Adevěrul, iunie 1916 (Anul 29, nr. 10497-10526)
1916-06-11 / nr. 10507
Sos puşti In vreme ce conştiinţa şi religia spune omului „tu nu te vei bucura la lucrul altuia, tu vei ciştiga existenţa ta cu sudoarea frinţei tale“, lăcomia, lenea şi pasiunea plăcerilor II strigă: „este plăcut a răpi bunul altuia, este plăcut a trăi din munca altuia“. Două voci distincte, două categorii de oameni ,bine definiţi. De oparte marea majoritate a poporului cinstit şi muncitor, liniştit şi răbdător, care geme sub povara impozitelor şi sacrificiilor, impuse de vremurile de grea cumpănă prin care trece ţara. De altă parte, câteva sute de familii, ambiţioase, fără scrupul, lăcomie de plăceri şi putere, care profitînd de aceelaşi vremuri de grea cumpănă, îşi înalţă trufia lor pe tâlhărie, avuţia lor, pe contrabande şi traficuri criminale, iar boeriior pe mizeria unui neam de robi. Poporul a iubit şi iubeşte ţara în toate tentativele şi convulsiunile trecutului, a servit-o şi vrea s’o servească în sforţările prezentului; a ajutat-o şi vrea s’o ajute Intru îndeplinirea menire! sale. Pentru ei, nu există de cît o singură forţă supremă: Patria. Şi în timp ce, poporul, plin de bărbăţie şi putere, vitejie şi jertfă pentru patrie, caută a face să triumfe ideia năzuinţelor naţionale, şleahta politicianilor recrutaţi din sinul celor citeva familii, întronează regimul nepotismului şi favoritismului, risipei şi dezordinea. Dispreţuitorii sfîntului ideal ai dreptului şi moralei, au făcut să degenereze totul într’o frenezie a plăcerilor şi o laşitate faţă de datorie, care nace la ticăloşie şi moarte. Arta de a guverna, această artă nobilă şi importantă, a fost transformată de „sus puşii“ amăgitori. In arta de a minţi, a înşela şi spolia sub aparenţa legalităţei. Au numit comisiuni peste comisiuni şi pe deasupra, para-comisîunî, pentru ca lumea să se piardă în deotajul comisiunilor. Una permite, alta nu permite, şi cind toate permit, nu se acordă vagoane, decit doar la „ai noştri“. Vagoanele celor „sus puşi“ şerpuesc spre frontieră, lăsînd în urmă spectrul foametei. Multe şi frumoase turme au trecut crestele Carpaţilor, căci viscolul pustiirii a suflat peste această ţară blagoslovită de D-zeu, dar ticăloşită de politician. Cel ce fură de la un simplu particular îşi trece restul vieţei legat de mîinî şi de picioare. „Sus pusul“ face mii de victime, con rupe şi ruinează o naţiune întreagă şi trăeşte totuşi în palate somptuoase încărcat de onoruri şi avere, în timp ce alte comisiuni — zise de anchetă — lasă să se răspîndească ideea, că a fum tara. Însemnează a nu fura. Dar timpul se scurge iute şi sfîrşitul ispitelor se apropie, căci suferinţele au jrovîrşit măsura. Mai curînd, saru mai tîrziu. Donorul îşi va da seama, că nu există nicî întîmplare providenţială, nici dictatorială, care să poată aduce la îndeplinire cea ce el nu va ştia*, înfăptuiască singur. P. B. Anul XXIX-lea—No. 10507 5 Bani Exemplara* laiinj.ii—w— DIRECTOR POLITIC CONST. MILLEMONDATOR ALEX. M. BELDIMANU SWUCIIATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenţiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. Web KArageorgavici, Mo. 9 Et. L—Tetete* 9/4 BIROURILE ZIARULUI* #lo. 111 București Strada Sărindar No. 11 Abonamente cu prsmiîh „ Hau. •■•••••• , , . . . Lei 2b.— •nu« tani * . . . » „ 9.Os) m* leni................................................ i A Pentru străinătate grztvi este îndoit. TELEFONS Capitala...................No. 14 td a ........................ 34/73 Provincia ...... 14/99 Străinătatea . . . . 12/40 _____________ __ _ _ ___ _ — ^apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi «a« Adeveral SSswfcâîâ 11 lume .neutralitatea“ M L BriUm NEWTO $1 francezii de aCDRB ASUPRA POLITICEI GUVERNULUI ROMÍN Evenimentul cel mai de seamă pentru noi e că atit nemţii cit şi francezii judecă la fel modul cum d. Ionel Brătianu priveşte situaţia internaţională. Cind am spus’o de nenumărate ori că d. Brătianu a reușit, prin echiberistica sa diplomatică, să ne strice cu toată Europa, cel de la foile guvernamentale ne răspundeau cu emfază: niciodată România n’a fost mai bine văzută în afară! Am relevat el modul cum o parte din pressa pariziană, acum strict cenzurată, mai ales cind atinge chestiuni diplomatice, vorbeşte de situaţia Romîniei în urma dezastrului austriac. De la Paris ni se spune verde că acum e nevoie, pentru consolidarea situaţiuneî militare de concursul tuturor aliaţilor şi amicilor, înţelegerea nu va primi pe aliaţii cari se vor prezenta în ultimul moment, cind sarcina va fi sfîrşită, că dacă aşteptăm ca alţii să culeagă pentru noi, vom rămînea cu mîinele goale, sosind prea tîrziu, că recompensa nu poate fi decit în raport cu serviciile aduse cauzei comune. Acesta e limbagiul care se ţine acum la Paris la adresa noastră. Nu suntem somaţi, nu ni se fac injoncţiuni, nu se impietează asupra dreptului, suveran de-a ne rosti singuri dacă şi cind trebuie să ne valorificăm revendicările noastre naţionale, dar francezii ţin să ne spună, foarte politicos, nu ne ameninţă ca nemţii cu soarta Belgiei şi a Serbiei, că acum să sprijinim şi noi cauza comună. La aceste observaţiuni din sferele franceze se răspunde în culisele brătieniste că d. Briand e foarte mulţumit de politica Romîniei! Fireşte ! Dacă nu voim să intrăm în acţiune alături de aliaţi, fireşte că aceştia sunt mulţumiţi că răminem în neutralitate. * * Dar şi nemţii judecă la fel atitudinea d-l ionel Brătianu. De cîteva zile foile cele mai importante germane asigură opinia publică de la el că aşa cum d. Brătianui concepe realizarea idealului Romîniei vom rămînea in neutralitate, dacă nu cumva situația militară a puterilor centrale se va schimba astfel în cit vom merge c biar cu eî. ..Frankfurter Zeitung“" o spune ‘crde : d. Brătianu e considerat de.idversarî ,tca cel mal mare mincinos al veacului". Intr’adevăr nu se «tie ce va face în viitor d. Brătianu , probabil că nici el nu o ştie. El vrea însă să realizeze cit mai mult în riscul cel mai mic. Şi nemţii plecind de la această formulă a d-luî Brătianu spun că privesc situaţia Romîniei fără iluziunî dară şi fără teamă. Nemţii ştiu bine cum să procedeze cu guvernul d-lui Ionel Brătianu ori de cite ori se iveşte un moment favorabil pentru nod. Cind ruşii înaintau, la început, în Carpaţi, ei ne trimeteau propuneri indirecte: cedarea Bucovinei şi autonomia Transilvaniei! Cind au procedat ofensiva în Balcani au schimbat tactica, ne-au ameninţat cu invaziunea. Şi ori de cite ori situaţia militară li se părea favorabilă se amestecaă şi in treburile noastre interne, cum au procedat cu candidaturile d-lor Lucaci şi Goga. Aşa vor proceda şi în viitor cind vor presupune că d. Brătianu, sub presiunea ţârei şi a neamul, se va gindi la o intrare în acţiune. Atunci iar ne vor ameninţa şi d. Brătianu har se va îngrozi. * * * De aceea atit aliaţii cît şi nemţii au început să precizeze concepţiile dlui Ionel Brătianu asupra îndatorrilor ce impun situaţia internaţională în raport cu revendicările Romîniei. ' De la Paris ni se dă sfatul să nu , 'cumva să sosim prea tirziu, cind ■ va fi inutil concursul pentru cauza comună. De la Berlin se iă nemţilor asi- [ *ararea că d- Brătiau nu va ieşi *in neutralitate cu formula pe care i ’ adoptat-o de-a merge la sigur. ] Francezii sunt politicoși in apre- [ •ierile lor. Ne respectă suveranita- tea, dar ne previn. Nemţii ne ame- ninţă cu forţa brutală şi-şi bat jocie mentalitatea şi echilibristica pri- i titlal-ministru al Romîneî t Se spun dintr’o parte şi dintr’altadevărurî aşa de dureroase în citici nu putem protesta, di formă, că ■e vorbeşte astfel de poliica guver- j ’ndal actual al Romîniei, find-că \icdnte de toate, aci la nă, sa de- nunțat și criticat, această tenorod- ® t politică. A. W. i Mseisio Oficioasele guvernului au profitat — se putea să nu profiţi?*— de comemorarea lui Rosetti spre a stabili marea deosebire dintre generaţia lui şi cea de azi. Evident, cînd pe vremea aceea ţara era condusă de un C. A. Rosetti — deşi el nu a fost niciodată prim-ministru — iar azi e condusă de d. Ionel Brătianu, generaţia noastră nu are cu ce să se laude. Cu unii din contemporanii lui C. A. Rosetti, nivelul a început să se coboare. In fruntea acestora a fost Ioan Brătianu, care a făcut mult bine, dar a şi păcătuit mult. Dar orice greşeli ar fi făcut Ioan Brătianu, el nu ar fi putut să-şi păteze singur numele în măsura în care i-o fac urmaşii lui direcţi. Cei trei fraţi au mercantilizat totul în ţara asta şi acum fac negustorie pînă şi cu memoria lui C. A. Rosetti. Cu drept cuvînt „La Roumanie“ a relevat contrastul dintre adevărata personalitate a lui Rosetti şi cea falsificată, pentru uzul liberalilor, pe care se silesc să ne-o înfăţişeze ziarele oficioase. Articolul d-lui Emil Costinescu, pe care presa liberală a fost silită să-l publice, ne arată îndrăzneala concepţiilor lui Rosetti. Idealul naţional, care astăzi încă îl sperie pe d. Ionel Brătianu, a fost idealul vieţei lui C. A. Rosetti. De pe atunci marele democrat era frămîntat de dorul unirea cu fraţii subjugaţi. Din însărcinarea lui, pictorul Rosenthal a trecut in Transilvania, cu o importantă misiune pe lîngă fruntaşii ardeleni. Pictorul a plătit cu viaţa înflăcărarea pe care Rosetti ştiuse să i-o inspire pentru cauza naţională. Dacă Rosetti ar trăi azi, el ar duce, desigur, cu şi mai multă vigoare lupta sa, pentru că şi momentele sînt mai propice. Dar el ar avea de suportat insultele presei liberale; cît despre Rosenthal, nu ar mai fi nevoie să-l omoare ungurii: guvernul român s’ar însărcina să-î paralizeze acţiunea, prin orice mijloace, chiar şi prin cele mai extreme. N’am văzut noi guvernul scoţînd armata împotriva cetăţenilor cari au voit să-şi exprime dezideratele lor naţionale? şi n’a mers guvernul chiar şi pînă la vărsarea de sînge* incluziv? Este mare deosebirea dintre vremea lui Rosetti şi vremea noastră— şi asta se constată mai ales cînd privim givernul de azi. Clovis Sarrah Bernhardt * şi războiul SARRAH BERNHARDT Presa franceză e plină de elogii la adresa marei tragediane Sarrah Bernhardt, care în timpul din urmă, desfăşoară o mare activitate pe front, venind să dea reprezentaţii în faţa trupelor. Ea va veni în curînd şi în Salonic. Germania se deşteaptă Pe zi ce trece poporul german îşi vede micşorată porţia de mîncare şi de bună stare şi mărită contribuţia da sînge ce i se cere. In schimb e hrănit cu victorii, cari în loc să apropie sfîrşitul războiului îl îndepărtează, şi cu zvonuri de pace cari nu mai devin realităţi. Cum nu se putea altfel, mult încercatul popor, cu toată disciplina-i proverbială, a început să se revolte. Semnalul l-a dat sudul imperiului. Grave desordini au avut loc Sîmbătă seara în capitala Bavariei, la München. In centrul oraşului în faţa primăriei, pe Marienplatz, au avut loc mari demonstrațiuni și a fi fost devastate câteva magazine de sub localul primăriei. Comunicatul poliţiei münchenezi, spune că manifestaţia era opera unor scandalagii tineri. E cam curios că poliţia n’a putut să împiedice în centrul oraşului excese din partea unor băieţi între 16 şi 18 ani şi că excesele s’au putut repeta de două ori în aceiaşi seară. De fapt Sîmbătă seară a avut loc o adevărată luptă, în faţa primăriei, între demonstranţi şi poliţie, luptă care a durat de la 7 seara pînă pe la miezul nopţii. Demonstraţia s-a repetat a doua seară. Poliţia a operat numeroase arestări. Pe lingă aceste dezordine mai e semnificativ pentru starea de spirit din sudul Germaniei faptul că d. Bethmann Holweg s’a văzut silit acum cîtva timp să viziteze centrele din sud şi să dea asigurări liniştitoare. De altfel şi ultima cuvîntare a regelui Bavariei, ţinută zilele trecute la Kelheim, trădează o adevărată revoluţie produsă în opinia publică germană. Regele Ludwig al Bavariei unul din cei mai bătăioşî principi ai Germaniei, n’a mai vorbit de victoria definitivă, n’a mai împroşcat cu noroiu pe adversari, ci s’a mulţumit să releve greutatea războiului, să facă apel la răbdare şi să dea curajul soldaţilor de pe front ca pildă de imitat de cei rămași acasă. Poporul german începe să se deștepte la realitate. ~R. NAZBIŢII MOŞTENITORUL TRIST „Independenţa” insistă grozav asupra faptului că C. A. Rosetti a fost întemeietorul Academiei Române. Cu alte cuvinte, cei trei fraţi vor să spuie — pe departe — că deoarece ei au moştenit partidul babachii şi Banca lui Carada, tot lor li se cuvine şi Academia lui Rosetti. A ştiut el fratele Vinitilă de ce se îndeasă la candidatură. Vorba e că pentru Academie trebue să ai şi cevaşilea în cap, şi asta le cam lipseşte celor trei fraţi, chiar dacă ar pune la un loc tustrele capetele lor. De astădată Vintilă nu mai e moştenitorul vesel. Sugesii&ni Politico(unitare ---------------------------- Domnul Czerniin s’a întors dela Viena, cu sarcina binevoitoare de a preveni guvernul român, cărușii au proiectat o nouă violare a teritoriului nostru. Trebue o doză de mare naivitate pentru a istorisi asemenea fantezii $i o doză şi mai mare de naivitate pentru a le crede. Dacă incidentul dela Mamorniţa ar fi fost voit, ruşii l’ar fi executat cu forţe suficiente, cari să-l pună la adăpostul neplăcere de a se retrage la cea dinţii somaţiunea unui post de grăniceri. Cazul s’a prezentat astfel la Sarnia, unde aliaţii au violat teritoriul grecesc cu ştiinţă şi voinţă şi auluatmăsuri atit diplomatice cit şi militare, cari să-i pună la adăpostul unei surprinderi neplăcute. O violare de teritoriu neprevăzută, e totdeauna o chestiune delicată princonsecinţele ei, politice şi disciplinare. Din punctul de vedere politic nu e plăcut de a prezintă scuze, cari încaz de rea voinţă pot învenina relaţiunile intre două state prin forma lor mai mult sau mai puţin imperativă. Asemenea nu, e lucru plăcut de a blama avîntu-i militar al unui şef, sau poate chiar a’l pedepsi pentru o greşală, care e un lucru omenesc. Cei ce au manevrat cu trupe îintr’un teren acoperit, ştiu, cit este degreu să te orientezi şi nu există ofiţer mai bătrîn, care să nu recunoască că în viaţa lui s’a înşelat de mai multe ori şi asupra drumului şi asupra obiectivuluice urmărea. Cu harta în mină ofiţerii sunt siliţi să întrebe la fiecare pas de numele localităţilor ce străbat sau numirea cufărul pâlc de pădure sau deal. Prin urmare incidentulde la Marnomiţa, atit prin forma cît şi prin urmările lui, e o simplă greşeală datorită înfierbinţelei luptei şi lipsei de puncte de reper in traseul frontierei. Nemţilor le place săspeculeze asupra acestui incident şi prin aceasta nu fac decit săcontinue intrigile cari au format baza politicei lor, cucare ne-au speculat atîta amar de vreme. * * * -Un lucru care e de mirare in acest incident e emoţiunea exagerată şi nici de cum justificata, ce a cuprinsunmoment sferele noastre conducătoare. Această emoţiune, deşi nejustificată, cum spusei, e explicată numai prin lipsa de experienţă ce dăinuieşte în unele din comandamentele noastre, chiar dincele mai înalte. Acest lucru e grav şi de aceea trebue examinat maî de aproape, căci dacă unincident banal şi lesne de prevăzut cum e o călcare de teritoriu, a putut să turbure mintea conducătorilor noştri, ce se poate întîmpla, cînd vom fi şi moi în război, şi cînd incidente serioase pot avea loc , cum de pildă înfringerea unei divizii sau corp de armată oarecare, sau străpungerea unui sector important ? Teama poate să existe asupra unor evenimente, dar ele nu trebue nici să turbure, nici să surprinză pe oamenii de meserie, voia să zic pe militarii ce sunt în capul comandamentelor. Intre multe alte exemple de călcări de teritoriu se poate cita cazul tipic, alurmărilorbătăliei de la Sedan. Această bătălie, după cum se știe, a avut loc pe frontiera belgiană, iMoltke prevăzînd o retragere posibilă a trupelor franceze pe teritoriul belgian, a prevenit pe Bismark cu cîteva zile mai înainte și acesta, la rindul său, pe cale diplomatică, a cerut guvernului belgian să ia la frontieră măsurile militare necesare dezarmării trupelor franceze ; — căci altminteri trupele germane au ordin să urmărească şi să atace trupele franceze pe teritoriul belgian. Urmînd această normă, trebuia şi la noi, ca şeful marelui stat major, care are datoria să urmărească operaţiunile războiului european, cu deosebire -cele de la frontiera noastră, trebuia, zic, să previnăguvernul de o surprindere posibilă şi să propună măsurile politice şi militare cari o puteau evrta. * * * -Informaţiunea ce d. Czernim a dat sau are de gînd să dea guvernului român, este o simplă insinuare perfidă şi nimic mai mult Incontestabil că ruşii, pentru ocuparea Bucovineî, e’au nevoie de nici o mişcare de întoarcere prin ţara Romînească, — o asemenea operaţiune nu ar fi necesară decît numai atunci cînd armatele ruseşti ar ajunge să investească din nou Carpaţi -păduroşi şi ar fi siliţi, din cauza greutăţilor de neînvins ale acestui obstacol, să aibă recurs la o manevră de întoarcere. Armatele ruseşti sunt însă departe de Carpaţi şi pentru a ajunge în faţa lor le trebue încă multă vreme. Mai e de observat că, afară decei iniţiaţi, nimenea nu cunoaşte manevra ceurmărescruşii în Galiţia şi dacă mai intră în intenţiunea lor să invadeze Ungaria prin Carpati. In rezumat, informatiunea d-lui Gzerin e o inventiime personală sau importată dela Viena, «care nu are nici măcar avantagiul de a fi verosimilă. ■Singurul lucru neplăcut în aceastăchestiune este reaua opiniece o au străinii de noi şi de cercurile noastre conducătoare, crezîndu-ne aşa de naivi, ca să fim inspăimîntatî de asemenea dicubraţiune. AL ©♦ Adeveruri «e Misiune Ziarele germane anunţă că la conferinţa oraşelor dunărene ce urmează să se ţie la Budapesta va fi reprezentată şi Romînia. D. Marghiloman a cerut ca să i se încredinţeze d-sale această misiune. Natura Liberalii se pregătesc să-l comemoreze şi pe Mihail Kogălniceanu. Desigur, îl vor confisca şi pe el, ca şi pe Rosetti. Şterpelirea a ajuns la liberali o a doua natură—dacă nu cumva , chiar prima Sfat Contele Tisza mi ştie cum să facă pentru a zmulge romînilor din Ardeal păminturile lor. D. Ionel Brătianu l’a invitat la Răteşti, ca să vadă un exemplu practic. Rigoletto Hrana lirei Un vechiu proverb romînesc spune că norocul mi trece de două ori pe lîngă un om, iar reposatul Colonel Goraneanu, cu care am servit pe vremuri într’un regiment de cavalerie, avea ca dogmă că la războiţi ca şî în viaţă victoria e a aceluia care ştie să profite de momentul cînd norocul trece pe lîngă el. Ţara noastră romînească, binecuvîntată de Dumnezeu, nu se poate plînge de noroc, căci dînsul a trecut odată «pe lîngă noi, în toamna anului 1914, şi din diferite motive, care anume « zadarnic a le mai discuta, căci trecutul rămîne trecut, n’am ştiut ar® profităm, *l-am lăsat să treacă şi rezultatul a fost aproape doi tude zbucium şi de frământare. Azi însă, prin excepţie şi în ciuda proverbului, norocul se îndreaptă din nou spre noi, ne surîde, ne chiamă parcă şi e de datoria noastră să nu’l lăsăm să treacă căci a treia oară cu siguranţă că nu va mai reveni Clipele ce trăim simt clipe mari căci ele vor decide de soarta şi viitorul neamului romînesc şi că aşa este, dovada ne-o facem şi şi vrăjmaşii noştri!. In adevăr toţi nemţiţi! şi unguriţii neamului, toţi vînduţiî, toţi spioni!, toţi trădătorii au început din nou a urla că acum e momentul de a ne alipi lîngă prieteni! sincer! a! romînilor, că acum e momentul de a porni contra ruşilor, ba se găseşte şi un fost om politic care să dee şi un comunicat în acest sens. Ce ruşine ! Ce batjocură ! să mergem no! ostaşi! ţări! romîneşti, să mergem noi oştirea neamului romînesc cu duşmanii noştri de moarte, cu vrăjmaşii noştri de veacuri, pentru ce ? pentru ca să ajungă X ministru ? sau Y mare demnitar ? sau Z în consiliul de administraţie a nu ştiu cărei societăţi ? Să vărsăm noi sîngele poporului romînesc pentru ambiţiunea unguriţilor şi vînduţilor? Vă înşelaţi amar, oastea romînească e a neamului romînesc, ea va lupta şi învinge numai pentru mărirea ţării romîneştî, ea abia aşteaptă momentul de a porni, dar numai spre Carpaţi, căci acolo e chemarea, acolo e datoria. Cuvîntul de ordine printre noi ostaşii este : Vrem Ardealul, şi-l vom avea ! Fraţi romîni, fruntaşii neamului, patrioţii luminaţi, pornesc din nou la luptă, căci vai, am ajuns în halul că noi romînii trebuie să luptăm la noi în ţară pentru ca ideia scumpă întregului neam romînesc să poată triumfa. Fraţi romîni, ascultaţi-i şi urmaţi-i căci chemarea lor e chemarea ţării, e chemarea neamului, e chemarea sîngelui fraţilor noştri, urmaţi-î şi sprijiniţi-i, căci voinţa voastră, apoporului, e mai puternică ca orice în lumea aceasta; cereţi cu îndîrjire înfăptuirea visului de aur al neamului nostru căci acum e momentul. Fraţi romi, ascultaţi chemarea ţării, strîngeţi rîndurile, zdrobiţi capul năpârcilor veninoase cari iarăşi se pun de-a curmezişul năzuinţelor poporului romînesc, forţaţi pe guvernanţi a-şi face datoria de romîni şi la strigătul vostru stăruitor : de : Vrem Ardealul, noi ostaşii vă vom răspunde : îl veți avea ! : GHEORGHE CALARETU Ofiţer activ | Ofensiva rusă GENERALUL SUVAIEV ministrul de război rus, carea luat parte activă la «refirătirea actualei oferusițe- CHESTIA ZILEI Scumpetea Odinisara, ieşeai cu bani în buzunar şi marfa cumpărată o aduceai în coş. Acum, ieşi cu un coş de bani şi cumperi atita marfă cît s’o aduci în buzunar. Citsil contisîisaspea în pagina 13-a. Cîteva sfaturi pentru acei cari voesc să călătorească în Rusia de Dr. I. Ruscian După’ insistenţele energice ale d-l Greceanu consulul general român de la Odessa cei cîţîva romîni arestaţi la Odessa şi Ungheni sub bănuiala de spionaj vor fi zilele acestea retrimişî în Rominia. E drept că nici unuia din eî nu i se putea pune în sarcină vre-o vină serioasă, că arestările s’au făcut pe baza denunţurilor unor agenţi prea zeloşi, totuşi Intervenţia d-lui Greceanu a fost de mare folos. Consulul român dela Odessa îşi face datoria ca un adevărat reprezentant al unui stat şi ştie să fie energic şi stăruitor cînd interesele cetăţenilor regatului, alcărui trimis este, au de suferit. Nu voim să ponegrim memoria fostului consul al ţarei la Odessa, care a fost un om excelent, un om foarte bun,dar tocmai această bunătate extremă făcea ca la consulatul nostru să domnească o atmosferăpatriarhală, care se repercuta rău asupra intereselor acelora cari veneau aci. Un consult trebuie să fie un om de voinţă, neşovăitor în cererile sale, energic şi impunător, trebuie să se simtă într’-un cuvînt că este un om care ştie drepturile şi datoriile pe cari le are. D. Greceanu este un atare om şi în scurtul timp decînd este la Odessa a ştiut să se facă ascultat. I * Aceste calităţi ale reprezentantului Romîniei în Odessa nu trebuie însă să facă prea îndrăzneţi pe acei cari voesc să vie în Rusia.Căci toate greşelile cari au fost puse în socoteala acelor arestaţi aci sunt mai mult acte de îndrăzneală, de bravadă, de nesocoteală. Oricum, Rusia e în stare de rǎzboiu. Spionii mişună pe toate locurile. De pe urma spionilor, ruşii au suferit dezastre, nu numai nenorociri. S’au luat, ca să se evite în viitor răul spionajului, măsuri foarte energice. Aşa, în toate vagoanele vedeţi tipărite astfel de anunţuri: „Ofiţeri, soldaţi, nu vorbiţi unde vă duceţi, de unde veniţi, din ce corpuri şi formaţii faceţi parte.“ In toate cafenelele, restaurantele, prăvăliile sunt placarde cu inscripţia : „Tăceţi, vrăşmaşul are urechi pretutindeni.“ Mai mult, s’a dispus să fie supraveghiatî şi la nevoie arestaţi oamenii cari arată o prea mare curiositate, adică acei cari se opresc în stradă la fiecare pas şi întreabă : „unde se duc soldaţii ăştia ? dar de unde vin aceştia ? dar ce fel de armată e asta ? dar de ce ofiţerul cutare are astfel de epoleţi şi ce însemnează asta ?“ întrebări cari pentru un om cinstit nu denotă decit curiositatea, dar cari pot fi şi folositoare unui spion. Ei bine, multora din romînii arestaţi aci li s’a pus în vină această curiositate excesivă. Unul a fost a prins plimbîndu-se prin portul Odessei, altul s’a luat după fustele unei cocote şi a fost găsit prin fundul unei mahalale suspecte, etc. etc. Ar trebui la Siguranţa noastră, cînd se eliberează paşapoarte pentru Rusia şi nu numai pentru Rusia dar pentru toate ţările beligerante, să se puie în vedere călătorilor că merg în ţări în stare de războiu, în oraşe cu stare de asediu, şi că trebuesc să aibă o conduită conformă cu împrejurările. Nue momentul ca să viî în Rusia sau să te duci în oricare ţară beligerantă, ca sa faci chefuri, să ta ţii după femei sau să umbli gură- cască pe stradă. Treacă-meargă şi ocupaţiile acestea, dacă ştii limba ţărei, dacă cunoşti obiceiurile locale, măsurile luate, etc.... atunci conduita ta nu poate fi aşa de bătătoare la ochi, darcînd nu ştii o boabă ruseşte şi te răţoeşte în cafenele, în romîneşte sau într’o proasta franţuzească, apolide, te expui să fii urmărit, suspectat, etc. Că spionul adevărat nu vine fără să ştie limba cum se cade, că spionul adevărat nu se ţine după fusteşi niu se duce ca prostul în portul militar după vre-o aventură amoroasă, e iarăşî cert; şi că agenţii secreţi ruşi denotă o lipsă de psihologie în aceastăprivinţă, e adevarat, dar oamenii s’au pîrlit de atîtea orî, îni cît au început să sufle şi în ciorba rece şi să aresteze şi oameni cari de toate pot fi acuzaţi, dar numai de spionaj nu. Dar, înc’o dată, şi romînii cari vin în Rusia ar trebui să fie mai atenţî şi să se conforme cu vremurile şi cu legile ţărei în care vin. Ni trebue să se uite un lucru, că în Rusia nu se ştie binele ce a făcut Romînia aliaţilor în acest razboiu, dar se ştie numai răul pe care l’a făcut De altfel această psihologie o au toate popoarele ca şi toţi indivizii : treci cu vederea ajutorul pe care ţi-1 întinde cineva, dar te frige la rinichi răul pe care fi l’a făcut si nu’l uiţi niciodată. In ultimul timp convenţia comercială germano-romină a înăsprit relaţiile romînoruse şi a ridicat din nou opinia publică rusă contra Romîniei.Pe de altă parte domneşte aicipărerea că în Romînia o bună parte a populaţiei evree este făţiş contra Rusiei şi că ea lucrează contra intereselor ruseşti (? ! N. R.) Trebue să se ia de asemeni în vedere că mai toţi evreii romi poartă nume germane, aşa că poliţia şi Siguranţa Statului rus dau o deosebită atenţie acelor romîni de religiune mozaică şi cu nume germane. Or, mai toţî arestaţii în ultimul timp aci erau din Romînia. Am scris toate acestea pentru acei cari voesc să fie în Rusia după treburi, ca să ia precautiunile necesare şi să se conducă conformcu vremurile cari domnesc şi cu legile extrem de severe cari sunt dictate de razboiu, ca să evite neplăceri inutile. Aceia însă cari, vo