Adevěrul, aprilie 1923 (Anul 36, nr. 12000-12027)
1923-04-01 / nr. 12000
i C Duminică 1 Aprilie 1923 Ami xxm No. 12000 noii incempi«ro]~Tn toata Ora 2 Lei exemplarul in străinătate Adevĕrul fondatori / AL. V. BELDIMAN 1888-1897 fo piuat ORI . CONST. MILLE 1897—1920 Guvernul şi legea chiriilor Un sistem periculos . Actualul ministru al justiţiei a pricinuit guvernului oformidabilă încurcătură anul ■trecut, când a prezentat parlamentului legea chiriilor. Iată însă că d. Florescu recidivează. :Anul acesta o încurcătură identică e provocată de felul cum e modificată legea. Şi dacă încurcătura ar fi numai pentru i guvern, faptul n’ar prezenta mare importanţă. Dar legiferarea d-lui Florescu stârneşte în ţară o agitaţie profundă, mobilizează şi pe chiriaşi *şi pe ■proprietari, pune faţă în faţă aceste două categorii de cetăţeni pe cari le aruncă una împotriva alteia într’o luptă îndârjită. Proprietarii întrevăd posibilitatea de a smulge noui avantagii în folosul lor, pe lângă cele obţinute la Senat. Chiriaşii, la rândul lor, se văd ameninţaţi să piardă şi ultimele măsuri de protecţie legală pe care Statul a găsit cu cale să le ia în favoarea lordintr’un interes de ordine socială. Şi astfel, diletantismul legiferator al ministrului de justiţie aruncă ţara într’o agitaţie din cele mai periculoase. Nu tăgăduim că legiferarea într’o materie ca aceasta, care atinge direct interese din cele mai sensibile, e cât se poate rde dificilă. Chestiunea locuinţelor este pentru chiriaşii săraci o problemă vitală şi Statul î nu poate să se dezintereseze de ea, lăsând-o la libera tranzacţie. O asemenea soluţie ar aduce r după ea tulburări din cele mai grave. Pe de altă parte, nici interestele proprietarilor nu pot să fie desconsiderate. Există, in adevăr, şi unii proprietari cari sunt pur şi simplu speculaţii de chiriaşii mult mai bine situaţidecât ei. Relaţiile dintre proprietari şi chiriaşi prezintă un adevărat labirint de cazuri felurite, în care e foarte greu de găsit norme şi reguli precise corespunzând unui concept de dreptate măcar aproximativ. Dar tocmai fiindcă aşa stau lucrurile, şi tocmai fiindcă problema e aşa de delicată, guvernul n’avea decât două posibilităţi . Sau să menţie regimul actual pe baza căruia se statornicise, de bine, de rău, un echilibru, prelungind pur şi simplu legea în vigoare . Sau să studieze chestiunea în mod amănunţit, cercetă, meticulos sub toatg^—*«j5orturile, luând în coinsideraţie toate cazurile posibile şi alcătuind în consecinţă o lege complectă care să satisfacă interesele legitime fără să atingă marele interes social al proteguirii chiriaşilor nevoiaşi. In loc de a alege una din aceste două căi, guvernul a lăsat pe ministrul de justiţie să alcătuiască o lege incomplectă şi rău studiată şi să o arunce Corpurilor legiuitoare, pradă tuturor intereselor contradictorii reprezentate în parlament. Lipsită de autoritate, ca orice operă de diletant, legea a stârnit împotrivă-i nenumărate asalturi, pornite toate din interese speciale şi lăturalnice. De fapt, din comitetul delegaţilor mai întâi, şi din dezbaterea Senatului apoi, proectul a ieşit complect modificat, şi alte modificări sunt de prevăzut la Cameră. Vom avea astfel o lege improvizată, cârpită, ieşită din împreunarea capricioasă a celor mai felurite interese. Şi cum proprietarii sunt mai bine reprezentaţi în parlament, fie direct fie prin exponenţii intereselor lor, chiriaşii sunt aceia cari rămân sacrificaţi de pe acestei legiferări. urma Fără îndoială, guvernul a fost rău inspirat atunci când a lăsat pe autorul boclucului de anul trecut să înrăutăţească şi mai mult situaţia chiriaşilor cu boclucul de anul acesta. Intr’o materie aşa de delicată ca aceea a raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, nu se legiferează la întâmplare şi cu iureşul. Ultimul avertisment Ultimele turburări antisemite din Iaşi, au întrecut toate tristele incidente înregistrate pe nfi la ele. Templul Universităţii a fost prelabat, pentru ca într’ânsul să se puie A cale dezordini şi devastări. Templul Universităței a fost profanat, pentru ca tntr’ânsul să se fiarbă buruiana urci şi să se găsească micBraecla pentru a se turbura liniştea, Haja şi a se păgubi avutul, unei bopulaţiunl paşnice şi liniştite. Am Spune că e o ruşine dacă nu .am 11 convins tn ultimul timp că k«temenea constatare ca şl Indignările morale cele mai Justificate, nu impresionează pe nimeni la SOI. «■ o molimă morală care se Întinge, matea decât ciuma bubonică, deoarece aceasta atinge numai tru-pul, pa când cea dintâi omoară soli oţele.ar autorităţile parlamentează. Arestaţi! sunt făcuţi scăpaţi. Torbrarătorii ordinar sunt trataţi de eţei. Oamenii înarmaţi cari atacă o populaţie dezarmată se cred In asemenea condiţiona curajoşi Cei jdatori să suprime turburările şi să .snenţie ordinea, le inontajează pe inele dintâi şi nu se sinchisesc de Tt»* te dona. Cam am spus, e o “mă grea care s’a Ivit Ea bândeocamdată amul tn câteva Dar, cum o carantină nu se şi măsuri de a o combate ! Ura, amenință să se întindă teeă ravagii alteledecât nu și capelele evreilor. Voi prevenim pe șehd guvernului, rău Informat de subalternii săi, e la eroare de ministrul său de ie, care are legături de complicitate cu turburătorii, după cum au afirmat in Cameră, In fine e rău perrit de ministrul de Instrucţiune, % căra! Inimi e in lagărul antiselett ■ *v - - -Si aci nu e vorba numai rde o brutalitate contra populaţiei evreeşti, el e vorba de o crimă contra tineretului studenţesc, Indus In «oare, rătăcit şi de numele căruia mâine se Vor servi, cum s’au servit ln 1007, toţi derbedeii, Jefuitorii şi eriminaţiii pentru ei şi exercita neagra lor . Ultimele turburări dela Iaşi ni se bat a fi ultimul avertisment dat imvemului. Din cercările lui se atranţii acum pentru a nu ştiu câta oară, că va proceda cu energie şi va chema la răspundere, nu atât pe făptuitorii tulburărilor cât pe autorii morali. Aşteptăm ca cel puţin de astădată faptele să corespundă Vorbelor. E un joc salvarea nu numai a ordinei prezente, ci mai ales a sufletului tineretului, adică al fcenerajiucei yiltoaw., ^ AD. Vim Iosif Nădejde NAZBATII Vă iubesc ! Când s’a auzit In oraş de legea chiriilor pe care dulcele nas de altădată al tutelar mahalalelor, scumpul nostru Jeantehas, o pregăteşte pentru popularea parcurilor şi trotuarelor bucureştene, femei, bătrâni şi copii s’au dus să se jeluiască la poarta d-lui ministru. Cum a auzit d. Jeantehas a pornit grabnic cu automobilul înaintea poporului şi i-a vorbit aşa: „Fraţilor, nu vă fie teamă, sufletul meu care de 30, cami sunt trei decenii, sufere cu voi, nu vă va părăsi nici acum! Voi merge cu sufletul mereu lângă voi şi n’o să fiţi singuri ! îmi pare bine că-mi daţi prilejul fcă vă asigur de iubirea mea, fiindcă ştiut e că iubirea la nenorocire se cunoaşte. „Ural, fraţilor, vă iubesc şi să trăiţi“. Aşa a vorbit naşul nostru. «PjNWiPMWMT-yj ! Citiţi „Adevar Literar” Conferinţa pe care a ţinut-o Joi seara la Fundaţia Carol, marele filosof şi sociolog francez, d. Bougie, a avut, printr-o curioasă coincidenţă, un caracter de mare actualitate pentru ţara noastră Tratând despre „Renan şi tinerimea universitară“, distinsul profesor al Sorbonei a căutat să arate în ce a constat şi constă marea valoare a lui Renan pentru tineret şi a găsit pentru aceasta o singură formulă, clară ca înnsăşi gândirea franceză. Marele merit al autorului Vieţei lui Isus, al celebratei istoric al Originelor creştinismului, iată de tineret, a fost, că i-a inspirat acestuia şi-i inspiră încă, prin opera sa, setea de ştiinţă. Ni se pare că aceasta-i prima datorie, ci cu mai înalte daturie, a oricui vroeşte să fie dascăl şi călăuză tineretului, ca să-i inspire acea dragoste, acel dor, acea sete de a cunoaşte, de a şti. Şi tot aşa ni se pare ca este cea mai mare abaterede la această sacră datorie, când un profesor, când profesori, se uită atât de mult, încât lasă tineretul să creadă, să fie convins, că fiindcă e tânăr, fiindcă are titlul de student, ştie mai dinainte toate, poate tranşa toate problemele, cu siguranţa tocmai a acelora cari nu s’au lovit nici odată de dificultăţile ştiinţei. Nu se poate imagina greşală, crimă mai mare, de cât acest păcat contra spiritului care trebue să anime tineretul. Cum să se poată aprinde într’ânsul dorul de ştiinţă, dorul de acea muncă perseverentă şi nelimitată, care este necesară pentru a pătrunde în ogorul ştiinţei şi a-l cultiva, când se hrăneşte într’ânsul credinţa că poţi să ştii, înainte de a cerceta, şi cerceta înainte de a învăţa, convingerea că este stăpân pe soluţiunea celor mai grele probleme dintre problemele cari ele, însele încă plutesc în vag, cu cari cei mai de seamă savanţi se străduesc încă, fără a putea spune că li-au dat de rost. Problema rasselor de exemplu, una dintre cele mai vagi, mai nesigure, mai cuprinzătoare în acelaş timp, nu e tranşată oare la noi în această clipă, dacă nu cu argumentul filosofic şi istoric, apoi cu argumentul peremptoriu şi fără replică al forţei brutale? Tristă apariţie, care impune profesorilor celor cari au răspunderea înstrucţiunei acestui popor, o revizuire de conştiinţă. Nu mă gândesc numai la profesorii cari au parte activă la mişcările şi turburările la cari asistăm de un timp încoace, ci şi la acei profesori şî intelectuali, cari se consideră cu durerea şi moartea în suflet, dar cari prin pasivitatea lor, sunt şi ei ■complicii involuntari ai acestor turburări-Căci nimic în lume nu ne va face să credem că tineretul nostru e mai puțin accesibil spiritului moral al unui Renan, în care, acum a arătat de Bougie, şcoala idealistă şi chiar romantica germană, s’a unit cu geniul francez, pentru a da o sinteză conformă celei mai splendide tradiţii franceze, decât spiritului acela care decurge din acea pseudo ştiinţă germană clocită şi născută in epoca wilhelmină şi exaltată de pătura reacţionară care nu se poate mângâia, nu atâta de dezastrul intrau,gerei, cât de dărâmarea autocratismului militaNimic în lume nu ne va face să credem că intoleranţa crucei încârligate a lui Ludendorff, ar găsi mai mult ecou în sufletul tineretului nostru, de cât idealismul atât de limpede, de cât învăţătura aceia, plină de toleranţă şi dragoste de libertate, a soarelui şi blândului Renan, de cât credinţa lui fără de margini, în puterea adevărului şi pilda lui reconfortantă, că munca în ogorul ştiinţei, e într’adevăr, după vorba lui Cicero, hrana tinereţei, singura hrană potrivită pentru aceasta şi desfătarea bătrâneţei. Cum pentru om ştiinţa este cea mai mare putere, ea este şi pentru naţiuni. Adevărul acesta e străvechi, înainte ca Marx să’l fi spus, i-a spus Francis Baco, şi înainte cu mult de acesta, proverbele lui Solomon au spus’o: ,,Cu ştiinţă se umplu bolţile cu toate comorile cele mai scumpe şi mai plăcute, căci bărbatul înţelept este puternic şîbarbatul—ştiinitvi tiitareşte puterea“. De aceia în slujba Patriei, tinereţii nu poate avea un rol mai nobil şi în acelaş timp mai util, decât acela de a studia. B. Brănişteanu , Cu prilejul conferinţei d lui Bonglé |SIBH Cfep,„ASTILA» OUiBU" Chestia zilei La Alba-Iulia d-nii MANIU şi VAIDA nu reprezentau Ardealul, ci au lucrat din Interes personal. . ./ „Viitorul" 3* D-l HORTHY (grav): îmi pare bine că ai restabilit adevărul istoric. D-l IONEL BRATIANU (fericit): Sunt încântat că am reuşit să obţin aprobarea Dv. ! O ţară pnmejdîoasa Cea mai primejdioasă, foarte primejdioasă pentru noi. Ştiţi care-i ? Dar înainte de-a vă spune care-i aceia să scot din număr pe cele ce cred că le bănuiţi dar nu’Şi cel puţin nu’s în măsura socotită de unii. Nu-s deci nici Bulgaria şi nici Ungaria, ajunse astăzi cu mult prea mici faţă de noi şi într’un hal care nu le îngădue să constitue un pericol iminent şi eminent pentru un vecin de talia României mari Nu-i nici chiar Rusia bolşevică pentru o mie şi unul de motive dintre cari voi pomeni numai câteva : ţăranul nostru are pământ, lucrătorul câştigă binişor, clasa dominantă huzureşte în autocratism şi în fonduri, căpătându-le pe amândouă cu o extremă uşurinţă, numărul cetăţenilor conştienţi şi hotărîţi să schimbe această stare de lucruri a celor de sus e extrem de mic şi de timid, etc. Pe unde voiţi dar să intre bolşevismul şi la cine să prindă ? De aceia conduita guvernului trecut iata ‘de comunişti şi de socialişti,, şi a celrii de astăzi faţă de bietele victime pe care le-a primit moştenire la Doftana şi în alte puşcării a fost şi este ceva de domeniul patologiei ca să nu zicem mai rar». ■ •'.'■■... ■■■ ■ Dar să n’o lungim. Care-i deci ţara cea grozav de primejdioasă pentru noi ? Statele Unite ale Americei de nord. Şi iată, de ce. Trecem peste faptul că e o ţară de legi aplicate cinstit, de libertăţi politice si religioase duse la extrem, de munca şi de ordine fără baionete, căci lucruri de acestea nu ne mai impresionează astăzi, fiindcă alţii le au şi noi nu le avem.Ceia ce-i remarcabil, dureros şi primejdios acolo pentru ţara noastră este că românii americani cer să li se îngădue şi lor de a-şi trimite reprezentanţi în parlamentul României, iar dacă o cer este că America le-ar îngădui până şi asta, ca ei străini în ţară străină, străini proaspeţi, să aibă totuşi putinţa să-şi aleagă deputaţi pentru patria lor de origină. Cu cât mai lesne Ii s’ar îngădui dacă ei ar constitui o minoritate etnică să şi-i trimeată la Washington. Insă Ii s’ar da chiar voe să aleagă în America pentru Bucureşti! Ei bine, ’deşi ne desparte de ea două părţi din Europa si întregul Ocean Atlantic, pilda asta de tolerantă si de libertate ne izbeşte, drept în piept si e subersiva mai dihai 'decât cere 'ie la Moscova. -' diMj-v -t- :■ Index 4 Articolului din „Constituţie” cu privire la gâtuirea presei i-au crescut ghiarele* după votare, In cursul nopţii... ...Nu ne mirăm, ştiute, doar, ca ase cresc de obiceiu ghiarele morţilor ! Succesiunea la guvern D. N. Iorga, împotriva unui guvern Averescu Toată lumea fiind de acord că guvernul liberal e pe sfârşite, cercurile politice discută chestia succesiunii. Cine să vie la cârmă după liberali? Se ştie că una din combinaţiile puse înainte este aceea a unui guvern Averescu. * D. N. Iorga este pentru un guvern de tranziţie, dar nu admite ca el să aibă în frunte pe genieralul Averescu. Iată ce scrie d. N. Iorga în Neamul Românesc de aseară: „Tabere de războia civil îşi stau furioase în faţă, cam dala 1888 nu s’a mai văzut în România. La 1888 Regele Carol a tras consecinţa firească a situaţiei. Nu se poate chema la putere pentru o operă de răzbunare gruparea care a întrebuințat toate armele tulburării şi anarhiei pentru a dărâma un Guvernși Regele Carol a chemat, pentru câtva timp, până la desmeticire, pe junimişti, un mic partid cultural şi legal. Mulţi cred că acesta ar fi rolul dualităţii Averescu-Argetoianu. Dar atunci Guvernul dela 1888 ar fi trebuit să cheme pe beizadeaua Grigore Sturza dela Şosea, care avea o frumosă barbă roşie, era om straşnic şi fusese Puşă la Turci. „Şi Regele Carol n’a făcut aşa". După cum se vede criza de guvern e virtualmente deschisă- Vom vedea care va fi hotărârea Palatului şi ce atitudine vor lua partidele de opoziţie. Din râu naşte binele de. G. COSTAFORU Şi înfruntăm râul şi... spre ideal înainte! Această mângâietoare zicală se va adeveri acum din nou. Răul, cu paşi repezi, progresează. Dovadă e că toţi îl văd unde e, ceea ce până acum nu era. Răul stă sus, la Palat acolo de unde se dă puterea guvernelor şi — ceea ce e şi mai grav — pe lângă putere, şi impunitatea, lipsa de orice răspundere. Oare nu se ştia aceasta până acum? Cum de nu! Dar, dacă oamenii noştri politici între ei, şi între patru ochi cu noi, conveneau la acest adevăr, ei nu-şi manifestau însă această părere în public, fiindcă, de!... şi ei aşteptau puterea dela cel ce o dă şi nu voiau să se strice cu dânsul. Am ajuns la punctul când oamenii noştri politici, — afară de doi, — spun adevărul pe faţă, când ei în vileag declară pe rege răspunzător de situaţie. Aci e progresul. D’aci, urmarea depinde numai de atitudinea regelui. Dacă el nu va da înapoi, oposiţia unită va înainta repede şi energic. De unde înainte nu întâlniai decât regalişti, ca mâine, nu vom mai găsi decât republicani. Aşa e ţara: sare de la o extremă la alta. Aşa ne e şi clima: ori, zăpadă şi ger,azi, soare fierbinte şi praf. * Regele are în vinele lui sângele Hohenzollernilor. Această moştenire multiseculară nu se poate schimba Hohenzollernii cu regimul constituţional nu se pot împăca, chiar dacă ar vrea, chiar dacă, cu toată buna credinţă, ei JURAEI pot, ca regele Carol, să facă o concesie aparenţelor; în realitate însă rămân tot monarhi autoritari, samavolnici, absoluţi. întreaga Domnie a răsposatului rege atestă ceea ce, după atâţia alţii, spun şi eu. Regele Ferdinand e de o fire mai deschisă, mai autoritară, mai violentă. El nu se va pleca. Ca unchiu său, împrejurărilor şi chiar oamenilor, atunci când ..împrejurările cer aceasta. El va persevera până... la sfârşit. El ştie pe poporul nostru blând şi supus; ştie armata disciplinată, iar pe sutele de generali care o comandă îi ştie pe toţi fără nici o excepţie arhi-regalişti. Da, aşa este... azi; dar mâine? tot aşa va fi? A fi profet, mai ales profet de rele, nu-mi es de plac, îmi iubesc ţara; sunt convins că ea a ajuns în acel stadiu când nu mai poate suferi jugul. La acest progres contribuie mult şi alipiţi noştri fraţi.Absolutismul pe care regele ni-l oferă acum sub momeala Constituţiei brătieniste, nu se va putea statornici-Deşi sunt însă un republican deplin convins, — datorită în mare parte chiar actualului nostru rege precum şi celui viitor, — totuşi nu cred că simpla formă republicană ar ajunge ca să prefacă răul de acum în binele la care aspirăm. Nu/ Forma importă puin; fondul e totul. * * # Fundamnentul răului de care tara suferă stă în excesul de centralizare. Descentralizarea, adică micşorarea puterii de la centru pentru a fi împărţită în tot restul tării, « IACA REMEDIUL. . . (Citiţi continuare in pag. II). Cronica săptămânală de CONSTANTIN BACALBAŞA V gr. Bucureştii de altă dată LXI de cei din urma doi ani ai marelui guvern conservator predat de către Lascăr Catargiu, a început procesul de disoluţi® care a condus treptat, la dispariţia partidului conservator din viaţa publică a României. Cu toate că acest partid avea în sânul său personalităţi numeroase de marevaloare, oameni culţi, oameni de talent, oameni superiori din toate punctele de vedere, ambiţiunile personale şi vânătoarea întâietăţei i-au aruncat pe unii asupra altora,, s’au învrăjbit până ce partidul însuşi, anemiat prin toate aceste frământări, a pierdut în ţară ori şi ce autoritate morală. In sânul partidului conservator s’au manifestat cu hotărâre doua curente: unul reprezentat prin vedine f elemente conservatoare cărora era alăturat Mare parte din tineret precum Nicolae Filipescu, Ionaş Crădişteanu etc., celă’alt curent reprezentat prin gruparea junimistă în frunte cu Petre Carp şi susţinut de mare parte din tineret.. Lascăr Catargiu era bătrân, aşa că succesiunea şefiei se putea deschide în fiecare zi. Re linie, spre a urma lui Catargiu în mintea partidului erau patru oameni: din partea vechei ramuri „conservatoare ■erau Alexandru Lahlovari, Gheorghe Cantacuzino şi generalul Gheorghe Manu, iar din partea junimiştilor era Petre Carp- De pe acum se dedea lupta pentru ca organizaţiile partidului de prin judeţe să fie câştigate unuia sau celuilalt din cele două curente. ... Petre Carp nu era de loc organizator sau elector, dar Alexandra Marghiloman, ministrul justiţiei şi Veniaminul lui Petre Carp, lucra neobosit pentru triumful cauzei junimiste. D-l Marghiloman lucra astfel şi pentru propria d-sale cauză fiindcă ştia bine că Petre Câmp, la rândul său, îi va trece şefia partidului. Pe faţa d-luîAlexandra Marghiloman se ridica însă Nicolae Filipescu. Nicolae Filipescu, avea şi el vederi pentru viitor. El ştia că şefia lui Petre Cam© însemna după aceea şefia lui Alexandra Marghiloman, ceea ce vroia să zică cum că — afară de accident —şefia partidului conservator era arvunită pentru Cel puţin 30 de ani. Adică o viaţă de om. De aci o duşmănie de moarte între cei doi moştenitori presumtivi sau posibili. D. Marghiloman începe să organizeze comitetele junimiste prin provincie. La Iaşi junimiştii domină, la Buzău comitetul partidului este marghilomanist, la Craiova graţie tinerilor, comitetul este junimistificat. Şi tot aşa mai departe. La Galaţi se întâmplă chiar un mare scandal. Acolo în fruntea partidului erau doi porifei vechi conservatori şi electori puternici mai ales. Aceştia erau C. Resu şi Gogu Robescu. Unul primar cel l’alt prefect, sunt implicaţi într’o afacere scandaloasă de mită. Alexandra Marghiloman în calitate de ministru al justiţiei, dă ordin parchetului ca să procedeze cu toată energia şi să nu cruţe pe cei doi corifei. Se înţelege că motivul aparent al aefitatol era : moralitate publică ce trebuia satisfăcută, dar în acela timp mai era şi motivul politic. Cu ruina tei Resu şi acei Robescu se ruina şi întâietatea politică a vechilor conservatori la Galaţi. In fruntea partidului ar fi venit, fireşte alte elemente, cari erau elementele junimiste. Lupta între cele două ramuri ale partidului conservator se înveninează zilnic. Un corifeu vechi şi conservator care cel d'întâi deschide lupta în potriva junimiştilor este Grigore Păucescu, distins avocat şi a însemnat om politic! Din cauza acestei rivalităţi Păucescu a fost chiar silit să părăsească partidul conservator Pe când în sânul partidului conservator se dedea această luptă distrugătoare, partidul liberal asalta guvernul cu cea din urmă înverşunare. Liberalii atacau pe conservatori pe o mulţime de chestii, precum : demisia ofiţerilor de cavalerie, legea maximului, liga Culturală, afacerea Breitling de la Galaţi, (Resu Robescu) legea minelor etc. etc. Grigore Brătianu preşedintele Ligei Culturale murind subit în fruntea acestei societăţi a fost ales V. A. Ureche cunoscutul profesor de Istorie dela facultatea de litere din Bucureşti. Ureche era membru al partidului liberal. Deci Liga putea servi ca armă de luptă în contra guvernului. Pe mijlocul acestor frământări s’au făcut în ţară alegeri comunale generale. In Capitală opoziţia este bătută, dar din 32 oraşe, capitale de judeţ, ies învingătoare 8 oraşe principale. Acest succes al opoziţiei este socotit drept o indicaţiune suficientă cum că guvernul nu mai e susţinut de opinia publică. Deci se şopteşte, cum că de acum zilele guvernului sunt numărate. Liberalii pretindeau că şi în Bucureşti victoria lor ar fi fost sigură dacă Nicolae Fleva n’ar fi comis un act de trădare. Pentru moralitatea epocei şî a moravurilor politce să povestesc faptele. Liberalii, printr’o propaganda cum ştiau ei să o facă,’erau siguri cum că vor dobândi victoria la Colegiul I. In capul propagandei şi a organizaţiei electorale era pus Nicolae Fleva care reintrase în rândurile partidului. Dar în ziua scrutinului, pe la orele 10 dimineaţa, Fleva sub cuvânt că guvernul co- mitea ingerinţe spăimântătoare aşa ca alegătorii nu se mai puteau apropia de unele localuri de vot, * hotărâ ca în semn de protestare, să retragă listele liberale de la două secţii, de la Albastru şi de la Negru îmi pare. Prin această retragere, liberalii n’au mai putut întruni voturi decât în trei culori, deci au fost bătuţi cu o mare majoritate. _ A doua zi mulți liberali afirmar (Cititi continuarea in pag. II-a & F. N. R. Primim la redacţie o scrisoare cu o semnătură nedescifrabilă, din partea „Fasciei naţionale române“F. T. R. s’a supărat grozav pentru un articol al nostru prin care demascam pe aceia cari, sub pretextul de a imita pe Mussolini, caută să facă o propagandă subversivă antisemită în ţara noastră. Dacă autorul scrisoriiŞi-ar fi păstrat mai mult sângele rece, ar fi văzut că noi nu atacăm pe aceia cari lucrează „calm şi în cadrul legilor“. Articolul nostru se îndrepta tocmai contra acelora cari, sub pretextul că sunt fascişti, preconizează o politică diametral opusă aceleia a adevăraţilor fascişti. F. N- R. are la îndemână ambele posibilităţi, dacă ea va rămâne „în cadrul legilor“ cu atât mai bine. Dacă ţine să accentueze con-, fuzia unui amestec cu mişcarea d-lui A. C. Cuza, cu atât mai rău. In scrisoarea ce am primit se vorbeşte şi de momentul când „fascia română“ va ajunge „să capete doar un petec măcar din puterea legală“ In această privinţă suntem liniştiţi. Fascismul poate ajunge la putere numai acolo unde partizanii stării actuale simt nevoe de o reacţiune contra unor mişcări subversive a maselor, mişcări cari nu pot fi reprimate prin mijloace legale, într’o ţară în care guvernele în fiinţă ezită să întrebuinţeze mijloace ilegale. La noi, pentru reprimarea mişcării comuniste guvernul s’a folosit el însuşi de mijloace ilegale, fără să aştepte ajutorul fasciştilor. Iar actuala mişcare subversivă ar putea fi potolită de guvern, foarte repede, prin mijloace legale, daca ar vrea. O mişcare fascistă în sensul mişcării antisemite subversive n’ar mai fi fascistă şi n’ar avea şanse ,de reuşită