Adevěrul, iulie 1916 (Anul 29, nr. 10527-10557)

1916-07-01 / nr. 10527

­ FAPTE NICI je vorbi pe nea ttopme Partea I ! descrierea obiectului de I. TEODORESCU Prin cuvîntul „obiect“ îl înţeleg chiar pe nea Gheorghe. Adică eu, care vă povestesc, sînt subiectul faţă de el, iar el e obiec-­ tul faţă de mine. Cu alte cuvinte vreau să vi-1 recomand pe nea Gheorghe. Insă fără ştirea Iul Pentru vîrstă pe cal îl cauţi în dinţi, pe românul dela ţară îl soco­teşti după copii, căci el nu ştie nici odată cînd s’a născut. N’a avut de­cît doi: o fată măritată de curînd şi un băiat de treisprezece ani. Cred c’ar îi numai bun de senator, dac’ar avea şi cenzur. L’am cunoscut să fie o duzină de Eva într’o zi rece şi ceţoasă de u»!' .brne. Omul merge pe stradă] 2 t uă gîşte într’o dăsagă şi’n mî-j JT nă cu o hîrtiuţă aproape albă, mo-| tot lită şi scrisă prost cu creionul. V pe care o întindea din cînd în cînd ■ trecătorilor. Dar unul trecea grăbit să se uite la dînsul; altul îi da tul şi păşea mai departe, iar I Gheorghe se tot uita la hîrtie, la cer şî pe cele străzi, plictisit şi nedumerit. Am înţeles pe dată că adresa boerului la care trebuiau duse gîştele sta pe hirtie, că nea Gheorghe o uitase şi n’o putea citi, iar drumeţii toţi târgoveţi, mîndri sau grăbiţi, nu aveau chef să scoată pe rural din încurcătură.Contrar aşteptărilor lui, îi luai eu hârtia, desluşii cu oarecare greutate scrisul şi cum adresantul sta nu­mai la două străzi mai încolo, în drumul meu, făcui semn purtătoru­lui gîştelor să mă urmeze şi-l lăsai tocmai în poarta ciocoiului, făcîn­­du-­i un mic salut de despărţire, la care nea Gheorghe rămase, fără răspuns şi cam cu gura căscată. Cum am zice noi, fusese surprins. La puţină vreme după aceea îl în­­tîlnii cu un car cu cioate de vînzare. Eu nu fam prea recunoscut de­oda­­tă, dar el se însenină la faţă cum mă zări, îşi scoase căciula şi mă întrebă de n’am nevoie de lemne. Tocmai aveam. Mi le dădu omul de­stul de ieftine, zicînd că are mare bucurie să mi le vîndă mai jos ca altuia, amintindu-şi de afacerea gîş­­telor. Aşa e în­de­obşte ţăranul nostru, creştin şi galantem. Dacă-1 loveşti peste falca dreaptă, imediat ţi-o prezintă şi pe stingă; şi dacă-î faci un bine cît de mic fără a-1 umili, ,ţi-l­­ întoarce înzecit. De atunci m’am întâlnit dese ori cu dînsul, l’am vizitat şi în satul luî, în timpul unei escursii prin jurul o­­­­raşuluî, şi pe nesimţite ne-am apro­­*­piat. Era să zic că ne-am împriete­nit, dar nu ţin să nu mă credeţi. * Ce să vă spun? Nea Gheorghe Vînju e un om absolut extraordinar. . Este de necrezut pînă unde se în- I tinde ştiinţa lui, în toate direcţiile. Din zori şi pînă ’n noapte ştie mereu şi exact la ce punct al vremii se găseşte, fără a avea ceas- Ară, seamănă, seceră, coseşte, treeră de ţî-e mai mare dragul. Unde ştim noi să umblăm cu oamenii cum um­blă el cu vita? Numai din ochi, din vîrîul buzelor, şi arareori uşor cu coada unclei o îndeamnă, şi dobi­tocul trage, îl ascultă şi-l înţelege de nu pricepi cum se face asta. E un dresor perfect. Cunoaşte orice boală de vită şi leacul ei, pe care singur îl aplică. Nu-i buruiană să n’o ştie, care e de leac, care e bună s’o mănince omul, care e bună pen­tru animale, care e vătămătoare, care e de nimic. Rînduiala cîmpuluî o cunoaşte pe zi şi pe sezon, de la 1 Ianuarie şi pînă la 31 Decembrie. Se pricepe la albine, la gîndaci de mătase, la pă­­trîie, la ape...­ Iţi încarcă un car de lemne cît fumezi, d-ta o ţigară şi le aşează cum trebuie, iar din două că­ruţe încărcate ştie să-ţi formeze şi un stînjen mare şi unul mic-Căciulă, haine, cizme, opinci, la nevoie şi le cîrpeşte singur, iar pe unele e în stare să le facă ,chiar din nou­. N’a învăţat nici aritmetica, nici geometrie, dar poate numai din ochi să-ţî preţuiască cîte duble de bucate sunt într’o movilă de boabe, orice mărime şi formă ar avea ea. La socoteli nu-l poţi înşela, dacă nu vrea el, Doamne fereşte. E lemnar, strungar, rotar, fierar, vînător, pescar, negustor la nevoie. Şi bucătar este cînd trebuie. A face o mămăligă, a coace un ou­, a frige un puiu, a curăţi şi frige un peşte, a pregăti o fiertură, sînt la el lucruri tot aşa de uşoare ca nouă a le mînca. Să untrili ţara tîrgoveaţă în lung şi’n lat, să scotoceşti bine toate cele nouă ministere, treizeci şi pa­tru de­ primării şi prefecturi, pe la universităţi, pe la Academie, chiar printre particulari şi numai printre oamenii cei mai de seamă şi maî învăţaţi şi nu vei găsi unul, zic unul, care să aibă atîta ştiinţă, în toate celea, ca nea Gheorghe. Minunat, într’o zi l’am întrebat de unde le-a învăţat, la ce şcoală a ur­mat? El, jumătate mirat şi jumătate ironic mi-a răspuns: — Ei boerule, ce şcoală? Noi dela lume şi dela părinţi le învăţăm cite le ştim. * E o colecţie nesfîrşită de poveşti, snoave, proverbe, cimilituri, cuvinte de duh,­ nea Gheorghe şi le spune mai frumos ca în carte şi curat pe romîneşte. Şi pe astea le-a adunat tot dela lume şi de la părinţi, că de tipar pot zice că nu s’a folosit în viaţa lui-Ştie sau nu ştie carte ? N’aş putea da un răspuns hotărît. Dacă’s slo­vele mari, groase şi negre, le deo­sebeşte destul de lesne­. Dar cînd să le lege ca să scoată un înţeles, e o comedie ! Se încruntă, se oţereşte şi, cu toate că e român sadea, îi ese din gură nişte cuvinte de te miri din ce limbă or fi! In­cit de aci cu nimic nu s’a folosit el pentru marea şi variata lui ştiinţă. Şi e dublin fără să ştie şi fără a face caz. Mai mult aşi putea zice că le ciripeşte ca pasărea, din fun­dul naturii luî, de cit că le meşteşu­geşte cu voinţă sau cu răutate. El e acela care într’o zi, pe uliţele Bucureştilor, necăjit cine ştie din ce - a dat cu bătul în boi, iar pe cînd un­ membru al S. P. A., îi ameninţa cu bastonul şi-l măgărea şi-l porcăia ca pe dînsul, i-a răspuns de-abia, pe sub mustaţa: — Valeo, mamă ! De unde să ştiu ea că boii mei au neamuri prin Bu­cureşti.... Tot el ,e care, cînd au eşit banii ăştia de nichel găuriţi la mijloc că­­pătînd restul de la un negustor şi văzînd ce-i dă, a început să salte gologanul din palmă în palmă, neve­­nindu-i să creadă ce vedea cu ochii şi, neputînd trăi fără să-şi explice lucrurile, cum sîntem cu toţii, zise cu mirare, în sinea lui: — Măăă ! Uite că scoase şi re­gina banii... In 1907, în vremea răscoalelor, cînd a fost să iscălească cu boerul lui un nou contract de învoelî agri­cole a spus una grozavă de tot, pot zice chiar homerică, dar pe care n’o pot scrie, din nefericire, ori ci­ me­şteşug aş întrebuinţa. Cititorii cari mă cunosc perso­nal ar putea să mă întrebe, la oca­zie, şi nu se vor căi aflînd-o.' Bine­înţeles numai cei de parte bărbătea­scă' * Dacă te afli cu dînsul şî-ţî iese lupul în cale, sau ursul, sau tîlhariî, să n’aî grije, nu te lasă sin­gur dac’ar fi să-şi iea pielea, şi de te ia şiroiul apei sare să te scoată, chiar de-ar fi să se înece şi el. Dacă are o fărăm­itură de mămă­ligă şi un fir de ceapă, oricît de flămînd ar fi, te îndeamnă la ma­să, cu voe bună, fără jenă şi fără ruşine, ori­cit de mare boer ai fi d-ta. Nici­odată nu socoteşte cîte-a primit ca să chibzuiască cu­ la satăl să întoarcă. Primeşte şi dă fără­ măsură. Nu-i nici sărac, nici bogat ca pentru cinul lui. Nu se uită la un franc, dar o mie i se pare o poveste de necrezut ! La o aşa sumă el zice „bănet“, nu mai numără. Insă ca, tot rumînul, e cu două feţe. Dacă nu te cunoaşte bine, face pe prostul, tace sau zice ca d-ta, ori ce ai spune. De-l întîlnești, să presu­punem pe la Drăgaică, lingă vre-un lan de porumb pierdut, ofilit și sfrijit de secetă, înalt de-o palmă, și-î spui: — Da prost porumb nea Gheor­ghe. — Prost boerule, răspunde. — Glndesc că mai mult ca trei chile la pogon nu va da. — Nu va da mai mult boerule. Dar dacă te cunoaşte de aproape, e sfătos, prietenos, spune ce gîn­­deşte, arată tot ce ştie, chiar te contrazice, şi atunci mai cu seamă e de folos pentru d-ta. * Cum astăzi se pun la ordinea zi­lei o sumedenie de chestii mărunte, cari, deşi mărunte, fiindcă­ sânt mul­te şi dăinuesc mereu au ajuns să ne supere tare, că cu toţii le discu­tăm, le analizăm, le căutăm leac,, şi unii se adresează la propria lo­r şti­inţă, experienţă, dorinţă şi interes, Cifi­s continuarea îis jsa« gina I­­»p ani. mh«3 JCXIX-îea—No. W527 5 nam «emplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBUeiTATCA CORCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Col 5»p. •fet KArseeorgevici. No. 8 EL LA Telefon 9/4 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonstmania cu prortiiîl «»■n..................................... . . . . l­el llu. g«se Inni ...... ..... „ m* Inni.......................... „ Pentru străinătate rr^tul este îndoit. TElIfCNi Capitala ..... Mo. 1410 *». •••••» 34/73 Provincia . „ 14 99 ' Străinătatea . . . w 12/40 ■■ 11 - ■ ....—«nm. «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice dela corespondenţii săi «41» vausra­­­guile 1916 Tino d­otto! Cei ce au văzut pe regele nostru,­­ rămas înspăimîntaţi de schim­­­f­a în rău­ care s’a făcut în senti­nţele şi atitudinea sa. Poate că ne exprimăm­ răii, zicînd că s’a schimbat ceva în sentimentele şi a­­titudinea regelui, căci, drept vor­bind, el a fost, este, şi va fi neamţ,­­ eu singura deosebire, că a ştiut pî­­nă acum să-şi ascundă nemţofiliz­­mul său, sub declaraţiunea banală că va fi bun romin, ca şi cînd d. Marghiloman a’ar zice şi d-sa că este cel mai prima romín. ‘ Care va să zică avem ceva cîş­­tigat, că ştim că suveranul Româ­­nieî are sentimente nemţeştii şi că înţelege că trebue să le aibă şi ţara. Lucrul este îngrijitor dacă d. Brătianu, este şi el de­­părerea luî.­­Atunci totul este pierdut şi ţara ro­­m­înească merită să fie dusă din minciună în minciună şî ţinută în această neutralitate laşă şi profita­­­­bilă — cîtor­va.­­ Lucrul se schimbă însă dacă d. . Brătianu crede şi simte altfel. Asta ,­op o ştim, căci d-sa ştie atît de bine­­ să mintă, încât, Ianus cu două fete, în acelaş timp suri­de Nemţilor, şi zîmbeşte împătritei.­­Dar, în Sfârşit, să presupunem că el rîde fals nemţilor şi că zîmbetul cel adevărat îl are către Quadru­­plă, şi către Rominia Mare. Atunci ttiu mă tem de sentimentele nem­­ţeştî ale regelui Cu voie sau fără Bpie, va merge acesta ,cu senti­­■antele şi idealul poporului peste Bp domneşte. ; să mă explic: Regele este pri­­lv-;;frul d-lui Brătianu. in ziua ■ face o mişcare ostilă in- H|Vm acţiune, drumul 3a palat jS^pfccschis şi. sub ferestrele pala­­va cere sau mobilizare ■ B acare. Oriei: de .neamţ ar ■e, orîcît şi-ar călca pe com ■ sa de neamţ, Coroana şi iţlşSiB Re,aniei preţuiesc mai mult '■ WFsentimentele sale nemţeşti şi 1 Botion enzollern. Paris vaut bien PJTe messe — spunea altădată Hen­­ric'ry, regele Franţei, — şi tot ast­fel va spune şi regele Romîniei, cînd va fi pus în alternativa — de a fi, sau a nu fi regele României! • e o Dar, cum am spus, mă tem de d. Brătianu ! Dacă el va voi — va fi pe voia regelui. A’l convinge sau învinge pe dînsul, pe d. Brătianu, eu mi-am spus cuvântul, că opozi­ţia nu este în stare să o facă. Era în alte momente stăpînă să o facă. bT a vrut, ori n’a putut — acum este prea tîrziu. Oare va să zică — soarta Romî­­miei, stă în manile d-luî Brătianu. Tine al Romîniei, este o păpuşe în mâna primuluî-ministru — şi de el, numai de el, absolut numai de el îmi este teamă, că va duce Romi­nia die mal!Const. MElle. NAZ­BIT I I 1 NOUL NOSTRU ABONAT Din administraţia Adevărului şi­­Dimineţei a rămas surprinsă cînd s’a pomenit cu un mandat poştal de la — n'o să ghiciţi ! — dela d. Ionel Brătianu. Ştiam noi că d. Brătianu ne ci­teşte, dar pe ascuns, ce i-a venit să se dea pe faţă ? Explicaţia e simplă: fratele Ionel a văzut că intre premiile oferite abona­ţilor noştri este şi un dormitor com­­pleot. Pentru un om a cărui princi­pală ocupaţie este să doarmă, pre­miul acesta e ispititor. Mai mult, dormitorul e pentru două persoane, —și d. Brătianu știe să doarmă pen­tru doi. Să vedem dacă și de astă-dată îl va ajuta norocul. Pac. Parlamentul rus IIlILIUSOFF şeful partidului cadet. In numele delegaţiei parlamentare care a vizi­tat ţările aliate, el a declarat că a­­cele ţări cer dealegarea a trei ches­tiuni : polonă, evreească şi iugo­slavă. „Triumful“ Băncei Româneşti „Independenţa“ scoate un strigăt de triumf ! După subscripţia la împrumutul naţional, cea la sporirea de capital a Băncei Român­eşti,­este un mare triumf „naţional“. Caracteristică tocmai această îm­­perechiere! Nu e absolut nici o comparaţie şi nici o legătură între creditul ce merită statul român şi cel ce merită Banca Romînească ; nici o comparaţie între condiţiunile în cari a fost oferit împrumutul naţional şi cele în cari au­ fost ofe­rite acţiunile Băncei Romîneşti; dar toate întreprinderile pe cari le fac Brătienii sînt într’adins confun­date cu statul, pentru că astfel se asigură celor dîntîi beneficii uşoare şi sigure. „Independenţa“ pentru a exalta şi mai mult pretinsul succes al sub­scripţiei pentru acţiunile Băncei Romîneşti, declară că aceasta e prima întreprindere romînească. De ce ? Nici măcar Băncei Agrico­le sau faimoasei Bănci de scont nu li se recunoaşte prioritatea? Şi oare alte Bănci nu mai au acţiunile lor în mare majoritate pe piaţa noastră? Nici Marmorosch Blank nici Banca de Credit, nu sînt Bănci romîneşti ? De ce ? Atîta vreme cît Banca Romîneas­că avea acţiuni nominative, aceasta o deosebia de celelalte Bănci, dar renunţînd ea însăşi la acest soi de acţiuni, capitalul ei nu se mai deo­sebeşte de loc de al celorlalte insti­­tuţiuni de Credit de la noi, deten­­torii lui sînt tot atît de anonimi, aci unii, aci alţii, romîni sau străini, ori cine vrea şi poate ! Cu ce drept atunci sînt ponegrite celelalte insti­­tuţiunî şi trecute oare în rangul­ al doilea? In virtutea dreptului pro­tectoratului brătienist poate ? Ţara noastră s-a dezvoltat eco­­nomiceşte cu concursul acestor instituţiuni de credit vechi şi nu a aşteptat ca Brătieniî să aibă ten­dinţa de monopolizare economică1 a ţăreî. Iar acum firma Ia ..adevă­ratul caşcaval de Pentereu“ se în­tinde şi asupra rezortului Bănci­lor ! Noroc numai că în materie de bănci frazeologia naţionalistă-bră­­tienistă nu se prinde ! Şi astfel ma­rele succes al subscripţiunei Băncei Romîneşti se traduce printr’o per­manentă scădere a cursului şi a ac­ţiunilor vechi şi a celor nouî. A­­ceastă scădere­ de cursuri s’a pro­dus cu toate că Banca Romînească nu a pus nici o piedică nici capita­lului străin care ar fi vrut să vie spre dînsa f Rţi. I nu cred, slut sigur de Intervenţia noastra ! -- ne spune d. Const. Dissescu - La mînăstirea Sărăcineşti, în cal­mul şi frumuseţea crângurilor Vîlcei, am stat de vorbă cu unul din con­ducătorii mişcare! naţionale, care economisindu-şî de cîtva timp for­ţa cuvântului, şi-a intensificat şi­­mai mult pe aceea a meditaţii unei. E­d. Constantin Dissescu, care mi-a încredinţat răspunsurile sale la cî­­teva chestiuni de cea ,mai palpitan­tă actualitate, spunîndu-mi, din ca­pul locului: • — Răspund clar şi categoric, cu atît mai uşor, că unele răspunsuri se găsesc în interviewuri date şi în articole ce am scris. * — Sintemni în faţa unor „fapte noui‘ ? — De­sigur, sintemn în faţa unor fapte nouî: izbînzile aliaţilor şi o­­fensiva rusă, care a precedat pe cea generală şi de care am vorbit ai zece zile înainte de a se produ­ce, intr’un interview anterior aces­tuia. Acest fapt nou este cu ,atît mai decisiv cu cit a fost dorit şi pus ca termen de intrare în acţiune de că­tre primul-ministru şi de către ca­pul statului : „Aşteptăm o victo­rie !“ Iacă-le ! — Guvernul actual poate face faţă situaţiunei ? — N­u cred. Eu am propus gu­vernul naţional de a doua zi după ţinerea^ Consiliului de Coroană. Cred­­că se va face acest guvern — nu din voinţa oamenilor noştri po­litici, ci din a evenimentelor. Mi s’a răs­puns — nu e trebuinţă a numi de cine — că guvern natio­nal se va face cînd ar fi nevoe să se schimbe atitudinea politică a sta­tului român. Iaca, de­sigur, momen­tul venit. — Intervenţia noastră poate fi eficace din punct de vedere naţio­nal, fără a fi de folos ,cauzei comu­ne a aliaţilor noştri ? — Intervenţia noastră este ce­rută mai întîi şi de cauza noastră naţională. De sigur că va fi de fo­los şi cauzei aliaţilor. Dar ce am face cînd am,rămâne străini de cau­za lo­r ? La congresul păcii, aliaţii ar im­pune protocolul şi anexele luî. Ce vom face dacă nu ne vom solidari­za la timp ? Acum­ — şi încă ,sîntem în întârziere ! — Credeţi în intervenţia Româ­niei ? Şi cari ar trebui să fie pre­parativele ? — Nu cre­d în interven­ţie. Sunt sigur. Preparati­vele sunt pe cit se poate încheiate. — Asupra duratei războiului, ce ipoteze înfăţişaţi ? — Mi-am arătat credinţa : nu cred că războiul va trece peste ia­nuarie 1917, dar e greu de a pre­ciza. — Credeţi că guvernul întâmpi­nă vre­o piedică din partea Coroa­nei ? ■ — Care voce vorbeşte mai mi­tenie? A omului, sau a Capului statului ? Englezii, cu constituţionalismul lor rigid, cred că regele n’are sex şi că nu moare. Cînd moare regele în Englitera, englezii nu spun că a murit. Vor­besc mai mult de un fel de demi­sie. Cred că regele nostru este un rege constituţional şi, precum­ a declarat în parlament, la depune­rea jurământului: „un bun român“. — Dacă guvernul ar continua să temporizeze, care e soluţiunea ? Soluţiunea n o va da puterea fap­telor, evenimentele! Vorba lui Gambeta: puştile se vor descărca singure şi vor izbi în duşmanii cari se împotrivesc idealulu­­ naţional. — Vedeţi posibilitatea unei cri­ze în felul celei din Grecia ? — Cred că cuminţenia oamenilor noştri de stat o va împiedica. — Când credeţi că va avea loc intrarea noastră în acţiune ? — Cînd va începe ofen­siva la Salonic. Luptele din Balcani nu ne-au lă­sat nici­odată indiferenţi. Ce şi cum ? De­ ce ? Nu cred că asemenea­­chestiuni se vor discuta acum. De­sigur că se va convo­ca Parlamentul- Emil D. Fagure Mia de ieriLuptele din Africa răsăriteană se pare că în­­moravurile ţării noastre nu se face nici un progres. Fapte pe cari le credeam apanagiiul anul trecut îndepărtat, reapar azi, în­­toată strălucirea sălbătăciei lor. Cinci ofiţeri, înarmaţi, se cred chemaţi să apere de nişte atacuri de presă pe... prinţul moştenitor, care nu le-a fost dat în pază şi pe­­care — sperăm — nimeni nu i-­a însărcinat să-l ia sub protecţia lor. Ei se aruncă deci, cu toţii, asupra ziaristului pe care l-au­­decretat culpabil, şi-l maltratează în chipul cel mai brutal. Atît persoana ziaristului cit şi campania dusă de el pot fi simpa­tice sau antipatice. Nu aceasta ne interesează. Chestiunea e că nu se poate admite organizarea în bandă a cîtorva ofiţeri, cari să se institue în judecători şi călăi, şî să regule­ze, dînşii, cu sabia şi cu bîta, azi chestiunile de presă, mîine cine ştie ce alte chestiuni. , Prinţului Carol i-au făcut un prost serviciu. Ar fi regretabil pen­tru el dacă din agresiunea de eri s’ar deduce că onoarea lui are ne­voie să fie apărată şi că ea nu poate fi apărată altfel decît au fă­cut-o cei cinci. Au făcut un rău serviciu şi armatei, ^care are alte meniri şi trebuie să-şi manifeste altfel vitejia. Cerem guvernului să pedepseas­că exemplar pe autorii agresiunii, împrejurarea că şeful guvernului e şi ministru de război, îî impune cu atît mai mult obligaţia ^să dovedea­scă măcar de astă dată că nu aco­pere orice ticăloşie. Si T ■ comandantul trupelor britanice cari au cucerit oraşul Tanga și cari vor fi în curînd stăpîne pe întreaga Africă răsăriteană. e* A devenir­ ca pericol sigur Doctorul Sion îl întreabă pe Goga dacă Austria e în adevăr atît de bol­navă și dacă moartea ei e inevita­bilă. Apoi dacă se amestecă şi doctorul, să ştiţi că biata Austrie poate să-şi facă rugăciunea. „Pour le mérite Ziarele nemţeşti de lş, noi descriu cu entuziasm cea mai înaltă decora­­ţie germană „pour le mérite”. Este un mod delicat de a preveni lumea că în curând o va căpăta şi d. Marghiloman Rigoletto Consulatele române Donoseviei într’o dare de seamă dela un prinz dat la ambasada ja­poneză din Petrograd, spunea: — Cel mai frumos costum de di­plomat îl au Românii, este cel mai elegant şi cel mai scump ! Dacă ziaristul rus ar fi vizitat consulatele şi misiunile noastre din străinătate ar fi putut adăoga : — Cu cit sínt de elegante şi bo­gate costumele diplomaţilor ro­­mîni, pe atît sînt de fără gust şi să­race locuinţele demnitarilor romîni din străinătate. La Petrograd misiunea romînă e cocoţată unde­va, la al patrulea sau al cincilea etaj, şi n’are nici măcar o sală de aşteptare , dar de-a drep­tul din antreu în cabinetul secreta­rului. La Odessa consulatul român este iar în etajul cel mai apropiat de cer. Dacă locuinţele lasă de dorit, şi e curios că consulatele Greciei şi Serbiei sunt mai bine instalate, apoi personalul şi serviciul nu corespun­de cu menirea lui. Să luăm spre pil­dă Odessa Afară de consul — care după cum am vorbit la timp, este un reprezentant demn al ţarei —■ consulatul român are un fel de se­­cretar-interpret care cu greu îşi face datoria, aşa că toată treaba cancelariei cade în sarcina consu­lului, care trebuie să facă şi treaba de vice-consul şi pe aceea de se­cretar. Şi la Odessa consulatul are foarte mult de lucru, mai ales în ultimul timp ! Ceea ce m’a mirat e că consula­tul n’are nici măcar o maşină de scris, lucru pe care cel mai ordi­nar magazin şi comptoir îl posedă, nu mai vorbesc de autorităţi. Cum corespondenţa între consulatul nu­ GENERALUL SMUT? stru şi autorităţile ruse se face în ruseşte, se înţelege urîta impresie pe care trebue s’o facă acestor din urmă, hîrtiile consulului nostru scrise cu heroglifele secretarului, care fiind om în virstă, are un scris de neînţeles. E drept că este nevoie de econo­mii în bugetul ţării, dar sînt unele instituţiuni la cari economia este ridiculă. Misiunile şi consulatele noastre reprezintă ţara, sînt teri­toriul nostru pe un pămînt străin, şi ar trebui să fie ceva mai multă abundenţă. Cred că rîndurile noa­stre vor fi luate în vedere şi că se va face ceva pentru consulatul din Odessa cel puţin, care e astăzi un centru important al relaţiilor romî­­no-ruse. Dr. I. DUSCLAN Rutina Călătorind cu trenul zilele aces­tea am văzut în marginea unui oraş de la cîmp un spectacol pe care ne grăbim să-l semnalăm autorităţei­­militare superioare. Pe un islaz încins de văpaia soarelui şi ars de cele 46 de grade de căldură, un batalion de infante­rie făcea exerciţii­­militare în pas alergător. Erau orele patru după a­­miază când căldura era mai în toiu. Soldaţii erau echipaţi cu echipa­mentul de războiu, cu raniţă şi cu mantaua peste raniţă. Spectacolul era cu adevărat penibil. Şi acum ne întrebăm: Este oare vreo raţiune imperioasă ca soldaţii concentraţi să facă neapărat exer­ciţii pe căldurile acestea grozave, cele mai urcate cari s’au înre­ns­­trat la noi de patruzeci de ani în­coace? Şi mai ales, este vreo ra­ţiune imperioasă ca exerciţiile să se facă cu echipamentul de răz­boiu care atârnă atît de greu? Ce anume poate să justifice această ne­omenoasă tortură a soldaţilor ? Fireşte concentrările pe termen limitat se fac după un program fi­xat de statul-major. Dar oare Îm­prejurări climaterice ca cele ex­cepţionale de acum, nu îndreptă­ţesc pe un comandant cu raţiune şi cu um­ pic de umanitate in el, să se abată întru cîtva de la acest program ? Ştim că sânt unele regimente cari au luat lăudabila măsură de a scoa­te pe soldaţi la exerciţii numai di­mineaţa, de la orele 5 la 9 şi jumă­tate, restul timpului lăsîndu-i în repaos şi după masă dîndu-le pro­grame de teorie. Sînt însă alţi co­mandanţi cari, îmbâcsiţi în rutină, urmează programul ca în vremu­rile normale chinuim d în modul cel mai cumplit pe soldaţi. «'••.■% a! Ei bine în vederea acestor ruti­nari, şi tipicari, cari văd în litera programului întocmit pentru vre­muri normale cuvînt de evanghelie, statele majore ar trebui să dea or­dine ca soldaţii să fie cruţaţi. Fără asemenea ordine, tipicarii nu vor îndrăzni să ia singuri o iniţiativă şi cruzimea instrucţiei cu echipa­ment de război, pe 46 grade de căldură va continua, fără nici o­­raţiune şi cu o enormă pagubă pen­tru starea de spirit a nenorociţilor soldaţi. Mai cu seamă această stare de spirit ar trebui să preocupe pe şefii armatei. De doi ani de zile, de cînd concentrările sînt atît de dese şi a­­tît de lungi, am avut prilejul să pu­blicăm nenumărate plîngerî, cele mai multe întemeiate. Chinuiţi fără mo­tiv şi fără vre­un folos pentru arma­tă, soldaţii se întăresc în convinge­rea că sunt persecutaţi — şi asta e extrem de primejdios.­ ­A. D. Pacea separată ansară C­ON­TELE MIHAIL KAROLYI care sia retras împreună cu alțî 20 reputaţî din partidul independent pentru a putea agita maî liber ideia păcii separate cu Rusia. luti­o­nit de G. LUCIAN BOLTUŞ. Cu ocaziunea discuţiunilor ce avut loc în Camera franceză din a­­nul 1907, cînd fostul ministru de finanţe d. Gaillaux a depus un pro­iect de lege pentru introducerea im­pozitului pe venit, ministrul fran­cez începe expunerea sa de motiva cu următoarele cuvinte : Ideia de impozit cuprinde în sine, două noţiuni: 1) Impozitul ca pri­mă de asigurare plătită de contri­buabil, statului pentru cheltuelile publice în schimbul cărora, contri­­­buabil, are siguranţa că, va trăi liniştit. 2) Statul, ca societate este dator a face sforţări egale pentru binele comun. Prima noţiune este bazată pe proporţionalitate , cea de-a doua, pe progresivitate. Dintre ambele noţiuni, aceasta din urmă corespunde mai bine rolu­lui ce joacă statul­ Mai departe d. Caillaux spune : Dacă însă, vom pătrunde în lu­mea realităţilor, vedem că, existen­ta impozitelor asupra consumatiu­­niî si circulatiuniî bunurilor diferă dela un stat la altul. Evident că da, de­oarece, ambele stau în raport direct cu puterea de productiune a Statului chemat să’si tragă resursele din această putere chiar si vom vedea că statele cu putere de producţiune slabă sunt sărace şi ca deducţiune logică tre­bue întărită această putere spre a nu muri economiceşte. Impozitele aşa cum se prezintă ac­tualmente în Franţa, continuă mi­nistrul francez, sunt sarcini cari lo­vesc mai mult pe cel sărac, de­cit pe cel bogat şi deci, acest rău tre­bue neapărat îndreptat, urmînd ast­fel exemplul statelor civilizate cari au adoptat impozitul pe venit ale cărui modalităţi au atins maximul de perfecţiune. UII Declaraţia de mai sus a d-luî Cailluax ne arată cum Franţa, ţa­ra cea maî democratică, cea mai respectuoasă faţă de drepturile o­­mulu­i, se găsea încă într’o stare de înapoiere din cauza impozitelor sa­le arbitrare şi vexatorii. Strigătul său a avut răsunet ho­­tărîtor, abia în anul trecut cînd no­bila Franţă se găsea la cea mai grea răspîntie. Vorbind despre perfecţiunea pe Citiţi continuarea in pa­gina 9 l-a

Next