Adevěrul, noiembrie 1923 (Anul 36, nr. 12198-12222)

1923-11-01 / nr. 12198

* De venirea dllui G. G. Mârzes­­cu în capul departamentului justi­ţiei, se leagă an­ume aşteptări. Aceasta din motive obiective, si d­in motive cari privesc persoana d-sub­. Cele obiective simt: importanta mare pe­ care o are ministerul jus­tiţiei in general, dar în deosebi a­­cun când este chemat să elabo­reze toate ieşite de aplicare a Constituţiei, si de unificare a justi­ţiei. Se aşteaptă însă foarte mult bi­ne in această direcţiune de la d-l mui 5&ox u, fJvm­in­ di«­, cvSttrat //u/e­rea unanimă este­ că dintre putinii oameni politici de valoare, pe cari i-a produs generaţia măi noua, d-sa este linul dintre cei mai de seamă. Este fără îndoială că d-sa întruneşte toate acele calităţi, cari fac pe adevăratul om politic si bărbat de stat: un viu şanţ al rea­lităţilor, o bună cunoaştere a oa­menilor, claritatea concepţiilor, si­guranţa in alegerea celor ce sunt necesare la un moment dat: voin­ţa şi puterea de a le îndeplini. In plus, d-l Mârzescu este om înţele­gător al ideilor vremnei. Ultimul său discurs rostit la Iaşi, tipare astfel ca un program al d-sale. Căci, cu calităţile sale, desigur că a cântărit exact fiecare cuvânt pe care l-a spus, si în importanta si­­tuaţime pe care o are in guvern, va şti să tragă si consecinţele din cele ce a spus. Complotul descoperit acum de curând, neglijat din cauza tribala­­d­unilor remanierei. — neglijat, nu de justiţie, ci de guvent, im poate si nu trebue dat idtărei. Nu e vor­ba aci de justiţia vindicativă, ci de cea preventivă, insist d-l Mâr­zescu a relevat ’a laşi toate gra­vele urmări ale mişcarei fasciste­­antisemite, grave piai ales fiindcă privesc moralitatea acestei'i ţări ii viitorul­ ei, gra­ve fiindcă privesc ordnen ei. — şi nu încape îndoială, cu avană o aş­a de clara conştiinţa a acestei gravităţi, fiind acela care după ce a dat mereu alarma in guvern, a dat’o apoi si in public, ministrul de justiţie va şti să-si facă şi in aceasta privinţă datoria. Dacă guvernul in noua lui for­maţiune are vre-uun rost, dacă mo­dificările cărora­ cel vechi a fost supus au avut vre-un rost, apoi a­­cesta nu poate fi decăt de a proceda cu energie la asigurarea or­dinei si linişte!­, la retezarea ambiţiunilor şi poftelor acelor criminali conşti­enţi si inconştienţi, cari in frunte cu maniacul de la Iaşi, manifestă o nouă recrudescentă a intentiunilor lor de a împinge la violente, căci trebuie pus in fre capăt unei ju­cării care tolerata prea multă vre­me, a luat proporţiile unei primej­dii naţionale, Ssincerus Anul XXXVI. Ho. 12198­ tel topW­ip m­af» tara 4 Lei exemplarul in străinătate C Joi 1 Noombrie 1323 A devenit! FONDATOEI ! AL. V. BELDIMAN 1888—­1897 FONDATORI­­ CONST. MILLE 1897_1920 a remunerat Deşi cu sau fără remanieri mi­nisteriale tot una este, de oarece si asa, si altmintreli, si în ori ce altatnod, regele domneşte si d. I. Brătianu guvernează, si la aces­tea se reduce totul, e picant, dacă nu interesant, de-a examina felul cum s’a cârpit curtea d-lui I. Bră­­tianu. Chiar de la început remarcăm o nostimă scamatorie: au eşit patru miniştri şi au intrat patru şi jumă­tate. Căci, sub numele de subse­cretari de stat, am început şi noi să avem fracţii de miniştri, cu ca­re unii se mulţumesc, chiar când sunt oameni de talent. Despre morţi nu se obicinueşte a se spune decât bine. Prin ur­mare să trecem peste cei plecaţi. •Vom face numai o mică observa­ţie asupra d-lui Sassu. D-sa ţinea l­a ministerul de industrie şi co­merţ loc de om cinstit. Zic că-l ţinea fiindcă nu putea face ce voia. E poate una din pricinile pentru care a fost jertfit de alta­rul politicianismului. Hai să facem şi una asupra d-lui I. T.­Florescu. Cu vanitatea amputată — care însă se aseamănă cu coada sala­mandrei, — d-sa va răsufla totuşi, scoţându-şi degetele dintre trun­chiul proprietarilor de case şi coas­fa chiriaşilor. Prin asociaţie de idei şi de si­tuaţie asta ne aduce la d. Mâr­­­zescu. Va fi foarte interesant de văzut curre va şti d-sa, cu marea abilitate ce i se atribue, să împace lucrurile. E de temut însă că, chestia fiind atât de spinoasă şi de complicată, d. Mârzescu, fără a mulţumi fie nimeni, va eşi din a­­facere ca ursul din fabulă. De un­de e de conchis că între abilitatea­­-sale de a-şi trece un amic la in­terne şi de-a fi deplasat pe titula­rul de-acolo, şi între aceia a d-lui Constamtinescu de a-l fi împins să se încurce la Justiţie, nu se ştie care va fi fost mai mare. Urma­­tiea chiriilor vor alege. D. Tancred Con­stantinescu vine la industre şi comerţ. Mirare! De ce nu la comunicaţii sau cel puţin Dar se va zice că aşa a voit d. I. Brătianu care se ştie că nu dă nici­odată seama, nimănui, nici chiar ţării, de cele ce vrea sau nu vrea, încât şeful ,a împărţit portofoliile după cum a crezut de cuviinţă. Asta înseamnă­­că d-sa singur îşi ia răspunderea a toate şi a tuturor. E bine de ştiut cu toa­te că nu-i pasă. D. Lepădaţii la Culte. E d-sa ortodox? Atunci era­ de­­preferat unul din vechea ţară fiind dată chestia religioasă care divide pe românii de peste munţi. E unit? E şi mai grav. Dar uitasem că nu importă de­oare­ce d. I. Brătianu conduce totul. Prin urmare la Cul­te putea fi şi un mahometan, ba chiar şi un ateu. Dar cea mai nostimă şi în ace­laşi timp cea mai tragică parte a remanierei este creiarea unui nou minister, cel de al optsprezecelea, probabil ca un leac de încercare pentru scăderea producţiei şi a crizei de numerar, socotindu-se de sigur că tratarea chestiilor eco­­nomic­o-financiate cu înmulţirea departamentelor data 9 la 17 n'a fost concludentă. Asta e laturea tragică. Cea comică e că s’a ales minis­terul cel­ mai puţin important spre a­ fi tăiat în două. Molecula de apă goală ca­re se cinema ministerul muncii şi al asistenţii sociale a fost prefăcută în doi atomi, dân­­du-se unul d-lui Săveanu şi altul d-lui Chirculescu. Cine a luat a­­topiul de hidrogen şi cine ne cel de oxigen, rămâne s’o hotărască titularii. Noi atâta ştiut că vom plăti în plus un ministru, un se­cretar general, o serie de direc­tori, subdirectori, funcţionari, dactilografe şi un portar. La interne în loc de-tm secretar veneral vom ava-’ doi sub-secretari de stat, adică doi fraţi siamezi, pentru ca să nu ştim pe cine să tragem la răspundere când vom fi zilnic rău administraţi, ceea ce se va întâmpla fără doar şi poate. Iar d-nii Inculeţ­ui Nistor au ră­mas mai departe fără portofolii. I. Teodor­escu importă. Cel puţin nu vor putea fi acuzaţi că dau ţara de mal în­trucât Ie lipseşte orice instrument nenint aceasta. Cu d-nealor nu riscăm să mergem nici în rai nici un iad. Şi de-acum să ne uităm la baro­metru ca să aflăm cum va fi vre­mea. Iar barometrul e cursul b­u­caţiile ca să le îndrepte, sau vor lui, care tot clteaza cu toate ca lipseşte pe pistă la lucrările publice? Administraţia - punt le convine­­ una ca asta, îi d-sale la căile ferate a fost atât de­ criticată, încât cea mai elemen­tara ambiţie trebuia să-l împingă a îndrepta lucrurile de sus dacă n’a putut dela mijloc. Căci din doua una: sau căile ferate vor continua a funcţiona în lipsuri şi în haos. şi atunci d. Tancred Con­­stantinescu trebuia să ia comuni începe a merge bine direcţie şi atunci... sub o altă M­oartea lui Bonar Law Când Bonar Law a ’demisionat Discursurile sale erau ale Unui din fruntea guvernuliu englez, pen-Tom competent care nu vorbeşte de ’a I cât nar şi numai despre lucrurile pe cari le cunoaşte bine. Poate că tru a face loc d-lui Baldwin, s’a ştiut că e victima unei boli, cu ca­­ire nu se va putea lupta multă vre­me. După retragerea sa în viaţa privată, devenise însă un om mut. ţ Şi astfel vestea despre moartea lui a venit surprinzătoare. Născut la 1858 în Canada, el era totuşi socotit ca un scoţian, —­­nu numai pentru că avea origina, klar fiindcă şi-a petrecut aproape toată viaţa în Scoţia. De profesie, el a fost negustor de fierărie. Cu toate acestea a ajuns şef al parti­dului conservator. La noi, extrac­ţia neboierească a lui Take Iones­­cu a fost singura cauză care l-a împiedecat să ia şefia partidului conservator, pentru care aducea totuşi atâtea strălucite calităţi In iAnglia, tara cu cea mai mândră şi Intrai tradiţionalistă arisocraţie, par­­tid­ul nu s’a jenat nici odată să pue în fruntea sa burghezi. Ba lordul ÎBeaconsfield (d’Israeli) a adăugat la extracţia sa burgheză şi grozovul păcat de a fi fost de origină evre­iască. Aşa şi Bonar Law a fost a­­les şef al partidului conservator.­­ Uni au considerat aceasta ca o con-­­ cesiune făcută democraţiei. De fapt e­l a fost însă o pură chestiune de inte­res şi oportunitate, căci numai de­mocrat nu a fost Bonar Law. Bi­ne­înţeles democrat In sensul en- _­silezesc,—căci chiar un reacţionar englez consideră ca naturale si in­tangibile cuceriri democratice, pe cari la noi de ex. chiar pretinşii democraţi le cred o adevărată u­­topie. Şefia lui Bonar Law nu a fost Insă de lungă­ durată. Abia aproa­pe de sfârşitul ei, i-a fost dat să formeze un guvern. Dar o acţiune politică mare, care să se fi con­cretizat în fapte istorice, nu a a­­vut, nu a parvenit să­ aibă. Negus­tor de meserie, a fost un om al faptelor, al realităţilor. Excelent riebatter, era însă rece, pentru că fantezia nu-l purta niciodată pe a­­îipjile ei. D­­ v. , asemenea aptitudini sunt cu deose­bire căutate în perioada aceasta postbelică, în care problemele e­conomice au, în mod vizibil, un rol mult mai covârșitor de cât aveau­ înaintea grozavului război. Altfel nu s’ar explica faptul, că având să aleagă un succesor lui Bonar La­v — partidul conservator s’a decis tot pentru un negustor, pentru d-l Baldwin, care are tft multe pri­vind,• o mare afinitate cu predece­sorul său. Ba len­ ministre al Justiţiei Propagan pentru româ Ziarul „Cultura Poporului“ din Cluj, organ de propagandă naţiona­lă, publică un articol al d-lui Marin Ştefănescu, prin care se cere ca „tot ce este simţire românească să aibă, ca un cuvânt de ordine, româ­nizarea“, întrucât este vorba de o propa­gandă culturală, în sensul aceleia pe care o propune d. Ştefănescu, ea este bine venită. Credem că nimeni, nici măcar minoritarii cei mai în­dârjiţi, nu ar putea opune vre-o o­­biecţie serioasă acestei propagande. Fapte ca acela de care vorbeşte d. profesor Ştefănescu — e vorba de un ostaş român care, într’o poştă din Ardeal, cerea în ungureşte in­formaţii dela un slujbaş, care era tot român — constitue în adevăr o absurditate. In hotarîrile dela Alba Iulia, baza drepturilor pentru minorităţi, acor­date de bună voie, fără nici o inter­venţie din afară, se recunosc tutu­ror cetăţenilor ţării drepturile cele ma­i largi cu privire la cultivarea limbii lor. Dacă aşa trebue să fie în ce priveşte minorităţile, cu atât mai mult trebue să fie astfel în ce pri­veşte populaţia de bază a statului. De aceea credem că nimeni nu va socoti articolul d-lui Ştefănescu ca o „propovăduite de naţionalism barbar“. O astfel de caracterizare se poate aplica numai acelui naţio­nalism fals, care prin abuzul puterii, de stat, caută să violenteze minori­tăţile, răpindu­-se din drepturile ce li se cuvin. Relevăm articolul d-lui Marin Ştefănescu pentru că el prezintă o lăture interesantă. Naţion­aliştii in­ternaţionali ai crucei Cu cârlige, de­şi revendică numai pentru ei înşişi naţionalismul, fac tot ce le stă în putinţă pentru a îndepărta de la ro­mânizare până şi acele elemente etnice cari­ ar putea fi românizate mai uşor. Faţă de acest fel de pro­pagandă, este bine că se găsesc şi oameni cari se îndeletnicesc cu ira, singura folo­­­gerea spre rom­â­­nioasă și­­ intell­­culturala, ad ele­ni străine, acest fel de pro propaganda co­sitoare tării: nizare, printr’i gentă propa­­mentelor do o. Bănuim însă paganidă va atrage şi d-lui Ştefăne­scu, ca şî d-lui Iorga, acuzarea de „vândut străina­:»“. _ D. G. Instantaneele noastre - ; vră, *­­ vr ' »■1 1 5'* * " •^^ ’ » V D. Tancred Con­stantinescu, no­ul ministru de industrie, ieșind de la palat, unde a depus jurământul, este întâmpinat de V. Vintilă Brătianu. Vorbind de ^amaniere, oficiosul guver­nului se bucură ca „în sânul partidului liberal se pot găsi reserve gata de a veni la muncă”. ...Ba, se găsesc a*A*la oameni gata de sacrificiu câ „munca” trebue împărţită In două portofolii­­ aia Interzicerea manifestaţiilor Aş mai, avea câte ceva de adău­gat la cele spuse ori în ziarul nos­tru cu privire la interzicerea, cu forţa armată, a manifestaţiei de stradă a partidului naţionalist-de­mocrat. Soldatul necunoscut! Ei, asta-î ! Dacă manifestaţia s’ar fi făct­t pen­tru un şef viu şi cunoscut, poate că guvernul tot o lăsa în pace, fie nu­mai pentru că, cu toată remanierea, ca mâine vor avea şi liberalii nevoe de aşa ceva. Dar să te duci în cor­pore şi să aduci omagiu eroului ne­cunoscut ! E ceva care poate bresa pe mulţi. Sub un asemenea pretext se pot ascunde, cele mai subversive idei şi porniri. Simbolurile curate şi mo­deste nu sunt pe placul politiciani­­lor d­in nici o vreme şi foc. De aceia creştinii au plătit cu sutimi de mii de martiri, timp de trei sute de ani în şir, ataşamentul lor către Isus, până ce l-au acaparat şi pe dânsul mariarii Zilei. Soldatul, eroul necunoscut, e şi el închipuirea unui fel de Crist. A-l slăvi tu, până ce n’a apucat partidul liberal să-i facă primele manifesta­ţii, cari vor îi ca un fel ele înscriere­a lui în clubul din faţa Sărindarului, nu e de admis, nu e permis încă. Trebue să­ aşteptăm să-l vedem banalizat de liberali pentru ca să se îngăduie pelerinajul şi altora. Până atunci mormântul­ soldatului necu­noscut va fi păzit cu baionetele sol­­­daţilor cunoscuţi, din ordinul gu­vernului Index mm­­ liberal S’a constituit şi creditul Indus­tria!. El este încă un inel la lanţul cu care partidul liberal vroieşte să încătuşeze această ţară. Dacă era vra-o îndoială în această privinţă, a risipit-o modul cum s’au făcut a­ceperile pentru Consiliul da Admi­nistraţie. Şi dacă nu ar fi această dovada, toate împrejurările în cari a fost alcătuită noua instituţie ar arăta-o la cea mai mică analiză. Căci este sigur că în actualele împrejurări, Creditul industrial nu poate folosî industriei Dacă e vor­ba de credite directe ca i Ie va acorda, ea la putea avea, cum Ie-a avut şi până Baum, prin mijlocirea băncilor privata sau eventual di­rect de la Banca Naţională, în li­mitele pe cari le va­ obţine de la noua institutions. Căci aceasta nu creară nici o resursă nouă. n­a şi-a procurat capitalul tot de la Banca Naţională şi din puţi­u­l numerar ce era disponibil. Ori­ce alte sume, tot numai Banca Naţională ii poate procure. Fără inflaţiune? E puţin probabil. Şi dacă politice deflatio­nists va fi menţinută­—va fi şi Banca repeas la sfârşitul mijloacelor ei. Căci resurse noui nu se vor putea crea Creditului industrial, la scri­surile sale, pa piața nocstră atât de săracă în numerar, In cât avem _ fenomenul unic in Eu­ropa că efectele industriale au scă­zut mai tara chiar decât leul, că anele cotează pe maia noastră mai puțin decât la Paris. — Creditul industrial nu va ademeni nici un cea din fundul lăzilor, dacă ar fi existând acolo roi, şî presupunând că industriaşii se vor folosi da a­­ceastă ocazia la care ne-ar oieri e­­fectiv cam jumătate din sumele cu cari vor rămâne datori. Aşa fiind nu e greu de conchis că Creditul industrial nu a fost creat în folosul industriei. Aceasta are de primit de la stat miliarde de lei şi noua instituiie îi va oferi cel mult câteva sute de milioane, supte şi ele din circulaţia fără de vlagă a pieţei. Creditul industrial are în vedere viitorul, viitorul partidului liberal. E încă un inel, cum am apus, la lanţul cu care el încătu­şează viaţă economică a țărei- A ficut-o altă dată cu Creditul rural $­ urban, o încearcă acum cu cel in­dustrial­­. MAZB&TSI Studentul Universitatea din Bologne decerne Ini Mussolini titlul de doctor în drept „boniris causa“. Primul ministru al Italiei acceptă cu condiţia să discute teza de doctorat şi să fie lăsat să dea examene. Deşi fascist, avem credinţa, că Mus­solini nu va plagia lucrarea prezenta­tă ca teză la doctorat, cum este obi­ceiul la ,Forelle“ mai mici din Euro­pa şi în acela­ timp ne uimeşte faptul c­ă, deşi înaintat în vârstă, şefului îi mai arde de examene, când la noi ci­racii săi închid Universităţile, ca să nu mai dea niciunul ! KIX. Iar îspoitiicii Săteanul Voinea Nicolae, din co­muna Ţandăra, Ialomiţa, fost pe front şi rănit de mai multe ori, îm­proprietărit cu certificatul provizo­riu No. 501 din 1920, se pomeneşte că i se ipe lotul ce i se dăduse. Om cu şase copii, el lucrează ca argat la moşia Urâta din Ialomiţa, aştep­tând însă să i se restitue lotul ce i s’a luat. El ne scrie: „Cunoscând din gura poporului că dv. interveniţi pentru dreptate, vă rog să puneţi şi pentru mine un cu­vânt pe lângă d. ministru“. Scrisoarea nu pare a fi scrisa chiar de sărganul nedreptăţit, care, probabil, nu ştie carte. Acesta nu e un motiv ca d. ministru să nu cer­ceteze chestia. De altfel, cazul semnalat aci nu este unicul. Ar­­tebui­­o­­cercetare atentă pentru toate cazurile de acest fel. împroprietărirea nu trebue să fie o jucărie, şi cu atât mai puţin prilej de nedreptăţi. Săptămâna muzicală de Sc. mtORmtU Ultimul festival Vincent d’Indy la Filarmonica.* Concertul Niculescu-Basu iNu toţi compozitorii ş! chiar r a instrumentaţiei, le admiri un dintre cei mai celebri, ies învingători I timp, dar dacă nu învestmântează i­­din încercarea care consistă in a o-i­dei într’adevăr inspirate, personale, feri publicului o întreagă, programă compusă numai din operile lor. Dim­­p­reună cu Beethoven, puţini de tot sunt aceia a căror inspiraţie genială, a căror accente, prin sinceritatea şi varietatea lor, pot să te subjuge, fără a­ te obosi prin repetarea aceloraşi formule, în tot cursul unei audiţii de mai bine de două ore. Vincent d’Indy, cu toată, netăgăduita sa valoare, cu tot meşteşugul său incomparabil,­ nu-mi pare a fi dintre aceşti privile­giaţi. Ultimul concert pe care l-a di­rijat la „Filarmonica”­ şi care a cam istovit atenţia auditorilor ■ ne în­tăreşte aceasta părere Măestria facturei, tehnica mas­­i tra interesul se transformă în obosită în­cordare. Ultimele lucrări ale maestrului mai c­u seamă sunt lipsite de personalit­­­te, de, spontaneitate în inspiraţie. Pa­ginile pe cari le-a scris în tinereţe: admirabila simfonie­­pe un cânt mun­tenesc”. Sauge fleuvre, pitorescul Wallenstein, Le chant, de la cloche au în schimb o mai generoasă, inven­ţie melodică. Prima lucrare pe care Vincent d’Indy ne-a prezintat-o la ultima şe­dinţă: La poeme des rivages, suită simfonică în 4 părţi,­ a fost compusă de curând. S'a executat pentru întâia ciietă în 1921. Autorul, ne spune pro­grama, provine el însuşi că nimic descriptiv sau pur pitoresc nu se gă­seşte aci şi că, numai sentimentul în­cercat la vederea peisagiilor i-a fost călăuză. Zugrăveşte deci în această poemă starea sa sufletească la vede­rea priveliştilor ce-i treceau sub ochi Ne pare totuşi, „că, ea şi Beethoven lo simfonia sa pastorală asta nu l’a împiedecat să­ cânte pitorescul şi să descrie adesea şi peisagiul. Programa „Filarmonicei” ne poves­­teşte subiectul celor patru tablouri muzicale pe care Vincent d’Indy le-a realizat, cam in contradicţie cu păre­rea lui despre ele, în sens mai mult descriptiv, cercând să tălmăcească în muzică, foarte amănunţit, textul ce şi-a ales. Din această lungă poemă, se desprind pagini, nu îndrăznesc să spun inspirate, dar interesante ca at­mosferă sonoră, împerecheri inge­nioase de timbre, o instrumentaţie de o extremă abilitate, sunt însuşirile de căpetenie ale „Poemei malurilor”, a cărei audiţie, daca nu urmăreşti mereu programa explicativă, nu de­şteaptă un deosebit interes. O poemă simfonică genial reuşită a guşti din punctul de vedere pur mu­zical, chiar fără­ a-i mi­ări testul literar. „Ucenicul vrăjitor” al lui Dukas, de nu cunoşti poezia lui Goe­the pe care o comentează, şi tot te farmecă, căci­­­­unul din cele mai originale „scherzi” ce au fost scrise vr’odată şi La danse macabre de Sa­­int-Saens te impresionează de la înce­put până la sfârşit, chiar dacă n’ai sub ochi Versurile lui Cazalis care au in­spirat-o. A doua lucrare pe care Vincent­ d’Indy a dirijat-o în aceiaşi şedinţă, a fost prologul şi fragmentul simfo­nic dela Începutul actului al 2-lea din noua sa operă Legenda Sfântului Cristof, creată în 1820 la Opera Mare din Paris. In prolog, Istoricul­­d-l Vulpescul descrie pe păgânul Aufe­­rus, cutreerând pământul ca să caute pe Regele Cerurilor. După ce s’a a­­dresat în zadar marilor împăraţi, marilor cuceritori, poposeşte în sfâr­şit la Roma, In ziua chiar când se serbează Reînvierea, Clopotele sună voios. Auferus crede că şi-a atins ţinta şi îngenuchie în faţa rgrintu­­lui suprem al bisericii. Acesta, ză­­rindu-l, îi spune: „Când marii brazi ai codrului vor înflori ,şi se vor îm­podobi cu trandafirii albi, mila Dom­nului se va revărsa asupra t­a”. Sim­fonia _ descriptivă ce urmează narea­ză epizoadele călătoriei lui A­ofem­, La ce v’ar ship să vă spun că temete '(Citiţi continuarea în vo.am­n­u­a, Conflictul Guvernul Stresemmi care nu găsise nici chiar în cadrul dreptu­rilor sale constituţionale destule puteri pentru a împiedica si repri­ma lovitura de stat din dreapta pe­trecută in Bavaria, s'a crezut a­­cum în stare, îndreptăţit să răs­toarne guvernul socialisto-comunist din Saxonia, dies în baza autono­miei şi dreptului de autodetermi­nare internă al acelei, provincii. Un ultimatum a fost trimes, Reichswehrul a ocupat Drezda, hoozisul şi alte centre saxone şi, în fine, guvernul care re­uzil să se supună injoncţiunei autorităţei de în Berlin a fost înlocuit în mod forţat printr’un comisar trimis de la centru pentru a numi un nou guvern, asemănător, probabil, ce­­l di bavarez. Incidentul acesta, care constitue, ară îndoială o afacere internă a Germaniei impune totuşi constata­rea că guvernul Stresemann, con­stituit pe baza marii coalipiri dintre partidul social-democrat şi partidele repu­blicane burgheze, se pune pe fată in serviciul curente­lor din dreapta, dacă nu chiar sub ordinele dictatorului bavarez von Kahr si a partidului national ger­man. Consecinţa logică şi inevita­bilă a acestei noui directive reacţi­onare, care nu poate îi decât ex­presia voinţei personale a d-lui Stresemann, este că socialdemo­­craţii nu mai pot rămâne în gu­vern. Este, în adevăr, de neconceput ca partidul socialist să participe activ la răsturnarea guvernului so­cialist de la Drezda. Şi probabil că la această oră hotarărea de retra­gere din guvernul Reichului s’a şi produs. Poate că d-l Stresemann doreşte tocmai acest rezultat. Poate ca d-sa are intenţia să con­stitue un guvern de dictatură reac­ţionară, care să disolv­ "­Ichsta­­gul. Sunt indici în acest sens. Atunci însă se pune problema dacă forţele organizate ale demo­craţiei şi socialismului german vor asista cu pasivitate la această lovitură sau dacă revoluţia va iz­bucni cu toată violenţa. Zilele a­­cestea vor trebui să aducă o clari­ficare totală. ___ E: Fo« Qiastla mim Cum s’a fâcut remanierea „Miniştrii cari făcut loc altor forţe, duc cu ei conştiinţa datoriei pe deplin În­deplinită... Au făcut loc unor tovarăşi de credinţă...” („Viitorul" de ori) Síi® invecă procesele­ de presă Crculara ministerului justiţiei Circulara ministerului de justiţie în chestia proceselor de presă vine la timp să elucideze o nedumerire care a adus în ultimul timp o mul­­ţime de neajunsuri ziarelor. E vor­ba de graba pe care au pus-o uneia tribunale de a se socoti în drept să judece procesele de presă ce le-au fost conferite prin noua Constitu­ţie, fără a mai aştepta ca parla­mentul să voteze legea specială pentru aplicarea dispoziţiilor Con­stituţiei celei noul Noua Constituţie, în art. 26 co­­recţionalizează în adevăr o mulţi­me d® delicte cari mai înainte mergeau la Curtea cu juri. In ace­­laş timp ea schimbă şî răspunderea penală, enumerând la art. 25 pe cei ce pot fi urmăriţi în caz de vină. Dar partea finală a articolilui 25 spune că „sancţiunile acestor dis­­poziţiuni se vor prevedea prin legi Speciale“. Cum aceste legi speciale n’au fost încă votate, este evident că tribunalele nu pot judeca încă, necunoscând sancțiunile la care le­giuitorul va înțelege să supuie pe răspunzătorii cei noui. Cu drept cuvânt, prin urmare, d.­r. Th. Florescu, fostul ministru al justiției, a făcut lăudabilul gest de a atrage atenţia parchetelor din ţară că, până la votarea legei spe­ciale asupra presei, rămâne să se aplice dispoziţiile art. 24 din ve­­chea Constituţie. Aşa e drept şi aşa e şi logic. Dacă guvernul vrea să scape din anomalia aceasta de a aplica une­le dispoziţii ale Constituţiei celei vechi sub regimul unei alte Consti­tuţii, n’are de­cât să grăbească vo­tarea legii speciale. Până atunci însă tribunalele nu pot judeca pro­cesele de presă. Dacă d. G. Mârzescu voeşte în adevăr să introducă la departamen­tul său spiritul adevăratei dreptăţi, nu poate decât să-şi Însuşească şi să facă a se aplica circulara pre­decesorului său, Nestor Citi!a Adevărul Literar

Next