Adevěrul, iunie 1916 (Anul 29, nr. 10497-10526)

1916-06-25 / nr. 10521

... jvOX-leti-Ro. 1052* 5 Bani Exemgrani* FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU DIRECTOR POLITIC ©OIMST. EVHLLE ■Hmnrpi Abonamente cu premii] RfflS *«.••••••• % 9 • • • Ed©l • 8Nsmb© lan! •»»•••' 9« WJBPO? Ivnl •••»•••-»•»•o S3 Pentru străinătate prîful este TndelL TELEFON: Capitala ..... No. 14 ti) . . • • . 34/73 Provincia . „ 14/99 Străinătatea . . . n Î2/40 IUBUCITATEA CONCEDATA EXCLUSIV â^sufici de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp. 8th fUutgeorgevici) No. 9 EL L—Toteren 1/4 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No. 11 «4» Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice şi telefonice de la corespondenții săi a*©!* Staibâtâ, 25 i&aissé 1$ Ionel s© ppimWăl O1 ştire ne Spune că d. Ionel Brătianu, obosit de mult ce a dormit, jproectează o serie de es­­jpursiuni în munţi. • •• fireşte !! Toate treburile sta­­tuluî le-a isprăvit. Contraban­dele au luat sfîrşit, căci numai avem ce exporta şi ţara este flă­mânzită, înainte de a intra în razboiu. Ba chiar s-a pus la ca­le şi muşamalizarea acestei a­­faceri, care graţie d-luî Morţun îşi a indignărei sale, luase na­ştere. Ţara este liniştită, probă cei nouă morţi de la Galaţi. Ce voiţi ? Guvernul a dat despăgu­biri familiilor celor­ morţi şi ră­niţi, şase mii de lei! Furturile, vagoanele, gheşefturile, —toate , îşi urmează drumul lor. Banca­­ Romînească, ci­că şi-a dublat capitalul—şi a sustras dela vii­torul împrumut naţional, atîtea milioane. Ce mai are de făcut primul-ministru? Nimic decît să meargă să facă escursiuni prin munţi, unde n’a rămas pi­cior de bou, unde n’a rămas po­rumb, unde este sărăcie şi lipsă şi cu toate acestea, în toate păr­ţile va fi primit cu sare şi pîî­­ne, cu pîine, ca vai de ea, mai rea decît plinea K. K.—şi cu sa­re, sarea pe care o extrage la Ocnele-Marî, victima sa, Jelea. • • • Cît d­espre chestia externă ea merge strună. Alţii se bat; România face contrabandă. Alţii fac sacrificii de tot soiul; rro­­mînia, încasează peste cinci sute de milioane, pe grîul vîn­­dut, nemţilor şi englezilor. Ofen­siva generală a început; noi des­­concentrăm o parte a trupelor, nu ca Grecia, cu tam-tam, ci pentru... muncile agricole, căci fratele Vintilă, are nevoe la Hereşti, de soldaţi, căci fratele Dinu, ce-o să se facă fără sol­daţi, căci contrabandiştilor su­s­puşi, le trebue soldaţi—şi nu-i de mirare, dacă, în loc de boi, vom vedea înjugaţi soldaţi ! Disciplina este oarbă şi soldatul trebue să asculte ! • o • Călătorie bună, frate Ionel ! primblă-te—în sus şi în jos; mai ales pe aceste călduri mersul au­tomobilului îţi răcoreşte trupul; primblă-te—Căci ţara merge bi­ne; nu mai e nimic de făcut; în loc să dormi, este mai higieni­­că primblarea. Lasă pe pîrliţii de opoziţionişti, s­ă se prăjească în Bucureşti, să ţină întruniri pe aceste călduri tropicale. Primblă-te, răcoreşte-te, distrea­­ză-te, petrece, căci ziua socote­­leî celei mari soseşte în curînd şi în­tocmai ca Ginta Latină, a lui Alexandri, cînd vei fi între­bat ce ai făcut pe acest pămînt, tu vei răspunde, că ai dormit, ai prădat ţara, ai făcut contra­bandă, ai trădat şi te-aî prim­blat. Coist. MERie Govora FrioGQ. SUMS. Brians de prof. dr. TGioma Sonnest« •W' Acest trio simbolizează guver­nele impopulare, tiranice, capabile de orice acte înjositoare şi arbi­trare pentru a se menţine la pu­tere, dînd iluzia unei forţe reale — ce nu o poate izvorî decît din voinţa poporului, prin întrebuinţarea fă­ţarnică, cinică şi fără de rost a ar­matei care, astfel utilizată, este nu­mai o forţă aparentă, trecătoare şi care nu a putut niciodată înlocui pînă la urmă forţa reală, voinţa naţiunii — şi căutînd să asocieze cu orice preţ Coroana la acţiunea lor antipatriotică şi interesată. Astfel, în Portugalia, Franco, un ambiţios incapabil, tiran şi cinic ca toţi parveniţii fără calităţi reale pentru a se putea menţine acolo unde întîmplarea i­­ridicii, vrea să se impue unei noţiuni conştiente de drepturile şi datoriile ei, bazîndu­­se pe singurul element care putea să-i dea aparenţa de tărie, pe ar­mată. Încercarea lui însă de a gu­verna contra voinţii poporului a fost zadarnică, iar în prăbuşirea lui a atras pe regele Don Carlos, în tragedia pe care tot­ o ştim. In Grecia, Skuludis şi o mină de oameni fără scrupule, fără popula­ritate, fără nici un ideal naţional, conduşi numai de ura contra ma­relui Vctn­zelos şi de dorinţa neîn­­frînată de a parveni, au crezut că, bazindu-se tot pe acea forţă apa­rentă mai mult decît efectivă, ar­mata, se pot dispensa de forţa rea­lă, voinţa naţiunii, şi au căutat să ducă politica ţării lor într’o astfel de direcţiune încît la capătul ei nu putea fi decît prăpastia in fundul căreia trebuia să dispară nu numai idealul naţiunii şi viitorul ei dar chiar Grecia actuală. In această concepţie tiranică, ar­bitrară, semeaţă, a căutat să atra­gă şi pe regele Constantin, iar­­re­zultatul a fost prăbuşirea complec­tă a lui Skuladis şi ştirbirea pentru moment sau poate pentru totdeau­na a popularităţii şi a forţei Co­coanei. (In Romînia, d. Brătannu împlineş­te în mod perfect tripticul, Intr’a­­devăr, ca şi cei doi predecesori, a­­cest om a făcut o politică de dupli­citate, o politică de jaf tolerată în mod oficial, de contrabande exe­cutate de tot personalul superior administrativ şi afirmat de colegul său Morţun în plin parlament, poli­tică ce a dus ţara la mizeria mate­rială a maselor şi la îmbogăţirea peste măsură a puţinilor favorizaţi, politică de î­­nfometare, care nu pu­tea să aibă alt rezultat decît de a­ î laliena şi ultimul grăunte de popula­ritate pe care lar fi putut avea, po­litică de înjosire nu numai materia­lă dar şi morală, făurită din min­ciuna ridicată la nivelul unei dog­me, transformînd un popor simpa­tizat, un popor temut, prin eroiz­­mul său strămoșesc și Prin avîntu­­rile lui, din timpurile din urmă, în­­tr’un popor a cărui frunte nu mai poate privi cu mindrie nici viitorul care îi surîdea, nici trecutul de ca­re nu mai e demn. Această politică a d-lui Brătianu Fa adus în starea unui Franco, unui Skuludis, şi e forţat azi, pentru a se menţine, să uzeze ca aceşti doi, de acelaş mijloc — forţa aparentă —mijloc şubred şi fatal destinat ne­izbînzei, de armata a cărei misiu­ne e cu totul alta decît de a apăra şi a susţine pe tirani. Prin armată, d. Brătianu a înă­buşit în sînge manifestaţia de la Ga­laţi, care era un prim semnal al răzvrătirei legitime a acelor înfo­metaţi contra celor cari i-au înfo­metat. Şi tot ca cei doi colegi ai săi, Franco şi Skuladis, d. Brătia­nu, în neputinţa-i de a se menţine contra oprobriului public, caută să se transforme în apărătorul Coroa­nei contra naţiunei. Astfel se explică desfăşurarea atît de neobicinuită a trupelor lua­te din toate garnizoanele pentru a înconjura palatul regal ca o cita­delă, voind a face să se crează că •Coroana ar fi ameninţată de popor, ca şi cum ar exista vreo Coroană care să poată rezista voinţii unui popor. Dar în realitate, ceea ce ur­măreşte d. Brătianu­ este de a îm­piedica prin forţa brutală să ajungă glasul poporului la urechea Suve­ranului. In această desfăşurare de trupe, în această apărare a palatu­lui cu­ baionete sa vede în mod clar tendinţa acestui om nefast de a a­­socia Coroana la politica-i antina­ţională şi necinstită, întocmai ca Franco şi Skuladis. Dar poporul ro­mân, conştient de drepturile lui şi de forma de guvernămînt pe care o are, ştie să dea fiecăruia ce i se cuvine, şi, pe cîtă vreme Coroana nu a luat nici o atitudine contrară aspiraţiuinilor naţiunei, el nu va a­­socia netrebnicia d-lui Brătianu cu destinele Coroanei. Dar guvernul Brătianu să-şi a­­runce privirea spre destinul celor doi comparşi, Franco şi Skuludis, şi să nu piardă din vedere axiomul bine cunoscut. Acei cari îşi aşează politica pe baionete, sfîrşesc prin a fi străpunşi de ele. De altfel şi românul a prevăzut acest lucru cînd, în adînca lui în­ţelepciune, a spus : Cine trage sa­bia, de sabie va pieri“. Prof. dr. THOMA IONNESCU ---------— -----­ Războiul In »anii Postul de tragere a unei santi­nele italiene în Dolomiți. tm Un demers amical al împătritei înţelegeri -■ Ceasul României a sunat » Caracterul demersului.—Răspunsul d-lui I. Brătianu.—Atitudinea opo­ziţiei.­­ Pentru ce se cere guvern naţional. — „Revanşa11 primuluî-ministru. — Situaţia Regelui. in decursul războiului european puterile centrale ne-au ameninţat in citeva rinduri cu scopul vădit de a ne realipi la politica lor. Ne-au ameninţat cînd au avut pe fronturi situaţiuni mai favorabile şi ne-au făcut oferte neserioase cînd au fost la strîm­toare. Pînă şi Turcia a a­­vut, la începutul războiului, în­drăzneala să ne ameninţe. Vom ve­dea in Cartea Verde, dacă nu se vor selecţiona documentele, cum s’au desfăşurat aceste incidente. Cu împotrita înţelegere d. Bră­tianu a tratat, mai tratează şi nici acum nu se poate afirma că guver­nul are pregătită întreaga acţiune diplomatică, aşa că dacă evenimen­tele s’ar precipita chiar în condi­­ţiunile în cari le pretinde primul ministru, intrarea în acţiune ne-ar surprinde incomplect pregătiţi di­­plomaticeşte, din cauza tergiversă­rilor-Imvăliita înţelegere nu ne-a a­meninţat niciodată. Ea a fost mul­ţumită de hotărîrea consiliului de Coroană şi mai ales de faptul că toţî bărbaţii politici, afară de d. P. P. Carp, au rupt în acel consiliu tratatul de alianţă cu puterile cen­trale, l-au rupt pentru totdeauna. Cabinetele aliaţilor fiind încre­dinţate că un războini în contra sen­timentului ţarei nu se va putea fa­ce în Romînia, nu ne-au făcut nici o dificultate şi ne-au lăsat să ne a­­legem noi momentul cînd vom cre­de că ne putem realiza revendică­rile naţionale. Timp de două ani, diplomaţia a­­liaţilor a lucrat ca să ne facă toate înlesnirile posibile, ne-au tratat ca amici, recunoscători pentru mani­festările... platonice ce le-am ară­tat şi nesocotind acţiunea guvernu­lui care a tolerat propaganda nem­ţească desmăţată şi favorizînd fă­ţiş puterile centrale in chestiunile economice. Acum însă situaţia internaţio­­nală a ajuns la o întorsătură care obligă pe aliaţi să coordoneze ac­ţiunea lor diplomatică şi militară cu toţi amicii şi aliaţii. Împătrita Înţelegere nu ne tra­tează cum a­ tratat pe bulgari, şi nu procedează cu noi cum a fost silită a­­proceda cu Grecia, care a călcat angajamentele ei faţă de aliaţi. Dar cum să m­ăramesz, pi toate fronturile o nouă şi decisivă ac­ţiune militară, cum într’un at&t in­terval, armata austriacă a fost de­cimată şi împrăştiată, cum de a­­proape o lună iniţiativa operaţiu­nilor a trecut în tabăra aliaţilor, cum Bucovina e în stăpînirea lor, ■iar cu­mata rusă a ajuns în defileu­­rile Cârpelilor, cum la Budapesta ungurii imploră pacea, fireşte­ că aliaţii şiau îndreptat privirile spre Bucureşti , fără a ne mustra sau a ne umili, cum au făcut-o nemţii de atîtea ori, întreabă prieteneşte • „Ce faceţi ?“, întrebarea nu ne-au pu­­s-o numai foile cele mai autorizate din toate cen­trele aliaţilor, întrebarea nu ţi-a făcut pe cale diplo­matică, sub forma cea mai politicoasă, fără a i se da caracterul unei in­­jecţiurti, nici măcar a ţi­nui sfat, ci mai mult în in­teresul de a ne informa exact asupra operaţiuni­lor hotărîte pe toate fron­turile şi a ne înlesni o cît mai repede coordonare a acestei acţiuni prin coo­perarea noastră. In­ acest sens ştim că s’a făcut un demers. E de prisos să păstrăm discreţiunea. Faptul a transpirat şi mai mulţi bărbaţi politici îl cunosc şi-l discută. In ce priveşte răspun­sul d­lui Ionel Brătianu se păstrează incă oare­care discreţiune. Dar un personaj politic d­in măsu­ră a cunoaşte faptăririle gwwernsc&wsj ne-a declarat că ştie precis cum că răs­pun­sul primuluî-mîeîăstru a satisfăcut, în parte, pe siSială, că aceştia nu mai aia rai că o Enăsială asupra asu­rărei noastre în acţiu­ne, dar», că vom mai aş­tepta puţin ! Asupra acestei ezitări a d-lui Brătianu personajul politic de Ic, care am cules informaţiunile noas­tre, ne-a făcut un interesant­., ex­pozeu al situţiunei. — Fireşte că a sunat şi ceasul Rom­înîeî. Ceea ce ne-a determinat să hiotărîm în consiliu! de Coroană, merge si milzara. Aliaţii sint pregătiţi pentru luptele decisive. Le urmărim cu interesul ce ne inspiră însăşi cauza noastră. Voim să dăm tributul nostru cauzei comune, dar voim înainte de toate să mergem cît mai siguri şi cît mai asiguraţi spre ţinta noastră. Brătianu aşteap­tă producerea ofensivei generale. El înţelege ofensiva generală şi coordonată, iniţiativa viguroasă ab­solut pe toate fronturile. Nu se poa­te socoti ca începută această ofen­sivă. Sunt victorii cari ne indică de pe acum că ofensiva generală va fi şi mai fericită. Pentru noi, însă, frontul rusesc şi frontul dela Salo­nic are un deosebit interes. Voim să se marcheze şi mai bine luptele de pe frontul rusesc, voim să ve­dem ce se face şi la Salonic. Bră­tianu ar­ dori ca acţiunea noastră să corespundă cu acea dela Salonic. Aşa ar fi mai bine, mai folositor a­­liaţilor, mai asigurător pentru noul aliat care va intra în luptă. Dar dacă luptele de pe celelalte fron­turi se vor desfăşura zilele acestea, în favoarea aliaţilor şi înaintarea se va face consolidându-se nouile si­­tuaţiuni câştigate, nu ne vom mai târgui. Vom intra. „Militar aceşte suntem­ pregătiţi perfect. Nu putem prevedea însă durata acţiune! militare. Deci tre­buie să ne asigurăm de pe acum muniţiuni şi aliaţii că îndatorirea să ni le procure grabnic, precum Bulgaria şi Turcia au fost şi sunt a­­provizionaţî de aliaţii lor. „Iată chestiunile cari ne­­»«ocu­pă şi cari au mai rămas să fie tran­şate“. . * Cu toate ocările aruncate Fede­raţiei unioniste de către organele guvernului, cu toată pretenţia d-lui Brătianu ca actele sale să rămînă necontrolate, se va stabili, în linişte, tot ce s’a petrecut, se va ve­dea rolul şi inrîurirea extraordinară pe cari le-a­­vut Federaţia şi miş­carea naţionali in desfăşurarea e­­venimentelor­ cari privesc Romî­nia. D. Brătianu a avut şi are încă pretenţiei dictatoriale. Cu toate a­­c­est­ea la putut şi nu va scăpa de înrîurirea binefăcătoare, chiar, sal­vatoare a Federaţiei. In ce pri­veşte cauza naţională, — bine înţe­les dacă Federaţia va veghta ca nu cumva să He, din nou, înşelată. S’a zvonit ori că, direct sau indi­rect, conducătorii Federaţiei au primit indicaţiuni că de astădată ceia ce urmăresc se va realiza. Acum se va dovedi cît de calom­nioase au fost insinua­ţiile foilor gu­vernamentale — inspirate poate chiar de d. Brătianu — cum că Fe­deraţia urmăreşte scopuri interne, guvern naţional. Guvern naţional si a cerut de Fe­deraţie fiind-că numai pe aceasta cale se putea ajunge la intrarea în acţiune, find-că în ceasul în care s’ar constitui un guvern naţional, trebue să declarăm războiă puteri­lor centrale. De aceia s’a cerut a­­cest guvern. Dar dacă se intră acum în ac­ţiune, Federaţia nu ar mai avea nici un motiv să pretindă guvernul na­ţional- Treaba d-lui Brătianu dacă se poate încumeta să prezideze un astfel de eveniment c­e un singur partid. Treaba regelui dacă, la în­ceputul domniei lui, va lăsa un singur partid se-şi asume toată răs­punderea. In realitate, însă, d. Brătianu a fost tulburat de altceva. Şeful libe­ralilor a cerut în opoziţie şi în îm­prejurări cari nu se potrivesc cu cele de azi, la 1913, ca să se facă guvern national. Atunci guvernul Maiorescu-Take Ionescu s’a împăr­ţit în două asupra acestei chestiuni. D-nii Maiorescu şi Marghiloman, In special acesta din urmă, s’a împo­trivit din răsputeri la constituirea unui guvern national. Răposatul re­ge nu putea să provoace lupte in­terne, pe asemenea chestie, în aju­nul mobiilizărei și a cedat. D. Take Ionescu a fost atunci învins. Dovada că d. Brătianu a cerut guvern national e nota aceasta a­­părută la 22 iunie 1913 în foile ofi­cioase liberale: „In ce priveşte partidul naţional­­liberal, linia sa de conduită este cu­noscută. „încă în discursul pe care la ros­tit în Senat, şeful partidului naţio­­nal-liberal a invitat guvernul Ma­iorescu să-şi măsoare puterile faţă de răspunderile grave pe care le are." „Această invitaţie, clară pentru acei cari au voit s’o înţeleagă, pre­cum şi comunicatul partidului na­ţional-liberal pe care lam publicat, arată limpede că liberalii pe deo­parte sunt pentru o intervenţie mi­litară imediată, iar pe de alta nu poate admite ra­marca răspunderi, a situaţiei să fie asumată — de ai vini­t chi tacă — dr un ’silvern ca a­cel actual căruia îi lipseşte nu nu­mai unitatea de direcţiune, dar şi în unele din elementele sale conşti­inţa intereselor statului“ * Acum d. Brătianu vrea saşi ia revanşa şi se opune la formarea u­­nuî guvern naţional, se opune prin modul cum propune această com­binaţie. D. Brătianu înţelege guvern na­ţional şi cu d.­­Marghiloman. Astfel primul-ministru apare mărinimos tocmai faţă de acel care n’a admis pretenţia d-luî Brătianu la 1913. Dar în realitate d. Brătianu pro­pune pe d- Marghiloman ca să în­cerce astfel Măturarea unui gu­vern naţional, fiind­că şefii Federa­ţiei nu vor admite sub nici un cu­­vînt să stea alături de acel care chiar în acest moment ne cere să mergem cu ungurii. Mîine d. Mar­ghiloman va declara cu cel maii mare cinism că nimeni n’a înteles­­ politica lui şi că cea adevărată era acea care a formulat-o în comitetul executiv, cînd s’a angajat la o acţiu­ne alături de împătrita înţelegere. Pentru ca să stea alături de federa­­lişti pe banca ministerială, ce nu va fi în stare să renege acest politi­cian ? Dar iată un lucru absolut exclus şi d. Brătianu ştie aceasta, şi de a­­ceia, spre a înlătura pe conserva­tori de la guvernul naţional, are aerul că vrea să impună pe d. Marghiloman. Ce aţi zice dacă de pildă, nea­mul ar trece printr’o catastrofă, şi ni s’ar impune un guvern nemţesc cu d. Marghiloman în cap ? Ce aţi zice dacă d. Brătianu, în opoziţie, ar cere d-lui Take Ionescu să intre cu el într’un guvern naţional com­pus de Marghiloman ? ! Chestiunea guvernului naţional nu mai are însă aici o importanţă din ziua în care s’ar decide chiar acest guvern la intrarea în acţiune­ Chestiunea devine cu totul secon­dară. Să-l vedem pe d. Brătianu intrînd în acţiune! Asta este preocuparea care frămîntă în această clipă în­tregul neam, stăpînit de teama grozavă că guvernul acesta va pierde iarăşi tremă, sau prin intra­rea tardivă în acţiune vom deveni cu totul inutili şi vom pierde cauza la masa verde. Guvern naţional înainte sau după declararea războiului? Absolut in­diferent. D. Brătianu ori cînd va intra toată ţara va Şti că a intrat fără de voia lui, sub presiunea ţa­rei şi a neamului. Guvern naţional cu d. Marghiloman ? Asta e o glu­mă. Nu numai că nu" primesc şefii ceilalţi, dar afirmăm în modul cel mai categoric, că nu-l primesc nici chiar unii miniştri, cari mai au cu­­vînt în guvern­ De altfel regele are şi el cuvîn­­tul la formarea guvernului naţional şi cînd va examina situaţia, în ca­zul unui războiu contra puterilor centrale, nu va ezita să se pronunţe pentru un guvern din care să nu­­ lipsească partidul conservator fu­­­­zional. .____- A. W. tst . «— ----------*----------------* * Politică de înfometare Pentru cei ce nu ţin cu­ tot dina­­­­dinsul să scape de viziunea realită­­ţ t®î prin procedeul struţului, este mai mult de­cit evident că în mas­­sele mari ale populaţiei domneşte o stare de spirit foarte alarmantă din pricina politicei de înfometare pe­­ care o practică guvernul.­­ Trăim, fireşte, vremuri anormale şi nimeni nu poate pretinde ca re­percusiunea lor să nu se resimtă şi asupra relaţiilor economice. Dar, la­­ noi, mizeria­ zilelor de azi este şi mai mult sporită prin politica de jefui­­­­re şi de înfometare a publicului în folosul bandelor de speculanţi şi de­­ „sus-puşi“ cărora guvernul le-a dat ţara ’n pradă. Cînd un mosor de aţă s’a urcat de la 20 de bani la un leu­ şi cînd arti­colele din import se vînd astăzi de două sau de trei ori mai scump ca în vremuri normale, cumpărătorul oftează, dar plăteşte fără să zică ceva. Dar ca într’o ţară care trăeşte aproape numai din agriculură să a­­jungă oamenii să plătească cincizeci de bani pentru un kilogram de înă­­laie, asta, e­ nemaî­pomenit şi stîr­­neşte în toate sufletele cea mai legi­timă indignare şi revoltă. Presa guvernamentală şi-a dat toate ostenelile din lume ca să ne convingă că scumpirea şi lipsa căr­­nei nu se datoreşte contrabandelor tolerate şi politicei nechibzuite a gu­vernului. Pre­a bine. De ce nu-şî ia însă a­­ceastă presă şi sarcina de a dovedi că şi lipsa şi scumperea făinei de porumb se datoreşte unor cauze fi­reşti ? Nu-şi va lua această sarcină pen­­­­tri­, că e imposibilă N’avem astăzi făină, n’avem malaia, din pricină că guvernul învîrteşte o politică econo­mică mizerabilă, care duce la îmbui­barea sus-puşilor prin înfometarea masselor. Numai de nu ne-ar duce această politică la un nou 907 M­ Comandanţii ruşi GENERALUL LESCHITZKA comandantul armatei rusești care operează în Bucovina. ­■ - - .. . MAZRITI ! GROAZNICA NENOROCIRE Ziarele anunţă că după ultima so­coteală beneficiile Băncii Naţionale sînt mai mici decît în epoca cores­punzătoare a anului trecut. Cu alte cuvinte, beneficiul nu mai este decît de o mie la sută. Groaznica ştire s'a răspîndit ca fulgerul în tot partidul. Medicii liberali au fost convocați în grabă ca să-l asiste pe fratele Vintilă, în ca­zul cînd efectul ar­ fi prea dezastros. Pac. Pentru slugarnicii prea zeloşi . Nu ştiu dacă regina citeşte Ade­­vend. Nu cred. Păcat! Admirabilul articol scris eri de colegul meu d. Maximin ar fi meritat această cinst­e. Ar fi aflat, graţioasa şi simpatica regină, ceea ce probabil nici că bă­­nueşte , că vizitele ei în ţară, dacă au partea lor bună şi folositoare, dar nu sunt lipsite de o parte rea* Ştim pregătirile costisitoare ce se fac cu ocazia acestor vizite. Le-am văzut într’un oraş şi îmi în­­chipuesc că, în toate* sunt cam la fel. Se pavează străzi într’adins — acelea pe unde cortegiul va trece. Se pregătesc toţî figuranţii — între cari şi săracii — ca să facă bună figură. In ajun, mai mai că se procedea­ză la o repetiţie generală. E comic dar întristător, căci e vorba de o milă, de -un ajutor des­tinat nenorocirei şi lipsei, iar, în realitate, cele mai multe sume şi mai ales cele mai, mari merg la ne­norociri.... anonime şi problemati­ce. Apoi, să cheltuiască o munici­palitate zece mii lei pentru primi­rea reginei ca aceasta să distribue patru, aceasta de­sigur nu poate fi pe placul nimănui. In afară de sfera în care frumu­­seţea reginei şi a copiilor ei radiază o admiraţie şi o simpatie sinceră, cortegiul regal ridică tot felul de le­gitime nemulţumiri. *­­ In gările, unde staţionează luxo­sul tren­ care a adus familia regală şi numeroasa ei suită, lu­m­ea călă­toare nu mai ştie încotro să-şî gă­sească trenul în care să se urce: este tras la extremitatea gărei, sau pe altă linie în depărtare. Circulaţia pe străzi este între­ruptă. Din aste cauze întîrzieri şi pierderi de trenuri, de unde pro­testăm­ şi îndrituite nemulţumiri. Evident că nu familia regală e de vină , ci zelul slugarnic al slujba­şilor cari nu înţeleg principiul de­mocratic, că publicul are drepturile sale, care nu trebuesc încălcate nici stînjinite, ci riguros respectate. Prea s’au învăţat autorităţile noastre poliţieneşti să ia publicul peste picior, să închiză circulaţia străzilor pentru comoditate­a vizi­tiilor Curt­ei regale, să împiedice accesul gărilor, ca nu­ cumva să mişte din loc un tren regal! Acest învăţ trebue să afle des­­văţ; altfel nasc iritaţiuni şi recri­minări, cari se întorc împotriva a­­celora cari ar fi — sper — cei din­­tâiu să condamne excesele de slu­gărnicie al­e unei politii prea des­potică. Poporul nostru a fost învăţat alt­fel, nu ca la Viena, Berlin sau Lon­dra. N­u se sperie uşor, nici nu se pleacă unor obiceiuri cari nu sunt în tradiţiile noastre esenţial demo­cratice. Dacă mareşalul Cu­rţea ar fi alt­fel de om, ar veghia ca aceste nea­junsuri dăunătoare Coroanei să nu se producă. Dar pentru aceasta se cer­e ceva mai multă inteligență și omului nu-i pot­ cere să dea ce n’are. • C. C.­F. —------------- rlHT"' " iflgM" 1­­ ..... ©* A­d­ever uri ©❖ ___Trenul _ Ziarele guvernului anunţă regu­lat de cite ori e să vie tronul ger­man. Numai de „trenul Rom­înieî“ nu vor să vorbească. Mişcare Se -anunţă­­o importantă mişcare în corpul diplomatic. Asta nu-i nimic. Vorba e: corpul diplomatic face­­vre-o mişcare? De actualitate — Cum poţi să te arzi de trei ori dintr'o singură dată? — Să mănînci ardei umpluţi la birt: sînt iuţi, ferbinţi şi scumpi! Rigoletta Frăzulica lui Procopiu Amicul nostru d. Ioan Procopiu, zis şi Procopsiu, scrie rar de tot, dar foarte bine. E­l i-a abătut şi lui să scrie un articol ca să se apere. Un asemenea eveniment nu poate trece neobservat. Incîntaţi de pri­lejul acesta, vom da o mostră de stil­, procopsit. Lipsa de spaţiu ne obligă să dăm fraza cea mai scurtă din articolul d-lui Procopsiu: , «Aşa se face că directorul «nostru, d. I. Procopiu, a putut «înregistra de mai multe luni «de zile atacuri îndreptate con­­­tra lui de către organul d-lui «Filipescu în care i se reproşa, «pe tonul special care carac­­«terizează această foaie botoasă «rău după chipul şi asemănarea «mamei Angot, că are o tan­­«dreţă secretă pentru d. Mar­­«ghiloman, ceea ce nu împie­­«dică, de altfel, pe „La Poli­­­­tique“, organul d-lui Marghi­­­loman, de a lua la refec pe «acelaş domn Procopiu, de a­-l «adresa de asemenea vorbe a­­«cre, tot aşa de lipsite de te­­«meiu ca şi exagerările „Epo­­«cei“, cu toate că zise pe un «ton ceva mai curtenitor şi de «a-i reproşa cu îndîrjire o în­­«clinare pronunţată pentru d-nul «Filipescu şi o tendinţă imagi­­«nară de a favoriza o apro­­«piere de care ea se teme în­­«tre acesta, din urmă şi d-nul « Brătianu ». Pe onoarea şi conştiinţa mea, în faţa lui Dumnezeu şi a oamenilor, declar că aici d. Procopiu a pus punct. Această mărturisire e nece­sară, ca să nu creadă cititorii că am vrut să-i păgubesc, scurtîndu-l cum­va pe d. Procopiu, atît de lung de feleşagul lui. Nu. D. Procopiu, din proprie ini­ţiativă, gîndindu-se că printre citi­tori sînt şi astmatici, a consimţit să se oprească, reducîndu-şi frăzulica , numai la 28 rinduri, — o mizerie ! R. Z. Un nou diferend între Austria șî Statele-Voîte ROMA, 22 Iunie. — Ziarele află că o nouă notă americană a fost trimisă guvernului austro-ungar în urma atacurilor săvârșite de un­­submarin austria­c împotriva vasu­­lui­ tan­k nord-american „Petr­olite“. Guvernul din Washington a pre­tins ca guvernul austro-ungar să ceară scuze şi să acorde repara­­ţiuni. Austria a răspuns că submarinul cu pricina a luat vasul „Petrolite“ drept o navă inamică deghizată. Statele­ Unite nu se mulţumesc însă cu acest răspuns. (A. T. I.) Ofiţerii ruşi despre of­iţerimea­ romina Ofiţerii ruşi cari au fost pe fron­tul bucovinean şi au stat toată iar­na în apropiere de graniţa r­omî­­nească, n’au cuvinte — în convor­birile lor particulare — cu cari să arate admiraţia lor pentru colegia­litatea şi prietenia ofiţerilor r­om­îni cu cari au putut fi în contact. La Mamorniţa şi aiurea, unde tranşe­ele ruse erau aşa de aproape de frontiera romina, bine înţeles că întrevederile între gradaţii armate­lor ruse şi ro­mîneşti aveau loc des şi deci nu e nîmic uimitor că s’au putut stabili sentimente de priete­nie. Dar pe lingă prietenie erau în manifestaţiile de camaraderie ale ofiţerilor romîni şi acele sentimen­te patriotice cari îi făceau să fie cu tot sufletul alături de ruşi, pentru că ştiau că luptătorii ruşi luptau şi pentru triumful­­cauzei romîneşti. Constatarea aceasta făcută de ofiţerii ruşi a rămas pînă acum de domeniu­­particular, era spusă in discuţiuni între patru ochi. Găsesc însă în „Odeskia Nov­osti“ naraţiu­nea unui ofiţer rus care abia a re­venit din Cernăuţi, după ce a luat part­e la luptele din Bucovina. Iată ce spune­­ofiţerul rus despre ofiţe­rii români în chip public . „In special reprezentantul „Cru­­cea Roşii“ a notat conduita foarte inimoasă­­a ofiţerilor romîni faţă de soldaţii ruşi, cari întîmplător au­ trecut pe teritoriul r­omîn după ce suferiseră de focul austriacilor. Ce­lor răniţi li se da imediat ajutorul medical, altora li se găsea locuinţa în satele din apropiere, celor ne­­mîncaţi li se da de­­mâncare în a­­bun­denţă, într’un cuvînt fiecare gă­sea ajutorul necesar. In conduita­­ofiţerilor şi soldaţilor români faţă de ruşi, se simţea că simpatia ace­stora era de partea armatei ruse şi nu a celei austriace“. Acum, cînd se vorbeşte aşa de des şi aşa de mult rău despre Ro­mânia în Rusia, simt o adevărată plăcere şi bucurie să traduc acest omagiu care se aduce ofiţerimei române, care arată că este repre­zentanta ideilor şi sentimentelor româneşti şi că nici prezenţa unui Hohenzollern în fruntea armatei, nici politica nemţească a ministru­lui de raz­boiu nu au putut face pe ofițerii români sa simtă altfel de cum trebuesc să simtă. j)r » "ttscM­

Next