Adevěrul, mai 1916 (Anul 29, nr. 10467-10496)
1916-05-02 / nr. 10467
Anul XXII-lea.No 1046)5 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Str. Karageorgevici, No. 9 EL L—Telefon S/4 BIROURILE ZIARULUI i No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC 1 CONST. MINLE Abonamente cu pramit: CiB am «•••••••• , 1 o • • Lei (M. «nnl..................... ] . „ »-59 Wee* Inni............................ .. . Pentru străinătate p.zi»l esta îndoit TELEFON: Capitala.................ro. «410 ...................... 34/73 Provincia.................. 1493 Străinătatea . . • „ 12/40............ ■ ...==31 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții săi «♦ » LM=152 M&l 191< calea asastru . folre guvern și opoziție s'a stridat armonia; D. Filipescu se ridică cu putere contra „omului putred". îar d. Take Ionescu nu maî surîde d-luî Brătianu — cum făcea altă dată... • •• ■' la această privință noi am rămas consecințî. Timp de doi ani de iile, de cînd tine conflictul european, n’a fost o singură zi, ca să luăm răgaz guvernului. Am spus că ’O tolerăm să fure, să facă contra Sande, să pungășească fratele Dinu '«I să potlogărească fratele Vintilă, să doarmă fratele Ionel, dar să intre în acțiune. A furat de-a zvîntat, dar tot n’a intrat in acțiune, i. Și acum s’a deșteptat d. N. Filipescu, s’a deșteptat d. Take Ionescu. Nu era mai bine ca, la timpul oportun, cind opozițiunea stăpînea opinia publică, să fi dat guvernuloi, — guvernul care a fost incapabil, după Lemberg, să intre în războiă ? N’au făcut acest hrint și în fața istorie! cei doi șef! ai opoziției vor fi ținutî mai vinovat! de jutt însuși d. Brătianu. In adevăr, U era un ticălos și fricos — ce să-i cer! ? .Cînd însă știm că opoziție! mi-a lipsit energia de-a merge înainte, atunci, încă odată vinovat!, mai vinovat! sînt d-nii Take logescu și Filipescu, că n’afi prăbușit la pământ guvernul de gheșeflari, de potlogari și fricoși, pentru a-i lua locul și a înfăptui idealul național. • •• Acum este poate prea tirziu. E prea tlrziu pentru că intervenția noastră, nu mai depinde de noi. Ea depinde de ofensiva generală și mai ales de cea rusă, și de d. J Brătianu. Zicem de d. Brătianu, căci atunci cînd se va produce, poate să se codească iarăși, poate iarăși să inventeze pretexte și astfel să pierdem — și pentru totdeauna — ocaziunea cea mare a înfăptuirei idealului național. Dacă opoziția este hotărîtă pentru fapte, atunci să procedeze în consecință. Nu-i altă acțiune decit să îndepărteze dela guvern pe pungași și pe timp roșî. Mai este încă timp pentru aceasta. Cu <L Brătianu la cîrma statului, ne putem aștepta ca ,să ne mintă iarăși. O soluțiune radicală este izgonirea lui, cu toată șleahta de potlogari și de contrabandiști. • •• A întrebuința injuria și a spune pe fată hoților, că sînt hoți, e ceva, dar nu schimbă întru nimic situațiunea. Dacă d-nii Filipescu și Take Ionescu vor, serios, ca Romînia, la timpul priincios, să intre în acțiune, vor trebui să pornească o acțiune de răsturnare a guvernului Brătianu — să ia puterea și numai astfel vor fi siguri că vom intra în acțiune cînd va suna ceasul! Mai este și regele. Suntem o țară ticăloasă și păcătoasă, dacă — ca în Grecia — poporul vrea războiul i regele nu vrea, și cuvîntul regelui este mai ascultat decit cuvântul poporului. Const. Miile NAZ BITII MOJICUL DE YANKEU ! Ce ti-e cui mitocanul, dom'le! N’are maniere și pace! D’um paregramplu, americantul! Kaizerul a vrut să nu ia cu șoseti, cu momeli, cu literatură, cu reverență, cu apropouirî de pace — mă’nțelegi! — ca să’l amețească și să-l facă pe de-o parte să uite despre ce e vorba, iar pe de altă parte să pipăim pulsul. Americantul, mitocan cum e, s’a făcut Tănase, sau cum s’ar zice fudul de o ureche și luînd pe neamț de umeri, l’a întrebat cam energic: — Ia’u ascultă, mă musin ai de gând să te astlmiperî cu torpilările, ori o încheiem între noi? Cînd a văzut așa mojicie neamțul a înghițit în sec și și-a zis: — O steclii și aici, mai rau ca la Verdun II ............ Pac. Textul notei americane De elu cunoaștem cu toții ze^ul notei americane și el va rămîne un model de preciziune, iscusință și fermitate In colectiunea documentelor diplomatice. La argunt și ergotări întinse pe zeci de pagini de către guvernul german, nota americană răspunde în 50—60 de linii, inlăturînd orice discutiuni privitoare la pace sau la conditiuni de cari ar putea depinde angajamentul Germaniei de a nu se mai atinge de elementele necombatante în războiul ei submarin. Cu modul acesta, chestiunea este limitată la litigiul războiului submarin și cu nici un preț guvernul american nu înțelege ca drepturile cetățenilor lui să depindă de atitudinea vreunui alt guvern. Cu această declarațiune, condiția de intervenție a Statelor Unite peângă Marea Britanie spre a modifica blocusul, pusă de Germania, este categoric înlăturată și guvernul german e invitat la o conștiincioasă respectare a declarațiilor făcute. *X....v Atît și nimic mai mult. Toate aluziunile atît de sistematice și insistente cu privire la intențiile pacifiste ale guvernului german sînt totalmente ignorate, cu vădită intenție. Notar lui de Jagow, care viza mai mult discuțiunea în privința condițiilor și a intențiilor pacifiste rămîne, deci, simplă divagațiune literară și dovedește iefiența pe care o întîmpină la guvernul celui mai de seamă dintre neutrii orice demers al guvernului german. Asupra umilinței pe care o îndură Germania prin această atitudine a Statelor Unite e inutil să se insiste. Ea sare un ochi din simpla citire a drasticei note americane și explică de ce biroul Wolff a renunțat de a o transmite țărilor neutre. Eșecul politic și moral al Germaniei se agravează considerabil prin forma în care e redactată nota Statelor Unite și E.D. F. Bit! convenție NE-AM ÎNȚELES $! CU UNGURII Foile nemeșii ne anunță cu o vie satisfacție că în sfirșit guvernul român a semnat și cu Austro-Ungaria o convenție comercială identică ca și cu Germania. Acum mai așteptăm și o convenție, tot identică, și cu Bulgaria. Oficiosul d-M Marghiloman e încîntat de această, nouă politică economică a guvernului și s'a grăbit să aminte și un eveniment militar favorabil puterilor centrale: desconcentrarea treptată a trupelor noastre de la frontieră ! Firește că nemții și nemțiiiî caută să âeie interpretarea care le convine oricărui act care dovedește că mai întreținem raporturi cu puterile centrate. Dar cu toate acestea nici chiar cei de la Berlin nu se cred încă în drept a afirma că ne-am alipit de politíea puterilor centrale, fiindcă cei de la Berlin știu bine că nici un bărbat de Stat de la voi nu va îndrăzni să primească însărcinarea de a ne realipi la politica puterilor centrale de care ne-am despărțit pentru totdeauna. Regele nu va îndrăzni să o ceară, iar bărbatul de Stat care ar mai îndrăzni să reînvie tratatul îngropat în consiliul de Coroană de la Sinaia, acel nebun ar dispare. Prin urmare ceea ce face acum d. Ionel Brătianu cu convențiile comerciale nu poate lega poltica externă a Romîniei. D- Ionel Brătianu care a avut dibăcia să ne strice cu toată Europa, provocînd protestări din partea tuturor beligeranților pentru echilibristica sa externă, se joacă acum de-a convenții cu nemții mai mult pentru a se răzbuna în politica internă contra... federatiștilor. , A. B. CHESTIA ZILtei Masă mare la Berlin (după „Le Rire“ desen de Pouchot). CAPUL FAMILIEI: In urma succesului obținut față de America, vom mînca astăzi un puiul Adică pieptul îl vom mînca a»i, iar picioarele și aripele mîine // Liebknecht îngropat de vin Acesta e faptul, fără nici o exagerare- Avem înaintea noastră textul dezbaterilor urmate în parlamentul german cu privire la arestarea lui Liebknecht. Știți care este crima lui? Cînd gardiștii i-au ordonat să-l urmeze, el s’a înțepenit locului, încordîndu-și forța fizică! Și Liebknecht nu e un simplu muritor : este unul din cei mai străluciți deputați ! Această crimă a lui Liebknecht — înțepenirea și încordarea — a fost denunțată, cu oroare, de la tribuna Camerei, iar deputații,, in mare majoritate, au aprobat suprimarea acestui teribil anarhist, care se înțepenește și se încordează, cînd înălțimea Sa Gardistul îi comandă : marș! Nu credem ca o asemenea rușine să se mai fi petrecut în vr’un parlament din lume. Dar ceea ce mărește odiosul afacerii este atitudinea „tovarășilor“ lui Liebknecht, din majoritatea socialistă. Ei l-au apărat ca furia, declarînd că persoana lui li-a absolut indiferentă și accentuînd cu multă stăruință că ei nu vor, Doamne ferește, să-l sustragă pedepsei, ci vor numai să obție amînarea ei, în virtutea unui principiu. Căci așa cum îi vedeți, lacheii lui Wilhelm au încă „principii“. Deputații burghezi au fost cel puțin sinceri. Ei au spus curat că pînă după terminarea războiului, nu vor să-l mai vadă liber pe teribilul Liebknecht, căruia i-a venit pofta să spuie adevărul. Or,adevărul e cam boclucaș și strică socotelile. Liebknecht este deci îngropat de viu. Liebknecht plătește scump pornirea-i sinceră; el plătește, de altfel, și propria lui greșală, aceea de a se fi trezit cam tîrziu. O atitudine energică, din primul ceas, din partea lui Liebknecht și a partizanilor lui, ar fi avut cu totul alt rezultat: ar fi împiedicat războiul. Se pare însă că Liebknecht moștenit de la tatăl sau nu mai judea casa dreaptă și sufletul cinstit, iar nu și temperamentul de luptător. De aceea a șovăit atîta, pentru se manifesta apoi în Chip atît de a blind. Dar absolutizmul german nu putea îngădui nici măcar o manifestare atît de blinda-Rămîne de văzut dțî oameni se vor găsi în Germania pentru a da răspunsul cuvenit lui Wilhelm-IV tila. : ■ - *d->MIR, Z. ) Situația precară a Bavariei HARNĂVON, 30 Aprilie. — Din Milan se telegrafiază la 41 (5) că o informație din Elveția arată că lipsa nutrimentelor în Bavaria, țară odinioară prosperă, a ajuns într'o stare acută. Speculatorii sunt arătați ca principala cauză a foametei. Publicului i se permisese un sfert de fund de unt pe săptămână pentru adulți, insă de la 11 (5) s'a redus la 1/S fund. Criza camei este foarte mare. Eroii Italiei Unul din cei mai tineri fii ai generalului Riciotti Garibaldi, răinit în luptele contra austriecilor. Doliul pe care-l poartă, după doi din frații săi,din care unul ucis pe frontul francez, înainte de intrarea Italiei în războiu. Vinovații Este în afară de orice discuție adevărul că dacă astăzi populația noastră este atît de greu încercată prin lipsa articolelor de primă necesitate, vina principală este a guvernului, care n‘a știut — sau n‘a vrut — să ia la timp măsurile dictate de împrejurări. Dacă guvernul și-ar fi făcut datoria pe deplin, ar fi putut oare îmbuibații și favoriții regimului să învîrtească atîtea și atîtea afaceri scandaloase iar cei „sus puși“ să practice contrabanda pe o scară atît de întinsă? De altminteri, dovada vinei guvernului o găsim în chiar un articol publicat în capul numărului de ore al „Viitorului“. Ziarul liberal voește să apere guvernul de învinuirea că neîmpiedicînd sau favorizînd contrabandele de vite, a pricinuit astfel scumperea și împuținarea camei. — Nu e nici o conexitate între lipsa camei și contrabande — spune organul liberal — și adaugă: „Am arătat cu cifre și cu lucrările anterioare ale unor specialiști obiectivi că lipsa cărnei la noi se datorează unor cauze mai vechi, unor cauze cronice cari fac ca tăierea vitelor la noi să nu fie pasul reproducerealor. Mai trebue avut în vedere că populația urbană, singura care la noi e mare consumatoare de carne, sporește într’una, pe cînd înmulțirea vitelor la țară merge încet“. Așadar lipsa nu e de azi, ci de mult,provocată fiind de cauze cronice. Prea bine.Dar nu-s decît cîteva luni de cînd guvernul publica un comunicat în care se spunea că după numărătoarea făcută constatîndu-se că avem destule vite, s-a luat hotărîrea de a se permite exportul a șase mii de capete de vite mari și a vre-o treizeci de mii de vite mici. Dacă guvernul poseda atunci „cifrele“ de cari vorbește azi și cunoștea „lucrările anterioare ale specialiștilor obiectivi, de ce a luat acea măsură nenorocită? Și prin faptul că a luat-o nu și-a asumat el partea cea mai grea în răspunderea pentru situația penibilă de azi? A. D. CEREȚI NO. 80 DIN „Săptămână Războiului“ — 10 BANI EXEMPLARUL - Franța ai acordului german In privința acordului germano-romîn, „LInformation" publică o notă care, spune ziarul francez, reprezintă „versiunea romînă". Iată cum e redată această versiune: Acest acord este curat economic. Romînia depinde de imperiile centrale pentru multe obiecte lucrate; ea nu poate să le capete de cit furnizînd cerealele necesare austrogermanilor. De altfel, nu trebue să își vîndă ea produsele? 2) După cum a răspuns cererilor Angliei și Rusiei, tot astfel ea dă satisfacție cererilor Germaniei și Austriei- Dacă nu ar face-o, ar rupe neutralitatea; dar momentul ca să se hotărască la aceasta nu i se pare că a venit. 3) Ea a suferit acum în urmă o foarte puternică presiune din partea germano-bulgarilor; a rezistat politicește. Dacă ar arăta aceeași atitudine economicește, ar complicații. Noua convenție, urma satisface pe interesați, are pe dacă de altă parte darul să potolească pe dușmanii noștri, înfuriați de tăcerea în care se închide d. Brătianu. Odată mai mult, șeful guvernului român pune în mișcare „supapa de siguranță“ 4) Opinia publică franceză se enervează pe nedrept. Orice s-ar spune, d. Brătianu și opinia publică romînă ne sînt favorabili. Dacă guvernul nu se declară, cauza este că nici francezii la Salonic, nici rușii în Basarabia și în Bucovina nu sunt încă destul de rari. Romînia se teme să nu fie zdrobită de austrogermani și bulgari cum a fost Serbia. De altfel, dacă ar porni în campanie, unde ar găsi munițiunile necesare unor importante și lungi operațiuni militare? 5) Aceste munițiuni le-a primit și le primește din mîinile înțelegerea încercuită astăzi, ele îi vin prin Arhanghel și Vladivostok. Nu-i aceasta o primejdie? Romînii răspund acelora cari, din lagărul înțelegere, n‘ar încredere ea : „Nu ne dați armele și munițiuînnile voastre; depuneți-le la Odessa sau în vre-un punct ,care să fie la îndemîna noastră. Noi le vom lua cînd va veni momentul“. Se trice: d. Brătianu poate să Cadă. Rebele poate să dizolve Camerele Or, nu există în acest moment în Romînia o Cameră și un Senat, ci există o Constituantă, compusă din două Camere, liberă să se reunească pe o durată nedeterminată și pe care nici regele, nici guvernul nu pot s'o disolve. In această Constituantă, majoritatea aparține d-lui Brătianu; minoritatea este la ordinile d-lor Filipescu și Take Ionescu. Cu despre germanofili, ca alde Carp și Marghiloman, ei dispun doar de cîteva voturi-6) înțelegerea trebue, deci, să aștepte, fără să jignească sentimentul național, care este ,pentru dîn,sa...și să spere. Concluzie : Orice ar face beligeranții, noi nu vom părăsi neutralitatea decît atunci cînd nu vom mai avea nimic de temut. Vom merge cu învingătorul, dorind ca învingătorul să fie înțelegerea“. „La revue hebdomadaire“, care reproduce această notă, îi face un singur comentariu : „Iată o politică foarte realistă I* Germanii și putca Țarul Rusiei a fi avînd el malts păcate pe sufletul lui, dar un lucru bun a făcut intri adevăr: de la începutul războiului, a interzis cu stratiticie vînzarea alcoolului în Rusia. O asemenea măsură e, pentru pravoslavnicii ruși, o revoluțiune mai însemnată decit transformarea Rusiei în republică și desființarea Siberiei! Fiindcă, înțelegeți dv. ce e votca — băutura națională! — pentru rus! $l cu toate acestea, cu o simplă iscălitură, și de la o zi la alta, țarul a înțărcat pe supușii lui de rachiu-Aceasta a făcut-o țarul, care stăpînește un popor barbar, iar împăratul Wilhelm, care domnește peste un popor, care e în fruntea civilizației și a culturei, a făcut și el mai în toate teritoriile poloneze și rusești ocupate de trupele sale, a reintrodus alcoolul, monopolizându-l!ui se bea, sub oblăduirea și încurajarea „Kulturei" germane, de s'a burdușit visteria nemțească cu veniturile rezultate din vutca arzătoare, care curge gîrlă și căreia cei însetați îî fac toate onorurile! Dar, se pare că germanii nu numai țin nevoi financiare, dar și pentru a-Și căpăta simpatiile populațiilor cucerite, au dat iarăși cep butoiului pe care-l pecetluise țarul intr'un moment de judecată sănătoasă și de bună prevedere socială. După cum se vede, „Kultura" germană mi se jenează, cînd e la o adică, s'aibă ca simbol chiar și niști doage și o cană! Maximin Ce Mim acum la in Uigaria 1 1 1 Ut > țrr^&îți — Impresii din călătorie — ■ [UNK] H —..... . ! Trecerea graniței.—«Armada Maghiara».—Nu are cine munci cîmpul— Prizonierii fac muncile agricole—Nu ai ce mînca. Warning von Spionen. -București-Predeal-Brasov- Buda-Pesta, Viena, etc. înapoiat chiar acumî dintr’o călătorie de plăcere făcută în străinătate, mă grăbesc a înseila în fugă impresiunile cu cari am venit de pe acolo și pe cari le cred interesante pentru țara noastră-Socotesc banal a mai arăta ce au pățit la graniță din partea autorităților ungurești, mai ales că eu am scăpat mai ușor decît alții, înțeleg prin asta că am fost doar desbrăcat, căutat prin căptușeala hainelor, a pălăriei, printre capacele ceasornicului și tălpile ghetelor (?!), etc. ; aicii sînt examinat! peste tot, iar anumite părți ale corpului sînt chiar funcționate, încălzite cercetate cu lupe și lămpi electrice spre a vedea dacă nu apare ceva scris. Alte ori cercetările sînt și mai minuțioase, mergînd pînă unde nu’și închipue nimenea» iar uneori urmează sechestrarea călătorului sau respingerea lui îndărăt. Scăpat cu bine (?!) de interogatoriu și percheziție, precum și de toate jignirile pentru cari aduc neî mulțumiri contelui de Czernin, îmi urmez călătoria- Am văzut multe lucruri cari privesc armata, dar nu vorbesc despre ele aci. Nu ’mai pot ascunde totuși impresia penibilă ce mi-a făcut Invincibila Armada maghiară. Armata cenușie ar putea fi numită cu drept cuvînt, căci nu numai hainele bat în cenușiu, ci și părul și mustățile ostașilor. Cîrduri, cîrduri vin de prin toate părțile oameni între 45—50 de ani cari, după o mustruluială sumară ,sîmt trimeși la abatoriu, ca material pentru tranșee. Ce a cadențat?!) tîrîi tăi, ce ținută gârbovită : cum au să ție ăștia la marș, cum au să ochească dînșii cînd nu văd bine nici la 100 de pași? Mulți poartă ochelari. Și acum sînt chemați din nou la asîntare cei cari n’au făcut armata, născuți între 1866 și 1877-Cîlăp continuarea în pagina II-a. EXPOZIȚII DE PIGTIN de B. BRANIȘTEANU La Ateneu: Salonul oficial. Expoziția Bp. Strîmbu.—Expoziția T. T. Socolescu și T. Gh. Tomescu El! a avut loc vernisagiul salonului oficial, la care au ținut să asiste și suveranii. Salonul din anul acesta, reprezintă necontestat un progres față de trecut. Selecția tablourilor admise s’a făcut în chip riguros. Plaga tuturor Saloanelor oficiale, de a trebui să admită și lucrări cari ar putea lipsi, nu a putut fi nici de astă dată cu totul tăiată. E însă în restul expozițiilor oficiale și bîntuie pretutindeni. In general Salonul din anul acesta se prezintă bine, într’un cadru de gust și e îmbucurător mai ales prin numărul mare de sculpturi pe cari le adăpostește, sculpturi printre cari se găsesc multe interesante. " ^ D. Costin Petrescu, care cu o lăudabilă perzistență rămîne credincios conducerea Saloanelor oficiale» care deschid drumul spre cariera artistică tinerilor artiști, — expune cîteva portrete de o tehnică remarcabilă, un colorit viu și în care caracteristicul persoanelor reprezentate e redat cu multă pricepere. Portretul d-lui ministru dr. Angelescu (146), Portretul d-nelor C. și P. (148, 149), sînt de factură și concepție bună. Peizagiile expuse de d. Petrescu ni-l arată și eie ca pe un artist sigur de meseria sa și avînd ochiul ager și obicinuit să surprindă natura în părțile ei esențiale. Aquarelele pentru romanul îl demm al reginei Maria, sînt foarte reușite, la îndemnarea tehnică adăugîndu-se fericita idee de a ține lucrările în maniera timpului Interesante ca în totdeauna pînzele d-lui Grimani. Aplicațiune la căutarea problemelor de lumină și rezolvarea lor, adesea interesantă. Relev: în parc (100), In atelier(101) un foarte interesant studiu de nud, Maternitate (103). D. Stoepescu care a dat la Tinerimea artistică măsura unui talent considerabil, expune și la Salon cîteva remarcabile portrete ca acel atît de caracteristic al d-lui Ionaș Grădișteanu (205) și mai ales cel atît de fin al d-nei E. Gr. St (207). Delicat portretul di șoarei E. D. (206). .O floare (209) și o natură moartă (208) jucării fericite ale unui mare talent. D. D. Stoica, ale cărui picturi din vechea istorie a Romîniei, le-am remarcat și la alte expoziții — se prezintă de astă dată între altele cu o lucrare mare, un triptic reprezentând alegerea lui Petru Rareș ca domn al Moldovei (210). Am mai menționat și altă dată reușitul tablou Dan căpitan de plai (213). D. Mișu Teișanu, un artist de ,rmt1+ rrttcf cirlp, C\ «tip VÎf % fp. rnt«Cil-. toate, expune între altele un prea interesant peizagiu (218); un portret al d-nei D. — armonii de culori interesant combinate; flori (214) pentru cari în general d-sa posedă însemnate calități. D. Nicolae Dărăscu se prezintă de astă dată cu puține lucrări, dar acestea cu totul remarcabile. Cafeneaua Florian din Veneția (82) este o bucată de forță. Vederea din Turtucaia (85) atît de reușită că te împacă definitiv cu maniera pictorului. D. Petre Bulgaraș cultivă înainte genul portretului în care s’a distins. Privirea Lucreției (43) -este o lucrare de o valoare remarcabilă prin curățenia și siguranța ei. Portretul (40) interesant prin simplicitatea concepției și a tehnicei, atît de adecuate subiectului. Doi artiști cari promit sunt d-nii P. Aurel Constantinescu și Ionescu Doru. Cel dinții expune de pildă un tablou ca Școlărița (62) de o naivitate de concepție care face bine și de o execuție care arată destulă îndemânare, care de altfel se vede și în Croșetînd (61). D. Ionescu Doru expune trei pânze dintre cari In piața Matache Măcelaru (110) singură ar justifica să îi prezicem un frumos viitor în artă. D. D. Mihailescu acest cunoscător al peizagiului nostru, romînesc, expune cîteva bucăți mai mici. Ce frumos e Pe alela satului G. (126). D. Neylies s’a dedat pastoralelor. Genul d-sale idealizant găsește într’însele o aplicare fericită. Multă poezie în odihna la amiază (138). In liniștea serei (140) precum și, în celelalte tablouri expuse, D. Negli este și un tehnician remarcabil. D. Serafim, unul dintre cei mai talentați artiști ai noștri, al cărui colorit profund e un adevărat deliciu și a cărui conștiinciozitate vorbește din orice pînză a sa, — ne dă sub titlul .Elev la școala de arte frumoase (192) un portret deopotrivă de vrednic ca concepție și execuție. Florile (194 și 196) d-sale trăiesc și păstrează parcă tot parfumul câmpului și al gradinei. • D. Titus Alexandrescu rămîne la genul d-sale cam monoton, dar e un meșter care mereu interesează. Vezi struguri de Constantinopol (8) și Mere (12). Cu nudul ce expune (5) nu mă pot împăca. Capul e foarte interesant, corpul lemnos. Culoarea în general nenaturală. Mai menționez: Portret (13) de d-șoara Nina Arbore; Iuda (25) de Bednarik o fantazie destul de puternică în concepție, dar cu mijloace tehnice mai puțin suficiente; Ulmi (33) și Lingă lac (37) de Dumitru Brăiescu; înaintea furtunei (63) și începutul toamnei (64) de Nicolae Constantinescu; Spre seara (66) și La Iazul morei (67) de Sofronie Constantinescu ; Struguri și mere (87) și Flori (89), dovezile unui frumos talent, de d-na Doina Delavrancea; In lojă (94) o caricatură în cel mai bun sens al acestui cuvînt, de Ștefan Dumitrescu; Cap de expresie (106) de Pandele Ioanid ; Sărutarea (114)de Alexis Macedonski, un artist de care am vorbit cu ocazia expoziției sale oficiale și care ar merita mai multă atențiune; Singurătate (102) și Efect de toamnă (133) de Nicolae Morariu; Casă de țară (154) de Const. Dragoe; Fortul Smederevo (177) remarcabil prin efectul obținut în redarea apei; O stradă orientală (179 și 182) de Danila Rizanovici, o refugiată sârba care a căutat azil în țară pentru persoană ei și la Salon pentru arta ei destul de ineresantă ; Sălciii (185) de George Sandea , Cireș și Caise (189 și 190) de Oscar Schmidt; Primăvara(199) de Ed Seuîescu, Vederea Severinului (203), lucrare interesantă ca colorit de Stănescu Marincea , Flori de, primăvară și Zarzăr în floare de Tempeanu ,; Toamnă tîrzie de loan Țincu. Multe desemne. Adesea purtînd prea mult urmele școalei, B’Arg expune și aci cîteva și învinge cu Scena de bon-vivant (252), plină de umor. O excelentă lucrare în peniță (256) expune d. Bednarik. Sanguina d-lui Bulgaraș ,cu numărul (262) delicioasă. Piața florilor (288) de d. Poitevin tare ca cele Citiți continuarea in gragina I !»a i •r . ..v