Adevěrul, decembrie 1926 (Anul 39, nr. 13178-13203)

1926-12-01 / nr. 13178

fin«1­39. No. 13178 . •. Miercuri 1 Decembrie 1926 4 PASffll Adevărul AU V. BELDIUAN 1808—1897 FONDATORI» CONST MILLE 1897-1928 1 «50 ,ei P8 “O 3,1 ABONAMENTE ; 440 lei pe 6 ,ani I -’<1 la! „„ 7 |..„­ in străinătate dublu 3 Lei BIROURILE: București, Str. Sărindar no. 7«9-h 3 Lei TELEFOANE: centrala bilei, 24/73, 46/79. Direcţia 57/72. Adiţia 7/69. Oficiosul liberal constată că „se pot fabrica cu uşurinţă cât de multe legi făcute cu gândul foloaselor personale“. ...Şi ştie el, oficiosul liberal, ce spune! MPOZITE ! Aniversarea unirii Ardealului ANTISOCIALE Se contestă d-lui Ştefan C. Pop mandatul de senator de drept Odată cu împlinirea a 8 ani dela adunarea dela Alba Iulia, s-a ivit prilejul ca statul român să-şi ex­prime recunoştinţa pentru bărbaţii cari au luptat pentru unire, procla­mând ca senator de drept pe acela care a condus acţiunea de atuncea. In ce fel ne îndeplinim această datorie? Consiliul de miniştri s’a pronunţat contra cererii d-lui Ştefan Pop de a i se recunoaşte manda­tul de senator de drept. Vom arăta mai jos cât de ne­dreaptă este această hotărâre. CE SPUNE CONSTITUŢIA Noua constituţie prevede la art. 73 că „devin senatori de drept,TM foştii preşedinţi ai adunărilor naţionale din Chişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, cari au declarat unirea”. Când s'a votat legea electorală, dl dr. Vaida a făcut in Cameră pro­punerea ca în ce priveşte adunarea dela Alba lulia, locul de senator de drept să se atribuie d-lui Ştefan C. Pop. Adunarea a primit foarte fa­vorabil această propunere, dar i­n tumultul in care s'a votat legea elec­torală, amendamentul a căzut CEREREA D-LUI ŞTE­FAN C. POP La 15 Iunie 1926, d. Ştefan C. Pop făcut o petiţie către comisiunea Curţii de Casaţie prin care cerea să i se recunoască mandatul de sena­tor de drept de­oarece d-sa, deşi o­­ficial numai vice-preşedinte, a con­dus desbaterile la Alba lulia şi a proclamat unirea. d. Ştefan C. Pop a alăturat urmă­toarele documente: 1) Un certificat al d-lui Iulia Ma­­niu despre care vom vorbi mai jos. 2) O colecţie a ziarului „Românul“, de sub direcţia d-lui V. Goldiş care a servit ca „Monitor Oficial" până la unire şi din care reese activitatea d-lul Pop şi faptul că d-sa e acela care a proclamat unirea. Afară de aceasta d. Pop consta­tă că George Pop de Băseşti, care fusese proclamat preşedinte la Albă lulia, a murit în 1913, iar Constituţia s'a votat în 1923, deci nu se putea gândi la dânsul, ci la acela care a condus efectiv desbaterile. CERTIFICATUL D-LUI IULIU MANIU Interesantă concepţie asupra rolului Curţii de casaţia. ADEVERINŢA PATRIAR­­HULUI In urma acestei respingeri, d. Şte­fan C. Pop a adunat nouă dovezi. Una din ele este următoarea „ade­verinţă" a patriarhului Miron: „La cererea d-lui dr. Ştefan C. Pop, constat din parte-mi că am luat parte la Adunarea naţională din Alba lulia, de la 18 Noem­brie /1 Decembrie 1918 interesându-mă­ de aproape de acţiunile politice ale ro­mânilor din acel timp. „Astfel ştiu­ că d. dr. Ştefan C. Pop a fost în tot timpul înainte de adunare unul din cei ce mai mult au alergat în Ardeal pentru pregă­tirea Adunării, uneori cu nscul vie­ri, fiind şi preşedinte al consiliului naţional. D-sa a convocat marea a­­dunare dela Alba lulia iscălind ca preşedinte şi dr. George Crişan ca secretar. Tot d-sa a prezidat şi jonnal şi efectiv începutul acastei adunări constituit-o. Adevărat că s’a pro­clamat apoi formal de preşedinte bă­trânul George Pop de Baseşti, dar el fost atât de sentimental că s’a înecat în plâns. în cât efectiv tot d. Ştefan C. Pop a dirijat lucrările ca vicepreşedinte. Astfel eu, care am stat la aceeaşi masă prezidenţială şi cred că şi alţii, l’am considerat de conducător elec­tiv al desbaterilor adunării Mai presus de toate, tot d-sa a is­călit însuşi actul Unirii cu patria mumă, iar dr. Laurenţiu Oanea ca notar al adunării. „Acest rol preponderent i l’au o­­norat duşmanii neamului prin două atentate asupra casei sale, care, da­că lipsea ajutorul lui Dumnezeu, pu­teau fi fatale pentru d-sa şi familia sa”. INCHEEREA CASAŢIEI La 17 iunie Casaţia respinge ce­rerea d-lui Ştefan C Pop. Motivul este că „chiar dacă în fapt a condus acţiunea acelei adunări memorabile, d. Ştefan C. Pop a fost numai vice­­presidentul ei", iar mai departe, şi aci cităm textul: „că, de altă parte, acea propunere in favoarea d-lui Ştefan C. Pop, jus­tificată pe rolul de căpetenie, ce re­zultă Incontestabil din toate actele, că Va îndeplinit d. Ştefan C. Pop în mişcarea naţională şi toate actele pregătitoare ale Adunării Naţio­nale, care au dus la proclamarea unirii, nu a fost admisă nici de gu­vern, nici de parlament", urmează că cererea trebue respinsă. Prin urmata Curtea de casaţia re­cunoaşte că de fapt conducerea a a­­vut-o d. Ştefan C. Pop, dar îi respinge cererea neutru că nu n'a fost admisă ni­ci de guvern, aici de parlament. Iată textul certificatului d-lui Ma­­niu: „Subsemnatul fost preşedinte al Con­siliului Dirigent, guvern provizor numit de marele sfat ales de Aduna­rea Naţională din Alba lulia şi con­firmat de Maiestatea Sa Regele, con­stat următoarele fapte: ,1. După isbucnirea revoluţiei din 25 octombrie 1018 în Budapesta, na­ţiunea română din Transilvania, Banat, Maramureş şi Crişana, a­­dică partidul naţional român îm­preună cu socialiştii români şi-au constituit un Consiliu Naţional, care avea menirea să preia imperiul asu­pra sus amintitelor provincii. „Acest consiliu naţional şi-a fi­xat sediul In Arad şi şi-a ales de preşedinte pe d. dr. Ştefan C. Pop. „2. In această calitate , dr. Şte­fan C. Pop a adresat o somare că­tre guvernul maghiar din Buda­pesta, cerând predarea imperiului asupra judeţelor din Transilvania, Banat, Maramureş şi Crişana, a lan­sat un manifest către toate popoa­rele anunţându-le deslipirea Tran­silvaniei, Banatului, Maramureşului şi Crişanei de către monarhia aus­­tro-ungară. In casa d-lui Ştefan C. Pop s'au făcut­­marile pregătiri pentru desă­vârşirea unirii cu Patria Mumă şi pentru adunarea naţională. 3) Adunarea naţională de la Al­­ba lulia a fost convocată de d. Şte­fan C. Pop şi in calitate de preşe­dinte deschisă de d-sa prin o cu­vântare de m­ait patriotism. Unirea a fost proclamată şi pu­blicată in numele delegaţilor imen­­sei mulţimi care nu încăpuse în sala adunării de către d. Ştefan C Pop. „1. Majestatea Sa Regele a confe­rit d-lui Ştefan C. Pop în urma ca­lităţii sale de prezident al Consiliu­lui naţional care a convocat şi des­chis adunarea naţională de la Alba­­Iulia şi a condus-o împreună cu George Pop de Băseşti, la propune­rea mea, ordinul Coloana României în grad de mare cruce. „In consecinţă subsemnatul con­stat că d L dr. Ştefan C. Pop întru­neşte toate condiţiile spre a fi decla­rat senator de drept". (ss) MIRON Patriarh AVIZUL D-LUI N. IORGA Cerând d-lui N. Iorga avizul , Ştefan C. Pop a primit o scrisoare prin care după ce expune decursul evenimentelor, marele istoric termi­nă astfel consideraţiile sale:­­Constat că­... adunarea a fost deschisă de d. Ştefan C. Pop in cali­tate de preşedinte al marelui sfat naţional român, „că depunândU-se mandatul con­siliului, s'a ajuns la o întreită pre■ şedinţie (Pop de Băseşti, Episcopii Popp şi Radu), care, ca atare, nu putea reprezintă decât preşedinţia de onoare; „că telegramele regelui şi reginei sunt adresate unui singur preşedin­te, cel efectiv; „că un act autentificat la preşe­dinţia consiliului de miniştri prezin­tă hotăririle de la Alba lulia sub semnătura d-lui Şt. C. Pop, care deşi semnând „vice-preşedinte “măr­turiseşte prin aceea că subscrie ac­tul decisiv, rolul real pe care l'a a­­vut în adunare. „Părerea mea este deci că d-tale, d-le Ştefan C. Popp, iţi revine şi in lipsa oricărui concurent, dreptul da a reprezintă in Senat momentul is­toric al unirii Ardealului cu ve­chiul regat". O A DOUA CERERE A D-LUI ŞTEFAN C. POP In urma acestor acte noi, d. Şte­fan C. Pop se adresează preşedinr­ţiei Senatului, cerând, pe baza art. 1 al legii electorale, să rectifice e­­roarea Curţii de Casaţie. Acestei cereri i-a alăturat „Adeverinţa" Pa­triarhului şi avizul d-lui Iorga. Senatul a trimis cererea comisiunii de validări, care a făcut un raport extrem de favorabil, conchizând la recunoaşterea dreptului d-lui Ştefan C. Pop. Zilele acestea, raportul trebuia a­dus in secretă plenară. înainte de această formalitate, consiliul de mi­­niştri a discutat chestiunea. Aci d. Goldiş s’a opus cererii. Din patimă de partid, ministrul cultelor a vrut să contribue la situaţia nedreaptă ca Ardealul să n’aib­ă nici un senator de drept, pe când vechiul regat are atâţia IT. Consiliul de miniştri a cerut ra­portorului comisiunii să-şi modifice raportul. De­sigur nu va fi vorba de cât de o moderare a entusiasmului, căci In fond concluzia nu poate fi de cât tot favorabilă. Există deci şanse ca totuşi Senatul să nu dea un vot, care ar putea fi interpretat in Ardeal ca „regionalism al vechiului Regat“. In ultimul moment a intervenit şi d. Mihály, care cere şi d-sa să fie proclamat senator de drept. Cererea d-sale a produs o imensă ilaritate In cercurile politice. Ar fi intere­sant de văzut cum e motivată. Rep. (ss) Iuliu Maniu Bugetul cel nou încâ nu e năs­cut şi guvernul se grăbeşte să a­­plic­e parte din nouile impozite Proectul de lege pentru sporirea taxelor de consumaţie e întocmit iar în ziua în care va fi depus în Parlament, nouile taxe vor intra în vigoare. Fiind vorba de impozite cari în anul acesta sunt menite să umple golurile făcute în buget prin cheltuelile de căpătuială ale regi­mului actual nu ne îndoim că se va pune toată graba pentru vota­rea acestei legi. Locuitorii țării vor avea deci fericirea să cunoască cu o lună mai devreme binefacerile guvernului care a venit cu lozinca, normaliza­rea cât mai grabnică a cond­itiuni­­lor economice din tară* Forma sub care înțelege însă guvernul actual normalizarea e din cele mai repro­babile. După ce însăși sporirea bu­getului pe bază de noui impozite e condamnabilă pentru că vine într’un moment când puterea contributivă a populaţiei este depăşită, felul în care sunt aşezate nouile sarcini fiscale dau toată măsura spiritului de clasă din care se inspiră guver­nul actual * * Neţinând seamă de starea mize­rabilă în care se găseşte marea majoritate a populaţiei tocmai din cauza regimului economic pe care n’au contenit de a-1 condamna fiind în opoziţie, conducătorii de azi ai destinelor tării deslăntuie o ava­lanşă de impozite indirecte, cari vor înăspri si mai mult conditiuni­­le de trai ale celor mulfi si nevo­iaşi. In loc ca să reducă treptat ca­racterul anachronic al aşezării fis­cale în România, unde impozitele indirecte sunt, faţă de cele directe, într’un raport pe care nu-l întâl­nim decât în țările cele mai îna­poiate, guvernul a socotit cu cale să recurgă din nou la sporirea im­­pozitelor indirecte pentru acoperi­rea unor cheltueli ce n’au nici mă­car meritul de a fi justificate . Felul în care au fost sporite Im­pozitele indirecte scot la iveală cât de puţin este preocupat guvernul actual de adevăratele nevoi ale populaţiei Sporirea la de patru ori a im­pozitului pe zahăr şi pe produsele petrolului constitue cea mai gravă nesocotire a intereselor fiziologice şi economice ale locuitorilor ţării, este o măsură direct antisocială. Pretutindeni se socoteşte consu­maţia zahărului drept măsura unui progres social pentru că zahărul este recunoscut ca un aliment in­dispensabil organismului. Mai cu seamă pentru România, unde po­pulaţia rurală, şi chiar urbană se nutreşte prost, zahărul are meni­rea să înlocuiască multe din ele­mentele nutritive ce lipsesc din hrana insuficientă şi proastă ce se obişnueşte. Acest aliment a găsit cu cale guvernul să-l taxeze de patru ori ca până acum. Tot atât de condamnabilă este taxarea nouă a produselor petrolu­lui şi în special a benzinelor uşoa­re. De acest produs e legată des­voltarea automobilismului atât de necesar pentru împlinirea unor ne­voi lăsate nesatisfăcute de insufi­cientele şi prost organizatele noas­tre căi ferate. Nu e vorba de au­tomobilele de lux, care vor putea plăti şi noul preţ al benzinei ci de automobilele de transport, care au devenit un mijloc indispensabil de comunicaţii şi transport. E fără precedent în vre­o ţară din lume ca un asemenea produs să fie taxat cu mai mult de 50 la sută din valoarea sa, cât reprezintă noua taxă faţă de preţul de azi al ben­zinelor uşoare. Ştim prea bine că împotriva transporturilor automo­bile există un complot concertat în guvern, care sub inspiraţia minis­trului de comunicaţii, vede în acest mijloc de locomoţiune un concu­rent primejdios pentru căile ferate române. Dar nu putem crede că toţi membrii guvernului, cari ştiu de altfel să aprecieze plăcerile şi binefacerile automobilului­ plătit de stat, sunt câştigaţi pentru ideia mi­nistrului comunicaţiilor. * # Acelaş caracter antieconom­ic , antisocial îl au toate sporurile prevăzute prin noua lege. Ele vor agrava criza fără măcar să fie jus­tificate, căci prin câte­va econo­mii realizate în capitolul sinecure­lor politice şi a furniturilor cu co­misioane grase, s’ar fi putut evita lovitura dată populaţiei nevoiaşe a ţării şi chiar întregii economii naţionale. Cât priveşte comunele în numele cărora se iau aceste mă­suri, ele vor primi tot atât de pu­ţin partea lor precum au primit-o până acum şi precum primesc par­tea din impozitele adiţionale. Ad. * * diuse politice... Chestia Brutinei Ministrul comunicaţiilor a cre­ţut că găseşte în interpelarea d-lui Madgearu un prilej spre a justifica celebra afacere Brutinei. Argumentaţia d-lui general Vă­­leanu — bazată şi ea pe optimism valutar — tindea să dovedească că în momentul în care s'a încheiat convenţia se făcea o operaţiune foarte favorabilă pentru stat. In sforţările sale de argumenta­­ţiune, d. general Văleanu a ţinut sa dovedească că dacă între maşi­nile comandate de d-sa şi cele co­mandate ulterior este o diferenţă de 3 milioane de locomotivă, di­ferenţa priveşte transportul, fiind­că pentru cele dintâi se prevedea predare graniţă română, pe când celelalte au fost cumpărate loc o fabrică. Aşa­dar, 3 milioane trans­portul unei maşini. O asemenea argumentare în­lătură orice comentar şi cere să se pună punct. Ham pus. ierarchie—pe dos ! Nici o mirare că până şi aleşii naţiunii — câtă ironie in cuvânt!— devin unelte oarbe ale potenta­tului. Oricum, socoteam că situaţia a­­ceasta este compatibilă, totuşi, ca oarecare salvare a aparenţelor. Ne închipuiam că măcar in ra­porturile exterioare lucrurile nu ar trebui împinse dincolo de orice margine. Ne-am înşelat şi un exemplu tipic îl constitue ceea ce se petrece in parlamentul nostru ori de căte ori primul-ministru îşi face apariţia. Obiceiul a fost luat pe vremea ce­luilalt potentat, d. Ionel Brătianu. Se aplaudă cu frenezie, şi asta in fiece dată când d. Averescu işi face apariţia pe banca ministe­rială. In alte parlamente, este atât de firesc ca primul ministru — ema­­naţiunea Camerelor — să fie in fiece zi în mijlocul parlamentari­lor, încât nimănui nu-i trece prin minte că şeful guvernului ar putea nesocoti parlamentul şi sâ vie nu­mai la zile mari. La noi nu numai că se admite a­­cest lucru, dar la fiece dată când primul-ministru bine­voieşte să vie, este primit cu aplauze. Ierarchia e răsturnată, pentru că parlamentul este emanaţiunea pri­­mul-ministru şi nu viceversa. SEVER 700 de milioane aruncate in vânt Chestiunea aranjamentului d-lui Vintică Brătianu cu „Compagnie Franţaise du Levant“ a venit eri din tron în discuţia Camerei Au mai vorbit In această chestie d. ge­neral Văleanu, d. Lapedatu minis­tru de finanţe şi d. Virgil Madgea­ru. Din toate discuţiile a reeşit in modul cel mai neîndoios posibil, că aranjamentul consimţit de d. Vinti­că Brătianu pe când era ministru de finanţe, e oneros pentru statul ro­mân. A recunoscut faptul acesta insuş d. Vintică Brătianu. L-a recunoscut şi d. ministru a finanţelor, întreaga Cameră şi-a dat seama că aranjamentul e cu adevărat neros. Dar iată de această constatare unanimă, două păreri stau faţă în faţă. Una a d-lui Vîrgil Madgearu , a opoziţiei, care susţine că aran­jamentul nefericit al d-lui Vintică Brătianu, nefiind încă ratificat, tre­bue atacat cu proces. Alta a guvernului care, nevoind să-şi piardă favoarea d-lui Vintică Brătianu, vrea să aducă ratificarea in Cameră spre a lăsa Camera să decidă ea ce va găsi de cuviinţă. Intri o ţară de parlamentarism­devărat, procedarea aceasta a gu­vernului ar fi din toate punctele de vedere corectă. La noi însă, e cu neputinţă de imaginat ca Adunarea deputaţilor să respingă un proect pe care i-l prezintă guvernul spre ratificare, când Însuşi faptul că gu­­vernul îl prezintă dovedeşte că el cere ratificarea actului. Aranjamentul oneros va fi ratifi­cat deci, şi ţara va plăti Va plăti ţara fiindcă guvernul de azi vrea să spele pe cel de e­l. Şi astfel, întriun moment când se aruncă asupra ţării biruri grele, când populaţia va trebui să plă­tească un Impozit Împătrit pe za­hăr, când contribuabilul e strâns vârtos în chingile necruţătoare ale fiscului, guvernul nu pregetă să a­­runce pe gârlă o sumă de 700 de milioane. însemnăm faptul la activul bine­facerilor pe cari ni le-a hărăzit în­­țelegerea liberalo-averscană.Pan­ă ... - - împăcarea dintre cehi şi slovaci din actualul guvern fac parte şi ger­manii şi de acum înainte vor face parte şi slovacii putem spune că nu mai există elemente serioase, po­trivnice progresului republice. Şi dacă ţinem seamă de succesele de până acuma ale Cehoslovaciei, ne putem închipui la ce rezultate se va ajunge de acuma înainte, prin mun­că, ordine, legalitate, democraţie şi dreptate pentru toţi cetăţenii fără deosebire de religie, naţionalitate sau rasă. O telegramă din Praga ne anunţă o finitive a statului cehoslovac. Cum că s’a stabilit înţelegerea între gu­vern şi partidul populist slovac all preotului Hlinka. Acest partid îşi val trimite doi delegaţi în guvern. Concesiunile făcute de guvern au fost: s’a acordat acestui partid mi­nisterul Slovaciei şi se va înfiinţa un consiliu administrativ pentru Slovacia. In Austria veche exista câte un consiliu administrativ pe lângă gu­vernele provinciale. Acest consiliu e­­ra un fel de delegaţie permanentă a dietei provinciale, care reprezenta dieri la administraţie. In Ungaria a­­ceste consilii nu existau. Ca atare, in Cehoslovacia de azi, provinciile fos­te austriace aveau această delegaţie, iar Slovacia nu o avea. Prin urmare in provinciile cehe populaţia putea controla de aproape administraţia, iar in slovacia nu. In planul de reorganizare şi de u­­nificare a republicei se prevedea desfiinţarea acestor delegaţii în pro­vinciile cehe. Din telegrama sosită ab­ reese că s'a revenit asupra acestor intenţii, şi că, în loc să se desfiinţe­ze delegaţiile in provinciile cehe, se va înfiinţa o astfel de delegaţie şi in Slovacia. Nu este, cum se vede, realizarea cererii slovace de a se acorda Slova­ciei autonomia, dar este o concesie care a făcut posibilă Înţelegerea între cehi şi slovaci Prin acest acord se înlătură ulti­ma piedică din calea consolidării de. D. G. NAZBATI ! MAIMUŢA-DETECTIV Un cetăţean din Brăila şi-a cum­părat o maimuţă şi, pe când o pur­ta în braţe pe peronul gării, era cât pe ce să fie victima unui furt: un pungaş îi vârî mâna în buzunar. Maimuţa însă se şi repezi asupra hoţului şi-l prinse. In învălmăşeală hoţul fu observat pe când voia să strecoare o banc­notă la mâna maimuţei, care o re­fuză, aşa se explică de altfel, prin­derea boţului De-acum­ pungaşii se vor pregăti, pentru orice caz, să aibă la îndă­­mână nu numai o hârtie de o sută — ci şi o nucă de cocos... Kix. UN VOLUM AŞTEPTAT A. TO­M­AY Poezii*) de D. NANU Intr’un volum cuprinzând aproa­ care a simtit alte efluvii, noi, în at­­pe 200 de pagini, de o estetică teh­­mosfera şi în forma literară, im­­nică impecabilă, — alb, filial, ca un pulsiile obscure cari căutau să-şi fae alte direcţii în matca inexplo­rată a sufletului şi a expresiei ine­dite.Nu doar că ruperea tradiţiei li­terare este totdeauna un indiciu de valoare a talentului, — dar dacă o semnalez la Toma, o fac fiindcă aci este locul de constatat, că nu­mai acela care are contact adânc cu arta făcută până la el, numai cela care mânueşte la perfecţiune forma neoclasică, este mai chemat începea să se închege atunci când decât oricine să poată — când ne­­era mai greu să însemni ceva în fi­­­­cesitatea sufletească o cere. — să teratură, fiindcă punctul culmina-' şi iasă din ea, şi să fie astfel un trei fusese proaspăt atins de stră- inovator, făuritor de noui verigi la lucirea lui Eminescu şi a lui Cos­­lantul trecutului, numai acela poa­­letic. Toma este printre cei dintâi te svârli o punte nouă între ceea­_______ rce avem consolidat, şi ceea ce mai •*) Tiparul „Cultura Naţională". I rămâne de realizat în viitor. Tre­vestmânt sacerdotal, — apar cele mai de seamă poezii şi poeme — „visuri mari, trufaşe crezuri“, ale unui mare poet. Apariţia volumului lui A. Toma vine să împlinească in literatura noastră un loc pe care singur şi l-a creat, şi pe care nimeni afară de el nu-l putea umple. Vom vedea acum ce-i datorează adevărata și serioasa poezie nouă. Sufletul nou al poeziei lui Toma Carnetul nostru Cum ne şi străinii In general, destul de bine, mai bine adesea decât ne vedem noi pe noi, căci ei nu se conduc decât de principii generale. Tot astfel şi noi când îi vedem şi-i judecăm pe dân­şii. Diferenţa e ca de pildă între un naturalist şi un astronom. Pe cel dintâi 11 împiedecă de la o judecată largă apropierea prea mare a o­­biectului, îngrămădirea pe un spa­ţiu mic al nenumăratelor şi compli­catelor fenomene ale vieţii Cel de al doilea privind şi scrutând imen­sitatea spaţiului gol şi văzând nu­mai mişcarea simplă a aştrilor, are perspective suficiente şi nu e stân­jenit de fapte mărunte şi complex. De aceia numai astronomii şi nu naturaliştii au descoperit legile me­canice ale universului, atât de folo­sitoare omenirii prin aplicările lor pe pământ în viaţa de toate zilele. Lucrul se mai adevereşte încă o­­dată pentru noi prin articolul din revista „Fortnighten Review" al d-lui Robert Machway care ne-a vi­zitat cu deamănuntul ţara. Am re­produs, într’un număr precedent, esenţa acestui interesant articol. Dintr’însul avem de tras utile în­văţăminte atât politice cât şi econo­mice. E un pasaj asupra rândului la putere al partidelor noastre şi altul cu privire la industria naţională şi protecţia vamală, care merită o deo­sebită atenţie. De aceia nimic mai interesant, ni­­mic mai instructiv şi nimic care să se citească mai mult şi mai cu plă­cere, decât cărţile de călătorii în ţările străine. Autorii lor sunt în­tocmai ca astronomii de­coi vorbi­răm, înarmaţi cu telescopul. Chiar dacă unii străini după ce ne vizitează, ne atacă, ba unii ne ca­lomniază chiar , avem cel mai mare interes ca să atragem aci şi să înlesnim călătoria şi cercetă­rile celor de peste graniţă ce doresc să ne cunoască de aproape, căci vom profita de observaţiile lor. I. T. bue dar să te urci pe culmea cea mai înaltă ce-o ai în faţa ta, ca să poţi spune celor după tine : „lua­­ţi-o pe-aici!“. Cei cari nu sunt în stare să se urce pe treapta înain­­taşilor şi vor dintr’odată, sfărâ­­mându-le moştenirea, să abordeze o nouă formă de artă lipsită de orice disciplină, (fiindcă disciplina admisă re frânge puterile) fac în­tocmai ca lăutarii cari se încu­metă să cânte fără şcoală. De a­­ceea, mulţi inovatori de aceştia în­cet­ cu o artă de jazz-band a sălba­ticilor, ca şi când lumea ar trebui s’o ia dela capăt cu bâlbâelile şi bâiguielile de artă primitivistă a o­ D. A. TOMA m Chestia zilei Justificări ministeriale MANIU. — împiedecați noastre și le îngăduiți pe ale altora? P. GOGA. — Fiindcă sunt energic!... NOTE :1). ARGETOIANU e cotoiul călugărit care trebue cotonogit de la prima reapariţie pe uluca im» prejmuitoare a vieţii publice". Cele de mai sus au apărut in ofi­­ciosul „îndreptarea"4, care preco* nizează astfel polemica cu... coto* nogeală. Nu ne îndoim că sistemul cotonogelii in polemică va fi regie-* mentat in mod precis in viitoarea lege a presei, mai ales că directo­rul Indreptăriî" e membra In co­misia însărcinată să elaboreze proectul!­­ * * OFICIOSUL guvernului conţi* nnd să facă atmosferă in favoarea liberai tranzacţii In numărul de eri, ziarul d-lui general Averescu descopere un nou rău al prelungirii contractelor — şi anume:­­înrău­tăţirea raporturilor dintre proprie­tari şi chiriaşi, dând loc la certuri şi scandaluri­, procese, etc.„ Deci guvernul vrea să-i arunce pe chiriaşi în stradă (unde aceştia nu ar avea să se sfădească decât cu porcii şi cu câinii vagabonzi) na­med şi numai pentru... stabilirea bunelor raporturi dintre oameni. Ar fi deci vorba de-o măsură in vederea... armoniei sociale! * CU PRILEJUL proclamării ă­ hd Dem. Nicolaescu ca şef al partidu­lui liberal din Prahova, d. G. Tătă­­rescu — in faţa sătenilor adunaţi — a declarat... că ţăranii nu au ne­­voe de pământ, ci de credite. Cu aceasta d. Tătărescu i-a fă­cut pai pe adversari... fiindcă pă­mânt poate da oricine — pe când credite nu pot furniza decât băn­cile liberale. * IN ULTIMUL consiliu de miniş­tri, după ce s’au admis taxele noul cari scumpesc zahărul, s'a hatâ­rit, totuş, „îndulcirea" stării de a­­sediu în Cadrilater. Acum, veţi întreba: ce vrasuzică „îndulcire" ? Şi, mai ales, cum se poate „îndulci" o stare de asediu? Este ca şi cum ai încerca să faci sirop din fiere şi mângâieri din pal­mele ce ţi le poate acorda poliţia in stare de asediu... Sau, poate— mai ştii ? — in Cadrilater, se va bate de azi înainte cu mănuşi... ­­ mului pădurilor şi cavernelor. Un inovator, dar nu de spr ■ ■■, a­­ceasta este A. Toma. Opera lui prezintă două .­.specie care se armonizează în continuare, fără brutală tranziţie. Un aspect­ ni-l înfăţişează ca pe im meşter al versului neo-clasic, spre care se îndrumă azi mai toate literaturile. (Până şi cel mai mare poet al Ru­siei sovietice este un neo-clasic, iar volumul lui de versuri „Meta­morfoze“, primeneşte inspiraţia clasică a lui Ovidiu). In forma a­­ceasta şi-a îmbrăcat Toma, con­cepţiile unora din poeme unde în­­suş fondul şi atmosfera cadrului i-o cerea. Aşa îu­ Sfinx, ciclul „Mirt şi Lauri“, Raiuri Pierdute. Eva, în care suntem transpuşi în vremea când: — „Lucea Edenul tânăr sub aurora nouă" şi când: „Cu ochi neturburi încă de praful sur al vieţii. Cu auzuri ne­noptate de vacrul du­rerii, întâiul om bea plină uimirea fru­­_______musef­ii. (Citiți continuarea in pagina d­-a) _­

Next