Adevěrul, martie 1925 (Anul 38, nr. 12635-12665)

1925-03-01 / nr. 12635

Inni XXXTIIJ W. nm 3 W mmntarn' htwn tan 6 tai excipiarm m stroiMateß DDarIlica i Marine 1925 A­devĕrul I AL. V. BELDIMA8 1888—1897 \ CON«*. MILLS 189*— 1980 Guvernul amenință că va veni cu un lung șir ie legi noul Asta pentru ca să aibă iar ce căci pe cele vechi le-a călcat pe toate. jMTin 11 esrar^ii.TŢ£ unseMffiiutliltei?Situaţia financiară şi schimbarea de regim Eşuarea politicei d-lui Vintilă Brătîanu NAZBATI I Ng 5?} maî apropiaţi de d. Vin- lesne deduce ce pun la cale libera­la Bratianu nu mai contesta ade- fii. în vedema succesiuneL vărul evident că politica financiarăi Indiscreţiuni, cu" privire la cele a ministrului nostru de finanţe a e- ce se petrec în sferele cele mai 5 „ ... , , ,­­ înalte, tiind să acrediteze tot mai Nevoiţi a recunoaşte acest lucru mult zvonurile - astăzi mai con- Şi.a conveni că urmările eşecului zistente decât oricând — al unui privesc guvernul, în întregimea lui, I guvern Averescu, în care să aibă amicii d-lui Vintilă Bratianu se; un rol important d. N. Titulescu. tanguesc ca toată munca meritorie Insinuările la adresa ministrului desfășurată de ministrul de finan- ■ de la Londra fac parte din arsena­te, pentru alcătuirea unui buget,f­iul de arme, graţie cărora d. Ionel curmarea haosului financiar, asigur, Bratianu crede că va putea masca combinaţia de culise ce se pune la cale. Nu ştim dacă aceste combinaţi­­uni vor reuşi şi, iarăş, nu ştim în­ rarea platei cuponului în aur prin­ buget, sfârşitul risipei, consolida­rea bonurilor de tezaur etc. etc. n’a servit întru nimica la sporirea cre­ditului nostru în afară. Ostilitatea finanţei internaţionale liberalii o atribue, în primul loc, poftei nesăţioase a străinilor de a­­ acapara bogăţia noastră naţională. RAU... DAR TRICOLOR Liberalii, amici ai d-lui Vintilă Bră- La Cameră a avut loc un dialog, tianu, nu vor să înţeleagă că care merita sa treacă la posteritate. în toată chestia aceasta este vorba L­ărătianu, a spus o ritos de ceea ce reprezintă critenţia e d­in Madgearu, că este rău, sau e ceeace reprezintă concepţia e cum­ s ar zice pe româneşte : maie­conomică liberala şi de ceeace re- •. pestriţe, prezintă metodele practicate de ! Doctorul Lupu i-a ripostat: D-ta ministrul de finanţe. Nu vor să în- v°rbeşti de răutatea altuia ! Uită­­teleagă că finanţa străină nu poate ’m,i' oulindă şi vei vedea că admite să-şi dea capitalul, dar să iarăşi mai pe ro­nu aiba nici un rol in adiminstrarea mâneşte : mare pestriţe e d. vintilă întreprinderilor. Şi iarăş nu pot să Brătianu. bteleagă ca operaţiunea de con-1 Pentru odată a fost şi majoritatea solidare a bonurilor de tezaur, de Nuntaşul ţărănist, l­a pildă, departe de a ne crea o situa­ţie bună, este socotită de finanţa internaţională ca un împrumut for­at făcut pe pieţele străine. O scrisoare amintit însă un lucru Vistirenicul e maţe pestriţe, dar ...tricolore. _____________________Pac. Această ostilitate, de care se plâng liberalii, n’a diminuat, cu toate încercările făcute în cursul in ședința de eri a Camerei, d. „1K . ... ...... , dr. Lupu a tăcut câteva comuni­ultimei vizite a d-lui Vintilă Bratia-j cari, deși ’a aduc nimic nou ^dentale. ^ , j Io cunoştinţa parlamentului si de dăunăzi la Londra, d. Vintilă senzaţie. Bratianu pare a fi indispus şi mai mult pe financiarii englezi. Scri­soarea, semnată de un mare finan­­ciar englez, — care joacă şi un im­portant rol politic — adresată de curând unei mare întreprinderi in­dustriale de la noi, şi de conţinutul căreia au luat cunoştinţă şi cei de la Banca Românească, este con­cludentă. In ea se spune lămurit că n urma vizitei d-lui Vintilă Bră­­tianu şi a concepţiilor de cari a dat dovadă cu acest prilej, o colaborare a capitalului străin cu întreprinde­rile din România, apare şi mai im­posibilă decât până acum. Conştienţi de ostilitatea întâm­pinată în apus, guvernamentalii re­cunosc că situaţia cere o soluţie şi că ea nu poate veni decât prin o schimbare de regim. Ei adaugă însă, şi faptul are de­sigur curiozitatea lui, că foarte mult a contribuit la greutatea îm­prejurărilor de acum şi faptul, că d. Vintilă Bratianu este „lucrat“ în străinătate. „Am fost şi suntem lu­craţi, se tânguie în ultimele zile guvernamentalii, chiar de ai noştri, sau de unii foarte apropiaţi de noi“. In surdină se pretindă că d. N. Titulescu, pe această cale, şi-ar pregăti ministeriatul de finanţe de mâine,­trucât d. Titulescu va avea noro­cul, primind să facă parte din vii­torul guvern, să soluţioneze criza financiară, în care se zbate ţara. Ceea ce ştim însă, este că nu d. N. Titulescu poate fi socotit ca cel mai ireductibil adversar al d-lui Vintilă Bratianu, şi, de asemenea, că împotriva d-lui Titulescu parti­dul liberal nu va dezlănţui o cam­panie opoziţionistă pe tema con­cepţiei economice şi financiare. In acest caz, de ce comedia tân­guirilor împotriva unor pretinse „lucrături“ ale d-lui Titulescu? Scrutator Expunerea pe care ministrul de externe al Poloniei, contele Skrzin­­sky, a făcut-o în comisiunea pen­tru afacerile externe, este de o ex­traordinară importantă, în primul S.B. Brănişteanu tru asigurarea păcii şi desfiinţarea războaielor. Ideia cea nouă ar în­semna întoarcerea spre politica an­tebelică, cu toate dezavantagiile ei, toate avantagiile ei nemaifiind­xistente. Ar însemna, cum bine spus contele Skrzinsky, sinucide­rea Europei, a Europei în forma ei de astăzi, aşa cum au fămurit-o războiul şi tratatele de pace. Ştim că în Franţa ideia de peste canal va întâmpina rezistenţă. Franţa a semnat şi menţine proto­colul de la Geneva. Dar dacă totuş Anglia oficială şi-ar însuşi noua veche formulă, putea­ va republica să rişte până în cele din urmă, pro­priile ei interese, atât de dependen­te de lumea anglo-saxonă ? Scepticilor şi prea deştepţilor, strigătul de alarmă al ministrului de externe al Poloniei, trebue să le deschidă ochii asupra necesităţii vitale ce reprezintă tocmai pentru statele mai mici, şi Societatea Na­ţiunilor, şi lucrările ei, printre cari cea mai importantă rămâne proto­colul de la Geneva pe care l-au criticat şi pe care ar fi dorit să-l saboteze. Nu există pentru securi­tatea acestor state, pentru liniştea lor, pentru pacea lor, altă soluţie mai solidă decât un pact gene­ral, care să fie o garanţie genera­lă, bazată pe o solidaritate gene­rală. Numai simpla existenţă a a­­cestui pact ar asigura, fără ca să fie nevoie să intre în acţiune, fră­zeşti asigura altădată puterea în­ România şi expozeul ministrului de externe al Poloniei creat prin acele tratate, ar rămâne în aer, redus la propriile sale forţe, strâns intre duşmanii de cri şi ce, de mâine, între statele nemulţumite şi Rusia înarmată, cu imensul ei re rând pentru ţara sa, apoi însă pen­­zervoriu de oameni, şi imensele sale tru toate ţările din central şi sud- resurse. Covenantul vroia să stabi­­estul Europei, aşa cum le-au con-­lească o comunitate de interese pen format tratatele de pace. După ce a amintit că Polonia a semnat printre primele state proto­colul din Geneva, d. Skrzinsky a enumărat obiecţiunile pe care An­glia le ridică contra lui. Apoi a ară­tat că ideia unui pact de garanţie care să puie la adăpost numai Fran­ţa şi Belgia, ideie care a prins în o­­pinia publică engleză, nelinişteşte pe Polonia, fiindcă un pact în acest sens, care ar lăsa restul Europei in­­voia evenimentelor, nu ar garanta pacea, ci războiul. In orice caz, a încheiat ministrul de externe al Po­loniei, e necesar să se urmărească o garanţie generală, bazată pe o solidaritate generală, căci orice al­ta solutiiune „ar duce Europa la si­nucidere“. Chestiunea pe care a ridicat-o astfel ministrul de externe al Po­loniei, este extrem de gravă pentru această ţară, pentru motivul că a­­tât pe frontiera germană, cât şi pe cea rusă, ea are a se teme de secu­ritatea ei Dar chestiunea are, fără îndoială, o mare însemnătate şi pentru ţara noastră şi pentru toate statele mai mici, cari sunt intere­sate în menţinerea integrală a tra­tatelor de pace, căci ea este însăşi chestiunea existenţei Europei în forma ei actuală, înainte de războiul cel mare, pa­cea continentului nostru, securita­tea statelor ce-l compuneau, erau garantate prin aşa zisul echilibru de forte, care şi-a avut o­ urmă expresionw» cl«pUit tu colo doua grupuri de alianţe, din grozava ciocnire a cărora a eşit Europa nouă. Dar pacea și securitatea a­­cestei Europe, nu se mai bazează pe un echilibru de forte. Tratatele de pace din care a esit ea, au eli­minat cu totul din calculele politi­cei internationale, acest principiu. Ele au pus un principiu nou, cel a! solidaritătei dintre state, au elimi­nat principiul echilibrului fiindcă l-au recunoscut ca adevărata cauză a războaielor, pe cari vroiau să le scoată din rândul instrumentelor politicei Internationale. Fără de a­­ceastă concepțiune, nu era posibi­lă nici dizolvarea monarchiei habs­­burgice, nici dezarmarea Germa­niei, care trebue să fie preludiul pentru dezarmarea tuturor state­lor. Această dezarmare, precum şi aranjamentele treptate cari să du­că la organizarea­­ păcei, erau şi sunt misiunea Societăţii Naţiunilor, al cărei statut de organizare, aşa zisul Covenant, formează pream­bulul şi partea fundamentală a tu­turor tratatelor de pace cari au în­cheiat marele război. Protocolul de la Geneva, semnat de delegaţii tuturor statelor, în a­dunarea generala a Societăţii Na­ţiunilor din 1924, era primul pas hotărîtor în realizarea scopurilor acestora. O fericita coincidenţă de împrejurări, făcuse ca la această Adunare, Franţa să fie reprezenta­tă prin d. Herriot, Anglia prin d. Macdonald. Gând ne gândim ce ex­plozie de bucurie s’a produs şi la reacţionarii dela noi, când a căzut guvernul laburist! Căzuse princi­palul suport al protocolului de la Geneva, căzuse principiul egalită­­ţei între state, principiul solidari­­tăţei statelor, care trebuia să înlo­cuiască pe acel al echilibrului de forţe, rupt de două ori: odată prin tratatele de pace şi a doua oară prin dispariţia Rusiei ca factor al politicii europene ! Şi tocmai ţările mai mici, tocmai statele cu aşa zise interese secundare, aveau mai ma­re interes ca protocolul să devie o realitate, pentru că suveranitatea, independenţa, securitatea lor, nu puteau şi nu pot găsi în afară de el sau de un acord asemănător lui, o garanţie suficientă. Or, după zădărnicirea protocolu­lui, s’a născut şi a început să se înfiripeze, mai cu seamă în Anglia, acea ideie de care a vorbit contele Skrzinsky în expozeul său, ideia unui pact de garanţie care ar pune la adăpost numai Franţa şi Belgia. Cu alte cuvinte, nu ar mai fi vorba de un pact în care să intre ca fac­tori egal îndreptăţiţi toate statele europene, sau măcar toate statele aliate. Solidaritatea din timpul răz­boiului, cea urmărită prin tratatele­­de pace ca expresiune a idealului urmărit de Antantă prin război, nu mai exista.. . _ __ . ._. I Să sperăm că studenţimea va Am avea o grupare de forţe­­ trage din evenimentele ultimelor occidentul Europei, care s ar garan- ^ile singura concluzie logică nn ia împotriva veleităţilor agresive propriul lor Interes şi în intere­se le-ar putea avea Germania im-i sol viitorului acestei naţiuni, totriva el, — dar restul Europei,! —............. m­³ m*. Aplanarea grevei universitare In sfârşit se poate spera că li­niştea In universitate va reveni. Văzând că marea majoritate a stu­denţilor este pentru reînceperea stu­diilor, conducătorii greviştilor şi-au retras primai lor memoria, care nici nu putea fi luat in discuţie şi au prezintat un altul, mult mai mo­derat de­cât cel dintâi. Senatul universitar, luând in dis­cuţie acest de-al doilea memoriu, a admis cele mai multe cereri formu­­late intr’insul. Cu toate că modul, în care Se­natul a examinat şi soluţionat me­moriul studenţilor grevişti — puţini la număr, pentru că chiar relaţiile oficiale spuneau că greva a eşuat — comportă o largă discuţie, pe care o vom face; cu toate că au fost ad­mise unele „revendicări“, asupra că­rora nici discuţie nu trebuia să se facă; cu toate că’n ultimele zile s’au făcut o mulţime de manevrări combinaţiuni primejdioase pen­tru liniştea viitoare In Universitate, — resultatul, care este liniştea de moment, ne bucură. In sfârşit, nu vom mai avea, un timp, scandaluri in lăcaşul învăţământului superior şi nici armată, iar studenţii liniş­tiţi îşi vor putea vedea de treabă. Hotărârea senatului universitar ar putea fi interpretată in formă şi in fond ca o cedare, pe toată linia, in faţa unei greve eşuate, cedare ce nu ar fi de natură să convingă pe studenţi că au greşit. Şi dacă, după cum am spus şi altă dată, unele din cererile lor erau discutabile, altele nu numai că nu trebuiau admise, dar nici discuţiunea lor nu era cu putinţă. Rămâne acum de văzut dacă li­niştirea studenţimii este definiti­vă. Greva de câteva zile a dovedit trei lucruri: 1. Că majoritatea studenţilor În­ţelege să-şi vadă de treabă şi nu vrea să fie târâtă in mişcări mai mult sau mai puţin subversive; 2. Că autorităţile şcolare — mi­nister şi corpurile profesorale — nu tolerează mişcări cu caracter anar­hic; 3. Că aceleaşi autorităţi au un larg ,un foarte larg spirit de tole­ranţă pentru efuziunile juvenile ale studenţilor, îndată ce aceştia şi-au redus tonul la cel potrivit unor studenţi cari se adresează­­ profesorilor lor, aceştia au dovedit­­ că vor îndreptarea greşiţilor. Combinatiuni Ina­vuabile Că acuzarea este oţioasă şi fără temei, este evident. Din felul însă cum se prezintă lucrurile şi din to­nul acuzărei, şi anume că d. N. Ti­tulescu va avea să suporte, ca mi­nistru de finanţe, consecinţele pro­priilor d-sale manevre, se poate 6 pánin! Merge strana Fruntaşul ţărănist a arătat şi produs dovezi că prefectul de Vlaşca impune şi încasează biruri în natură de la săteni şi că sistemul acesta se perpetuiază de multă vreme fără ca ministerul de inter­ne să ia vreo măsură. Totodată, d. dr. Lupu a mai povestit cum, in două comune din Bucovina, jan­darmii au asasinat pe un sătean şi pe o femeie, pe primul pentrucă ar fi bolşevic, pe cea de-a­­doua pentrucă ar îi comis un furt. Nimic surprinzător sau emoţio­nant. Aşa trebue să fie, aşa este în mult blagoslovita noastră ţară. Faptele relatate de d. dr. Lupu sunt caracteristice pentru adminis­traţia noastră. Jandarmul şi pre­fectul dau dovadă că există. Minis­trul de interne nu face această do­vadă. Unde e ministrul nostru de interne? Nu-l vedem nicăiri, nici la minister, nici în parlament. D. Ion Bratianu este absenteist. Să protestăm ? La ce bun ? Pro­testul nostru n- ar duce la nici un rezultat. Doar nu de hatârul nostru o să se ostenească d. Ion Bratianu să mai vie pe la ministerul său sau pe la parlament. Ş’apoi, ce vreţi ? Poate primul ministru să „se’ncon­­treze" prea mult cu prefecţii si jan­darmii săi, cari i-au dat majorita­tea compactă, graţie căreia guver­nează de peste trei ani? Să fm drepţi. Nu putem pretinde absurdităţi Avem administraţia cea m­a bună: jandarmi ideali şi pre­fecţi sublimi. Şi dacă, ici-colo sunt ciupiţi de unii sau trimişi în rai de alţii, ţara nu se prăpădeşte. Înainte deci, stâlpi ai guvernării de refacere. Opera merge su-m­ă­ ­. Cronica săptămânală de EOIKSTAHTIM bac alb ai a Bucureştii de altădată Cap. 139 A­nul 1906 Expoziţia jubilară din parcul Ca­­rol I, care trebuia să fie inaugura­tă Duminică 4 Iunie 1906, a fost inaugurată Marţi 6 Iunie din ca­uza unor ploi torenţiale ce s’au a­­bătut asupra Bucureştilor. In acord cu obiceiurile urâte ale lumei politice în această țară, obiceiuri datorite politicianilor cari din patimă urâtă pun în tot d’auna pedici partidelor protivnice, nici liberalii, nici junimiștii fruntași n’au asistat la inaugurare. Singur d. Vasile Misir fost ministru de do­menii al partidului liberal a fost de fată. Aceasta nesănătoasă politică a căreia țintă este de a împedeca pe adversar să se întărească prin re­alizarea de cicruri folositoare, a conrupt moravurile polii.. și a creat sufletul anarhic de pe urma căruia suferă acum chiar acei cari l’au creat prin procedeele lor. Asupra abţinerei opoziţiei au fost lungi discuţiuni şi aprinse în partidele de opoziţie. La liberali Dimitrie Sturza, şe­ful partidului, în calitatea lui de credincios al regelui Carol a sus­ţinut că deoarece Expoziţia nu es­te numai un act al guvernului dar şi un act pentru aniversarea de 40 ani a urcărei pe tron a regelui Carol, abţinerea ar fi considerată de rege ca o ofensă personală. Această supărare ar putea a­­vea consecinţe urâte pentru partid căci regele, susceptibil cum este, ar putea ţine pe liberali mai mult timp în opoziţie. Dar era şi clopotul cel falt, re­prezentat prin Eugeniu Carada şi toată oculta, aceştia s’au opus e­­nergic participărei aşa că, în cele din urmă, Dimitrie Sturza a tre­buit să se plece. Intr’o întrunire restrânsă ţinută în casa şefului a urmat o discuţiu­­ne aprinsă asupra subiectului. La un moment Sturza a spus că abţi­nerea ar putea avea valoare dacă şi cel­lalt partid din opoziţie —par­tidul carpist — s’ar abţine, însă prezenţa lui Nicu Filipescu în co­mitetul de recepţie al doctorului Lueger este o dovadă cum că car­­niştii vor merge la Expoziţie. In acest caz partidul liberal ar rămâ­ne intr’o izolare ridicola. Atunci partizanii abţinere! au început acţiunea de acaparare a partidului carpist pentru ideia abţi­­nerei. Să povestim cele petrecute în cele trei culise politice. * * * Ideea Expoziţiei jubilare a fost a lui Take Ionescu. Take Ionescu era fecund în astfel de lovituri. Pentru a măguli pe regele Ca­rol, omul foarte simţitor la astfel de linguşeli, lui Take Ionescu i-a venit ideea ca să se serbeze Jubi­leul de 40 de ani de domnie ai re­­gelui Garo. Culminaţia să fie o Expoziţie jubilară. Lucrul nu se prea potrivea fi­indcă cifra de 40 de ani nu spunea nimic Dacă ar fi fost aniversarea de 50 ani era altceva. O jumătate de secol putea îi o dată demnă de co­memorat Dar partidele de opoziţie s’au alarmat. Ele — mai ales carpis­­tii — şi-au zis că, dacă Expoziţia şi toată înjghebarea pusă la cale de guvern reuşesc, în acest caz partidul cantacuzinist se întăreşte, şi, mai ales, se întăreşte Take Io­­nescu rămas singur viitor şef al partidului. Nicu Filipescu era cel mai dârz adversar al lui Take Ionescu, însă el a fost convins că, mai sigur va înlătura pe­ Take Ionescu dacă va intra în bunele graţii ale lui Iorgu Cantacuzino, care era şeful parti­dului. Fiind şi rudă cu acesta, a primit să figureze în comitetul pentru primirea d-rului Lueger nu­mai spre a contribui la izgonirea lui Take Ionescu. Acum a început lupta cea mare. Nicu Filipescu n’a putut obţine ca partidul carpist să asiste la i­­naugurarea Expoziţiei de­şi Fili­pescu şi chiar Petre Carp erau de această părere. Insă d. Marghilo­man, care nu putea vede cu ochi buni un succes prea mare a! lui Nicu Filipescu, s’a opus din răspu­teri. Opoziţia lui a convins pe Carp şi astfel, din toate aceste in­trigi de culise, în care interesele personale au jucat întâiul rol, a ieşit abţinerea întregei opoziţii de la serbările oficiale ale Expoziţiei. Dar Filipescu luase contact cu­ partidul cantacuzinist şi prin su­­gestiile lui fiii primului ministru — în special d. George Cantacuzino— încep reintegrarea partidului con­servator cu carpiştii dar cu eli­minarea lui Take Ionescu Puterea lui Take Ionescu deve­nea, în adevăr, prea mare; însuşi regele Carol era îngrijorat. El a­­era omul tradiţiei şi avea grijă ca (Citiţi continuarea in pag. II­aj. Muşamaua bonurilor de tezaur Aşa­dar ancheta privitoare la bo­­nurile de tezaur nu se mai face! Lucrul reiese lămurit din răspunsul dat ori în Cameră de d. Vintilă Bră­­tianu la întrebarea d-lui Virgil Mad­­gearu. In aparentă, e adevărat, ar părea tocmai dimpotrivă. D. mini­stru de finanţe a repetat că stărue şi azi în faptărirea de a numi o co­­m­isiune care să cerceteze chestia tuturor bonurilor de tezaur emise dela război încoace. Dar», căci e un dar ! D. ministru de finanţe nu poate încă numi comisiunea în chestie fiindcă.» n*au sosit toate actele din străinătate. Când vor sosi toate, d. Vintilă Brătianu nu va lipsi să nu­­mească comisiunea, care să cerce­teze tot şi să lămurească tot Iar la spatele d-lui ministru de finanţe, pe trosrtacSasia’1K»C//'.iit­­uiali. profila, vizibilă pentru toată lumea, silueta Sfântului Aşteaptă. Sân­tem lămuriţi. Acordul patrio­tic şi-a produs efectul miraculos. Dacă hotărîrea de a întreprinde an­cheta cerută, şi făgăduită în mod formal de d. Vintilă Brătianu, ar fi menţinută, comisiunea s’ar fi putut numi chiar de astăzi, de­oarece pa­­tru cincimi din documente se găsesc la ministerul de finanţe, iar restul s’ar îi putut procura uşor. Dar d. Vintilă Brătianu se va fi răsgândit. In­­ definitiv, dela război încoace există şi o gestiune liberală, care are la activul ei un insemnat număr de bonuri de tezaur! O co­­misiune prea indiscretă ar fi putut găsi ceva pufuşor pe botişor, căci cu asemenea comisiuni de anchetă ştii de unde începi dar nu ştii nici­odată unde sfârşeşti. Mai există şi o gestiune averescănă, care nu e exclusiv a d-lui Argetoianu, căci guvernul Averescu rămâne solidar cu actele fostului ministru de fi­nanţe. Dar dacă, în cazul numire! comisiunei, aceasta ar descoperi ceva compromiţător pentru organi­zaţia recomandată de liberali pen­tru succesiunea la putere? E clar prin urmare. Comisiunea se va numi când vor sosi toate ac­tele, iar actele vor sosi mai târziu, cât mai târziu! NESTOR 350 Citiți in Pag. 2-a: rubrica Șahului j­urivis" tu Chestia zilei F­rigul €€ 7* FRIGUL: Curios lucru, num­ai la Cameră se mai vorbeşte de mine şi încă şi acolo bag pe anii în călduri. Răspunderi şi sancţiuni de C. C. COSTA ORU Siguranţa şi justiţia militară sunt consternate. Pentru a doua oară Casaţia le-a stricat rostul. Ordonanţele comandamentului, în baza cărora Siguranţa aresta, iar justiţia militară condamna, pen­tru a doua oară au dat loc la ca­sare fără trimitere. Dar la urmă ce-i pasă Siguran­ţei ! Ea va continua să aresteze, să bată şi să schingiuiască fără a se sinchisi de Casaţie. Şi la fel 113, în­itrtuAtt. pct ca.sez© Civilii Cat ar vrea; militarii vor continua să judece şi condamne. Arestaţilor le mai rămăsese un mijloc de protestare , greva foa­mei. Militarul, în Intelectuala lui acar­­niță plină cu ace a găsit unul și pentru cojocul acesta. împotriva grevei foamei, el opune acum si­luirea prin hrănirea artificială. O armă nouă înbogățește astfel ar­senalul militar . »..d­ls....tiruL • Acum câtva timp, dictatorul, vorbind în Cameră de ordonanţe­le în chestiune, a declarat solemn că răspunderea lor şî-o ia asupră­­şi. Lui i se cuvine deci şi bo­­bârnacul Casaţiei. II va simţi în­fumuratul ? Aş ! D’asemenea „fleacuri“ se­meţul prim ministru n’are habar. Ce justiţie, ce Casaţie, ce răspun­deri ! Răspunderi, el nu admite pentru dânsul decât înaintea Isto­riei. Brătienii nu înţeleg să răs­pundă înaintea oamenilor. Urma­t-a oare vre-o răspundere asupra tatălui lor, când ‘acesta, într’un ac­ces de iritaţie, a mărturisit în faţa Camerei, că „a tolerat abuzuri, a­­sasinate şi procese scandaloase ? De unde! Partizanii lui, după aceea, i-au ridicat jalnică statue. Şi se mai miră lumea de ce a scăzut atâta nivelul moralităţii în ţară. Apoi abuzuri, asasinate şi proce­se scandaloase au tolerat şi fecio­­rii lui, ba mult mai multe încă de­cât tatăl lor, o, cât de multe !~. Să ne aşteptăm deci şi la alte statui şi mai falnice! • • « • • • 8 ® Acesta e sistemul de guvernă­mânt, pe care noi, — car! mai cu­„N tezăm încă a ne zice „cetăţenii —■ îl suferim, inerţi, deasupra noas-i tră. Ce să mai vorbim de răspun­deri. Ar trebui să fie cine să ridi­ce glasul şi să ceară aplicarea lor. Unde sunt aceia ? Şi câţi sunt d­e ei totuşi, în legi există sancţiuni a -n­ ? ocini lui sunt in legi, există şl .papunacii pern tru toţi vinovaţii, oricât de sus puşi ar fi el; căci, după fictiva te­orie constituţională, suntem tot r egali Înaintea legei.­­ Dacă in Codul nostru penal, răs­punderile In fata Istoriei nu au ca­­pitol, există Insă articole foarta precise pentru arestările ilegale* pentru abuzul de putere, pentru bătăile şi schingiuirile săvârşite­. Ce facem cu Siguranţa generală? De ce aceste articole nu se aplică oare marilor vinovaţi şi instrumen­telor lor, aşa, măcar odată, pentru buna pildă, de probă sau de frumu­seţea faptului ?! Ah, ce-ar fi ! Ca prin minune s’ar stârpi abuzurile şi dezordinea s’ar preface deîndată intr’o or­dine desăvârşită. Justiţie, azi, avem. Casaţia, ca­re trecea de complice a puterii e­­xecutive, s-a afirmat, pentru a doua oară, independentă şi la înăl­ţimea misiunii ei în stat, de a treia putere. Această a treia, faţă cu falsifi­carea şi subordonarea puterei le­gislative de către puterea executi­vă, ar deveni prima şi cea mai ho­tărâtoare putere, dacă ar vrea. O, atunci intr’adevăr ar fi înce­putul sfârşitului erei de absolutism care a durat prea de tot mult şi, după câteva trageri la răspunderi şi aplicare de sancţiuni, am intra în era legalităţei, şi ne-am vânduî alături de marile state occidenta­le, cari n’ar mai simţi, contra ţa­rei noastre, repulsiunea ce le in­spiră tirania, reaua credinţă şi ipo­crizia brătienistă. Era nouă va începe atunci, când vom vedea stabilirea răspunderi­lor şi aplicarea sancţiunilor. îna­inte,­­ nu!

Next