Adevěrul, decembrie 1926 (Anul 39, nr. 13178-13203)
1926-12-01 / nr. 13178
fin«139. No. 13178 . •. Miercuri 1 Decembrie 1926 4 PASffll Adevărul AU V. BELDIUAN 1808—1897 FONDATORI» CONST MILLE 1897-1928 1 «50 ,ei P8 “O 3,1 ABONAMENTE ; 440 lei pe 6 ,ani I -’<1 la! „„ 7 |..„ in străinătate dublu 3 Lei BIROURILE: București, Str. Sărindar no. 7«9-h 3 Lei TELEFOANE: centrala bilei, 24/73, 46/79. Direcţia 57/72. Adiţia 7/69. Oficiosul liberal constată că „se pot fabrica cu uşurinţă cât de multe legi făcute cu gândul foloaselor personale“. ...Şi ştie el, oficiosul liberal, ce spune! MPOZITE ! Aniversarea unirii Ardealului ANTISOCIALE Se contestă d-lui Ştefan C. Pop mandatul de senator de drept Odată cu împlinirea a 8 ani dela adunarea dela Alba Iulia, s-a ivit prilejul ca statul român să-şi exprime recunoştinţa pentru bărbaţii cari au luptat pentru unire, proclamând ca senator de drept pe acela care a condus acţiunea de atuncea. In ce fel ne îndeplinim această datorie? Consiliul de miniştri s’a pronunţat contra cererii d-lui Ştefan Pop de a i se recunoaşte mandatul de senator de drept. Vom arăta mai jos cât de nedreaptă este această hotărâre. CE SPUNE CONSTITUŢIA Noua constituţie prevede la art. 73 că „devin senatori de drept,TM foştii preşedinţi ai adunărilor naţionale din Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, cari au declarat unirea”. Când s'a votat legea electorală, dl dr. Vaida a făcut in Cameră propunerea ca în ce priveşte adunarea dela Alba lulia, locul de senator de drept să se atribuie d-lui Ştefan C. Pop. Adunarea a primit foarte favorabil această propunere, dar in tumultul in care s'a votat legea electorală, amendamentul a căzut CEREREA D-LUI ŞTEFAN C. POP La 15 Iunie 1926, d. Ştefan C. Pop făcut o petiţie către comisiunea Curţii de Casaţie prin care cerea să i se recunoască mandatul de senator de drept deoarece d-sa, deşi oficial numai vice-preşedinte, a condus desbaterile la Alba lulia şi a proclamat unirea. d. Ştefan C. Pop a alăturat următoarele documente: 1) Un certificat al d-lui Iulia Maniu despre care vom vorbi mai jos. 2) O colecţie a ziarului „Românul“, de sub direcţia d-lui V. Goldiş care a servit ca „Monitor Oficial" până la unire şi din care reese activitatea d-lul Pop şi faptul că d-sa e acela care a proclamat unirea. Afară de aceasta d. Pop constată că George Pop de Băseşti, care fusese proclamat preşedinte la Albă lulia, a murit în 1913, iar Constituţia s'a votat în 1923, deci nu se putea gândi la dânsul, ci la acela care a condus efectiv desbaterile. CERTIFICATUL D-LUI IULIU MANIU Interesantă concepţie asupra rolului Curţii de casaţia. ADEVERINŢA PATRIARHULUI In urma acestei respingeri, d. Ştefan C. Pop a adunat nouă dovezi. Una din ele este următoarea „adeverinţă" a patriarhului Miron: „La cererea d-lui dr. Ştefan C. Pop, constat din parte-mi că am luat parte la Adunarea naţională din Alba lulia, de la 18 Noembrie /1 Decembrie 1918 interesându-mă de aproape de acţiunile politice ale românilor din acel timp. „Astfel ştiu că d. dr. Ştefan C. Pop a fost în tot timpul înainte de adunare unul din cei ce mai mult au alergat în Ardeal pentru pregătirea Adunării, uneori cu nscul vieri, fiind şi preşedinte al consiliului naţional. D-sa a convocat marea adunare dela Alba lulia iscălind ca preşedinte şi dr. George Crişan ca secretar. Tot d-sa a prezidat şi jonnal şi efectiv începutul acastei adunări constituit-o. Adevărat că s’a proclamat apoi formal de preşedinte bătrânul George Pop de Baseşti, dar el fost atât de sentimental că s’a înecat în plâns. în cât efectiv tot d. Ştefan C. Pop a dirijat lucrările ca vicepreşedinte. Astfel eu, care am stat la aceeaşi masă prezidenţială şi cred că şi alţii, l’am considerat de conducător electiv al desbaterilor adunării Mai presus de toate, tot d-sa a iscălit însuşi actul Unirii cu patria mumă, iar dr. Laurenţiu Oanea ca notar al adunării. „Acest rol preponderent i l’au onorat duşmanii neamului prin două atentate asupra casei sale, care, dacă lipsea ajutorul lui Dumnezeu, puteau fi fatale pentru d-sa şi familia sa”. INCHEEREA CASAŢIEI La 17 iunie Casaţia respinge cererea d-lui Ştefan C Pop. Motivul este că „chiar dacă în fapt a condus acţiunea acelei adunări memorabile, d. Ştefan C. Pop a fost numai vicepresidentul ei", iar mai departe, şi aci cităm textul: „că, de altă parte, acea propunere in favoarea d-lui Ştefan C. Pop, justificată pe rolul de căpetenie, ce rezultă Incontestabil din toate actele, că Va îndeplinit d. Ştefan C. Pop în mişcarea naţională şi toate actele pregătitoare ale Adunării Naţionale, care au dus la proclamarea unirii, nu a fost admisă nici de guvern, nici de parlament", urmează că cererea trebue respinsă. Prin urmata Curtea de casaţia recunoaşte că de fapt conducerea a avut-o d. Ştefan C. Pop, dar îi respinge cererea neutru că nu n'a fost admisă nici de guvern, aici de parlament. Iată textul certificatului d-lui Maniu: „Subsemnatul fost preşedinte al Consiliului Dirigent, guvern provizor numit de marele sfat ales de Adunarea Naţională din Alba lulia şi confirmat de Maiestatea Sa Regele, constat următoarele fapte: ,1. După isbucnirea revoluţiei din 25 octombrie 1018 în Budapesta, naţiunea română din Transilvania, Banat, Maramureş şi Crişana, adică partidul naţional român împreună cu socialiştii români şi-au constituit un Consiliu Naţional, care avea menirea să preia imperiul asupra sus amintitelor provincii. „Acest consiliu naţional şi-a fixat sediul In Arad şi şi-a ales de preşedinte pe d. dr. Ştefan C. Pop. „2. In această calitate , dr. Ştefan C. Pop a adresat o somare către guvernul maghiar din Budapesta, cerând predarea imperiului asupra judeţelor din Transilvania, Banat, Maramureş şi Crişana, a lansat un manifest către toate popoarele anunţându-le deslipirea Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi Crişanei de către monarhia austro-ungară. In casa d-lui Ştefan C. Pop s'au făcutmarile pregătiri pentru desăvârşirea unirii cu Patria Mumă şi pentru adunarea naţională. 3) Adunarea naţională de la Alba lulia a fost convocată de d. Ştefan C. Pop şi in calitate de preşedinte deschisă de d-sa prin o cuvântare de mait patriotism. Unirea a fost proclamată şi publicată in numele delegaţilor imensei mulţimi care nu încăpuse în sala adunării de către d. Ştefan C Pop. „1. Majestatea Sa Regele a conferit d-lui Ştefan C. Pop în urma calităţii sale de prezident al Consiliului naţional care a convocat şi deschis adunarea naţională de la AlbaIulia şi a condus-o împreună cu George Pop de Băseşti, la propunerea mea, ordinul Coloana României în grad de mare cruce. „In consecinţă subsemnatul constat că d L dr. Ştefan C. Pop întruneşte toate condiţiile spre a fi declarat senator de drept". (ss) MIRON Patriarh AVIZUL D-LUI N. IORGA Cerând d-lui N. Iorga avizul , Ştefan C. Pop a primit o scrisoare prin care după ce expune decursul evenimentelor, marele istoric termină astfel consideraţiile sale:Constat că... adunarea a fost deschisă de d. Ştefan C. Pop in calitate de preşedinte al marelui sfat naţional român, „că depunândU-se mandatul consiliului, s'a ajuns la o întreită pre■ şedinţie (Pop de Băseşti, Episcopii Popp şi Radu), care, ca atare, nu putea reprezintă decât preşedinţia de onoare; „că telegramele regelui şi reginei sunt adresate unui singur preşedinte, cel efectiv; „că un act autentificat la preşedinţia consiliului de miniştri prezintă hotăririle de la Alba lulia sub semnătura d-lui Şt. C. Pop, care deşi semnând „vice-preşedinte “mărturiseşte prin aceea că subscrie actul decisiv, rolul real pe care l'a avut în adunare. „Părerea mea este deci că d-tale, d-le Ştefan C. Popp, iţi revine şi in lipsa oricărui concurent, dreptul da a reprezintă in Senat momentul istoric al unirii Ardealului cu vechiul regat". O A DOUA CERERE A D-LUI ŞTEFAN C. POP In urma acestor acte noi, d. Ştefan C. Pop se adresează preşedinrţiei Senatului, cerând, pe baza art. 1 al legii electorale, să rectifice eroarea Curţii de Casaţie. Acestei cereri i-a alăturat „Adeverinţa" Patriarhului şi avizul d-lui Iorga. Senatul a trimis cererea comisiunii de validări, care a făcut un raport extrem de favorabil, conchizând la recunoaşterea dreptului d-lui Ştefan C. Pop. Zilele acestea, raportul trebuia adus in secretă plenară. înainte de această formalitate, consiliul de miniştri a discutat chestiunea. Aci d. Goldiş s’a opus cererii. Din patimă de partid, ministrul cultelor a vrut să contribue la situaţia nedreaptă ca Ardealul să n’aibă nici un senator de drept, pe când vechiul regat are atâţia IT. Consiliul de miniştri a cerut raportorului comisiunii să-şi modifice raportul. Desigur nu va fi vorba de cât de o moderare a entusiasmului, căci In fond concluzia nu poate fi de cât tot favorabilă. Există deci şanse ca totuşi Senatul să nu dea un vot, care ar putea fi interpretat in Ardeal ca „regionalism al vechiului Regat“. In ultimul moment a intervenit şi d. Mihály, care cere şi d-sa să fie proclamat senator de drept. Cererea d-sale a produs o imensă ilaritate In cercurile politice. Ar fi interesant de văzut cum e motivată. Rep. (ss) Iuliu Maniu Bugetul cel nou încâ nu e născut şi guvernul se grăbeşte să aplice parte din nouile impozite Proectul de lege pentru sporirea taxelor de consumaţie e întocmit iar în ziua în care va fi depus în Parlament, nouile taxe vor intra în vigoare. Fiind vorba de impozite cari în anul acesta sunt menite să umple golurile făcute în buget prin cheltuelile de căpătuială ale regimului actual nu ne îndoim că se va pune toată graba pentru votarea acestei legi. Locuitorii țării vor avea deci fericirea să cunoască cu o lună mai devreme binefacerile guvernului care a venit cu lozinca, normalizarea cât mai grabnică a conditiunilor economice din tară* Forma sub care înțelege însă guvernul actual normalizarea e din cele mai reprobabile. După ce însăși sporirea bugetului pe bază de noui impozite e condamnabilă pentru că vine într’un moment când puterea contributivă a populaţiei este depăşită, felul în care sunt aşezate nouile sarcini fiscale dau toată măsura spiritului de clasă din care se inspiră guvernul actual * * Neţinând seamă de starea mizerabilă în care se găseşte marea majoritate a populaţiei tocmai din cauza regimului economic pe care n’au contenit de a-1 condamna fiind în opoziţie, conducătorii de azi ai destinelor tării deslăntuie o avalanşă de impozite indirecte, cari vor înăspri si mai mult conditiunile de trai ale celor mulfi si nevoiaşi. In loc ca să reducă treptat caracterul anachronic al aşezării fiscale în România, unde impozitele indirecte sunt, faţă de cele directe, într’un raport pe care nu-l întâlnim decât în țările cele mai înapoiate, guvernul a socotit cu cale să recurgă din nou la sporirea impozitelor indirecte pentru acoperirea unor cheltueli ce n’au nici măcar meritul de a fi justificate . Felul în care au fost sporite Impozitele indirecte scot la iveală cât de puţin este preocupat guvernul actual de adevăratele nevoi ale populaţiei Sporirea la de patru ori a impozitului pe zahăr şi pe produsele petrolului constitue cea mai gravă nesocotire a intereselor fiziologice şi economice ale locuitorilor ţării, este o măsură direct antisocială. Pretutindeni se socoteşte consumaţia zahărului drept măsura unui progres social pentru că zahărul este recunoscut ca un aliment indispensabil organismului. Mai cu seamă pentru România, unde populaţia rurală, şi chiar urbană se nutreşte prost, zahărul are menirea să înlocuiască multe din elementele nutritive ce lipsesc din hrana insuficientă şi proastă ce se obişnueşte. Acest aliment a găsit cu cale guvernul să-l taxeze de patru ori ca până acum. Tot atât de condamnabilă este taxarea nouă a produselor petrolului şi în special a benzinelor uşoare. De acest produs e legată desvoltarea automobilismului atât de necesar pentru împlinirea unor nevoi lăsate nesatisfăcute de insuficientele şi prost organizatele noastre căi ferate. Nu e vorba de automobilele de lux, care vor putea plăti şi noul preţ al benzinei ci de automobilele de transport, care au devenit un mijloc indispensabil de comunicaţii şi transport. E fără precedent în vreo ţară din lume ca un asemenea produs să fie taxat cu mai mult de 50 la sută din valoarea sa, cât reprezintă noua taxă faţă de preţul de azi al benzinelor uşoare. Ştim prea bine că împotriva transporturilor automobile există un complot concertat în guvern, care sub inspiraţia ministrului de comunicaţii, vede în acest mijloc de locomoţiune un concurent primejdios pentru căile ferate române. Dar nu putem crede că toţi membrii guvernului, cari ştiu de altfel să aprecieze plăcerile şi binefacerile automobilului plătit de stat, sunt câştigaţi pentru ideia ministrului comunicaţiilor. * # Acelaş caracter antieconomic , antisocial îl au toate sporurile prevăzute prin noua lege. Ele vor agrava criza fără măcar să fie justificate, căci prin câteva economii realizate în capitolul sinecurelor politice şi a furniturilor cu comisioane grase, s’ar fi putut evita lovitura dată populaţiei nevoiaşe a ţării şi chiar întregii economii naţionale. Cât priveşte comunele în numele cărora se iau aceste măsuri, ele vor primi tot atât de puţin partea lor precum au primit-o până acum şi precum primesc partea din impozitele adiţionale. Ad. * * diuse politice... Chestia Brutinei Ministrul comunicaţiilor a creţut că găseşte în interpelarea d-lui Madgearu un prilej spre a justifica celebra afacere Brutinei. Argumentaţia d-lui general Văleanu — bazată şi ea pe optimism valutar — tindea să dovedească că în momentul în care s'a încheiat convenţia se făcea o operaţiune foarte favorabilă pentru stat. In sforţările sale de argumentaţiune, d. general Văleanu a ţinut sa dovedească că dacă între maşinile comandate de d-sa şi cele comandate ulterior este o diferenţă de 3 milioane de locomotivă, diferenţa priveşte transportul, fiindcă pentru cele dintâi se prevedea predare graniţă română, pe când celelalte au fost cumpărate loc o fabrică. Aşadar, 3 milioane transportul unei maşini. O asemenea argumentare înlătură orice comentar şi cere să se pună punct. Ham pus. ierarchie—pe dos ! Nici o mirare că până şi aleşii naţiunii — câtă ironie in cuvânt!— devin unelte oarbe ale potentatului. Oricum, socoteam că situaţia aceasta este compatibilă, totuşi, ca oarecare salvare a aparenţelor. Ne închipuiam că măcar in raporturile exterioare lucrurile nu ar trebui împinse dincolo de orice margine. Ne-am înşelat şi un exemplu tipic îl constitue ceea ce se petrece in parlamentul nostru ori de căte ori primul-ministru îşi face apariţia. Obiceiul a fost luat pe vremea celuilalt potentat, d. Ionel Brătianu. Se aplaudă cu frenezie, şi asta in fiece dată când d. Averescu işi face apariţia pe banca ministerială. In alte parlamente, este atât de firesc ca primul ministru — emanaţiunea Camerelor — să fie in fiece zi în mijlocul parlamentarilor, încât nimănui nu-i trece prin minte că şeful guvernului ar putea nesocoti parlamentul şi sâ vie numai la zile mari. La noi nu numai că se admite acest lucru, dar la fiece dată când primul-ministru binevoieşte să vie, este primit cu aplauze. Ierarchia e răsturnată, pentru că parlamentul este emanaţiunea primul-ministru şi nu viceversa. SEVER 700 de milioane aruncate in vânt Chestiunea aranjamentului d-lui Vintică Brătianu cu „Compagnie Franţaise du Levant“ a venit eri din tron în discuţia Camerei Au mai vorbit In această chestie d. general Văleanu, d. Lapedatu ministru de finanţe şi d. Virgil Madgearu. Din toate discuţiile a reeşit in modul cel mai neîndoios posibil, că aranjamentul consimţit de d. Vintică Brătianu pe când era ministru de finanţe, e oneros pentru statul român. A recunoscut faptul acesta insuş d. Vintică Brătianu. L-a recunoscut şi d. ministru a finanţelor, întreaga Cameră şi-a dat seama că aranjamentul e cu adevărat neros. Dar iată de această constatare unanimă, două păreri stau faţă în faţă. Una a d-lui Vîrgil Madgearu , a opoziţiei, care susţine că aranjamentul nefericit al d-lui Vintică Brătianu, nefiind încă ratificat, trebue atacat cu proces. Alta a guvernului care, nevoind să-şi piardă favoarea d-lui Vintică Brătianu, vrea să aducă ratificarea in Cameră spre a lăsa Camera să decidă ea ce va găsi de cuviinţă. Intri o ţară de parlamentarismdevărat, procedarea aceasta a guvernului ar fi din toate punctele de vedere corectă. La noi însă, e cu neputinţă de imaginat ca Adunarea deputaţilor să respingă un proect pe care i-l prezintă guvernul spre ratificare, când Însuşi faptul că guvernul îl prezintă dovedeşte că el cere ratificarea actului. Aranjamentul oneros va fi ratificat deci, şi ţara va plăti Va plăti ţara fiindcă guvernul de azi vrea să spele pe cel de el. Şi astfel, întriun moment când se aruncă asupra ţării biruri grele, când populaţia va trebui să plătească un Impozit Împătrit pe zahăr, când contribuabilul e strâns vârtos în chingile necruţătoare ale fiscului, guvernul nu pregetă să arunce pe gârlă o sumă de 700 de milioane. însemnăm faptul la activul binefacerilor pe cari ni le-a hărăzit înțelegerea liberalo-averscană.Pană ... - - împăcarea dintre cehi şi slovaci din actualul guvern fac parte şi germanii şi de acum înainte vor face parte şi slovacii putem spune că nu mai există elemente serioase, potrivnice progresului republice. Şi dacă ţinem seamă de succesele de până acuma ale Cehoslovaciei, ne putem închipui la ce rezultate se va ajunge de acuma înainte, prin muncă, ordine, legalitate, democraţie şi dreptate pentru toţi cetăţenii fără deosebire de religie, naţionalitate sau rasă. O telegramă din Praga ne anunţă o finitive a statului cehoslovac. Cum că s’a stabilit înţelegerea între guvern şi partidul populist slovac all preotului Hlinka. Acest partid îşi val trimite doi delegaţi în guvern. Concesiunile făcute de guvern au fost: s’a acordat acestui partid ministerul Slovaciei şi se va înfiinţa un consiliu administrativ pentru Slovacia. In Austria veche exista câte un consiliu administrativ pe lângă guvernele provinciale. Acest consiliu era un fel de delegaţie permanentă a dietei provinciale, care reprezenta dieri la administraţie. In Ungaria aceste consilii nu existau. Ca atare, in Cehoslovacia de azi, provinciile foste austriace aveau această delegaţie, iar Slovacia nu o avea. Prin urmare in provinciile cehe populaţia putea controla de aproape administraţia, iar in slovacia nu. In planul de reorganizare şi de unificare a republicei se prevedea desfiinţarea acestor delegaţii în provinciile cehe. Din telegrama sosită ab reese că s'a revenit asupra acestor intenţii, şi că, în loc să se desfiinţeze delegaţiile in provinciile cehe, se va înfiinţa o astfel de delegaţie şi in Slovacia. Nu este, cum se vede, realizarea cererii slovace de a se acorda Slovaciei autonomia, dar este o concesie care a făcut posibilă Înţelegerea între cehi şi slovaci Prin acest acord se înlătură ultima piedică din calea consolidării de. D. G. NAZBATI ! MAIMUŢA-DETECTIV Un cetăţean din Brăila şi-a cumpărat o maimuţă şi, pe când o purta în braţe pe peronul gării, era cât pe ce să fie victima unui furt: un pungaş îi vârî mâna în buzunar. Maimuţa însă se şi repezi asupra hoţului şi-l prinse. In învălmăşeală hoţul fu observat pe când voia să strecoare o bancnotă la mâna maimuţei, care o refuză, aşa se explică de altfel, prinderea boţului De-acum pungaşii se vor pregăti, pentru orice caz, să aibă la îndămână nu numai o hârtie de o sută — ci şi o nucă de cocos... Kix. UN VOLUM AŞTEPTAT A. TOMAY Poezii*) de D. NANU Intr’un volum cuprinzând aproa care a simtit alte efluvii, noi, în atpe 200 de pagini, de o estetică tehmosfera şi în forma literară, imnică impecabilă, — alb, filial, ca un pulsiile obscure cari căutau să-şi fae alte direcţii în matca inexplorată a sufletului şi a expresiei inedite.Nu doar că ruperea tradiţiei literare este totdeauna un indiciu de valoare a talentului, — dar dacă o semnalez la Toma, o fac fiindcă aci este locul de constatat, că numai acela care are contact adânc cu arta făcută până la el, numai cela care mânueşte la perfecţiune forma neoclasică, este mai chemat începea să se închege atunci când decât oricine să poată — când neera mai greu să însemni ceva în ficesitatea sufletească o cere. — să teratură, fiindcă punctul culmina-' şi iasă din ea, şi să fie astfel un trei fusese proaspăt atins de stră- inovator, făuritor de noui verigi la lucirea lui Eminescu şi a lui Coslantul trecutului, numai acela poaletic. Toma este printre cei dintâi te svârli o punte nouă între ceea_______ rce avem consolidat, şi ceea ce mai •*) Tiparul „Cultura Naţională". I rămâne de realizat în viitor. Trevestmânt sacerdotal, — apar cele mai de seamă poezii şi poeme — „visuri mari, trufaşe crezuri“, ale unui mare poet. Apariţia volumului lui A. Toma vine să împlinească in literatura noastră un loc pe care singur şi l-a creat, şi pe care nimeni afară de el nu-l putea umple. Vom vedea acum ce-i datorează adevărata și serioasa poezie nouă. Sufletul nou al poeziei lui Toma Carnetul nostru Cum ne şi străinii In general, destul de bine, mai bine adesea decât ne vedem noi pe noi, căci ei nu se conduc decât de principii generale. Tot astfel şi noi când îi vedem şi-i judecăm pe dânşii. Diferenţa e ca de pildă între un naturalist şi un astronom. Pe cel dintâi 11 împiedecă de la o judecată largă apropierea prea mare a obiectului, îngrămădirea pe un spaţiu mic al nenumăratelor şi complicatelor fenomene ale vieţii Cel de al doilea privind şi scrutând imensitatea spaţiului gol şi văzând numai mişcarea simplă a aştrilor, are perspective suficiente şi nu e stânjenit de fapte mărunte şi complex. De aceia numai astronomii şi nu naturaliştii au descoperit legile mecanice ale universului, atât de folositoare omenirii prin aplicările lor pe pământ în viaţa de toate zilele. Lucrul se mai adevereşte încă odată pentru noi prin articolul din revista „Fortnighten Review" al d-lui Robert Machway care ne-a vizitat cu deamănuntul ţara. Am reprodus, într’un număr precedent, esenţa acestui interesant articol. Dintr’însul avem de tras utile învăţăminte atât politice cât şi economice. E un pasaj asupra rândului la putere al partidelor noastre şi altul cu privire la industria naţională şi protecţia vamală, care merită o deosebită atenţie. De aceia nimic mai interesant, nimic mai instructiv şi nimic care să se citească mai mult şi mai cu plăcere, decât cărţile de călătorii în ţările străine. Autorii lor sunt întocmai ca astronomii decoi vorbirăm, înarmaţi cu telescopul. Chiar dacă unii străini după ce ne vizitează, ne atacă, ba unii ne calomniază chiar , avem cel mai mare interes ca să atragem aci şi să înlesnim călătoria şi cercetările celor de peste graniţă ce doresc să ne cunoască de aproape, căci vom profita de observaţiile lor. I. T. bue dar să te urci pe culmea cea mai înaltă ce-o ai în faţa ta, ca să poţi spune celor după tine : „luaţi-o pe-aici!“. Cei cari nu sunt în stare să se urce pe treapta înaintaşilor şi vor dintr’odată, sfărâmându-le moştenirea, să abordeze o nouă formă de artă lipsită de orice disciplină, (fiindcă disciplina admisă re frânge puterile) fac întocmai ca lăutarii cari se încumetă să cânte fără şcoală. De aceea, mulţi inovatori de aceştia încet cu o artă de jazz-band a sălbaticilor, ca şi când lumea ar trebui s’o ia dela capăt cu bâlbâelile şi bâiguielile de artă primitivistă a o D. A. TOMA m Chestia zilei Justificări ministeriale MANIU. — împiedecați noastre și le îngăduiți pe ale altora? P. GOGA. — Fiindcă sunt energic!... NOTE :1). ARGETOIANU e cotoiul călugărit care trebue cotonogit de la prima reapariţie pe uluca im» prejmuitoare a vieţii publice". Cele de mai sus au apărut in oficiosul „îndreptarea"4, care preco* nizează astfel polemica cu... coto* nogeală. Nu ne îndoim că sistemul cotonogelii in polemică va fi regie-* mentat in mod precis in viitoarea lege a presei, mai ales că directorul Indreptăriî" e membra In comisia însărcinată să elaboreze proectul! * * OFICIOSUL guvernului conţi* nnd să facă atmosferă in favoarea liberai tranzacţii In numărul de eri, ziarul d-lui general Averescu descopere un nou rău al prelungirii contractelor — şi anume:înrăutăţirea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, dând loc la certuri şi scandaluri, procese, etc.„ Deci guvernul vrea să-i arunce pe chiriaşi în stradă (unde aceştia nu ar avea să se sfădească decât cu porcii şi cu câinii vagabonzi) named şi numai pentru... stabilirea bunelor raporturi dintre oameni. Ar fi deci vorba de-o măsură in vederea... armoniei sociale! * CU PRILEJUL proclamării ă hd Dem. Nicolaescu ca şef al partidului liberal din Prahova, d. G. Tătărescu — in faţa sătenilor adunaţi — a declarat... că ţăranii nu au nevoe de pământ, ci de credite. Cu aceasta d. Tătărescu i-a făcut pai pe adversari... fiindcă pământ poate da oricine — pe când credite nu pot furniza decât băncile liberale. * IN ULTIMUL consiliu de miniştri, după ce s’au admis taxele noul cari scumpesc zahărul, s'a hatârit, totuş, „îndulcirea" stării de asediu în Cadrilater. Acum, veţi întreba: ce vrasuzică „îndulcire" ? Şi, mai ales, cum se poate „îndulci" o stare de asediu? Este ca şi cum ai încerca să faci sirop din fiere şi mângâieri din palmele ce ţi le poate acorda poliţia in stare de asediu... Sau, poate— mai ştii ? — in Cadrilater, se va bate de azi înainte cu mănuşi... mului pădurilor şi cavernelor. Un inovator, dar nu de spr ■ ■■, aceasta este A. Toma. Opera lui prezintă două ..specie care se armonizează în continuare, fără brutală tranziţie. Un aspect ni-l înfăţişează ca pe im meşter al versului neo-clasic, spre care se îndrumă azi mai toate literaturile. (Până şi cel mai mare poet al Rusiei sovietice este un neo-clasic, iar volumul lui de versuri „Metamorfoze“, primeneşte inspiraţia clasică a lui Ovidiu). In forma aceasta şi-a îmbrăcat Toma, concepţiile unora din poeme unde însuş fondul şi atmosfera cadrului i-o cerea. Aşa îu Sfinx, ciclul „Mirt şi Lauri“, Raiuri Pierdute. Eva, în care suntem transpuşi în vremea când: — „Lucea Edenul tânăr sub aurora nouă" şi când: „Cu ochi neturburi încă de praful sur al vieţii. Cu auzuri nenoptate de vacrul durerii, întâiul om bea plină uimirea fru_______musefii. (Citiți continuarea in pagina d-a) _