Adevěrul, iunie 1916 (Anul 29, nr. 10497-10526)
1916-06-25 / nr. 10521
... jvOX-leti-Ro. 1052* 5 Bani Exemgrani* FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU DIRECTOR POLITIC ©OIMST. EVHLLE ■Hmnrpi Abonamente cu premii] RfflS *«.••••••• % 9 • • • Ed©l • 8Nsmb© lan! •»»•••' 9« WJBPO? Ivnl •••»•••-»•»•o S3 Pentru străinătate prîful este TndelL TELEFON: Capitala ..... No. 14 ti) . . • • . 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . n Î2/40 IUBUCITATEA CONCEDATA EXCLUSIV â^sufici de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. 8th fUutgeorgevici) No. 9 EL L—Toteren 1/4 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No. 11 «4» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenții săi a*©!* Staibâtâ, 25 i&aissé 1$ Ionel s© ppimWăl O1 ştire ne Spune că d. Ionel Brătianu, obosit de mult ce a dormit, jproectează o serie de esjpursiuni în munţi. • •• fireşte !! Toate treburile statuluî le-a isprăvit. Contrabandele au luat sfîrşit, căci numai avem ce exporta şi ţara este flămânzită, înainte de a intra în razboiu. Ba chiar s-a pus la cale şi muşamalizarea acestei afaceri, care graţie d-luî Morţun îşi a indignărei sale, luase naştere. Ţara este liniştită, probă cei nouă morţi de la Galaţi. Ce voiţi ? Guvernul a dat despăgubiri familiilor celor morţi şi răniţi, şase mii de lei! Furturile, vagoanele, gheşefturile, —toate , îşi urmează drumul lor. Banca Romînească, cică şi-a dublat capitalul—şi a sustras dela viitorul împrumut naţional, atîtea milioane. Ce mai are de făcut primul-ministru? Nimic decît să meargă să facă escursiuni prin munţi, unde n’a rămas picior de bou, unde n’a rămas porumb, unde este sărăcie şi lipsă şi cu toate acestea, în toate părţile va fi primit cu sare şi pîîne, cu pîine, ca vai de ea, mai rea decît plinea K. K.—şi cu sare, sarea pe care o extrage la Ocnele-Marî, victima sa, Jelea. • • • Cît despre chestia externă ea merge strună. Alţii se bat; România face contrabandă. Alţii fac sacrificii de tot soiul; rromînia, încasează peste cinci sute de milioane, pe grîul vîndut, nemţilor şi englezilor. Ofensiva generală a început; noi desconcentrăm o parte a trupelor, nu ca Grecia, cu tam-tam, ci pentru... muncile agricole, căci fratele Vintilă, are nevoe la Hereşti, de soldaţi, căci fratele Dinu, ce-o să se facă fără soldaţi, căci contrabandiştilor suspuşi, le trebue soldaţi—şi nu-i de mirare, dacă, în loc de boi, vom vedea înjugaţi soldaţi ! Disciplina este oarbă şi soldatul trebue să asculte ! • o • Călătorie bună, frate Ionel ! primblă-te—în sus şi în jos; mai ales pe aceste călduri mersul automobilului îţi răcoreşte trupul; primblă-te—Căci ţara merge bine; nu mai e nimic de făcut; în loc să dormi, este mai higienică primblarea. Lasă pe pîrliţii de opoziţionişti, să se prăjească în Bucureşti, să ţină întruniri pe aceste călduri tropicale. Primblă-te, răcoreşte-te, distrează-te, petrece, căci ziua socoteleî celei mari soseşte în curînd şi întocmai ca Ginta Latină, a lui Alexandri, cînd vei fi întrebat ce ai făcut pe acest pămînt, tu vei răspunde, că ai dormit, ai prădat ţara, ai făcut contrabandă, ai trădat şi te-aî primblat. Coist. MERie Govora FrioGQ. SUMS. Brians de prof. dr. TGioma Sonnest« •W' Acest trio simbolizează guvernele impopulare, tiranice, capabile de orice acte înjositoare şi arbitrare pentru a se menţine la putere, dînd iluzia unei forţe reale — ce nu o poate izvorî decît din voinţa poporului, prin întrebuinţarea făţarnică, cinică şi fără de rost a armatei care, astfel utilizată, este numai o forţă aparentă, trecătoare şi care nu a putut niciodată înlocui pînă la urmă forţa reală, voinţa naţiunii — şi căutînd să asocieze cu orice preţ Coroana la acţiunea lor antipatriotică şi interesată. Astfel, în Portugalia, Franco, un ambiţios incapabil, tiran şi cinic ca toţi parveniţii fără calităţi reale pentru a se putea menţine acolo unde întîmplarea iridicii, vrea să se impue unei noţiuni conştiente de drepturile şi datoriile ei, bazînduse pe singurul element care putea să-i dea aparenţa de tărie, pe armată. Încercarea lui însă de a guverna contra voinţii poporului a fost zadarnică, iar în prăbuşirea lui a atras pe regele Don Carlos, în tragedia pe care tot o ştim. In Grecia, Skuludis şi o mină de oameni fără scrupule, fără popularitate, fără nici un ideal naţional, conduşi numai de ura contra marelui Vctnzelos şi de dorinţa neînfrînată de a parveni, au crezut că, bazindu-se tot pe acea forţă aparentă mai mult decît efectivă, armata, se pot dispensa de forţa reală, voinţa naţiunii, şi au căutat să ducă politica ţării lor într’o astfel de direcţiune încît la capătul ei nu putea fi decît prăpastia in fundul căreia trebuia să dispară nu numai idealul naţiunii şi viitorul ei dar chiar Grecia actuală. In această concepţie tiranică, arbitrară, semeaţă, a căutat să atragă şi pe regele Constantin, iarrezultatul a fost prăbuşirea complectă a lui Skuladis şi ştirbirea pentru moment sau poate pentru totdeauna a popularităţii şi a forţei Cocoanei. (In Romînia, d. Brătannu împlineşte în mod perfect tripticul, Intr’adevăr, ca şi cei doi predecesori, acest om a făcut o politică de duplicitate, o politică de jaf tolerată în mod oficial, de contrabande executate de tot personalul superior administrativ şi afirmat de colegul său Morţun în plin parlament, politică ce a dus ţara la mizeria materială a maselor şi la îmbogăţirea peste măsură a puţinilor favorizaţi, politică de înfometare, care nu putea să aibă alt rezultat decît de a î laliena şi ultimul grăunte de popularitate pe care lar fi putut avea, politică de înjosire nu numai materială dar şi morală, făurită din minciuna ridicată la nivelul unei dogme, transformînd un popor simpatizat, un popor temut, prin eroizmul său strămoșesc și Prin avînturile lui, din timpurile din urmă, într’un popor a cărui frunte nu mai poate privi cu mindrie nici viitorul care îi surîdea, nici trecutul de care nu mai e demn. Această politică a d-lui Brătianu Fa adus în starea unui Franco, unui Skuludis, şi e forţat azi, pentru a se menţine, să uzeze ca aceşti doi, de acelaş mijloc — forţa aparentă —mijloc şubred şi fatal destinat neizbînzei, de armata a cărei misiune e cu totul alta decît de a apăra şi a susţine pe tirani. Prin armată, d. Brătianu a înăbuşit în sînge manifestaţia de la Galaţi, care era un prim semnal al răzvrătirei legitime a acelor înfometaţi contra celor cari i-au înfometat. Şi tot ca cei doi colegi ai săi, Franco şi Skuladis, d. Brătianu, în neputinţa-i de a se menţine contra oprobriului public, caută să se transforme în apărătorul Coroanei contra naţiunei. Astfel se explică desfăşurarea atît de neobicinuită a trupelor luate din toate garnizoanele pentru a înconjura palatul regal ca o citadelă, voind a face să se crează că •Coroana ar fi ameninţată de popor, ca şi cum ar exista vreo Coroană care să poată rezista voinţii unui popor. Dar în realitate, ceea ce urmăreşte d. Brătianu este de a împiedica prin forţa brutală să ajungă glasul poporului la urechea Suveranului. In această desfăşurare de trupe, în această apărare a palatului cu baionete sa vede în mod clar tendinţa acestui om nefast de a asocia Coroana la politica-i antinaţională şi necinstită, întocmai ca Franco şi Skuladis. Dar poporul român, conştient de drepturile lui şi de forma de guvernămînt pe care o are, ştie să dea fiecăruia ce i se cuvine, şi, pe cîtă vreme Coroana nu a luat nici o atitudine contrară aspiraţiuinilor naţiunei, el nu va asocia netrebnicia d-lui Brătianu cu destinele Coroanei. Dar guvernul Brătianu să-şi arunce privirea spre destinul celor doi comparşi, Franco şi Skuludis, şi să nu piardă din vedere axiomul bine cunoscut. Acei cari îşi aşează politica pe baionete, sfîrşesc prin a fi străpunşi de ele. De altfel şi românul a prevăzut acest lucru cînd, în adînca lui înţelepciune, a spus : Cine trage sabia, de sabie va pieri“. Prof. dr. THOMA IONNESCU ---------— ----- Războiul In »anii Postul de tragere a unei santinele italiene în Dolomiți. tm Un demers amical al împătritei înţelegeri -■ Ceasul României a sunat » Caracterul demersului.—Răspunsul d-lui I. Brătianu.—Atitudinea opoziţiei. Pentru ce se cere guvern naţional. — „Revanşa11 primuluî-ministru. — Situaţia Regelui. in decursul războiului european puterile centrale ne-au ameninţat in citeva rinduri cu scopul vădit de a ne realipi la politica lor. Ne-au ameninţat cînd au avut pe fronturi situaţiuni mai favorabile şi ne-au făcut oferte neserioase cînd au fost la strîmtoare. Pînă şi Turcia a avut, la începutul războiului, îndrăzneala să ne ameninţe. Vom vedea in Cartea Verde, dacă nu se vor selecţiona documentele, cum s’au desfăşurat aceste incidente. Cu împotrita înţelegere d. Brătianu a tratat, mai tratează şi nici acum nu se poate afirma că guvernul are pregătită întreaga acţiune diplomatică, aşa că dacă evenimentele s’ar precipita chiar în condiţiunile în cari le pretinde primul ministru, intrarea în acţiune ne-ar surprinde incomplect pregătiţi diplomaticeşte, din cauza tergiversărilor-Imvăliita înţelegere nu ne-a ameninţat niciodată. Ea a fost mulţumită de hotărîrea consiliului de Coroană şi mai ales de faptul că toţî bărbaţii politici, afară de d. P. P. Carp, au rupt în acel consiliu tratatul de alianţă cu puterile centrale, l-au rupt pentru totdeauna. Cabinetele aliaţilor fiind încredinţate că un războini în contra sentimentului ţarei nu se va putea face în Romînia, nu ne-au făcut nici o dificultate şi ne-au lăsat să ne alegem noi momentul cînd vom crede că ne putem realiza revendicările naţionale. Timp de două ani, diplomaţia aliaţilor a lucrat ca să ne facă toate înlesnirile posibile, ne-au tratat ca amici, recunoscători pentru manifestările... platonice ce le-am arătat şi nesocotind acţiunea guvernului care a tolerat propaganda nemţească desmăţată şi favorizînd făţiş puterile centrale in chestiunile economice. Acum însă situaţia internaţională a ajuns la o întorsătură care obligă pe aliaţi să coordoneze acţiunea lor diplomatică şi militară cu toţi amicii şi aliaţii. Împătrita Înţelegere nu ne tratează cum a tratat pe bulgari, şi nu procedează cu noi cum a fost silită aproceda cu Grecia, care a călcat angajamentele ei faţă de aliaţi. Dar cum să măramesz, pi toate fronturile o nouă şi decisivă acţiune militară, cum într’un at&t interval, armata austriacă a fost decimată şi împrăştiată, cum de aproape o lună iniţiativa operaţiunilor a trecut în tabăra aliaţilor, cum Bucovina e în stăpînirea lor, ■iar cumata rusă a ajuns în defileurile Cârpelilor, cum la Budapesta ungurii imploră pacea, fireşte că aliaţii şiau îndreptat privirile spre Bucureşti , fără a ne mustra sau a ne umili, cum au făcut-o nemţii de atîtea ori, întreabă prieteneşte • „Ce faceţi ?“, întrebarea nu ne-au pus-o numai foile cele mai autorizate din toate centrele aliaţilor, întrebarea nu ţi-a făcut pe cale diplomatică, sub forma cea mai politicoasă, fără a i se da caracterul unei injecţiurti, nici măcar a ţinui sfat, ci mai mult în interesul de a ne informa exact asupra operaţiunilor hotărîte pe toate fronturile şi a ne înlesni o cît mai repede coordonare a acestei acţiuni prin cooperarea noastră. In acest sens ştim că s’a făcut un demers. E de prisos să păstrăm discreţiunea. Faptul a transpirat şi mai mulţi bărbaţi politici îl cunosc şi-l discută. In ce priveşte răspunsul dlui Ionel Brătianu se păstrează incă oarecare discreţiune. Dar un personaj politic din măsură a cunoaşte faptăririle gwwernsc&wsj ne-a declarat că ştie precis cum că răspunsul primuluî-mîeîăstru a satisfăcut, în parte, pe siSială, că aceştia nu mai aia rai că o Enăsială asupra asurărei noastre în acţiune, dar», că vom mai aştepta puţin ! Asupra acestei ezitări a d-lui Brătianu personajul politic de Ic, care am cules informaţiunile noastre, ne-a făcut un interesant., expozeu al situţiunei. — Fireşte că a sunat şi ceasul Romînîeî. Ceea ce ne-a determinat să hiotărîm în consiliu! de Coroană, merge si milzara. Aliaţii sint pregătiţi pentru luptele decisive. Le urmărim cu interesul ce ne inspiră însăşi cauza noastră. Voim să dăm tributul nostru cauzei comune, dar voim înainte de toate să mergem cît mai siguri şi cît mai asiguraţi spre ţinta noastră. Brătianu aşteaptă producerea ofensivei generale. El înţelege ofensiva generală şi coordonată, iniţiativa viguroasă absolut pe toate fronturile. Nu se poate socoti ca începută această ofensivă. Sunt victorii cari ne indică de pe acum că ofensiva generală va fi şi mai fericită. Pentru noi, însă, frontul rusesc şi frontul dela Salonic are un deosebit interes. Voim să se marcheze şi mai bine luptele de pe frontul rusesc, voim să vedem ce se face şi la Salonic. Brătianu ar dori ca acţiunea noastră să corespundă cu acea dela Salonic. Aşa ar fi mai bine, mai folositor aliaţilor, mai asigurător pentru noul aliat care va intra în luptă. Dar dacă luptele de pe celelalte fronturi se vor desfăşura zilele acestea, în favoarea aliaţilor şi înaintarea se va face consolidându-se nouile situaţiuni câştigate, nu ne vom mai târgui. Vom intra. „Militar aceşte suntem pregătiţi perfect. Nu putem prevedea însă durata acţiune! militare. Deci trebuie să ne asigurăm de pe acum muniţiuni şi aliaţii că îndatorirea să ni le procure grabnic, precum Bulgaria şi Turcia au fost şi sunt aprovizionaţî de aliaţii lor. „Iată chestiunile cari ne»«ocupă şi cari au mai rămas să fie tranşate“. . * Cu toate ocările aruncate Federaţiei unioniste de către organele guvernului, cu toată pretenţia d-lui Brătianu ca actele sale să rămînă necontrolate, se va stabili, în linişte, tot ce s’a petrecut, se va vedea rolul şi inrîurirea extraordinară pe cari le-avut Federaţia şi mişcarea naţionali in desfăşurarea evenimentelor cari privesc Romînia. D. Brătianu a avut şi are încă pretenţiei dictatoriale. Cu toate acestea la putut şi nu va scăpa de înrîurirea binefăcătoare, chiar, salvatoare a Federaţiei. In ce priveşte cauza naţională, — bine înţeles dacă Federaţia va veghta ca nu cumva să He, din nou, înşelată. S’a zvonit ori că, direct sau indirect, conducătorii Federaţiei au primit indicaţiuni că de astădată ceia ce urmăresc se va realiza. Acum se va dovedi cît de calomnioase au fost insinuaţiile foilor guvernamentale — inspirate poate chiar de d. Brătianu — cum că Federaţia urmăreşte scopuri interne, guvern naţional. Guvern naţional si a cerut de Federaţie fiind-că numai pe aceasta cale se putea ajunge la intrarea în acţiune, find-că în ceasul în care s’ar constitui un guvern naţional, trebue să declarăm războiă puterilor centrale. De aceia s’a cerut acest guvern. Dar dacă se intră acum în acţiune, Federaţia nu ar mai avea nici un motiv să pretindă guvernul naţional- Treaba d-lui Brătianu dacă se poate încumeta să prezideze un astfel de eveniment ce un singur partid. Treaba regelui dacă, la începutul domniei lui, va lăsa un singur partid se-şi asume toată răspunderea. In realitate, însă, d. Brătianu a fost tulburat de altceva. Şeful liberalilor a cerut în opoziţie şi în împrejurări cari nu se potrivesc cu cele de azi, la 1913, ca să se facă guvern national. Atunci guvernul Maiorescu-Take Ionescu s’a împărţit în două asupra acestei chestiuni. D-nii Maiorescu şi Marghiloman, In special acesta din urmă, s’a împotrivit din răsputeri la constituirea unui guvern national. Răposatul rege nu putea să provoace lupte interne, pe asemenea chestie, în ajunul mobiilizărei și a cedat. D. Take Ionescu a fost atunci învins. Dovada că d. Brătianu a cerut guvern national e nota aceasta apărută la 22 iunie 1913 în foile oficioase liberale: „In ce priveşte partidul naţionalliberal, linia sa de conduită este cunoscută. „încă în discursul pe care la rostit în Senat, şeful partidului naţional-liberal a invitat guvernul Maiorescu să-şi măsoare puterile faţă de răspunderile grave pe care le are." „Această invitaţie, clară pentru acei cari au voit s’o înţeleagă, precum şi comunicatul partidului naţional-liberal pe care lam publicat, arată limpede că liberalii pe deoparte sunt pentru o intervenţie militară imediată, iar pe de alta nu poate admite ramarca răspunderi, a situaţiei să fie asumată — de ai vinit chi tacă — dr un ’silvern ca acel actual căruia îi lipseşte nu numai unitatea de direcţiune, dar şi în unele din elementele sale conştiinţa intereselor statului“ * Acum d. Brătianu vrea saşi ia revanşa şi se opune la formarea unuî guvern naţional, se opune prin modul cum propune această combinaţie. D. Brătianu înţelege guvern naţional şi cu d.Marghiloman. Astfel primul-ministru apare mărinimos tocmai faţă de acel care n’a admis pretenţia d-luî Brătianu la 1913. Dar în realitate d. Brătianu propune pe d- Marghiloman ca să încerce astfel Măturarea unui guvern naţional, fiindcă şefii Federaţiei nu vor admite sub nici un cuvînt să stea alături de acel care chiar în acest moment ne cere să mergem cu ungurii. Mîine d. Marghiloman va declara cu cel maii mare cinism că nimeni n’a înteles politica lui şi că cea adevărată era acea care a formulat-o în comitetul executiv, cînd s’a angajat la o acţiune alături de împătrita înţelegere. Pentru ca să stea alături de federalişti pe banca ministerială, ce nu va fi în stare să renege acest politician ? Dar iată un lucru absolut exclus şi d. Brătianu ştie aceasta, şi de aceia, spre a înlătura pe conservatori de la guvernul naţional, are aerul că vrea să impună pe d. Marghiloman. Ce aţi zice dacă de pildă, neamul ar trece printr’o catastrofă, şi ni s’ar impune un guvern nemţesc cu d. Marghiloman în cap ? Ce aţi zice dacă d. Brătianu, în opoziţie, ar cere d-lui Take Ionescu să intre cu el într’un guvern naţional compus de Marghiloman ? ! Chestiunea guvernului naţional nu mai are însă aici o importanţă din ziua în care s’ar decide chiar acest guvern la intrarea în acţiune Chestiunea devine cu totul secondară. Să-l vedem pe d. Brătianu intrînd în acţiune! Asta este preocuparea care frămîntă în această clipă întregul neam, stăpînit de teama grozavă că guvernul acesta va pierde iarăşi tremă, sau prin intrarea tardivă în acţiune vom deveni cu totul inutili şi vom pierde cauza la masa verde. Guvern naţional înainte sau după declararea războiului? Absolut indiferent. D. Brătianu ori cînd va intra toată ţara va Şti că a intrat fără de voia lui, sub presiunea ţarei şi a neamului. Guvern naţional cu d. Marghiloman ? Asta e o glumă. Nu numai că nu" primesc şefii ceilalţi, dar afirmăm în modul cel mai categoric, că nu-l primesc nici chiar unii miniştri, cari mai au cuvînt în guvern De altfel regele are şi el cuvîntul la formarea guvernului naţional şi cînd va examina situaţia, în cazul unui războiu contra puterilor centrale, nu va ezita să se pronunţe pentru un guvern din care să nu lipsească partidul conservator fuzional. .____- A. W. tst . «— ----------*----------------* * Politică de înfometare Pentru cei ce nu ţin cu tot dinadinsul să scape de viziunea realităţ t®î prin procedeul struţului, este mai mult decit evident că în massele mari ale populaţiei domneşte o stare de spirit foarte alarmantă din pricina politicei de înfometare pe care o practică guvernul. Trăim, fireşte, vremuri anormale şi nimeni nu poate pretinde ca repercusiunea lor să nu se resimtă şi asupra relaţiilor economice. Dar, la noi, mizeria zilelor de azi este şi mai mult sporită prin politica de jefuire şi de înfometare a publicului în folosul bandelor de speculanţi şi de „sus-puşi“ cărora guvernul le-a dat ţara ’n pradă. Cînd un mosor de aţă s’a urcat de la 20 de bani la un leu şi cînd articolele din import se vînd astăzi de două sau de trei ori mai scump ca în vremuri normale, cumpărătorul oftează, dar plăteşte fără să zică ceva. Dar ca într’o ţară care trăeşte aproape numai din agriculură să ajungă oamenii să plătească cincizeci de bani pentru un kilogram de înălaie, asta, e nemaîpomenit şi stîrneşte în toate sufletele cea mai legitimă indignare şi revoltă. Presa guvernamentală şi-a dat toate ostenelile din lume ca să ne convingă că scumpirea şi lipsa cărnei nu se datoreşte contrabandelor tolerate şi politicei nechibzuite a guvernului. Prea bine. De ce nu-şî ia însă această presă şi sarcina de a dovedi că şi lipsa şi scumperea făinei de porumb se datoreşte unor cauze fireşti ? Nu-şi va lua această sarcină pentri, că e imposibilă N’avem astăzi făină, n’avem malaia, din pricină că guvernul învîrteşte o politică economică mizerabilă, care duce la îmbuibarea sus-puşilor prin înfometarea masselor. Numai de nu ne-ar duce această politică la un nou 907 M Comandanţii ruşi GENERALUL LESCHITZKA comandantul armatei rusești care operează în Bucovina. ■ - - .. . MAZRITI ! GROAZNICA NENOROCIRE Ziarele anunţă că după ultima socoteală beneficiile Băncii Naţionale sînt mai mici decît în epoca corespunzătoare a anului trecut. Cu alte cuvinte, beneficiul nu mai este decît de o mie la sută. Groaznica ştire s'a răspîndit ca fulgerul în tot partidul. Medicii liberali au fost convocați în grabă ca să-l asiste pe fratele Vintilă, în cazul cînd efectul ar fi prea dezastros. Pac. Pentru slugarnicii prea zeloşi . Nu ştiu dacă regina citeşte Adevend. Nu cred. Păcat! Admirabilul articol scris eri de colegul meu d. Maximin ar fi meritat această cinste. Ar fi aflat, graţioasa şi simpatica regină, ceea ce probabil nici că bănueşte , că vizitele ei în ţară, dacă au partea lor bună şi folositoare, dar nu sunt lipsite de o parte rea* Ştim pregătirile costisitoare ce se fac cu ocazia acestor vizite. Le-am văzut într’un oraş şi îmi închipuesc că, în toate* sunt cam la fel. Se pavează străzi într’adins — acelea pe unde cortegiul va trece. Se pregătesc toţî figuranţii — între cari şi săracii — ca să facă bună figură. In ajun, mai mai că se procedează la o repetiţie generală. E comic dar întristător, căci e vorba de o milă, de -un ajutor destinat nenorocirei şi lipsei, iar, în realitate, cele mai multe sume şi mai ales cele mai, mari merg la nenorociri.... anonime şi problematice. Apoi, să cheltuiască o municipalitate zece mii lei pentru primirea reginei ca aceasta să distribue patru, aceasta desigur nu poate fi pe placul nimănui. In afară de sfera în care frumuseţea reginei şi a copiilor ei radiază o admiraţie şi o simpatie sinceră, cortegiul regal ridică tot felul de legitime nemulţumiri. * In gările, unde staţionează luxosul tren care a adus familia regală şi numeroasa ei suită, lumea călătoare nu mai ştie încotro să-şî găsească trenul în care să se urce: este tras la extremitatea gărei, sau pe altă linie în depărtare. Circulaţia pe străzi este întreruptă. Din aste cauze întîrzieri şi pierderi de trenuri, de unde protestăm şi îndrituite nemulţumiri. Evident că nu familia regală e de vină , ci zelul slugarnic al slujbaşilor cari nu înţeleg principiul democratic, că publicul are drepturile sale, care nu trebuesc încălcate nici stînjinite, ci riguros respectate. Prea s’au învăţat autorităţile noastre poliţieneşti să ia publicul peste picior, să închiză circulaţia străzilor pentru comoditatea vizitiilor Curtei regale, să împiedice accesul gărilor, ca nu cumva să mişte din loc un tren regal! Acest învăţ trebue să afle desvăţ; altfel nasc iritaţiuni şi recriminări, cari se întorc împotriva acelora cari ar fi — sper — cei dintâiu să condamne excesele de slugărnicie ale unei politii prea despotică. Poporul nostru a fost învăţat altfel, nu ca la Viena, Berlin sau Londra. Nu se sperie uşor, nici nu se pleacă unor obiceiuri cari nu sunt în tradiţiile noastre esenţial democratice. Dacă mareşalul Curţea ar fi altfel de om, ar veghia ca aceste neajunsuri dăunătoare Coroanei să nu se producă. Dar pentru aceasta se cere ceva mai multă inteligență și omului nu-i pot cere să dea ce n’are. • C. C.F. —------------- rlHT"' " iflgM" 1 ..... ©* Adever uri ©❖ ___Trenul _ Ziarele guvernului anunţă regulat de cite ori e să vie tronul german. Numai de „trenul Romînieî“ nu vor să vorbească. Mişcare Se -anunţăo importantă mişcare în corpul diplomatic. Asta nu-i nimic. Vorba e: corpul diplomatic facevre-o mişcare? De actualitate — Cum poţi să te arzi de trei ori dintr'o singură dată? — Să mănînci ardei umpluţi la birt: sînt iuţi, ferbinţi şi scumpi! Rigoletta Frăzulica lui Procopiu Amicul nostru d. Ioan Procopiu, zis şi Procopsiu, scrie rar de tot, dar foarte bine. El i-a abătut şi lui să scrie un articol ca să se apere. Un asemenea eveniment nu poate trece neobservat. Incîntaţi de prilejul acesta, vom da o mostră de stil, procopsit. Lipsa de spaţiu ne obligă să dăm fraza cea mai scurtă din articolul d-lui Procopsiu: , «Aşa se face că directorul «nostru, d. I. Procopiu, a putut «înregistra de mai multe luni «de zile atacuri îndreptate contra lui de către organul d-lui «Filipescu în care i se reproşa, «pe tonul special care carac«terizează această foaie botoasă «rău după chipul şi asemănarea «mamei Angot, că are o tan«dreţă secretă pentru d. Mar«ghiloman, ceea ce nu împie«dică, de altfel, pe „La Politique“, organul d-lui Marghiloman, de a lua la refec pe «acelaş domn Procopiu, de a-l «adresa de asemenea vorbe a«cre, tot aşa de lipsite de te«meiu ca şi exagerările „Epo«cei“, cu toate că zise pe un «ton ceva mai curtenitor şi de «a-i reproşa cu îndîrjire o în«clinare pronunţată pentru d-nul «Filipescu şi o tendinţă imagi«nară de a favoriza o apro«piere de care ea se teme în«tre acesta, din urmă şi d-nul « Brătianu ». Pe onoarea şi conştiinţa mea, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, declar că aici d. Procopiu a pus punct. Această mărturisire e necesară, ca să nu creadă cititorii că am vrut să-i păgubesc, scurtîndu-l cumva pe d. Procopiu, atît de lung de feleşagul lui. Nu. D. Procopiu, din proprie iniţiativă, gîndindu-se că printre cititori sînt şi astmatici, a consimţit să se oprească, reducîndu-şi frăzulica , numai la 28 rinduri, — o mizerie ! R. Z. Un nou diferend între Austria șî Statele-Voîte ROMA, 22 Iunie. — Ziarele află că o nouă notă americană a fost trimisă guvernului austro-ungar în urma atacurilor săvârșite de unsubmarin austriac împotriva vasului tank nord-american „Petrolite“. Guvernul din Washington a pretins ca guvernul austro-ungar să ceară scuze şi să acorde reparaţiuni. Austria a răspuns că submarinul cu pricina a luat vasul „Petrolite“ drept o navă inamică deghizată. Statele Unite nu se mulţumesc însă cu acest răspuns. (A. T. I.) Ofiţerii ruşi despre ofiţerimea romina Ofiţerii ruşi cari au fost pe frontul bucovinean şi au stat toată iarna în apropiere de graniţa romînească, n’au cuvinte — în convorbirile lor particulare — cu cari să arate admiraţia lor pentru colegialitatea şi prietenia ofiţerilor romîni cu cari au putut fi în contact. La Mamorniţa şi aiurea, unde tranşeele ruse erau aşa de aproape de frontiera romina, bine înţeles că întrevederile între gradaţii armatelor ruse şi romîneşti aveau loc des şi deci nu e nîmic uimitor că s’au putut stabili sentimente de prietenie. Dar pe lingă prietenie erau în manifestaţiile de camaraderie ale ofiţerilor romîni şi acele sentimente patriotice cari îi făceau să fie cu tot sufletul alături de ruşi, pentru că ştiau că luptătorii ruşi luptau şi pentru triumfulcauzei romîneşti. Constatarea aceasta făcută de ofiţerii ruşi a rămas pînă acum de domeniuparticular, era spusă in discuţiuni între patru ochi. Găsesc însă în „Odeskia Novosti“ naraţiunea unui ofiţer rus care abia a revenit din Cernăuţi, după ce a luat parte la luptele din Bucovina. Iată ce spuneofiţerul rus despre ofiţerii români în chip public . „In special reprezentantul „Crucea Roşii“ a notat conduita foarte inimoasăa ofiţerilor romîni faţă de soldaţii ruşi, cari întîmplător au trecut pe teritoriul romîn după ce suferiseră de focul austriacilor. Celor răniţi li se da imediat ajutorul medical, altora li se găsea locuinţa în satele din apropiere, celor nemîncaţi li se da demâncare în abundenţă, într’un cuvînt fiecare găsea ajutorul necesar. In conduitaofiţerilor şi soldaţilor români faţă de ruşi, se simţea că simpatia acestora era de partea armatei ruse şi nu a celei austriace“. Acum, cînd se vorbeşte aşa de des şi aşa de mult rău despre România în Rusia, simt o adevărată plăcere şi bucurie să traduc acest omagiu care se aduce ofiţerimei române, care arată că este reprezentanta ideilor şi sentimentelor româneşti şi că nici prezenţa unui Hohenzollern în fruntea armatei, nici politica nemţească a ministrului de razboiu nu au putut face pe ofițerii români sa simtă altfel de cum trebuesc să simtă. j)r » "ttscM