Adevěrul, noiembrie 1916 (Anul 29, nr. 10651-10669)

1916-11-01 / nr. 10651

Nebunul D. Pierre Miile, talentatul meu omonim parizian, a scris zilele trecute o cronică asupra paralizie generale. Toate simptomele acestei teribile boale sunt examinate, mai ales la începutul ei și apoi luted în cercetare actele lui Wilhelm al II-lea,dînsul conchide că e atins de paralizie generală, una din formele demenţei • •• Aceiaş încredere nemărginită în sine , şi la candidatul la paralizie şi la împăratul german, aceleaşi planuri uriaşe de stăpînire a Sumei, aceiaşi amoralitate de a întrebuinţa ori şi ce mijloace, pentru a reuşi, lipsa, de orice scrupul, toate în sfîrşit, absolut toate simptomele paraliticului general se găsesc în faptele lui Wilhelm al II-lea^ Dar este deosebire esenţială cînd paraliticul general este un^ simplu muritor şi cînd el este un împărat atotputernic. Cînd candidatul la nebunie este un om ca d-ta saîî ca mine, el este pus sub observaţiune şi dacă boala se agravează, el este închis în casa de nebuni. Nu tot astfel se petrece cînd nebunul este împărat. El găseşte asociaţî ai planurilor sale, el găseşte la dispoziţie armate întregi, găseşte generali, găseşte la dispoziţie un parlament şi ceea ce este mai trist, găseşte un popor întreg care să i se supună, să sufere, să ducă greul războiului. Şi mai mult, nebunul încoronat, provoacă un conflict general, lumea întreagă o tulbură şi o răstoarnă. Contra lui pleacă alte naţiuni, alte popoare. Se ruinează omenirea, tot ce au muncit generaţii întregi, se părăduesc, sunt prada focului razboiului oraşe şi ţări întregi, moi sute de mii şi milioane de oameni, se depopulează lumea întreagă, şi odată cu propriul său popor care să zicem că îşi merită soarta, fiindcă nu l-a pus în casa de nebuni, celelalte popoare suferă şi sînt date pradă mizeriilor de tot soiul. • •• Şi n’ar fi curios lucru, ca Wilhelm al II-Ieai să sfîrşească în casa de nebuni ! Ce va zice omenirea care din cauza unui nebun, s’a îrtresfîşiat? Pentru totdeauna ar fi condamnate monarhiile, în care voinţa unui singur om, face totul. E ducerea la absurd a acestui regim de guvernare, căci păcăleala este sîngeroasă, cu mult mai enormă decît aceea a imperiului Roman, condus de alt nebun, de Nerone. El cel puţin dădea foc Romei, pentru ca să o vadă arzînd şi la lumina lugubră a acestui incendiu, să evite din lira lui. Dar Nerone, aprindea numai Roma, pe cînd nebunul de azi, a aprins întreaga lume şi sute de oraşe au ars, ca un rug. Şi pe nebunul acesta nimeni mic-l închide; el este încă împărat, el oştile lui le duce şi contra Franţei şi contra Angliei şi contra Rusiei, a Serbiei şi contra noastră duce lupta şi războiul. • • • Cînd un nebuni devine furios şi ia parul ca să te lovească — iai ce poţi şi dai în el. Poate îl compătimeşti, dar îţi aperi viaţa. Tot aşa fac celelalte popoare, cari s'au pus în apărare în contra nebuniei lui Wilhelm, care, vai ! a devenit nebunia teutonă, — nebunia poporului său, care şi el a Inebunit prin contagiune. De doi ani şi mai bine, lupta continuă şi va continua pînă cînd nebunul va fi făcut inofensiv, pînă cînd poporul lui inebunit, va fi readus la starea normală — la simţul realităţii. Const. Hille Noui atacuri respinse pe Olt și valea Prahovei HăzH»oiul nostru Mapele Cuaptiep General COMUNICAT No. 78 31 Oct. C13. Noemb. 1316 orele 7 dim. FRONTUL DE NORD ȘI NORDVEST. Pe frontiera de Vest a Moldovei fl punâ la Predea nimic nou. In valea Prahovei bombardament de artilerie, mai cu seamă In sectorul Sa apus de rîu. S’au respins două atacuri inamice către valea Cerbului (Nord- Vest Bntini). ^ In regiunea Dragoslavele luptele au continuat In tot cursul zilei de ieri; ne-am menţinut poziţiile. In valea Oltului s’au respins toate atacurile inamice pe stingă Oltului. Pe dreapta Jiului, sub presiunea inamicului, am cedat puțin teren la sud de linia Rigioul-Săracineşti. In valea Jiului presiunea inamicului continuă a fi puternică ; se dau lupte violente în regiunea Bumbeşti. La Orşova şi pe dreapta Cernei acţiuni vii. _ •* FRONTUL DE SUD: Nimic nou. * Eroii noştri greu rănit în luptele din Transilvania, mort la 26 Septembrie la Sinaia. ((Fost comptabil al Bănceî Naţionale gan Focaişnî). LOCOT. MARIN IONESCU - v* * ■*’ Declaraţiile regelui Ferdinand — Interalevul acordat de rege, corespondentului lui „Times** —, \ i AcuW hl'iîă'.. Londra şi Paris ne-a adus cometarii apărute in ziarele de acolo asupra declar,ţiunîlor pe care regele Ferdinand le.a făcut IBU Mr. Stanley Washburn, corespondentul lui,,Times"*. ..» Astăzi abia ne-au parvenit ziarele aliate conţinînd aceste declaraţiuni şi ne grăbim să le împărtăşim cititorilor noştri. * Regele a declarat: In momentul în care inamicii noştri fac toate sforţările pentru a interpreta în chip fals atitudinea Roi miniei în acest razboiu, e poate util să spun de ce Romînia a intrat în conflict şi scopul pe care’l urmăreşte. Asemind partea sa de greutate în această vastă luptă, Romînia nu s’a inspirat de maxime cinice şi realiste, ea n‘a trădat puterile Europei Centrale, ea a ascultat de principiul idealului sau national. In toate ţările sínt puternice curente de opinii, cari sint mai mult instinctive,decit politice. In Romînia ca şi in Rusia legăturile sîngeluî şi ale rasseî primează orice alte consideratiunî. Chemarea celui mai curat sînge al nostru romînesc de dincolo de Carpaţii Transilvaniei, a emoţionat tot poporul român dela regele sau pînă la ultimul ţăran. Ungaria a fost duşmana noastră tradiţională pentru că menţinea îrntr’o stare de aservire politică milioane de oameni de rassa noastră. Bulgarii, a cărora armată e puternică şi curajoasă, au constituit pentru noi o ameninţare meridională şi au fost socotiţi, cu titlu secundar, ca un inamic posibil. Contra Germaniei nu a fost la începutul războiului nici o ostilitate, ba exista poate chiar simpatii pentru dînsa„. Economiceşte, Germania a fost un factor important în dezvoltarea industriei noastre, a prosperităţei noastre naţionale. Pentru francezi aveam siprpatiile sîngeluî; faţă de Anglia am resimţit în totdeauna aspectul datorit unui mare imperiu Întemeiat pe dreptate. Pe cînd războiul se prelungea, Romînia începu să-şi dea seamă de punctul de vedere al inamicului. Acest punct de vedere era întemeiat pe principiul după care forţa primează dreptul, iar scopul justifică mijloacele. Micile naţiuni nu există pentru inamic decit în măsura în care ele ajută puterile Europei centrale a atinge scopurile comerciale sau industriale pe cari le urmăresc. Apoi opinia ronfină a fost profund afectată de sforţarea făcută de aceleaşi puteri pentru a erija o teorie de terorism şi de ilegalitate într’un principiu de drept internaţional. Totuşi, viaţa noastră naţională nu era direct atinsă de aceste consideraţiuni. Situaţiunea se schimbă cu durata războiului. Romînia deveni conştientă de sforţările pe cari le făcea inamicul pentru a ne angaja prin intrigi subtile în această luptă şi pentru a ne face să luăm partea potrivnică intereselor noa.în tot decursul anului 1915, atunci cînd Rusia părea învinsă, Anglia şi Franţa păreau oprite, iar Austria, Turcia şi Bulgaria operau în Balcani, românii au rămas fideli instinctelor lor profunde şi au refuzat, cu toate sforţările inamicului să abandoneze neutralitatea lor. Romînia a fost criticată pentru inacţiunea eî pină acum; s’ar citu veni rea In"*—* st tie sune de boboUn ti a RenadolffT: sintem o mică pute-' tenre, avem o mică armată, sîntem înconjurat! de uriaşi. In această situaţie, noi trebuie să rezolvăm o problemă grea,cu o frontieră apuseană lungă de aproape 1.100 de kilometri, care este ea singură mai lungă decit frontul francez şi frontul englez la un loc, cu o frontieră bulgară, la sud, aproape fără de apărare şi foarte aproape de capitala sa şi de o lungime de mai multe sute de kilometri. Cu armatele ruseşti in retragere o intervenţie romînă ar fi avut ca rezultat nimicirea imediată a acestei mici ţări. Romînia a aşteptat momentul cînd putea să lucreze cu siguranţă că poate să se apere şi să primească sprijinul marilor ei aliaţi, n’a aşteptat nici o clipă mai mult. Ea intră astăzi, în rǎzboi, angajând tot viitorul ei pe curajul poporului sǎu şi pe sprijinul economic şi militar al marilor ei aliaţi. O ţară mică, într’un mare rǎzboiu, care promite să dureze cel puţin încă un an e sigură că o să trebue să îndure foarte mari sacrificii interne şi să consume resursele sale. Dar aşa a fost şi este încrederea Romîniei în dreptatea cauzei sale şi aşa a fost şi estecredinţa sa în aliaţii ei, că-şî leagă soarta de-a lor. Serbia şi Belgia au intrat în razboi, fără să ştie cum se vor purta puterile centrale faţă de micile ţări cari luaseră armele contra lor;,ombnia n'are de loc iluzii, căci eu ştiu că duşmanul va face toate sacrificiile ca s'o şteargă de pe harta Europei, cum a şters Serbia şi Belgia. Duşmăniţi e setos de răzbunare contra Romîniei, care a îndrăznit să îmbrăţişeze cauza dreptăţei şi să se lupte pentru a libera pe romînii din Transilvania, aceasta s'a văzut lămurit din cea dinţii lună a razboiului. Bucureştii a fost bombardat zilnic de zeppeline şi aeroplane; sute de femei şi copii au fost ucişi sau mutilaţî pe cînd treceau liniştiţi pe străzile oraşelor noastre neapărate. Inamicul s'a răzbunat astfel contra unor nevinovaţi de justa deriziune a guvernului român. Efectul faptelor sale a fost mare : inamicul a stirnit aci, un resentiment ce a unit în potriva lui naţiunea întreagă şi care face ca să nu fie posibilă Romîniei să accepte pacea fără victorie. Aşa a fost toate ţările cari au intrat in razboiu contra puterilor centrale. * Cu toată sălbătăcia cu care inamicul ne atacă şi cruzimea cu care femeile noastre fără apărare şi copilaşii noştri!' nevinovaţi sunt mai acraţi, guvernul nostru se va sili să împiedice represaliile contra prizonierilor şi necombatanţilor fără apărare. In acest sens au fost, date ordine, trupelor noastre. Uitînd orice provocare anterioară, ele trebue să tratezecui omenie pe cei cari cad în mîinile noastre, căci nu simplii soldaţi, nici poporul nu sînt cei cari trebuesc făcuţi răspunzători de politica adoptată de guvernele inamice. Guvernul român socoate căconduita naţiune!, în acest moment, trebue sfii fie astfel, înalt generaţia ce va urma s’o poată aproba judecind-o fără patimă. In felul acesta guvernul vreasă ducă războiul, deşi politica, inamicilor noştri fac din ce înce mai dificilă menţinerea moderaţiunei printre trupele şi poporul nostru. * Romînii vor rămine legat de cauza aliaţilor. Inamicul nu le vai putea lua încrederea lor in justa Anglie, în Franţa, sora latină, şi în Rusia vecina lor apropiată.Dar romînii roagă cerul ca, cu toate preocupările lor actuale şi enormiele probleme ce au de rezolvit, aliaţii să nu lase cîtuşî de puţin să treacă în rîndul al doilea din mintea lor, chestiunile Romîniei. 4 . Un nou discurs al Ini Bethmann-Hollweg -..................—** ............. Răspunsul presei francese — LYON._ T. f. fir. — (fără dată).—care ar transporta Întreg poporul ,Le Temps“«ocuplndu-se de cel mal german tntr'un razboiu în contra nou discurs al cancelarului german, declară că nu se opreşte decit cu repulziune la discutarea acestui monument de neruşinare şi minciună; acest discurs cancelarul nici n'a îndrăznit săi rostească în public, în faţa Reichstagului, „Le Temps“ aminteşte faptele următoare: 1. Premeditarea războiului. Cine nu vrea să invoace nenumăratele publicaţiunî prin cari de 25 de ani Germania îşi afirma dreptul de a se mări la est şi la vest, poate reţine cel puţin două documente oficiale: întîiul este discursul lui Giolitti, puţin suspect de anti-germanizm, care afirma că în 1913 Germania şi Austria au solicitat concursul Italiei pentru o agresiune contra Serbiei. „ Convorbirea din Noermbrie 1913 între regele Belgiei, împăratul Germaniei şi generalul Moltke. De data aceasta trebue s-o sfirşim. Maiestatea voastră nu poate să se îndoiască de entuziasmul irezistibil germ Fnanței". 3. Pregătirea în vederea războiului Numai Germania a fost pregătită pentru rǎzboiu. Cele trei legi militare din 1911, 1912 is 1913 nu pot fi explicate altfel, dată fiind cheltuiala ce au ocazionat, decit prin voința fermă de a face războiul. Dela 1902—1913 Franța a cheltuit pentru armament 980 milioane, iar Germania 2290 milioane. In 1914 Anglia avea 6 diviziuni, pe cînd Germania 150. Rusia suferea din toate punctele de vedere de lipsă de pregătire, pe care de altfel războiul a şi pus-o în evidenţă. 4. Atitudinea Rusiei. „Temps“ reaminteşte supunerea Serbiei faţă de ultimatumul austriac, supunere datorită sfaturilor pacifice ale Rusiei. El aminteşte de asemenea telegrama trimasa la 29 Iulie de ţar împăratului pentru a‘i propune să supue diferendul convenţiei de la Haga. Wilhelm II n‘a răspuns nimic, şi abia la 30 Iulie, faţă de această tăcere şi de mobilizarea austriacă Rusia a mobilizat cele patru regiuni: Kazan, Kiev, Moscovaşi Odessa. • 5. Atitudinea Franţei şi Angliei. Până în ultimul moment Franţa şi-a ţinut trupele de acoperire la 8 kilomeri defrontieră ceea ce a permis Germaniei să violeze teritoriile franceze încă de la 2 August dimineaţa, înainteaoricărei declaraţii de rǎzboiu. Cît despre Anglia, la 31 Iulie ea aminteaîncă Franţei că nici un angajament n‘o legade ea. La 2 August, după intrarea avantgardelor pe teritoriul francez, ea îşi mărginea încă făgăduelile la protecţiunea coastelor. 6. Declaraţia de rǎzboiu. Toate declaraţiile de rǎzboiu, contra Serbiei, Rusiei, Franţei, Belgiei, au porniţi din Berlinşi Viena. Declaraţia de rǎzboiu contra Franţei era în aşa grad cu neputinţă de motivat, încît n‘a putut să se baze,ze decît pe o invenţie mincinoasă, recunoscută apoi ca falsă deînseşi autorităţile germane. „Le Temps“ aminteşte, terminmd, cuvîntul pronunţat de Jaurăs cînd ieşea de la preşedinţia consiliului, în ziua morţii lui: — Dacă am fi noi în locul guvernului francez, nu văd ce-am putea face mai mult, pentru a evita războiul. Realegerea lui Wilson supără pe german iROMA, 29 Octombrie. — Se telegrafiază din Londra că impresia generală despre raporturile intre Statele Unite și Germania este că, In urma realegerei lui Wilson, Germania va fi obligată să-și schimbe atitudinea, dacă nu voește să se găsească în conflict cu America. Această impresie e întărită şi de limbagiul întrebuinţat de ziarele germano-fite şi de ziarele în limba germană din Statele Unite. Ele scriu că Wilson, sub masca neutralităţi, a fost şi este un duşman neîmpăcat al germanismului şi un prieten credincios al înţelegere!. Toate actele sale arată aceste tentieţi prea vădite. El a îndreptăţit şi înlesnit trimiterea armelor şi muniţiunilor la Aliaţi; el a cerut rechemarea ambasadorului austriac la Washington; el a expediat la Berlin pe ataşatul militar Papen; el a trimis Germaniei o notă jicnitoare; el s’a eschivat ori de cite ori a fost vorba să propue pace. Dacă purtarea lui din aceste ultime săptăminî a fost ceva mai rezervată faţă de Gemania, aceasta se datorează situaţîunei sale aşa de delicată in ajunul alegere! şi, mai ales ternarei unei opoziţiuni şi mai dîrze din partea alegătorilor germano-americani. In adevăr dacă germano-americanii au votat pentru Hugues, nu afi făcut-o din simpatia pentru acest candidat ci din ura împotriva lui Wilson. Ziarele germane din New-York şi Filadelfia işi varsă necazul pentru realegerea lui Wison, formulind ameninţări străvezii la adresa preşedintelui. Ele spun că dacă Aliaţii sper că Wilson, simţindu-se de acum tare şi mare pe scaunul P*12 3 4** denţial va arunca masca, rezolvînd chestiile pendinte, ca de ex. acea cu submarinele, în favoarea înţelegerei, se înşeală. Telegrame din Paris şi Londra vestesc că opinia publică franco-engleză prevede că atitudinea Statelor Unite se va pronunţa in mod hotărlt pentru cauza libertăţei şi a dreptului Această impresie domneşte şi în cercurile politice din localitate. ____(A. T. I.) Războiul , . Romnilor PRESA FRANCEZA DESPRE OFENSIVA ROMINA PARIS, 31 Octombrie. — întreaga presă franceză Înregistrează cu satisfacţie succesele repurtate de armata romînă şi arată în ce măsură ofensiva, mai cu seamă in Dobrogea, este un important factor, spune „Le Petit Journal“, în lupta în curs, pe cîmpul de bătaie bateafile»iFelul cum bulgaro-germano-turciî dau înapoi în Dobrogea, lasă să se spere, spune „L’Echo de Paris“, că vitejii aliaţi romîno-ruşi vor robia în curînd Constanţa şi calea sa ferată. . „Le Gaulois“ doreşte ca unirea în idei şi sforţări, stabilită între statele majore român şi rus să fie din ce în ce mai strînsă şi prin urmare, mai rodnică în rezultate strălucite, (Havas). împrumutul francez MANIFESTAŢIA DIN CAMERA PARIS, 31 Octombrie. — Rezultatul Împrumutului francez, proclamat in Cameră, a provocat o impunătoare manifestaţie a tuturor partidelor, cari au ţinut să arate ţărei admiraţia lor şi să se închine in faţa măreţei sforţări financiare făcută cu o deplină încredere de întreaga naţiune. ^ * Acest mare act de patriotism arată voinţa fermă a Franţei Întregi de a continua războiul pînă la victoria Anală. (Haas) Războiul Romîniei Motivele ofensivei austro-germane pe frontul Munteniei — Situaţiunea forţelor germane şi posibilitatea unei noui ofensive împotriva frontului romînesc — Apreciind după operaţiunile din ultimele 10 zile şi după încăpăţinarea cu care duşmanul atacă de preferinţă frontiera de Nord a Munteniei, rezultă în chip neîndoios că pe această parte a frontierei noastre nădăjduieşte probabil să obţină rezultate cu urmări mai importante în acţiunea ofensivă contra României. Atacurile de pe frontiera de Nord a Munteniei coroborând însă cu bombardamentul violent, care sporeşte zilnic in intensitate pe tot lungul Dunării, evidenţiază şi mai mult că această linie de frontieră intră cu imai mari avantagii în calculele statului major austro-german. Aceasta e de sigur şi espiicaţiunea faptului că, în vreme ce unanimitatea trupelor pur germane sunt masate la frontiera nordică a Muntenii, pe frontul Moldovei Germanii s’au mulţumit numai să încadreze trupele austro-ungare cu elemente germane, reduse şi ele la minimum posibil şi cu singura menire de a menţine în poziţiuni trupele austriace. Aşa fiind, frontul de Nord al Munteniei, din cauza posibilităţii de legătură imediată în operaţiuni cu Dunărea, rămâne deci deocamdată frontul cel mai important al războiului nostru. Acţiunea pe frontul dobrogean O menţiune deosebită mai este de făcut pentru frontul nostru Dobrogean, unde trupele aliate reculegtndu-se, — după retragerea la care am fost siliţi în faţi unui inamic veşnic superior numericeşte, — au Înaintat simţitor spre Sud, fără să Intimpine o prea mare resistenţă. In această retragere spre Sud, inamicul a lăsat şi de astă dată urmele vizibile ale războiului salba-, tec, pe care-l duce împotriva noastră. Urmele civilizaţii tautono-bulgară se cunosc şi astăzi in cenuşa satelor şi oraşelor noastre, incendiate de inamic în retragerea lui grăbită. Solidaritatea de rasă s’a manifestat însă şi de astădată sub forma unei preferinţe sălbatice pentru incendierea mai ales a satelor remiceşti de pe malul Dunării, în vreme ce procentul incendiilor e simţitor redus în satele bulgaro-nemţeşti de pe malul Mării Negre, unde aripa dreaptă inamică pare a-şî fi infrinat mai ales avântul incendiator. Succesul rezistenţei noastre Dar cu toate atacurile indtrjite ale inamicului pe frontul de nord al Munteniei, rezistenţa noastră continuă şi e atît de solidă şi aşa roică, incit austro.germanii nu-şi pot opri manifestarea unei, surprize care se oglindeşte de altfel şi în presa lor. Ea se vede silită să recunoască în public succesul rezistenţei romineşti, carp ţine în loc mrrsutinte al armatelor generalului Falkenhaym. Astfel, ziarul „Voralberger Tagenblatt", ocupîndu-se de luptele pe frontul Transilvaniei, spune că „într’adevăr romînii se luptă cu cel mai mare curaj, confirmînd valoarea pe care istoria le-a recunoscut-o”. Un alt ziar inamic, „Grauer Tageblatt", recunoaşte că „Înaintarea austrogermană s’a oprit din cauza solidei rezistenţe romîneştî”. Fără îndoială, însă, că austro-germanii vor repeta încercarea de a infringe solida noastră rezistenă;dar e de văzut dacă ar reuşi si ‘■■ri*» mai ales nu se vor fringe iarăşi, de aceeaşi „solidă rezistenţă” rominească, sforţările lor de a pune stăpînire pe Dunăre, pe grinarul şi pe izvoarele noastre de petrol de a căror lipsă astăzi se resimt în deosebi. Consecinţele ofensivei germane pe frontul român De consecinţele primei lor ofensive împotriva Romîniei, s-au resimţit imediat; dezorganizându-şi vechile fronturi, ca să poată trimite trupe împotriva noastră, germano-austrobulgarii au înlesnit victoria franceză dela Verdun, marele succes italian de pe Corso şi cea dinţii mari,tare simţitoare a generalului Sarail pe frontul dela Salonic. Incercind deci o nouă ofensivă în contra Romîniei, puterile centrale ar fi obligate la repetarea operaţiunea de degarnisire pe celelalte fronturi, operaţiune care — ţintnd seamă de experienţa recentă de la Verdun şi Carso — ar pune Austro-Germania în situaţiunea de a alege între un succes cu totul indoelnic pe frontul romînesc şi deschiderea perspectivei pentru aliaţii noştri de a merge repede spre Sofia prin Macedonia şi pe frontul de la Carso spre Fiume. Aceasta bineînţeles în afară de celelalte consecinţe cari le-ar putea avea pentru austrogermani de garnisirea frontului francez, la care lipsa de rezerve i-ar obliga desigur in cazul unei noui incercări de presiune puternică pi frontul romînesc. In conclividune şi din cercetarea tuturor acestor consideration!, se lămăreşte — chiar şi pentru cel mai puţin cunoscători a! situaţîunei militare — că oricite sforţări ar mai intenţiona austro-germanii împotriva noastră, succesul nu piui e cu putinţă de partea lor, fiindcă războiul le până acum i-a redus la situaţia mea de a nu mai putea face grupării de forţe importante pe un front, fără să aibă de suferit infringeri imediate pe celelalte fronturi. Aceasta fiind deci situaţiunea din prezent a inamiculuui, în raport omosibilitatea unei noul ofensive la mutra frontului romînesc, din punctul nostru de vedere putem moata criza trecută. v-* Eroii noștri Locot. CH. I. N. BECHERESCO1) din rezervă, reg. 30 infanterie. Avocat, originar din com. Băilești-Dolj, j I ii—,....................................................................................... ** '■ Ne daţi voel Ne daţi voe să atragem atenţiunea celor un drept asupra făptuiţii că unii din cei cari se duc să caute lemne, se aleg cu ghionţi şi palme? La depozitul Anglo-Român din şoseaua Viilor, plutonierul Clteanu Emanoil, a tras unui băiat, copil Încă, bolnăvicios, o palmă, cu care n’ai lipsit mult să-l răpus * Ne daţi voe să întrebăm ce se face cu taxele de înscriere la universitate plătite de studenţi cari se află acum pe front ? Li se vor ţine in seamă acesta taxe ? * Ne daţi voe să ne facem ecoul linui cititor care propune ca toate persoanele, şi desigur că o vor face cu plăcere, să fie puse în stare de a împleti lucru de lină pentru soldaţi, punlndu-li-se la dispoziţie materialul prim? Ne daţi voe să reproducem pllngerea unui cititor că primeşte corespondenţa adnotată de cenzura poştei ? Ştim că unele adnotări sunt foarte spirituale, altele rezonabile şi că e o sarcină ingrată să citeşti proza adesea inutilă pe cari unii nu se pot impedeca de a o fabrica chiar şi pe aceste vremuri, dar asta-i slujba şi e fără drept de comentar". GURA PĂCĂTOSULUI Thermometrele In Franţa nu mai erau thermonmetre. Se sfîrşise stocul de peste 500.000 bucăţi, iar fabricarea lor fiind o specialitate germană, nu avea de unde să se reaprovizioneze. S’au cumpărat din America, dar nu au avut preciziunea lor germane şi erau de trei ori mai scumpe. Atunci ce au făcut francezii? Au căutat dacă printre prizonierii germani nu se găsesc lucrători thermometriişti. Au găsit şapte, toţi din Saxa. I-au adus, i-au instalat într’un atelier special şi, acum, aceşti lucrători lucrează sub ochii mai multor lucrători francezi aleşi printre cei răniţi, cari obură modul de preparare şi să le afle meşteşugul. . Industria fabricăreî thermometrelor a încetat acum de a mai fi o specialitate germană; au ajuns lucrători! francezi mai dibaci ca specialiştii germani. Oare nu s’ar putea şi la noi face la fel? Lipsă de industriile cele maî necesare avem, prizonieri austriaci şi germani avem berechet. Atunci ce ne mai lipseşte? Nimic decît un om de iniţiativă care să facă recensămintell meseriaşilor specialişti cari se află printre prizonierii noştri germani, austro-ungari, bulgari sau turci. Dar pentru aceasta se cere şi spirit de organizaţie. Aci stă greul.