Adevěrul, iulie 1916 (Anul 29, nr. 10527-10557)
1916-07-01 / nr. 10527
FAPTE NICI je vorbi pe nea ttopme Partea I ! descrierea obiectului de I. TEODORESCU Prin cuvîntul „obiect“ îl înţeleg chiar pe nea Gheorghe. Adică eu, care vă povestesc, sînt subiectul faţă de el, iar el e obiec- tul faţă de mine. Cu alte cuvinte vreau să vi-1 recomand pe nea Gheorghe. Insă fără ştirea Iul Pentru vîrstă pe cal îl cauţi în dinţi, pe românul dela ţară îl socoteşti după copii, căci el nu ştie nici odată cînd s’a născut. N’a avut decît doi: o fată măritată de curînd şi un băiat de treisprezece ani. Cred c’ar îi numai bun de senator, dac’ar avea şi cenzur. L’am cunoscut să fie o duzină de Eva într’o zi rece şi ceţoasă de u»!' .brne. Omul merge pe stradă] 2 t uă gîşte într’o dăsagă şi’n mî-j JT nă cu o hîrtiuţă aproape albă, mo-| tot lită şi scrisă prost cu creionul. V pe care o întindea din cînd în cînd ■ trecătorilor. Dar unul trecea grăbit să se uite la dînsul; altul îi da tul şi păşea mai departe, iar I Gheorghe se tot uita la hîrtie, la cer şî pe cele străzi, plictisit şi nedumerit. Am înţeles pe dată că adresa boerului la care trebuiau duse gîştele sta pe hirtie, că nea Gheorghe o uitase şi n’o putea citi, iar drumeţii toţi târgoveţi, mîndri sau grăbiţi, nu aveau chef să scoată pe rural din încurcătură.Contrar aşteptărilor lui, îi luai eu hârtia, desluşii cu oarecare greutate scrisul şi cum adresantul sta numai la două străzi mai încolo, în drumul meu, făcui semn purtătorului gîştelor să mă urmeze şi-l lăsai tocmai în poarta ciocoiului, făcîndu-i un mic salut de despărţire, la care nea Gheorghe rămase, fără răspuns şi cam cu gura căscată. Cum am zice noi, fusese surprins. La puţină vreme după aceea îl întîlnii cu un car cu cioate de vînzare. Eu nu fam prea recunoscut deodată, dar el se însenină la faţă cum mă zări, îşi scoase căciula şi mă întrebă de n’am nevoie de lemne. Tocmai aveam. Mi le dădu omul destul de ieftine, zicînd că are mare bucurie să mi le vîndă mai jos ca altuia, amintindu-şi de afacerea gîştelor. Aşa e îndeobşte ţăranul nostru, creştin şi galantem. Dacă-1 loveşti peste falca dreaptă, imediat ţi-o prezintă şi pe stingă; şi dacă-î faci un bine cît de mic fără a-1 umili, ,ţi-l întoarce înzecit. De atunci m’am întâlnit dese ori cu dînsul, l’am vizitat şi în satul luî, în timpul unei escursii prin jurul oraşuluî, şi pe nesimţite ne-am apro*piat. Era să zic că ne-am împrietenit, dar nu ţin să nu mă credeţi. * Ce să vă spun? Nea Gheorghe Vînju e un om absolut extraordinar. . Este de necrezut pînă unde se în- I tinde ştiinţa lui, în toate direcţiile. Din zori şi pînă ’n noapte ştie mereu şi exact la ce punct al vremii se găseşte, fără a avea ceas- Ară, seamănă, seceră, coseşte, treeră de ţî-e mai mare dragul. Unde ştim noi să umblăm cu oamenii cum umblă el cu vita? Numai din ochi, din vîrîul buzelor, şi arareori uşor cu coada unclei o îndeamnă, şi dobitocul trage, îl ascultă şi-l înţelege de nu pricepi cum se face asta. E un dresor perfect. Cunoaşte orice boală de vită şi leacul ei, pe care singur îl aplică. Nu-i buruiană să n’o ştie, care e de leac, care e bună s’o mănince omul, care e bună pentru animale, care e vătămătoare, care e de nimic. Rînduiala cîmpuluî o cunoaşte pe zi şi pe sezon, de la 1 Ianuarie şi pînă la 31 Decembrie. Se pricepe la albine, la gîndaci de mătase, la pătrîie, la ape... Iţi încarcă un car de lemne cît fumezi, d-ta o ţigară şi le aşează cum trebuie, iar din două căruţe încărcate ştie să-ţi formeze şi un stînjen mare şi unul mic-Căciulă, haine, cizme, opinci, la nevoie şi le cîrpeşte singur, iar pe unele e în stare să le facă ,chiar din nou. N’a învăţat nici aritmetica, nici geometrie, dar poate numai din ochi să-ţî preţuiască cîte duble de bucate sunt într’o movilă de boabe, orice mărime şi formă ar avea ea. La socoteli nu-l poţi înşela, dacă nu vrea el, Doamne fereşte. E lemnar, strungar, rotar, fierar, vînător, pescar, negustor la nevoie. Şi bucătar este cînd trebuie. A face o mămăligă, a coace un ou, a frige un puiu, a curăţi şi frige un peşte, a pregăti o fiertură, sînt la el lucruri tot aşa de uşoare ca nouă a le mînca. Să untrili ţara tîrgoveaţă în lung şi’n lat, să scotoceşti bine toate cele nouă ministere, treizeci şi patru de primării şi prefecturi, pe la universităţi, pe la Academie, chiar printre particulari şi numai printre oamenii cei mai de seamă şi maî învăţaţi şi nu vei găsi unul, zic unul, care să aibă atîta ştiinţă, în toate celea, ca nea Gheorghe. Minunat, într’o zi l’am întrebat de unde le-a învăţat, la ce şcoală a urmat? El, jumătate mirat şi jumătate ironic mi-a răspuns: — Ei boerule, ce şcoală? Noi dela lume şi dela părinţi le învăţăm cite le ştim. * E o colecţie nesfîrşită de poveşti, snoave, proverbe, cimilituri, cuvinte de duh, nea Gheorghe şi le spune mai frumos ca în carte şi curat pe romîneşte. Şi pe astea le-a adunat tot dela lume şi de la părinţi, că de tipar pot zice că nu s’a folosit în viaţa lui-Ştie sau nu ştie carte ? N’aş putea da un răspuns hotărît. Dacă’s slovele mari, groase şi negre, le deosebeşte destul de lesne. Dar cînd să le lege ca să scoată un înţeles, e o comedie ! Se încruntă, se oţereşte şi, cu toate că e român sadea, îi ese din gură nişte cuvinte de te miri din ce limbă or fi! Incit de aci cu nimic nu s’a folosit el pentru marea şi variata lui ştiinţă. Şi e dublin fără să ştie şi fără a face caz. Mai mult aşi putea zice că le ciripeşte ca pasărea, din fundul naturii luî, de cit că le meşteşugeşte cu voinţă sau cu răutate. El e acela care într’o zi, pe uliţele Bucureştilor, necăjit cine ştie din ce - a dat cu bătul în boi, iar pe cînd un membru al S. P. A., îi ameninţa cu bastonul şi-l măgărea şi-l porcăia ca pe dînsul, i-a răspuns de-abia, pe sub mustaţa: — Valeo, mamă ! De unde să ştiu ea că boii mei au neamuri prin Bucureşti.... Tot el ,e care, cînd au eşit banii ăştia de nichel găuriţi la mijloc căpătînd restul de la un negustor şi văzînd ce-i dă, a început să salte gologanul din palmă în palmă, nevenindu-i să creadă ce vedea cu ochii şi, neputînd trăi fără să-şi explice lucrurile, cum sîntem cu toţii, zise cu mirare, în sinea lui: — Măăă ! Uite că scoase şi regina banii... In 1907, în vremea răscoalelor, cînd a fost să iscălească cu boerul lui un nou contract de învoelî agricole a spus una grozavă de tot, pot zice chiar homerică, dar pe care n’o pot scrie, din nefericire, ori ci meşteşug aş întrebuinţa. Cititorii cari mă cunosc personal ar putea să mă întrebe, la ocazie, şi nu se vor căi aflînd-o.' Bineînţeles numai cei de parte bărbătească' * Dacă te afli cu dînsul şî-ţî iese lupul în cale, sau ursul, sau tîlhariî, să n’aî grije, nu te lasă singur dac’ar fi să-şi iea pielea, şi de te ia şiroiul apei sare să te scoată, chiar de-ar fi să se înece şi el. Dacă are o fărămitură de mămăligă şi un fir de ceapă, oricît de flămînd ar fi, te îndeamnă la masă, cu voe bună, fără jenă şi fără ruşine, oricit de mare boer ai fi d-ta. Niciodată nu socoteşte cîte-a primit ca să chibzuiască cu la satăl să întoarcă. Primeşte şi dă fără măsură. Nu-i nici sărac, nici bogat ca pentru cinul lui. Nu se uită la un franc, dar o mie i se pare o poveste de necrezut ! La o aşa sumă el zice „bănet“, nu mai numără. Insă ca, tot rumînul, e cu două feţe. Dacă nu te cunoaşte bine, face pe prostul, tace sau zice ca d-ta, ori ce ai spune. De-l întîlnești, să presupunem pe la Drăgaică, lingă vre-un lan de porumb pierdut, ofilit și sfrijit de secetă, înalt de-o palmă, și-î spui: — Da prost porumb nea Gheorghe. — Prost boerule, răspunde. — Glndesc că mai mult ca trei chile la pogon nu va da. — Nu va da mai mult boerule. Dar dacă te cunoaşte de aproape, e sfătos, prietenos, spune ce gîndeşte, arată tot ce ştie, chiar te contrazice, şi atunci mai cu seamă e de folos pentru d-ta. * Cum astăzi se pun la ordinea zilei o sumedenie de chestii mărunte, cari, deşi mărunte, fiindcă sânt multe şi dăinuesc mereu au ajuns să ne supere tare, că cu toţii le discutăm, le analizăm, le căutăm leac,, şi unii se adresează la propria lor ştiinţă, experienţă, dorinţă şi interes, Cifis continuarea îis jsa« gina I»p ani. mh«3 JCXIX-îea—No. W527 5 nam «emplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBUeiTATCA CORCEDATA EXCLUSIV Agentiei de Publicitate CAROL SCHULDER A Col 5»p. •fet KArseeorgevici. No. 8 EL LA Telefon 9/4 BIROURILE ZIARULUI I No. 11, București Strada Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonstmania cu prortiiîl «»■n..................................... . . . . lel llu. g«se Inni ...... ..... „ m* Inni.......................... „ Pentru străinătate rr^tul este îndoit. TElIfCNi Capitala ..... Mo. 1410 *». •••••» 34/73 Provincia . „ 14 99 ' Străinătatea . . . w 12/40 ■■ 11 - ■ ....—«nm. «♦» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice dela corespondenţii săi «41» vausraguile 1916 Tino dotto! Cei ce au văzut pe regele nostru, rămas înspăimîntaţi de schimfa în rău care s’a făcut în sentinţele şi atitudinea sa. Poate că ne exprimăm răii, zicînd că s’a schimbat ceva în sentimentele şi atitudinea regelui, căci, drept vorbind, el a fost, este, şi va fi neamţ, eu singura deosebire, că a ştiut pînă acum să-şi ascundă nemţofilizmul său, sub declaraţiunea banală că va fi bun romin, ca şi cînd d. Marghiloman a’ar zice şi d-sa că este cel mai prima romín. ‘ Care va să zică avem ceva cîştigat, că ştim că suveranul Românieî are sentimente nemţeştii şi că înţelege că trebue să le aibă şi ţara. Lucrul este îngrijitor dacă d. Brătianu, este şi el depărerea luî.Atunci totul este pierdut şi ţara romînească merită să fie dusă din minciună în minciună şî ţinută în această neutralitate laşă şi profitabilă — cîtorva. Lucrul se schimbă însă dacă d. . Brătianu crede şi simte altfel. Asta ,op o ştim, căci d-sa ştie atît de bine să mintă, încât, Ianus cu două fete, în acelaş timp suride Nemţilor, şi zîmbeşte împătritei.Dar, în Sfârşit, să presupunem că el rîde fals nemţilor şi că zîmbetul cel adevărat îl are către Quadruplă, şi către Rominia Mare. Atunci ttiu mă tem de sentimentele nemţeştî ale regelui Cu voie sau fără Bpie, va merge acesta ,cu senti■antele şi idealul poporului peste Bp domneşte. ; să mă explic: Regele este prilv-;;frul d-lui Brătianu. in ziua ■ face o mişcare ostilă in- H|Vm acţiune, drumul 3a palat jS^pfccschis şi. sub ferestrele palava cere sau mobilizare ■ B acare. Oriei: de .neamţ ar ■e, orîcît şi-ar călca pe com ■ sa de neamţ, Coroana şi iţlşSiB Re,aniei preţuiesc mai mult '■ WFsentimentele sale nemţeşti şi 1 Botion enzollern. Paris vaut bien PJTe messe — spunea altădată Henric'ry, regele Franţei, — şi tot astfel va spune şi regele Romîniei, cînd va fi pus în alternativa — de a fi, sau a nu fi regele României! • e o Dar, cum am spus, mă tem de d. Brătianu ! Dacă el va voi — va fi pe voia regelui. A’l convinge sau învinge pe dînsul, pe d. Brătianu, eu mi-am spus cuvântul, că opoziţia nu este în stare să o facă. Era în alte momente stăpînă să o facă. bT a vrut, ori n’a putut — acum este prea tîrziu. Oare va să zică — soarta Romîmiei, stă în manile d-luî Brătianu. Tine al Romîniei, este o păpuşe în mâna primuluî-ministru — şi de el, numai de el, absolut numai de el îmi este teamă, că va duce Rominia die mal!Const. MElle. NAZBIT I I 1 NOUL NOSTRU ABONAT Din administraţia Adevărului şiDimineţei a rămas surprinsă cînd s’a pomenit cu un mandat poştal de la — n'o să ghiciţi ! — dela d. Ionel Brătianu. Ştiam noi că d. Brătianu ne citeşte, dar pe ascuns, ce i-a venit să se dea pe faţă ? Explicaţia e simplă: fratele Ionel a văzut că intre premiile oferite abonaţilor noştri este şi un dormitor compleot. Pentru un om a cărui principală ocupaţie este să doarmă, premiul acesta e ispititor. Mai mult, dormitorul e pentru două persoane, —și d. Brătianu știe să doarmă pentru doi. Să vedem dacă și de astă-dată îl va ajuta norocul. Pac. Parlamentul rus IIlILIUSOFF şeful partidului cadet. In numele delegaţiei parlamentare care a vizitat ţările aliate, el a declarat că acele ţări cer dealegarea a trei chestiuni : polonă, evreească şi iugoslavă. „Triumful“ Băncei Româneşti „Independenţa“ scoate un strigăt de triumf ! După subscripţia la împrumutul naţional, cea la sporirea de capital a Băncei Româneşti,este un mare triumf „naţional“. Caracteristică tocmai această împerechiere! Nu e absolut nici o comparaţie şi nici o legătură între creditul ce merită statul român şi cel ce merită Banca Romînească ; nici o comparaţie între condiţiunile în cari a fost oferit împrumutul naţional şi cele în cari au fost oferite acţiunile Băncei Romîneşti; dar toate întreprinderile pe cari le fac Brătienii sînt într’adins confundate cu statul, pentru că astfel se asigură celor dîntîi beneficii uşoare şi sigure. „Independenţa“ pentru a exalta şi mai mult pretinsul succes al subscripţiei pentru acţiunile Băncei Romîneşti, declară că aceasta e prima întreprindere romînească. De ce ? Nici măcar Băncei Agricole sau faimoasei Bănci de scont nu li se recunoaşte prioritatea? Şi oare alte Bănci nu mai au acţiunile lor în mare majoritate pe piaţa noastră? Nici Marmorosch Blank nici Banca de Credit, nu sînt Bănci romîneşti ? De ce ? Atîta vreme cît Banca Romînească avea acţiuni nominative, aceasta o deosebia de celelalte Bănci, dar renunţînd ea însăşi la acest soi de acţiuni, capitalul ei nu se mai deosebeşte de loc de al celorlalte instituţiuni de Credit de la noi, detentorii lui sînt tot atît de anonimi, aci unii, aci alţii, romîni sau străini, ori cine vrea şi poate ! Cu ce drept atunci sînt ponegrite celelalte instituţiunî şi trecute oare în rangul al doilea? In virtutea dreptului protectoratului brătienist poate ? Ţara noastră s-a dezvoltat economiceşte cu concursul acestor instituţiuni de credit vechi şi nu a aşteptat ca Brătieniî să aibă tendinţa de monopolizare economică1 a ţăreî. Iar acum firma Ia ..adevăratul caşcaval de Pentereu“ se întinde şi asupra rezortului Băncilor ! Noroc numai că în materie de bănci frazeologia naţionalistă-brătienistă nu se prinde ! Şi astfel marele succes al subscripţiunei Băncei Romîneşti se traduce printr’o permanentă scădere a cursului şi a acţiunilor vechi şi a celor nouî. Această scădere de cursuri s’a produs cu toate că Banca Romînească nu a pus nici o piedică nici capitalului străin care ar fi vrut să vie spre dînsa f Rţi. I nu cred, slut sigur de Intervenţia noastra ! -- ne spune d. Const. Dissescu - La mînăstirea Sărăcineşti, în calmul şi frumuseţea crângurilor Vîlcei, am stat de vorbă cu unul din conducătorii mişcare! naţionale, care economisindu-şî de cîtva timp forţa cuvântului, şi-a intensificat şimai mult pe aceea a meditaţii unei. Ed. Constantin Dissescu, care mi-a încredinţat răspunsurile sale la cîteva chestiuni de cea ,mai palpitantă actualitate, spunîndu-mi, din capul locului: • — Răspund clar şi categoric, cu atît mai uşor, că unele răspunsuri se găsesc în interviewuri date şi în articole ce am scris. * — Sintemni în faţa unor „fapte noui‘ ? — Desigur, sintemn în faţa unor fapte nouî: izbînzile aliaţilor şi ofensiva rusă, care a precedat pe cea generală şi de care am vorbit ai zece zile înainte de a se produce, intr’un interview anterior acestuia. Acest fapt nou este cu ,atît mai decisiv cu cit a fost dorit şi pus ca termen de intrare în acţiune de către primul-ministru şi de către capul statului : „Aşteptăm o victorie !“ Iacă-le ! — Guvernul actual poate face faţă situaţiunei ? — Nu cred. Eu am propus guvernul naţional de a doua zi după ţinerea^ Consiliului de Coroană. Credcă se va face acest guvern — nu din voinţa oamenilor noştri politici, ci din a evenimentelor. Mi s’a răspuns — nu e trebuinţă a numi de cine — că guvern national se va face cînd ar fi nevoe să se schimbe atitudinea politică a statului român. Iaca, desigur, momentul venit. — Intervenţia noastră poate fi eficace din punct de vedere naţional, fără a fi de folos ,cauzei comune a aliaţilor noştri ? — Intervenţia noastră este cerută mai întîi şi de cauza noastră naţională. De sigur că va fi de folos şi cauzei aliaţilor. Dar ce am face cînd am,rămâne străini de cauza lor ? La congresul păcii, aliaţii ar impune protocolul şi anexele luî. Ce vom face dacă nu ne vom solidariza la timp ? Acum — şi încă ,sîntem în întârziere ! — Credeţi în intervenţia României ? Şi cari ar trebui să fie preparativele ? — Nu cred în intervenţie. Sunt sigur. Preparativele sunt pe cit se poate încheiate. — Asupra duratei războiului, ce ipoteze înfăţişaţi ? — Mi-am arătat credinţa : nu cred că războiul va trece peste ianuarie 1917, dar e greu de a preciza. — Credeţi că guvernul întâmpină vreo piedică din partea Coroanei ? ■ — Care voce vorbeşte mai mitenie? A omului, sau a Capului statului ? Englezii, cu constituţionalismul lor rigid, cred că regele n’are sex şi că nu moare. Cînd moare regele în Englitera, englezii nu spun că a murit. Vorbesc mai mult de un fel de demisie. Cred că regele nostru este un rege constituţional şi, precum a declarat în parlament, la depunerea jurământului: „un bun român“. — Dacă guvernul ar continua să temporizeze, care e soluţiunea ? Soluţiunea n o va da puterea faptelor, evenimentele! Vorba lui Gambeta: puştile se vor descărca singure şi vor izbi în duşmanii cari se împotrivesc idealulu naţional. — Vedeţi posibilitatea unei crize în felul celei din Grecia ? — Cred că cuminţenia oamenilor noştri de stat o va împiedica. — Când credeţi că va avea loc intrarea noastră în acţiune ? — Cînd va începe ofensiva la Salonic. Luptele din Balcani nu ne-au lăsat niciodată indiferenţi. Ce şi cum ? De ce ? Nu cred că asemeneachestiuni se vor discuta acum. Desigur că se va convoca Parlamentul- Emil D. Fagure Mia de ieriLuptele din Africa răsăriteană se pare că înmoravurile ţării noastre nu se face nici un progres. Fapte pe cari le credeam apanagiiul anul trecut îndepărtat, reapar azi, întoată strălucirea sălbătăciei lor. Cinci ofiţeri, înarmaţi, se cred chemaţi să apere de nişte atacuri de presă pe... prinţul moştenitor, care nu le-a fost dat în pază şi pecare — sperăm — nimeni nu i-a însărcinat să-l ia sub protecţia lor. Ei se aruncă deci, cu toţii, asupra ziaristului pe care l-audecretat culpabil, şi-l maltratează în chipul cel mai brutal. Atît persoana ziaristului cit şi campania dusă de el pot fi simpatice sau antipatice. Nu aceasta ne interesează. Chestiunea e că nu se poate admite organizarea în bandă a cîtorva ofiţeri, cari să se institue în judecători şi călăi, şî să reguleze, dînşii, cu sabia şi cu bîta, azi chestiunile de presă, mîine cine ştie ce alte chestiuni. , Prinţului Carol i-au făcut un prost serviciu. Ar fi regretabil pentru el dacă din agresiunea de eri s’ar deduce că onoarea lui are nevoie să fie apărată şi că ea nu poate fi apărată altfel decît au făcut-o cei cinci. Au făcut un rău serviciu şi armatei, ^care are alte meniri şi trebuie să-şi manifeste altfel vitejia. Cerem guvernului să pedepsească exemplar pe autorii agresiunii, împrejurarea că şeful guvernului e şi ministru de război, îî impune cu atît mai mult obligaţia ^să dovedească măcar de astă dată că nu acopere orice ticăloşie. Si T ■ comandantul trupelor britanice cari au cucerit oraşul Tanga și cari vor fi în curînd stăpîne pe întreaga Africă răsăriteană. e* A devenir ca pericol sigur Doctorul Sion îl întreabă pe Goga dacă Austria e în adevăr atît de bolnavă și dacă moartea ei e inevitabilă. Apoi dacă se amestecă şi doctorul, să ştiţi că biata Austrie poate să-şi facă rugăciunea. „Pour le mérite Ziarele nemţeşti de lş, noi descriu cu entuziasm cea mai înaltă decoraţie germană „pour le mérite”. Este un mod delicat de a preveni lumea că în curând o va căpăta şi d. Marghiloman Rigoletto Consulatele române Donoseviei într’o dare de seamă dela un prinz dat la ambasada japoneză din Petrograd, spunea: — Cel mai frumos costum de diplomat îl au Românii, este cel mai elegant şi cel mai scump ! Dacă ziaristul rus ar fi vizitat consulatele şi misiunile noastre din străinătate ar fi putut adăoga : — Cu cit sínt de elegante şi bogate costumele diplomaţilor romîni, pe atît sînt de fără gust şi sărace locuinţele demnitarilor romîni din străinătate. La Petrograd misiunea romînă e cocoţată undeva, la al patrulea sau al cincilea etaj, şi n’are nici măcar o sală de aşteptare , dar de-a dreptul din antreu în cabinetul secretarului. La Odessa consulatul român este iar în etajul cel mai apropiat de cer. Dacă locuinţele lasă de dorit, şi e curios că consulatele Greciei şi Serbiei sunt mai bine instalate, apoi personalul şi serviciul nu corespunde cu menirea lui. Să luăm spre pildă Odessa Afară de consul — care după cum am vorbit la timp, este un reprezentant demn al ţarei —■ consulatul român are un fel de secretar-interpret care cu greu îşi face datoria, aşa că toată treaba cancelariei cade în sarcina consulului, care trebuie să facă şi treaba de vice-consul şi pe aceea de secretar. Şi la Odessa consulatul are foarte mult de lucru, mai ales în ultimul timp ! Ceea ce m’a mirat e că consulatul n’are nici măcar o maşină de scris, lucru pe care cel mai ordinar magazin şi comptoir îl posedă, nu mai vorbesc de autorităţi. Cum corespondenţa între consulatul nu GENERALUL SMUT? stru şi autorităţile ruse se face în ruseşte, se înţelege urîta impresie pe care trebue s’o facă acestor din urmă, hîrtiile consulului nostru scrise cu heroglifele secretarului, care fiind om în virstă, are un scris de neînţeles. E drept că este nevoie de economii în bugetul ţării, dar sînt unele instituţiuni la cari economia este ridiculă. Misiunile şi consulatele noastre reprezintă ţara, sînt teritoriul nostru pe un pămînt străin, şi ar trebui să fie ceva mai multă abundenţă. Cred că rîndurile noastre vor fi luate în vedere şi că se va face ceva pentru consulatul din Odessa cel puţin, care e astăzi un centru important al relaţiilor romîno-ruse. Dr. I. DUSCLAN Rutina Călătorind cu trenul zilele acestea am văzut în marginea unui oraş de la cîmp un spectacol pe care ne grăbim să-l semnalăm autorităţeimilitare superioare. Pe un islaz încins de văpaia soarelui şi ars de cele 46 de grade de căldură, un batalion de infanterie făcea exerciţiimilitare în pas alergător. Erau orele patru după amiază când căldura era mai în toiu. Soldaţii erau echipaţi cu echipamentul de războiu, cu raniţă şi cu mantaua peste raniţă. Spectacolul era cu adevărat penibil. Şi acum ne întrebăm: Este oare vreo raţiune imperioasă ca soldaţii concentraţi să facă neapărat exerciţii pe căldurile acestea grozave, cele mai urcate cari s’au înrenstrat la noi de patruzeci de ani încoace? Şi mai ales, este vreo raţiune imperioasă ca exerciţiile să se facă cu echipamentul de războiu care atârnă atît de greu? Ce anume poate să justifice această neomenoasă tortură a soldaţilor ? Fireşte concentrările pe termen limitat se fac după un program fixat de statul-major. Dar oare Împrejurări climaterice ca cele excepţionale de acum, nu îndreptăţesc pe un comandant cu raţiune şi cu um pic de umanitate in el, să se abată întru cîtva de la acest program ? Ştim că sânt unele regimente cari au luat lăudabila măsură de a scoate pe soldaţi la exerciţii numai dimineaţa, de la orele 5 la 9 şi jumătate, restul timpului lăsîndu-i în repaos şi după masă dîndu-le programe de teorie. Sînt însă alţi comandanţi cari, îmbâcsiţi în rutină, urmează programul ca în vremurile normale chinuim d în modul cel mai cumplit pe soldaţi. «'••.■% a! Ei bine în vederea acestor rutinari, şi tipicari, cari văd în litera programului întocmit pentru vremuri normale cuvînt de evanghelie, statele majore ar trebui să dea ordine ca soldaţii să fie cruţaţi. Fără asemenea ordine, tipicarii nu vor îndrăzni să ia singuri o iniţiativă şi cruzimea instrucţiei cu echipament de război, pe 46 grade de căldură va continua, fără nici oraţiune şi cu o enormă pagubă pentru starea de spirit a nenorociţilor soldaţi. Mai cu seamă această stare de spirit ar trebui să preocupe pe şefii armatei. De doi ani de zile, de cînd concentrările sînt atît de dese şi atît de lungi, am avut prilejul să publicăm nenumărate plîngerî, cele mai multe întemeiate. Chinuiţi fără motiv şi fără vreun folos pentru armată, soldaţii se întăresc în convingerea că sunt persecutaţi — şi asta e extrem de primejdios. A. D. Pacea separată ansară CONTELE MIHAIL KAROLYI care sia retras împreună cu alțî 20 reputaţî din partidul independent pentru a putea agita maî liber ideia păcii separate cu Rusia. lutionit de G. LUCIAN BOLTUŞ. Cu ocaziunea discuţiunilor ce avut loc în Camera franceză din anul 1907, cînd fostul ministru de finanţe d. Gaillaux a depus un proiect de lege pentru introducerea impozitului pe venit, ministrul francez începe expunerea sa de motiva cu următoarele cuvinte : Ideia de impozit cuprinde în sine, două noţiuni: 1) Impozitul ca primă de asigurare plătită de contribuabil, statului pentru cheltuelile publice în schimbul cărora, contribuabil, are siguranţa că, va trăi liniştit. 2) Statul, ca societate este dator a face sforţări egale pentru binele comun. Prima noţiune este bazată pe proporţionalitate , cea de-a doua, pe progresivitate. Dintre ambele noţiuni, aceasta din urmă corespunde mai bine rolului ce joacă statul Mai departe d. Caillaux spune : Dacă însă, vom pătrunde în lumea realităţilor, vedem că, existenta impozitelor asupra consumatiuniî si circulatiuniî bunurilor diferă dela un stat la altul. Evident că da, deoarece, ambele stau în raport direct cu puterea de productiune a Statului chemat să’si tragă resursele din această putere chiar si vom vedea că statele cu putere de producţiune slabă sunt sărace şi ca deducţiune logică trebue întărită această putere spre a nu muri economiceşte. Impozitele aşa cum se prezintă actualmente în Franţa, continuă ministrul francez, sunt sarcini cari lovesc mai mult pe cel sărac, decit pe cel bogat şi deci, acest rău trebue neapărat îndreptat, urmînd astfel exemplul statelor civilizate cari au adoptat impozitul pe venit ale cărui modalităţi au atins maximul de perfecţiune. UII Declaraţia de mai sus a d-luî Cailluax ne arată cum Franţa, ţara cea maî democratică, cea mai respectuoasă faţă de drepturile omului, se găsea încă într’o stare de înapoiere din cauza impozitelor sale arbitrare şi vexatorii. Strigătul său a avut răsunet hotărîtor, abia în anul trecut cînd nobila Franţă se găsea la cea mai grea răspîntie. Vorbind despre perfecţiunea pe Citiţi continuarea in pagina 9 l-a