Adevěrul, noiembrie 1923 (Anul 36, nr. 12198-12222)
1923-11-01 / nr. 12198
* De venirea dllui G. G. Mârzescu în capul departamentului justiţiei, se leagă anume aşteptări. Aceasta din motive obiective, si din motive cari privesc persoana d-sub. Cele obiective simt: importanta mare pe care o are ministerul justiţiei in general, dar în deosebi acun când este chemat să elaboreze toate ieşite de aplicare a Constituţiei, si de unificare a justiţiei. Se aşteaptă însă foarte mult bine in această direcţiune de la d-l mui 5&ox u, fJvmin di«, cvSttrat //u/erea unanimă este că dintre putinii oameni politici de valoare, pe cari i-a produs generaţia măi noua, d-sa este linul dintre cei mai de seamă. Este fără îndoială că d-sa întruneşte toate acele calităţi, cari fac pe adevăratul om politic si bărbat de stat: un viu şanţ al realităţilor, o bună cunoaştere a oamenilor, claritatea concepţiilor, siguranţa in alegerea celor ce sunt necesare la un moment dat: voinţa şi puterea de a le îndeplini. In plus, d-l Mârzescu este om înţelegător al ideilor vremnei. Ultimul său discurs rostit la Iaşi, tipare astfel ca un program al d-sale. Căci, cu calităţile sale, desigur că a cântărit exact fiecare cuvânt pe care l-a spus, si în importanta situaţime pe care o are in guvern, va şti să tragă si consecinţele din cele ce a spus. Complotul descoperit acum de curând, neglijat din cauza tribaladunilor remanierei. — neglijat, nu de justiţie, ci de guvent, im poate si nu trebue dat idtărei. Nu e vorba aci de justiţia vindicativă, ci de cea preventivă, insist d-l Mârzescu a relevat ’a laşi toate gravele urmări ale mişcarei fascisteantisemite, grave piai ales fiindcă privesc moralitatea acestei'i ţări ii viitorul ei, grave fiindcă privesc ordnen ei. — şi nu încape îndoială, cu avană o aşa de clara conştiinţa a acestei gravităţi, fiind acela care după ce a dat mereu alarma in guvern, a dat’o apoi si in public, ministrul de justiţie va şti să-si facă şi in aceasta privinţă datoria. Dacă guvernul in noua lui formaţiune are vre-uun rost, dacă modificările cărora cel vechi a fost supus au avut vre-un rost, apoi acesta nu poate fi decăt de a proceda cu energie la asigurarea ordinei si linişte!, la retezarea ambiţiunilor şi poftelor acelor criminali conştienţi si inconştienţi, cari in frunte cu maniacul de la Iaşi, manifestă o nouă recrudescentă a intentiunilor lor de a împinge la violente, căci trebuie pus in fre capăt unei jucării care tolerata prea multă vreme, a luat proporţiile unei primejdii naţionale, Ssincerus Anul XXXVI. Ho. 12198 tel topWip maf» tara 4 Lei exemplarul in străinătate C Joi 1 Noombrie 1323 A devenit! FONDATOEI ! AL. V. BELDIMAN 1888—1897 FONDATORI CONST. MILLE 1897_1920 a remunerat Deşi cu sau fără remanieri ministeriale tot una este, de oarece si asa, si altmintreli, si în ori ce altatnod, regele domneşte si d. I. Brătianu guvernează, si la acestea se reduce totul, e picant, dacă nu interesant, de-a examina felul cum s’a cârpit curtea d-lui I. Brătianu. Chiar de la început remarcăm o nostimă scamatorie: au eşit patru miniştri şi au intrat patru şi jumătate. Căci, sub numele de subsecretari de stat, am început şi noi să avem fracţii de miniştri, cu care unii se mulţumesc, chiar când sunt oameni de talent. Despre morţi nu se obicinueşte a se spune decât bine. Prin urmare să trecem peste cei plecaţi. •Vom face numai o mică observaţie asupra d-lui Sassu. D-sa ţinea la ministerul de industrie şi comerţ loc de om cinstit. Zic că-l ţinea fiindcă nu putea face ce voia. E poate una din pricinile pentru care a fost jertfit de altarul politicianismului. Hai să facem şi una asupra d-lui I. T.Florescu. Cu vanitatea amputată — care însă se aseamănă cu coada salamandrei, — d-sa va răsufla totuşi, scoţându-şi degetele dintre trunchiul proprietarilor de case şi coasfa chiriaşilor. Prin asociaţie de idei şi de situaţie asta ne aduce la d. Mârzescu. Va fi foarte interesant de văzut curre va şti d-sa, cu marea abilitate ce i se atribue, să împace lucrurile. E de temut însă că, chestia fiind atât de spinoasă şi de complicată, d. Mârzescu, fără a mulţumi fie nimeni, va eşi din afacere ca ursul din fabulă. De unde e de conchis că între abilitatea-sale de a-şi trece un amic la interne şi de-a fi deplasat pe titularul de-acolo, şi între aceia a d-lui Constamtinescu de a-l fi împins să se încurce la Justiţie, nu se ştie care va fi fost mai mare. Urmatiea chiriilor vor alege. D. Tancred Constantinescu vine la industre şi comerţ. Mirare! De ce nu la comunicaţii sau cel puţin Dar se va zice că aşa a voit d. I. Brătianu care se ştie că nu dă niciodată seama, nimănui, nici chiar ţării, de cele ce vrea sau nu vrea, încât şeful ,a împărţit portofoliile după cum a crezut de cuviinţă. Asta înseamnăcă d-sa singur îşi ia răspunderea a toate şi a tuturor. E bine de ştiut cu toate că nu-i pasă. D. Lepădaţii la Culte. E d-sa ortodox? Atunci era depreferat unul din vechea ţară fiind dată chestia religioasă care divide pe românii de peste munţi. E unit? E şi mai grav. Dar uitasem că nu importă deoarece d. I. Brătianu conduce totul. Prin urmare la Culte putea fi şi un mahometan, ba chiar şi un ateu. Dar cea mai nostimă şi în acelaşi timp cea mai tragică parte a remanierei este creiarea unui nou minister, cel de al optsprezecelea, probabil ca un leac de încercare pentru scăderea producţiei şi a crizei de numerar, socotindu-se de sigur că tratarea chestiilor economico-financiate cu înmulţirea departamentelor data 9 la 17 n'a fost concludentă. Asta e laturea tragică. Cea comică e că s’a ales ministerul cel mai puţin important spre a fi tăiat în două. Molecula de apă goală care se cinema ministerul muncii şi al asistenţii sociale a fost prefăcută în doi atomi, dându-se unul d-lui Săveanu şi altul d-lui Chirculescu. Cine a luat atopiul de hidrogen şi cine ne cel de oxigen, rămâne s’o hotărască titularii. Noi atâta ştiut că vom plăti în plus un ministru, un secretar general, o serie de directori, subdirectori, funcţionari, dactilografe şi un portar. La interne în loc de-tm secretar veneral vom ava-’ doi sub-secretari de stat, adică doi fraţi siamezi, pentru ca să nu ştim pe cine să tragem la răspundere când vom fi zilnic rău administraţi, ceea ce se va întâmpla fără doar şi poate. Iar d-nii Inculeţui Nistor au rămas mai departe fără portofolii. I. Teodorescu importă. Cel puţin nu vor putea fi acuzaţi că dau ţara de mal întrucât Ie lipseşte orice instrument nenint aceasta. Cu d-nealor nu riscăm să mergem nici în rai nici un iad. Şi de-acum să ne uităm la barometru ca să aflăm cum va fi vremea. Iar barometrul e cursul bucaţiile ca să le îndrepte, sau vor lui, care tot clteaza cu toate ca lipseşte pe pistă la lucrările publice? Administraţia - punt le convine una ca asta, îi d-sale la căile ferate a fost atât de criticată, încât cea mai elementara ambiţie trebuia să-l împingă a îndrepta lucrurile de sus dacă n’a putut dela mijloc. Căci din doua una: sau căile ferate vor continua a funcţiona în lipsuri şi în haos. şi atunci d. Tancred Constantinescu trebuia să ia comuni începe a merge bine direcţie şi atunci... sub o altă Moartea lui Bonar Law Când Bonar Law a ’demisionat Discursurile sale erau ale Unui din fruntea guvernuliu englez, pen-Tom competent care nu vorbeşte de ’a I cât nar şi numai despre lucrurile pe cari le cunoaşte bine. Poate că tru a face loc d-lui Baldwin, s’a ştiut că e victima unei boli, cu caire nu se va putea lupta multă vreme. După retragerea sa în viaţa privată, devenise însă un om mut. ţ Şi astfel vestea despre moartea lui a venit surprinzătoare. Născut la 1858 în Canada, el era totuşi socotit ca un scoţian, —nu numai pentru că avea origina, klar fiindcă şi-a petrecut aproape toată viaţa în Scoţia. De profesie, el a fost negustor de fierărie. Cu toate acestea a ajuns şef al partidului conservator. La noi, extracţia neboierească a lui Take Ionescu a fost singura cauză care l-a împiedecat să ia şefia partidului conservator, pentru care aducea totuşi atâtea strălucite calităţi In iAnglia, tara cu cea mai mândră şi Intrai tradiţionalistă arisocraţie, partidul nu s’a jenat nici odată să pue în fruntea sa burghezi. Ba lordul ÎBeaconsfield (d’Israeli) a adăugat la extracţia sa burgheză şi grozovul păcat de a fi fost de origină evreiască. Aşa şi Bonar Law a fost ales şef al partidului conservator. Uni au considerat aceasta ca o con- cesiune făcută democraţiei. De fapt el a fost însă o pură chestiune de interes şi oportunitate, căci numai democrat nu a fost Bonar Law. Bineînţeles democrat In sensul en- _silezesc,—căci chiar un reacţionar englez consideră ca naturale si intangibile cuceriri democratice, pe cari la noi de ex. chiar pretinşii democraţi le cred o adevărată utopie. Şefia lui Bonar Law nu a fost Insă de lungă durată. Abia aproape de sfârşitul ei, i-a fost dat să formeze un guvern. Dar o acţiune politică mare, care să se fi concretizat în fapte istorice, nu a avut, nu a parvenit să aibă. Negustor de meserie, a fost un om al faptelor, al realităţilor. Excelent riebatter, era însă rece, pentru că fantezia nu-l purta niciodată pe aîipjile ei. D v. , asemenea aptitudini sunt cu deosebire căutate în perioada aceasta postbelică, în care problemele economice au, în mod vizibil, un rol mult mai covârșitor de cât aveau înaintea grozavului război. Altfel nu s’ar explica faptul, că având să aleagă un succesor lui Bonar Lav — partidul conservator s’a decis tot pentru un negustor, pentru d-l Baldwin, care are tft multe privind,• o mare afinitate cu predecesorul său. Ba len ministre al Justiţiei Propagan pentru româ Ziarul „Cultura Poporului“ din Cluj, organ de propagandă naţională, publică un articol al d-lui Marin Ştefănescu, prin care se cere ca „tot ce este simţire românească să aibă, ca un cuvânt de ordine, românizarea“, întrucât este vorba de o propagandă culturală, în sensul aceleia pe care o propune d. Ştefănescu, ea este bine venită. Credem că nimeni, nici măcar minoritarii cei mai îndârjiţi, nu ar putea opune vre-o obiecţie serioasă acestei propagande. Fapte ca acela de care vorbeşte d. profesor Ştefănescu — e vorba de un ostaş român care, într’o poştă din Ardeal, cerea în ungureşte informaţii dela un slujbaş, care era tot român — constitue în adevăr o absurditate. In hotarîrile dela Alba Iulia, baza drepturilor pentru minorităţi, acordate de bună voie, fără nici o intervenţie din afară, se recunosc tuturor cetăţenilor ţării drepturile cele mai largi cu privire la cultivarea limbii lor. Dacă aşa trebue să fie în ce priveşte minorităţile, cu atât mai mult trebue să fie astfel în ce priveşte populaţia de bază a statului. De aceea credem că nimeni nu va socoti articolul d-lui Ştefănescu ca o „propovăduite de naţionalism barbar“. O astfel de caracterizare se poate aplica numai acelui naţionalism fals, care prin abuzul puterii, de stat, caută să violenteze minorităţile, răpindu-se din drepturile ce li se cuvin. Relevăm articolul d-lui Marin Ştefănescu pentru că el prezintă o lăture interesantă. Naţionaliştii internaţionali ai crucei Cu cârlige, deşi revendică numai pentru ei înşişi naţionalismul, fac tot ce le stă în putinţă pentru a îndepărta de la românizare până şi acele elemente etnice cari ar putea fi românizate mai uşor. Faţă de acest fel de propagandă, este bine că se găsesc şi oameni cari se îndeletnicesc cu ira, singura fologerea spre românioasă și intellculturala, ad eleni străine, acest fel de pro propaganda cositoare tării: nizare, printr’i gentă propamentelor do o. Bănuim însă paganidă va atrage şi d-lui Ştefănescu, ca şî d-lui Iorga, acuzarea de „vândut străina:»“. _ D. G. Instantaneele noastre - ; vră, * vr ' »■1 1 5'* * " •^^ ’ » V D. Tancred Constantinescu, noul ministru de industrie, ieșind de la palat, unde a depus jurământul, este întâmpinat de V. Vintilă Brătianu. Vorbind de ^amaniere, oficiosul guvernului se bucură ca „în sânul partidului liberal se pot găsi reserve gata de a veni la muncă”. ...Ba, se găsesc a*A*la oameni gata de sacrificiu câ „munca” trebue împărţită In două portofolii aia Interzicerea manifestaţiilor Aş mai, avea câte ceva de adăugat la cele spuse ori în ziarul nostru cu privire la interzicerea, cu forţa armată, a manifestaţiei de stradă a partidului naţionalist-democrat. Soldatul necunoscut! Ei, asta-î ! Dacă manifestaţia s’ar fi făctt pentru un şef viu şi cunoscut, poate că guvernul tot o lăsa în pace, fie numai pentru că, cu toată remanierea, ca mâine vor avea şi liberalii nevoe de aşa ceva. Dar să te duci în corpore şi să aduci omagiu eroului necunoscut ! E ceva care poate bresa pe mulţi. Sub un asemenea pretext se pot ascunde, cele mai subversive idei şi porniri. Simbolurile curate şi modeste nu sunt pe placul politicianilor din nici o vreme şi foc. De aceia creştinii au plătit cu sutimi de mii de martiri, timp de trei sute de ani în şir, ataşamentul lor către Isus, până ce l-au acaparat şi pe dânsul mariarii Zilei. Soldatul, eroul necunoscut, e şi el închipuirea unui fel de Crist. A-l slăvi tu, până ce n’a apucat partidul liberal să-i facă primele manifestaţii, cari vor îi ca un fel ele înscrierea lui în clubul din faţa Sărindarului, nu e de admis, nu e permis încă. Trebue să aşteptăm să-l vedem banalizat de liberali pentru ca să se îngăduie pelerinajul şi altora. Până atunci mormântul soldatului necunoscut va fi păzit cu baionetele soldaţilor cunoscuţi, din ordinul guvernului Index mm liberal S’a constituit şi creditul Industria!. El este încă un inel la lanţul cu care partidul liberal vroieşte să încătuşeze această ţară. Dacă era vra-o îndoială în această privinţă, a risipit-o modul cum s’au făcut aceperile pentru Consiliul da Administraţie. Şi dacă nu ar fi această dovada, toate împrejurările în cari a fost alcătuită noua instituţie ar arăta-o la cea mai mică analiză. Căci este sigur că în actualele împrejurări, Creditul industrial nu poate folosî industriei Dacă e vorba de credite directe ca i Ie va acorda, ea la putea avea, cum Ie-a avut şi până Baum, prin mijlocirea băncilor privata sau eventual direct de la Banca Naţională, în limitele pe cari le va obţine de la noua institutions. Căci aceasta nu creară nici o resursă nouă. na şi-a procurat capitalul tot de la Banca Naţională şi din puţiul numerar ce era disponibil. Orice alte sume, tot numai Banca Naţională ii poate procure. Fără inflaţiune? E puţin probabil. Şi dacă politice deflationists va fi menţinută—va fi şi Banca repeas la sfârşitul mijloacelor ei. Căci resurse noui nu se vor putea crea Creditului industrial, la scrisurile sale, pa piața nocstră atât de săracă în numerar, In cât avem _ fenomenul unic in Europa că efectele industriale au scăzut mai tara chiar decât leul, că anele cotează pe maia noastră mai puțin decât la Paris. — Creditul industrial nu va ademeni nici un cea din fundul lăzilor, dacă ar fi existând acolo roi, şî presupunând că industriaşii se vor folosi da această ocazia la care ne-ar oieri efectiv cam jumătate din sumele cu cari vor rămâne datori. Aşa fiind nu e greu de conchis că Creditul industrial nu a fost creat în folosul industriei. Aceasta are de primit de la stat miliarde de lei şi noua instituiie îi va oferi cel mult câteva sute de milioane, supte şi ele din circulaţia fără de vlagă a pieţei. Creditul industrial are în vedere viitorul, viitorul partidului liberal. E încă un inel, cum am apus, la lanţul cu care el încătuşează viaţă economică a țărei- A ficut-o altă dată cu Creditul rural $ urban, o încearcă acum cu cel industrial. MAZB&TSI Studentul Universitatea din Bologne decerne Ini Mussolini titlul de doctor în drept „boniris causa“. Primul ministru al Italiei acceptă cu condiţia să discute teza de doctorat şi să fie lăsat să dea examene. Deşi fascist, avem credinţa, că Mussolini nu va plagia lucrarea prezentată ca teză la doctorat, cum este obiceiul la ,Forelle“ mai mici din Europa şi în acela timp ne uimeşte faptul că, deşi înaintat în vârstă, şefului îi mai arde de examene, când la noi ciracii săi închid Universităţile, ca să nu mai dea niciunul ! KIX. Iar îspoitiicii Săteanul Voinea Nicolae, din comuna Ţandăra, Ialomiţa, fost pe front şi rănit de mai multe ori, împroprietărit cu certificatul provizoriu No. 501 din 1920, se pomeneşte că i se ipe lotul ce i se dăduse. Om cu şase copii, el lucrează ca argat la moşia Urâta din Ialomiţa, aşteptând însă să i se restitue lotul ce i s’a luat. El ne scrie: „Cunoscând din gura poporului că dv. interveniţi pentru dreptate, vă rog să puneţi şi pentru mine un cuvânt pe lângă d. ministru“. Scrisoarea nu pare a fi scrisa chiar de sărganul nedreptăţit, care, probabil, nu ştie carte. Acesta nu e un motiv ca d. ministru să nu cerceteze chestia. De altfel, cazul semnalat aci nu este unicul. Artebuiocercetare atentă pentru toate cazurile de acest fel. împroprietărirea nu trebue să fie o jucărie, şi cu atât mai puţin prilej de nedreptăţi. Săptămâna muzicală de Sc. mtORmtU Ultimul festival Vincent d’Indy la Filarmonica.* Concertul Niculescu-Basu iNu toţi compozitorii ş! chiar r a instrumentaţiei, le admiri un dintre cei mai celebri, ies învingători I timp, dar dacă nu învestmântează idin încercarea care consistă in a o-idei într’adevăr inspirate, personale, feri publicului o întreagă, programă compusă numai din operile lor. Dimpreună cu Beethoven, puţini de tot sunt aceia a căror inspiraţie genială, a căror accente, prin sinceritatea şi varietatea lor, pot să te subjuge, fără a te obosi prin repetarea aceloraşi formule, în tot cursul unei audiţii de mai bine de două ore. Vincent d’Indy, cu toată, netăgăduita sa valoare, cu tot meşteşugul său incomparabil, nu-mi pare a fi dintre aceşti privilegiaţi. Ultimul concert pe care l-a dirijat la „Filarmonica” şi care a cam istovit atenţia auditorilor ■ ne întăreşte aceasta părere Măestria facturei, tehnica masi tra interesul se transformă în obosită încordare. Ultimele lucrări ale maestrului mai cu seamă sunt lipsite de personalitte, de, spontaneitate în inspiraţie. Paginile pe cari le-a scris în tinereţe: admirabila simfoniepe un cânt muntenesc”. Sauge fleuvre, pitorescul Wallenstein, Le chant, de la cloche au în schimb o mai generoasă, invenţie melodică. Prima lucrare pe care Vincent d’Indy ne-a prezintat-o la ultima şedinţă: La poeme des rivages, suită simfonică în 4 părţi, a fost compusă de curând. S'a executat pentru întâia ciietă în 1921. Autorul, ne spune programa, provine el însuşi că nimic descriptiv sau pur pitoresc nu se găseşte aci şi că, numai sentimentul încercat la vederea peisagiilor i-a fost călăuză. Zugrăveşte deci în această poemă starea sa sufletească la vederea priveliştilor ce-i treceau sub ochi Ne pare totuşi, „că, ea şi Beethoven lo simfonia sa pastorală asta nu l’a împiedecat să cânte pitorescul şi să descrie adesea şi peisagiul. Programa „Filarmonicei” ne povesteşte subiectul celor patru tablouri muzicale pe care Vincent d’Indy le-a realizat, cam in contradicţie cu părerea lui despre ele, în sens mai mult descriptiv, cercând să tălmăcească în muzică, foarte amănunţit, textul ce şi-a ales. Din această lungă poemă, se desprind pagini, nu îndrăznesc să spun inspirate, dar interesante ca atmosferă sonoră, împerecheri ingenioase de timbre, o instrumentaţie de o extremă abilitate, sunt însuşirile de căpetenie ale „Poemei malurilor”, a cărei audiţie, daca nu urmăreşti mereu programa explicativă, nu deşteaptă un deosebit interes. O poemă simfonică genial reuşită a guşti din punctul de vedere pur muzical, chiar fără a-i miări testul literar. „Ucenicul vrăjitor” al lui Dukas, de nu cunoşti poezia lui Goethe pe care o comentează, şi tot te farmecă, căciunul din cele mai originale „scherzi” ce au fost scrise vr’odată şi La danse macabre de Saint-Saens te impresionează de la început până la sfârşit, chiar dacă n’ai sub ochi Versurile lui Cazalis care au inspirat-o. A doua lucrare pe care Vincent d’Indy a dirijat-o în aceiaşi şedinţă, a fost prologul şi fragmentul simfonic dela Începutul actului al 2-lea din noua sa operă Legenda Sfântului Cristof, creată în 1820 la Opera Mare din Paris. In prolog, Istoriculd-l Vulpescul descrie pe păgânul Auferus, cutreerând pământul ca să caute pe Regele Cerurilor. După ce s’a adresat în zadar marilor împăraţi, marilor cuceritori, poposeşte în sfârşit la Roma, In ziua chiar când se serbează Reînvierea, Clopotele sună voios. Auferus crede că şi-a atins ţinta şi îngenuchie în faţa rgrintului suprem al bisericii. Acesta, zărindu-l, îi spune: „Când marii brazi ai codrului vor înflori ,şi se vor împodobi cu trandafirii albi, mila Domnului se va revărsa asupra ta”. Simfonia _ descriptivă ce urmează narează epizoadele călătoriei lui Aofem, La ce v’ar ship să vă spun că temete '(Citiţi continuarea în vo.amnua, Conflictul Guvernul Stresemmi care nu găsise nici chiar în cadrul drepturilor sale constituţionale destule puteri pentru a împiedica si reprima lovitura de stat din dreapta petrecută in Bavaria, s'a crezut acum în stare, îndreptăţit să răstoarne guvernul socialisto-comunist din Saxonia, dies în baza autonomiei şi dreptului de autodeterminare internă al acelei, provincii. Un ultimatum a fost trimes, Reichswehrul a ocupat Drezda, hoozisul şi alte centre saxone şi, în fine, guvernul care reuzil să se supună injoncţiunei autorităţei de în Berlin a fost înlocuit în mod forţat printr’un comisar trimis de la centru pentru a numi un nou guvern, asemănător, probabil, cel di bavarez. Incidentul acesta, care constitue, ară îndoială o afacere internă a Germaniei impune totuşi constatarea că guvernul Stresemann, constituit pe baza marii coalipiri dintre partidul social-democrat şi partidele republicane burgheze, se pune pe fată in serviciul curentelor din dreapta, dacă nu chiar sub ordinele dictatorului bavarez von Kahr si a partidului national german. Consecinţa logică şi inevitabilă a acestei noui directive reacţionare, care nu poate îi decât expresia voinţei personale a d-lui Stresemann, este că socialdemocraţii nu mai pot rămâne în guvern. Este, în adevăr, de neconceput ca partidul socialist să participe activ la răsturnarea guvernului socialist de la Drezda. Şi probabil că la această oră hotarărea de retragere din guvernul Reichului s’a şi produs. Poate că d-l Stresemann doreşte tocmai acest rezultat. Poate ca d-sa are intenţia să constitue un guvern de dictatură reacţionară, care să disolv "Ichstagul. Sunt indici în acest sens. Atunci însă se pune problema dacă forţele organizate ale democraţiei şi socialismului german vor asista cu pasivitate la această lovitură sau dacă revoluţia va izbucni cu toată violenţa. Zilele acestea vor trebui să aducă o clarificare totală. ___ E: Fo« Qiastla mim Cum s’a fâcut remanierea „Miniştrii cari făcut loc altor forţe, duc cu ei conştiinţa datoriei pe deplin Îndeplinită... Au făcut loc unor tovarăşi de credinţă...” („Viitorul" de ori) Síi® invecă procesele de presă Crculara ministerului justiţiei Circulara ministerului de justiţie în chestia proceselor de presă vine la timp să elucideze o nedumerire care a adus în ultimul timp o mulţime de neajunsuri ziarelor. E vorba de graba pe care au pus-o uneia tribunale de a se socoti în drept să judece procesele de presă ce le-au fost conferite prin noua Constituţie, fără a mai aştepta ca parlamentul să voteze legea specială pentru aplicarea dispoziţiilor Constituţiei celei noul Noua Constituţie, în art. 26 corecţionalizează în adevăr o mulţime d® delicte cari mai înainte mergeau la Curtea cu juri. In acelaş timp ea schimbă şî răspunderea penală, enumerând la art. 25 pe cei ce pot fi urmăriţi în caz de vină. Dar partea finală a articolilui 25 spune că „sancţiunile acestor dispoziţiuni se vor prevedea prin legi Speciale“. Cum aceste legi speciale n’au fost încă votate, este evident că tribunalele nu pot judeca încă, necunoscând sancțiunile la care legiuitorul va înțelege să supuie pe răspunzătorii cei noui. Cu drept cuvânt, prin urmare, d.r. Th. Florescu, fostul ministru al justiției, a făcut lăudabilul gest de a atrage atenţia parchetelor din ţară că, până la votarea legei speciale asupra presei, rămâne să se aplice dispoziţiile art. 24 din vechea Constituţie. Aşa e drept şi aşa e şi logic. Dacă guvernul vrea să scape din anomalia aceasta de a aplica unele dispoziţii ale Constituţiei celei vechi sub regimul unei alte Constituţii, n’are decât să grăbească votarea legii speciale. Până atunci însă tribunalele nu pot judeca procesele de presă. Dacă d. G. Mârzescu voeşte în adevăr să introducă la departamentul său spiritul adevăratei dreptăţi, nu poate decât să-şi Însuşească şi să facă a se aplica circulara predecesorului său, Nestor Citi!a Adevărul Literar