei în războiu­. Vinovații Este în­ afară de orice discuție adevărul că dacă astăzi populația noastră este atît de greu­ încercată prin lipsa articolelor de primă ne­cesitate, vina principală este a gu­vernului, care n‘a știut — sau n‘a vrut — să ia la timp măsurile dic­tate­­ de împrejurări. Dacă guvernul și-ar fi făcut da­toria pe deplin, ar fi putut oare îm­buibații și favoriții regimului să în­­vîrtească atîtea și atîtea afaceri scandaloase iar cei „sus puși“ să practice contrabanda pe o scară a­­tît de întinsă? De altminteri, dovada vinei gu­vernului o găsim în chiar un articol publicat în capul numărului de ore al „Viitorului“. Ziarul liberal voește să apere guvernul de învinuirea că neîmpiedicînd sau favorizînd con­trabandele de vite, a pricinuit astfel scumperea și împuținarea camei. — Nu e nici o conexitate între lipsa camei și contrabande — spune organul liberal — și adaugă: „Am arătat cu cifre și cu lucrările ante­rioare ale unor specialiști obiectivi că lipsa cărnei la noi se datorează unor cauze mai vechi, unor cauze cronice cari fac ca tăierea vitelor la noi să nu fie pasul reproducerea­lor. Mai trebue avut în vedere că populația urbană, singura care la noi e mare consumatoare de carne, sporește într’una, pe cînd înmulți­rea vitelor la țară merge încet“. Așa­dar lipsa nu e de azi, ci de mult,­­provocată fiind de cauze cro­nice. Prea bine.­­Dar nu-s decît cîteva lu­­ni de cînd guvernul publica un comunicat în care se spunea că­ după numără­toarea făcută constatîndu-se că a­­vem destule vite, s-a luat hotărîrea de a se permite exportul a ș­ase mii de capete de vite mari și a vre-o treizeci de mii de vite mici. Dacă guvernul poseda atunci „ci­frele“ de cari vorbește azi și cunoș­tea „lucrările anterioare ale specia­liștilor obiectivi, de ce a luat acea măsură nenorocită? Și prin faptul că a luat-o nu și-a asumat el partea cea mai grea în răspunderea pen­tru situația penibilă de azi? A. D. CEREȚI NO. 80 DIN „Săptămână Războiului“ — 10 BANI EXEMPLARUL - Franța ai acordul­ui german In privința acordului germano-ro­­mîn, „LInformation" publică o notă care, spune ziarul francez, reprezin­tă „versiunea romînă". Iată cum e redată această versiune: Acest acord este curat economic. Romînia depinde de imperiile cen­­trale pentru multe obiecte lucrate; ea nu poate să le capete de cit fur­­nizînd cerealele necesare austro­­germanilor. De altfel, nu trebue să își vîndă ea produsele? 2) După cum a răspuns cererilor Angliei și Rusiei, tot astfel ea dă satisfacție cererilor Germaniei și Austriei- Dacă nu ar face-o, ar rupe neutralitatea; dar momentul ca să se hotărască la aceasta nu i se pare că a venit. 3) Ea a suferit acum în urmă o foarte puternică presiune din par­tea germano-bulgarilor; a rezistat politicește. Dacă ar arăta aceeași atitudine economicește, ar complicații. Noua convenție, urma satisface pe interesați, are pe dacă de altă parte darul să potolească pe dușmanii noștri, înfuriați de tăce­rea în care se închide d. Brătianu. Odată mai mult, șeful guvernului român pune în mișcare „supapa de siguranță“ 4) Opinia publică franceză se e­­nervează pe nedrept. Orice s-ar spune, d. Brătianu și opinia publi­că romînă ne sînt favorabili. Dacă guvernul nu se declară, cauza este că nici francezii la Salonic, nici rușii în Basarabia și în Bucovina nu­ sunt încă destul de rari. Romînia se teme să nu fie zdrobită de austro­­germani și bulgari cum a fost Ser­bia. De altfel, dacă ar porni în cam­panie, unde ar găsi munițiunile ne­cesare unor importante și lungi o­­perațiuni militare? 5) Aceste m­unițiuni le-a primit și le primește din mîinile înțelege­­rea­ încercuită astăzi, ele îi vin prin Arhanghel și Vladivostok. Nu-i aceasta o primejdie? Romî­­nii răspund acelora cari, din lagă­rul înțelegere­, n‘ar­ încredere ea : „Nu ne­­ dați armele și munițiu­în­nile voastre; depuneți-le la Odessa sau­ în vre-un punct ,care să fie la îndemîna noastră. Noi le vom lua cînd va veni momentul“. Se tr­ice: d. Brătianu poate să Cadă. Rebele poate să dizolve Camerele­ Or, nu există în acest moment în Romînia o Cameră și un Senat, ci există o Constituantă, compusă din două Ca­mere, liberă să se reunească pe o durată nedeterminată și pe care nici regele, nici guvernul nu pot s'o disolve. In această Constituan­­­­tă, majoritatea aparține d-lui Bră­­tianu; minoritatea este la ordinile d-lor Filipescu și Take Ionescu. Cu­ despre germanofili, ca alde Carp și Marghiloman, ei dispun doar de cîteva voturi-6) înțelegerea trebue, deci, să aș­tepte, fără să jignească sentimentul național, care este ,pentru dîn,sa...și să spere. Concluzie : Orice ar face belige­ranții, noi nu vom părăsi neutrali­tatea decît atunci cînd nu vom mai avea nimic de temut. Vom merge cu învingătorul, dorind ca învingă­torul să fie înțelegerea“. „La revue hebdomadaire“, care reproduce această notă, îi face un singur comentariu : „Iată o politică foarte realistă I* Germanii și putca Țarul Rusiei a fi avîn­d el malts păcate pe sufletul lui, dar un lucru bun a făcut intri adevăr: de la înce­putul războiului, a interzis cu strat­­iticie vînzarea alcoolului în Rusia. O asemenea măsură e, pentru pravoslavnicii ruși, o revoluțiune mai însemnată decit transformarea Rusiei în republică și desființarea Siberiei! Fiindcă, înțelegeți dv. ce e votca — băutura națională! — pentru rus! $l cu toate acestea, cu o simplă iscălitură, și de la o zi la al­ta, țarul a înțărcat pe supușii lui de rachiu-Aceasta a făcut-o țarul, care stă­­pînește un popor barbar, iar împă­ratul Wilhelm, care domnește pes­te un popor, care e în fruntea civili­zației și a culturei, a făcut și el mai în toate teritoriile poloneze și ru­sești ocupate de trupele sale, a re­introdus alcoolul, monopolizându-l!­ui se bea, sub oblăduirea și încura­jarea „Kulturei" germane, de s'a burdușit visteria nemțească cu ve­niturile rezultate din vutca arză­toare, care curge gîrlă și căreia cei însetați îî fac toate onorurile! Dar, se pare că germanii nu nu­mai țin nevoi financiare, dar și pentru a-Și căpăta simpatiile popu­lațiilor cucerite, au dat iarăși cep butoiului pe care-l pecetluise țarul intr'un moment de judecată sănă­toasă și de bună prevedere socială. După cum se vede, „Kultura" germană mi se jenează, cînd e la o adică, s'aibă ca simbol chiar și niști doage și o cană! Maximin Ce Mim acum la in­ Uigaria 1 1 1 Ut > țrr^&îți — Impresii din călătorie — ■ [UNK] H —..... . ! Trecerea graniței.—«Armada Maghiara».—Nu are cine munci cîmpul— Prizonierii fac muncile agricole—Nu ai ce mînca. Warning von Spionen. -București-Predeal-Brasov- Buda-Pesta, Viena, etc. înapoiat chiar acum­î dintr’o călă­torie de plăcere făcută în străinăta­te, mă grăbesc a înseila în fugă im­­presiunile cu cari am venit de pe acolo și pe cari le cred interesante pentru țara noastră-Socotesc banal a mai arăta ce au pățit la graniță din partea autorită­ților ungurești, mai ales că eu am scăpat mai ușor de­cît alții, înțeleg prin asta că am fost doar desbră­­cat, căutat prin căptușeala hainelor, a pălăriei, printre capacele ceasor­nicului și tălpile ghetelor (?!), etc. ; aicii sînt examinat! peste tot, iar a­­numite părți ale corpului sînt chiar funcționate, încălzite cercetate cu lupe și lămpi electrice spre a vedea dacă nu apare ceva scris. Alte ori cercetările sînt și mai minuțioase, mergînd pînă unde nu’și închipue nimenea» iar uneori urmează se­chestrarea călătorului sau respinge­rea lui îndărăt. Scăpat cu bine (?!) de interoga­toriu și percheziție, precum și de toate jignirile pentru cari aduc neî mulțumiri contelui de Czernin, îmi urmez călătoria- Am văzut mul­te lucruri cari privesc armata, dar nu vorbesc despre ele aci. Nu ’mai pot ascunde totuși impresia penibi­lă ce mi-a făcut Invincibila Armada maghiară. Armata cenușie ar putea fi numită cu drept cuvînt, căci nu numai hainele bat în cenușiu, ci și părul și mustățile ostașilor. Cîr­­duri, cîrduri vin de prin toate păr­țile oameni între 45—50 de ani cari, după o mustruluială sumară ,sîmt trimeși la­ abatoriu, ca material pentru tranșee. Ce a cadențat?!) tî­­rîi tăi, ce ținută gârbovită : cum au să ție ăștia la marș, cum au să o­­chească dînșii cînd nu văd bine nici la 100 de pași? Mulți poartă o­­chelari. Și acum sînt chemați din­ nou la asîntare cei cari n’au făcut armata, născuți între 1866 și 1877-Cîlăp continuarea în pa­gina II-a. EXPOZIȚII DE PIGTIN­ de B. BRANIȘTEANU La Ateneu: Salonul oficial.­­ Expoziția Bp. Strîm­­bu.—Expoziția T. T. Socolescu și T. Gh. Tomescu El! a avut loc vernisagiul sa­lonului oficial, la care au ținut să asiste și suveranii. Salonul din a­­nul acesta, reprezintă necontestat un progres față de trecut. Selecția tablourilor admise s’a făcut în chip riguros. Plaga tuturor Saloanelor oficiale, de a trebui să admită și lucrări cari ar putea lipsi, nu a pu­tut fi nici de astă dată cu totul tă­iată. E însă în restul expozițiilor o­­ficiale și bîntuie pretutindeni. In general Salonul din anul acesta se­­ prezintă bine, într’un cadru de gust și­ e îmbucurător mai ales prin nu­mărul mare de sculpturi pe cari le adăpostește, sculpturi printre cari se găsesc multe interesante. " ^ D. Costin Petrescu, care cu o lăudabilă perzistență răm­îne cre­dincios conducerea Saloanelor ofici­ale» care deschid drumul spre ca­riera artistică tinerilor artiști, — expune cîteva portrete de o teh­­­nică remarcabilă, un colorit viu și în care caracteristicul persoanelor reprezentate e redat cu multă pri­cepere. Portretul d-lui ministru dr. Angelescu (146), Portretul d-nelor C. și P. (148, 149), sînt de factură și concepție bună. Peizagiile expu­se de d. Petrescu ni-l arată și eie ca pe un artist sigur de meseria sa și avînd ochiul ager și obicinuit să surprindă natura în părțile ei esențiale. Aquarelele pentru roma­nul îl dem­m al reginei Maria, sînt foarte reușite, la îndemnarea teh­­­nică adăugîndu-se fericita idee de a ține lucrările în maniera timpu­lui­ Interesante ca în tot­deauna pîn­­zele d-lui Grimani. Aplicațiune la căutarea problemelor de lumină și rezolvarea lor, adesea interesantă. Relev: în parc (100), In atelier(101) un foarte interesant studiu de nud, Maternitate (103). D. Stoepescu care a dat la Tine­rimea artistică măsura unui talent considerabil, expune și la Salon cîteva remarcabile portrete ca acel atît de caracteristic al d-lui Ionaș Grădișteanu (205) și mai ales cel atît de fin al d-nei E. Gr. St (207). Delicat portretul di șoarei E. D. (206). .O floare (209) și o natură moartă (208) jucării fericite ale u­­nui mare talent. D. D. Stoica, ale cărui picturi din vechea istorie a Romîniei, le-am remarcat și la alte expoziții — se prezintă de astă­­ dată între altele cu o lucrare mare, un trip­tic reprezentând alegerea lui Petru Rareș ca domn al Moldovei (210). Am mai menționat și altă dată re­ușitul tablou Dan căpitan de plai (213). D. Mișu Teișanu, un artist de ,rmt1+ rrttcf ci­rlp, C\ «ti­p VÎf % fp. rnt«Cil-. toate, expune între altele un prea interesant peizagiu (218); un por­tret al d-nei D. — armonii de cu­lori interesant combinate; flori (214) pentru cari în general d-sa posedă însemnate calități. D. Nicolae Dărăscu se prezintă de astă dată cu puține lucrări, dar acestea cu totul remarcabile. Cafeneaua Florian din Veneția (82) este o­ bucată de forță. Vederea din Turtucaia (85) atît de reușită că te împacă definitiv cu maniera pictorului. D.­ Petre Bulgaraș cultivă înain­te genul portretului în care s’a dis­tins. Privirea Lucreției (43) -este o lucrare de o valoare remarcabilă prin curățenia și siguranța ei. Por­tretul (40) interesant prin simplici­tatea concepției și a teh­nicei, a­­tît de adecuate subiectului. Doi artiști cari promit sunt d-nii P. Aurel Constantinescu și Iones­cu Doru. Cel dinții expune de pil­dă un tablou ca Școlărița (62) de o naivitate de concepție care face bine și de o execuție care arată destulă îndemânare, care de altfel se vede și în Croșetînd (61). D. Ionescu Doru expune trei pânze dintre cari In piața Matache Mă­­celaru (110) singură ar­ justifica să îi prezicem un frumos viitor în artă. D.­ D. Mihailescu acest cunoscă­tor al peizagiului nostru, romînesc, expune cîteva bucăți mai mici. Ce frumos e Pe alela satului G. (126). D. Neylies s’a dedat pastorale­lor. Genul d-sale idealizant găseș­te într’însele o aplicare fericită. Multă poezie în odihna la amiază (138). In liniștea serei (140) precum și, în celelalte tablouri expuse, D. Negli es­t­e și un teh­nician remar­cabil. D. Serafim, unul dintre cei mai talentați artiști ai noștri, al cărui colorit profund e un adevărat de­liciu și a cărui conștiinciozitate vorbește din orice pînză a sa, — ne dă sub titlul .Elev la școala de arte frumoase (192) un portret de­opotrivă de vrednic ca concepție și execuție. Florile (194 și 196) d-sale trăiesc și păstrează parcă tot parfumul câmpului și al gradi­nei. • D. Titus Alexandrescu rămîne la genul d-sale cam monoton, dar e un meșter care mereu interesea­ză. Vezi struguri de Constantino­­pol (8) și Mere (12). Cu nudul ce expune (5) nu mă pot împăca. Ca­pul e foarte interesant, corpul lem­nos. Culoarea în general nenatu­rală. Mai menționez: Portret (13) de d-șoara Nina Arbore; Iuda (25) de Bednarik o fantazie destul de pu­ternică în concepție, dar cu mij­loace teh­nice mai puțin suficiente; Ulmi (33) și Lingă lac (37) de Du­mitru Brăiescu; înaintea furtunei (63) și începutul toamnei (64) de Nicolae Constantinescu; Spre sea­ra (66) și La Iazul morei (67) de Sofronie Constantinescu ; Struguri și mere (87) și Flori (89), dovezile unui frumos talent, de d-na Doina Delavrancea; In lojă (94) o cari­catură în cel mai bun sens al a­­cestui cuvînt, de Ștefan Dumitres­­cu; Cap de expresie (106) de Pan­dele Ioanid ; Sărutarea (114)­de A­­lexis Macedonski, un artist de ca­re am vorbit cu ocazia expoziției sale­­ oficiale și care ar merita mai multă atențiune; Singurătate (102)­ și Efect de toamnă (133) de Nico­­lae Morariu; Casă de țară (154) de Const. Dragoe; Fortul Smedere­­vo (177) remarcabil prin efectul obținut în redarea apei; O stradă orientală (179 și 182) de Danila Rizanovici, o refugiată sârba care a căutat azil în țară pentru per­soană ei și la Salon pentru arta ei destul de ineresantă ; Sălciii­ (185) de George Sandea , Cireș și Caise (189 și 190) de Oscar Schmidt; Pri­măvara­(199) de Ed­ Seuîescu, Ve­derea Severinului (203), lucrare in­teresantă ca colorit­­ de Stănescu Marincea , Flori de, primăvară și Zarzăr în floare de Tempeanu ,; Toamnă tîrzie de loan Țincu. Multe desemne. Adesea purtînd prea mult urmele școalei, B’Arg expune și aci cîteva și învinge cu Scena de bon-vivant (252), plină de umor. O excelentă lucrare în peniță (256) expune d. Bednarik. Sanguina d-lui Bulgar­aș ,cu numă­rul (262) delicioasă. Piața florilor (288) de d. Poitevin tare ca cele Citiți continuarea in gra­­gina I !»a­ i •­r . ..v

Next