Adevěrul, ianuarie 1927 (Anul 40, nr. 13204-13226)

1927-01-01 / nr. 13204

1 V 6 « Pagina 2-a PHILIPS HelEfrecEt© ERI CREMELE ASTĂZI V, M­­ I X A Mixa amestec de Cremă şi pudră ştiinţific preparat, marchează «la progres extra­­ordinar asupra produselor existente de acum 50 de ani. Intr’a­devări cremele negrase simt în general compuse din Stearină la şi simple lumânări (întrebaţi pe farmacistul Dv.) Cremele grase formează împreuna cu pudra o pastă groasă care congestionează epiderma. Mi­xa, din contră graţie fineţei sale, nu astupă porii iar produ­sele binefăcătoare ce­ conţine înfrumuseţează epiderma şi tinde a face să dispară ori­ce roşpir ale pielei. O singură aplicaţie de Mixă, permite de a poseda pentru o zi întreagă, un ten proaspăt şi străveziu, frumoase braţe albe. In urma acestei extra­ordinare dese pot­uri nu mai au pielea roşie, un ten roş­cat sau pali­d, decât femeile care le vor cu orice preţ. NOTA. Mixa se păscute de vânzare la toate Farmaciile, Drogheriile şi Parfumeriile din ţară, dacă din întâmplare furnizorul Dv. nu o are, adresaţi suma te­mei 80, O­pozitul MIXA, Calea Victoriei No. 39, Bucureşti, unde o veţi primi franco la adresa Dv. Cers!! ie Restaurante să vă servească numai cm A pa rti n nn e r & i ar Alcalină MATTOK! GHESSHIl'BLER şi observaţi ca sticlele să fie înfundate cu DOP da PLUTĂ yi CEASORNIC miji „I iminenta C.opjilor I î .«DEVERUL» Anul nou in piaţă, in stradă, şi in căminari *fflGff5s^«-«*305*soc» Tragedia păpuşilor şi a urşilor de iwava... Aspect banal de iarnă pe sfârşit sau de toeîmnă începătelnică. Noroia, p!c»îe măruntă, uliţele devastate şi o mulţime de oameni cu asaltă cin­­ttea in ochi rătăcind de colo până colo. Nimic, nici găstoaneie lam­pioane de foiţă colorată atârnate la geamul ceasornicăriilor de mahala, — nici steaua de hârtie multicoloră, nu trădează sărbătoarea. Suntem In ajunai analei bob şi li­niştea asta contagioasă nu se deosi­­beşte Intru nimic de obicinuita! zile­lor de lucru ; acelaş aspect îl are a­ cum Capitala ca şi înainte. Câte an cântec da „stas“, stăruind sub vze© fereastră bogat luminată, mai amin­teşte vremii« de odinioară, ca toată poezia lor naivă dar şi ca toată buna lor stare — relativă, în epoca deprecierii Isulai, — şi valuta noas­tră morală a scăzut. Fiecare vis e un îndemn viu la pesimism... REPORTAJ DE SĂRBĂTORI Am pornit spre halele centrate. „Stomacul Capitalei" — la ora ceea de dimineaţă — nu prezintă, totuși, prea mult interes. Servitoare urmate de cucoane ,fas­tuos îmblănite, se învârtesc, prin sala mare de carne. In alte vremuri, în a­­junul ajunului anului nou, saîa tran­sforma în adunare monstră de tot ce are Capitala mai împestriţat: dela boie­rul amator de trufanda carnivoră până la mîcul slujbaş care îşi îngăduia odată pe m să se ospăteze cum se cade, — dela seniorul pretenţios scoborât, odată la an, între plebei, — până la ce! din urma meseriaş dornic să-şi sorbă-Drama acestui ajun şters, plin de griji şi de monotonie, se evidenţiază, mai cu osebire, pe la periferii. In piaţa Maiarie Măcelaru, — li­niştea cea mai deplină şi mai dezo­lantă domneşte, spre disperarea, jus­tificată, a pieţariior. Câteva sorcove într’un coş răsărit tind să impuie minţii şî ochiului: am venit şi noi, — e anul nou !... torească anal pe sfârşite cum se cuvine, — am public din care afară , de amestecat, de bărbaţi, şi de doam­ne, de servitoare şi de ordonanţe covârşea încăperea. Astăzi nici nu se simte sărbătoarea. O m­atr­o­ană,_ foarte plictisită, se , „contrazii fetei de care e întovără­şită — o unguroaică nedumerită şi me­­­­lancolică. Na, M0Î »a? Hm venit un atâta bănat şi nu pot să Um mai fiiîHÎCÎ Cucoana este sincer dezolată iar ne­gustorii, — deasemenea. En hala da păzări, — anul nou se impune prin minisrul ceva mai respec­tabil de curcani. Nu, însă, şi prin acela de cumpărător. — Cum merge, nenicule? — întreb pe o veche cunoştinţă, domnul Miţă Moţarul. — Cum să mearşik, nenicule? — îmi răspunde d-lui cam şifonat. „Proşti Avem gâşte în hală dar n’avem „gâşte” să te cumpere! Prin magazinele de „delicatese”, — ceva mai multă mişcare. Sunt fericiţii regimului, profitorii de tot felul ai „afacerilor’­ încheiate la Cafenea sau pe un coridor de mi­nister, — isteţii zilei, „şmecherii” di­verselor noastre provincii plecaţi în Capitală după vânătoare de... lei şi realizatori deştepţi ai „planurilor” lor mărunte sau măricele după împre­jurări, — într’uin cuvânt: lumea inter­lopă a samsarilor subţiri care devine astăzi Clienta preţuită a delicateselor: şampania şi icrele negre sunt pre­zente la mesele lor, — nu numai de anul nou, — dar mai vârtos de anu' nou... Toate de prisos, însă, — căci la Obor ca şi în Piaţa Amzii, depresivi­­tatea e vizibilă. Nu se cumpără, — nu se tocmeşte nimeni, — ceiace e şi mai îngrijorător. Gospodinele fac economii brutale şi ajunul anului nou găseşte multe cămi­nuri goale­­şi îngrijorate. CE SPUN NEGUSTORII Cu pielării, orice convorbire e za­darnică. Par’că s’au înţeles cu toţii sa repete aceleaş lucruri: „Ha mai e ce-a fost irită.” Par’că r.'am îi în sărbători! Nu’s „lovele" (lovele, — adică bani). Etc. Etc. Etc. Am intrat, deci, în vorbă cu ne­gustorii de ghete şi de haine. Unul, din strada Carol, îmi spunea: — Criza de vânzare se datoreşte, şi special, timpului. Dacă ningea cu mult înainte de Crăciun şi nu după Crăciun, — comerţul da ghete, de galoşi şi de şoşoni ar fi săltat ! Dar, aşa!... Uite, anul ăsta am vândut cu mait mai­ puţin decât in alţi ani, când criza nu era într’adevar generală. Lumea îşi cumpăneşte prea mult banul”. Aceleaşi lamentaţii şi la negustorii de stofe, la haine gata, paltoane, etc. — Şi lumea s’a întors pe dos, ne spunea unul dintre aceşti comercianţi, dar şi hainele s’au întors pe dos”! TRAGEDIA PĂPUŞILOR Este, insă, dintre toate, cea mai gravă. Căci vitrinele luminate co­pios înfăţişează basme din o mie şi una din nopţi, paradise terestre, ima­gini fastuoase realizate brusc şi o­­chii copiilor,­­ ochii taţilor şi ai ma­melor se opresc înaintea geamului tăinuitor de atâtea minunăţii, — iar salicrul se strânge, îndurerat. Păpuşile trăiesc o tragedie profun­dă, — păpuşile vii, leliţele cu ochii dilataţi de visai întrezărit în dosul vitrinelor, da visul care nu se poate înfăptui. Căci „tata" n’are bani. Căci „ma­ma“ îi împinge mai departe în strada goală de vis şi plină de noroi. Păpuşile, Insă, stăruiesc. Nu vor să piese din faţa geamurilor lumina­ta. Vor povestea realizată. Şi plâng. Poate că la nici an ajun de an nou nu s’a plâns atâta, — ca la aceste zile bântuite de criză financiară. In căminari, în pieţe, pe stradă, lipsu­rile se vădesc. Păpuşile suferă. Şi o­­­fată cu ele suferim cu toţii. Fie ea 192? să izbăvească omenirea şi să usuce la­cr­imile păpuşilor la tragedie.» Lacrimile lor fi al® noas­­tre. REP. La periferii Mere şi Sganarelle Viaţa oamenilor mari, este prada cea mai aprig desbătută şi cercetată a bibliofililor şi publicului. Despre viaţa lui Moliére s’au scris infinite ana­lize, şi totuşi se pare că ultimul cu­vânt n’a fost încă spus. O carte a­­părută recent, pune din nou problema vieţii sentimentale a marelui om, viaţă agitată, sfârşită aproape tragic, căci, fără îndoială, moartea lui Moliére se datoreşte, în bună parte, suferinţelor lui morale. Autorul cărţii, d. Henry Lynnot, a­­duce înaintea tribunalului opiniei pu­blice, o prea fermecătoare şi ilustră acuzată, pe Armande Béjart, soţia tânără a lui Mo­li­ere îmbătrânit şi o­­bosit de o m­uncă dublă: aceia de crea­tor şi actor. Cu un sentiment naţional dintre cele mai lăudabile, d. Henry Lyon­net, caută să spere pe Moliere de ridicolul atât de comun bărbaţilor însuraţi. înţele­gem şi respectăm sentimentele auto­rului, dar.«— vaiî — nenorocirile con­jugate ale lui Möllere sunt prea cu­noscute, pentru ca o reabilitare să mai fie posibilă. Acela care a ironizat atât de ustu­rător pe bărbaţii împodobiţi cu cla­sicul ornament frontal, a fost el în­suşi obiectul ironiei semenilor lui şi Armande, prea puţin sensibilă la o­­r­oarea de a fi soţia lui Moliére, l-a umilit prin uşurinţele şi aventurile ei. Cine era Armande Bejart? Unii spun că era sora, alţii fiica faimoasei co­mediane Madeleine Béjart, care a fost prietena, îndrumătoarea, amante lui Moliére timp de cincisprezece ani. Ar­mande, crescută în provincie, lângă o persoană distinsă, a fost adusă, la vârsta de doisprezece ani, lângă mama sau sora ei, unde începu existența no­madă a comedianilor din vremea aceia. Armande — căreia ii se zicea „Me­non" — a început să joace roluri de copii şi talentul ei s’a desvoltat încet subt ochii celor doi străluciţi ma­eştri: Madeleine Béjart şi Moliére. Nu e de mirare că Armande a ajuns una dintre cete mai graţioase şi mai expresive artiste din vremea aceia. # Dar portretu’ ei1? Se știe că Mo MOLIÉRE liére a descris-o ai dragoste în „Bur­ghezul gentilom”, în dialogul dintre Clean­te și Co­iiette: — Mai întâi, are ochii mici. — E adevărat, are ochii mici, dar plini de foc, cei mai strălucitori, cei mai pătrunzători, cei mai duioși ce sa pot vedea. Are gura mare, gura ăi are farmec cum gura — Da, dar g------. „ ,------- ---­ n’are o alta și inspiră dorință, e cea mai atrăgătoare, mai iubitoare din lume. — Despre statură, na-i înaltă. — Nu, dar e bine făcută. fl ' M Soarta funcfionalBor^ 1 Vedem că de soarta funcţionari­lor publici guvernul e preocupat dacă nu chiar ocupat. D. Manoiles­­cu, subsecretarul de Stat de la Fi­nanţe, îşi dă silinţe lăudabile, dacă e să judecăm după cele două expo­­zee ale d-sale, după cel din urmă mai cu seamă, de-a găsi o soluţie în favoarea acestor vitregii­ de soarta. In ce priveşte cauzele care au a­­dus această lamentabilă stare de lucruri, d. Manoliescu a pus, cum se zice, degetul pe rană. Ele sunt două, mai principale: înmulţirea peste măsură, peste necesităţile ser­viciilor şi ale ţării, a numărului funcţionarilor, şi sporirea excesivă a slujbaşilor superiori, până acolo încât — lucru d© pomină! — îl în­trec în număr pe cei inferiori. Superiori însă, din nefericire, nu înseamnă de loc, dar absolut de loc, că ei fac să meargă mai bin© ser­viciile. Am putea zice că dimpotri­vă, D. Manoîiescu pare a avea cura­jul să indice și soluția, care nu e decât una: revenirea la normal ca Problema Mo. 131 de K. Harder, Essen (Germania) Ne­gru (13 fimguri) Ra3, Td7, Cb8 şi f5, NhS, Pa6, b7, e3, e4, h2, g3, h6 şi h7 t­bcdefgh Alb (9 figuri) RaS, Da5, Te6 şi h4, Cc5 şi e2, Nil, Pî4 şi h3 Alb joacă şi face mat în 3 mutări Problema No. 132 de A. Eflerman, Buenos-Aires Negru (6 figuri) Re4, Db2, Ta4, Ngl şi hl, Pc3 a b c d e i g h Alb (9 figuri) Rb8, Dfl, Ta5 şi d3, Cb7, Na8, Pc7, f5 şi g3 Alb joacă şi face mat în 2 mutări Cercul de şah „Sfatul negustoresc” a aranjat un match de 4 partide In­tre D-l S. Herland și Al. Wechsler. Reproducem prima partidă din a­­cest match. Partida No. 75 Prima partidă a matchului jucată în zilele de 25 și 26 Decembrie 1926. Alb Negru 8. Hsrland M. Wachster Armande fără să fie frumoasă, avea acea „besute du diabte” mai seducă­toare de multe ori, decât o frumusețe rece. Grațiile ei înfloreau sub ochii, din ce In ce mai fermecați, ai lui Mo­­liére, care se depărta tot mai mult de Madeleine, până când, îndrăgostit nebun de această copilă cu douăzeci de ani mai tânără decât ei, Moliére o luă de nevastă, trecând peste sce­nete şi drama sufletească a fostei lui amante. Dar fericirea n’a ţinut mult. Ar­mande s’a arătat aşa cum avea să fie totdeauna: cochetă, uşuratecă, în­setată de omagii. Cum epoca unirii lor, a fost cea mai productivă şi mai glorioasă pentru Molére, Armande care juca la curte, s’a văzut înconjurată de uri stol de adoratori, dintre cei mai distinşi prin naştere şi frumuseţe. Printre aceştia contele de Guiche şi Lauzun, faimosul Lauzun, călăul ini­milor ce palpitau sub dantelele şi bro­carturile dela curte. Şi chinurile lul Mellére începură. Gelos, turmentat, nenorocit, copleşit de muncă, de munca dublă şi istovi­toare, Moliére vedea cum Armande­­i scapă pe zi ce trece. Ce putea genialul om, îmbătrânit şi istovit, în potriva seniorilor răsfăţaţi de noroc, aotoili, tineri, frumoşi, bo­­gaţi? In curând î­i conjugate număr de slujbaş! aci va rezulta ajuta simţitor____^ 1 ariilor celor rămaşi. E cela ce-am lantat de mult si noi. Şi o o Iancă Rimi din miniştri tine seamă de raturl­e sin­­cere şi drepte ale orei, E­u­­aliţg fiindcă faptu­l e FâF, SienH noştri zişi de Stat neavând biceiul sa plece urechea la ce i- ispune. O notă din cele m­abune d-lui Manoîiescu este că d-sa® asigură de intangibilitatea corpii profeso­ral. Intr’o tară analfabe de jos si dela un timp, puţin depare de-a învăţa carte, dela mijlofi de sus, profesorii trebuesc nu pod spo­rit! încă ci si bine plătite©! puţin cât militarii şi magistrat­ii în a­­ceasta privinţă d. Manols* ne-a dat depline asigurări. Ii dorim numai curaj, hotărîre, bună voinţă, ca să aduc la înde­plinire cele făgăduite. Nădduim că nu-i vor lipsi, şi că anul 1927 va Inaugura, din acest puncte vede­­re, o eră nouă. NOTE 1. Aci se obişnuieşte Noi—15 sau Nol--f4. D. Herland preferă sat pla­seze Nebunul In b2. E chestie de pre­dilecție. 2. E învederat că pionul e5 nu poate fi luat; cu mutarea din text amenință b3—b4. 3. Până act partid* * decurs fes mod liniştit. Nid «tul din jucători n’a dat foc celui­lait să-i facă vre-o breşă. Pionul avansat şi liber din c5 dă lui Alb un mic avantaj, care nu e însă suficient pentru câştig. Cu mutarea sa, Alb intenţionează Ttg7—b6 cu ooriige de câştig. 4. Aci partida fii întreruptă şi conti­nuată a doua zi. 5. 42. TXg6, R66—d5. 45. Txh6, NXc5; 44. NxN, TxN­f- nu e sufi­cient pentru că Negru își face un pion liber periculos în 64. 6. Retragere strategică. 7. 53... g4—g3 aci sau la mutarea următoare ar fi dus la remis, după cum au arătat analizele ce s’au fă­cut după sfârșirea partidei * * * D. S. Herland constată că Negru e pierdut, și după 54..., g4—g3, căci urmea­ză 55. Rd6!, h3; 56. pyp, g2; 57. Tg6, Rf2; 58. h4l, glD; 59. TxD, RXT; 60. h2, Rg2; 61. Rd7, ThT+’; 61. Rc6! sau 55. Rd6, h3; 56. pXp, g2; 57. Tg6, Th6; 58. TXT, glD; 59. Tc6­­­, ~ ; 60. c8D fi câștigă. Solutiunea problemei No. 1Q8 (Onijîu) ■Alb (* figuri): Rg4, D64, CB. PV Negru (1 figură): Rd­. Mat în trei mutări 1. Cf3—d4î, Rcl—tfl; 2. Dé4-& ^; 5. Dé4—c2 seu 62-f-ma*. 1.,...,, Rcl—b2; 2, D64—c2-j-, ** 3. Dc2—i>3 sau Cd4—bS-f mat; 1.......... RclXd2; 2. D64—c2-f, «f 3. Dc2—G2 sau Cd4—ÎS^pat SoMîțimea studiului No. 2* (REnck) Alb (2 figuri): Rf6, Tf7. Negru (4 figuri): Rh8, 03, Ncfi h6. Alb joacă și face remis. 1. Tî7—aî! Nc8—g4i; 2. Rf6-i Nh6—f8i; 3. Ta7—h7-j­, Rh8—g8; * Th­7—g7-j-! sau Regele negru mei la h8 și Alb dă șah perpetuu, 6 Nf8Xg7 și Alb e pat. Dacă la 1. Tf7—a7, Negru răspuit cu Nc8—h3, Alb joacă; 2. Rf6—g6i câștigă unul din cei doi nebuni. M­nutarea Nf8, urmează Ta7—h7-j-c­âştiga Nebunul din h3. La altă u­tare dă mai prin Ta7—a8. E evident că cu Turnul contra i şi Nebun, Alb poate cu uşurinţă P­remis, n’au mai fost un secret pentru­­­meni. Armande se depărtase acum-1 desăvârşire de tristul ei soţ şi a curând Moliére, bolnav, sdrebit, sts la regim lactat de către doctori,2 refugiază intr’o vilă pe care o ia la Meudon, sing­ur­ca­re o aveu Chapelle, 1.­Intr’o convorbire pe al prietenul lui, poetu liere exclamă: „Al Dacă ai ști ce sufăr, ai ta milă de mina!” Și iată revers­ul medaliei! Creând, lui Sganarelle, — corintul oîîciaa! teatrului francez, — ironistul fin, o­­ralistul neîndurat, analistul minus, plângând, slab ca un copil, pe tuful unui prieteni... Şi asta pentru co comediană capricioasă, o fiinţă p creer de pasăre, la înşelat!­Moliére şi Armande s’au împlet Dar marele om îşi sleise cu suferia, ultimele puteri. Se ştie cum a murit el, în tijul reprezentanţi«! „Bolnavului închîct”. Armande, uşurate ca Armande, ire avea să ducă povara unui nume tot de ilustru, s’a arătat până la ună nevrednică de eL Ea s’a remărita cu un comedian mediocru schimbând­ şi numele de Moliere pe acela e*. Guerin!... Viața d-nei Guerre, din clipa apă nu mai interesează, pe nimeni. T Lucrenia Vm 67—66 d7—d5 Cg8—f6 Nf8—él cl—c6 0—0 Cb8—d7 d5Xé4 Cf6Xé4 Cd7—f6 c6—c5 Dd8Xd1 N67XC5 hí—h6 b7-b6 Nc8—b7 Cf6Xd7 Nb7—c6 Tf8—c8 Tc8Xc6 Ta8—c8 Tc8Xc6 Tc6—d6 a7—a5 66—65 Td6—c6 f7—f6 a5Xb4 Nc5—é7 Rg8—f7 Tc6—d6-j­­g7—g6 * . T. de şib lektată de S. Herland și M. firmad s 7 m % i 1­6 i ' J 5 m E­4! B 3i i 2j 1m P m m a i­ I ! mm mmj j HfrE3 m&M i 1. d2—d4 2. c2—c4 3. Cbl—c3 4. Cgl—f3!; 5. 62—63 6. Nfl—dS 1. 0—0 8. éS~é4 9. Cc3Xé4 10. Nd3Xé'4 11. Né4—c2 12. d4Xc5 13. TflXdl 14. Cf3—é5 15. b2—b3 16. Ncl—b2 17. Cé5—d7 18. TdlXd7 19. Td7—c7 20. Tc7Xc6 21. Nc2—64 22. Né4Xc6 23. Rgl—fl 24. Nb2—c3 25. Rfl—62 25. a2—Z3-) 27. f2—f3 28. b3—b4 29. s3Xb4 30. Re2—d3 31. Taí—a6 32. Rd3—c2 35. Rc2—b3 34. (A—c5 35. Rb3—c4 36. Ta6—a74-37. MXc5 38. Nc3—M 39. Ta7—b7! 40. Rcü—b5 «t. Tb7—g7 42. h2—h4 **) 43. Rb5—c4 *») 44. h4Xg5 45. Tg7—h7 46. Th7—b6+ 47. Nb4—d2 48. Nd2—63 49. Í3X64 50. Th6xf6 51. Ro4—d5 52. Rd5—é5 53. c5—c6 54. c6—c7 Né7—d8 Td6—étS WXcfl Nd8—il Te6—c6 Rf7—e6 Ne7—d8 s) Tc6—c84> Nd8—e7 h6—h5 h5—h4 Né7—f6 Re6—f5 éS—64 RfőXé4 Ré4Xé3 Tc8—d8-f g5—g4 Td8—hî 55. g2Xh3 56. Tf6—fl 57. Tf1—hl 53. Th1Xh2 59. c7—c8( și d8—h8 ■') h4—h3? g4Xb5 b3—h2 Re3—f2 Th8Xh2 Câştigă - ■> 1 Telefonul şi telegraful in 1928 O vizită la palatul poştelor, tele­grafelor şi telefoanelor, te pune în legătură cu o serie de lucruri inte­resante. Venind în contact cu şefii de ser­vicii, afli, de exemplu, că, în urma dezastrului pricinuit de vântul de la 3 Decembrie, care a culcat la pă­mânt mii de stâlpi de telefon şi telegraf, astăzi se poate comunica telefonic, cu toate oraşele­ ţării, afa­ră de Brăila şi Galaţi. In legătură cu aceasta, iată ce ne com­unică un cunoscător autorizat:­­ CUM S’A RESTABILIT COMU­NICAŢIA — Am, muncit supraomeneşte. E­­chipei de lucrători, ajutat* de sol­­datU «« ridicat stâlp cu stâlp şi au descurcat fir cu fir. Ceea ce am fă­cut, insă, până acum, este numai provizoriu. Va fi nevoe ca stâlpii vechi şi piltrezi, pe cari i-am reinfipt în pământ, să fie­­ înlocuiţi cu alţii noui. Intre Buzău şi Brăila, pe o dis­tantă de 85 de kilometri, stâlpii te­lefonici sunt culcaţi la pământ. Ce­le 4 echipe, formate din câte 120 de lucrători, muncesc intens sub con­ducerea ataşaţilor technici din Brăila şi Buzău, pentru restabili­rea comunicaţiei. Sper că până la 1 Februarie se va putea vorbi din Bu­cureşti, prin telefon, cu Brăila şi Galaţi. Dar, cu­m am spus, In primă­vară va fi nevoe tie o radicală refacere a reţelei telefonice şi te­legrafice In regiunea distrusă­ Nu vom putea face însă nimic, dacă fondurile necesare nu ni se vor pune la dispoziţie. UN BUGET DE RUINA Am mai stat de vorbă, la alt ser­viciu, cu un distins Inginer şi des­toinic funcţionar de carieră. D-sa mi-a arătat cu cifre că suma alo­cată în bugetul P.T.T. pe anul 1927 pentru cumpărarea de materiale, este insuficientă, faţă de nevoile reale şi imediat. D-sa mi-a, spus că s’a alocat pe anul viitor suma de 28 milioane lei, pe când anul trecut era prevăzută suma de 35 milioa­ne, când nici acești bani n’ar ajun­­ge pentru cumpărarea materialelor indispensabile. Nepotrivirea acestei sume cu ne­voile reale, o ilustrează și mai bine următoarele cifre: înainte de război, la România mică, s’a alocat anual pentru re­paraţii şi diverse lucrări, suma de 809 de mii d® lei, iar astăzi pentru România Mare, s’a pre­văzut în noul buget suma de 8 mi­loane, absolut derizorie dacă ţi­nem seama de devalorizarea mo­nedei. Era o necesitate logică, fi­rească, să se dea pentru reparaţii şi diversa lucrări cel puţin 888 de mii de Isî In aur, adică 32 mi­lioane lei, numai pentru nevoile vechiului regat. EXEMPLELE STRĂINĂTĂŢII Cu privire la modul cum se lu­crează in străinătate, un alt func­ţionar superior a binevoit să ne a­­rate fotoMedic, cari reprezintă felul cum se in­stalează cardurile telefo­nice pentru convorbiri la distanţe mari, cabluri cari sunt subterane. Astfel, la efectuarea legăturii tele­fonice între Paris-Rouen-Le Havre, care a fost făcută în anul 1925, pe distanţă de 210 kilometri, technicie­­nii s-au folosit de automobile spe­ciale, cari aveau In urma lor moso­rul de cablu. Pe măsură ce auto­mobilul înainta, mosorul se răsucea şi cablul telefonic era aşezat de lu­crători în şanţul amenajat special. Lucrările începute în Iulie 1925, au fost terminate In luna Septem­brie, acelaş an, când au început pri­mele comunicări între Paris şi Le Havre. Interesant e faptul că, în a­­celaş moment, se poate vorbi, între aceste două staţiuni, pe mai multe fire. Interlocutorul meu a binevoit a’mi arăta fotografia marilor amplifica­toare puse dealungul cablurilor spre a transmite, clar, vocea de la o ex­tremitate la alta a firelor. CE VA ADUCE NOUL AN ? Lumea ştiinţifică se întreabă as­tăzi ce va aduce anul 192? in do­meniul telefonic ? Prin radio ni se transmite ştirea că la începutul anului ce vine, se va pute vorbi la telefon între Londra şi N­ew-York. O­­altă telegramă arată că s-a inaugurat cablul telefonic Berlin- Londra, prin Olanda şi, de­sigur, că nu se mai rezervă şi alte surprize. Tot pentru anul viitor, sfârşitul lui Februarie, direcţia poştelor ro­mâne va pune la dispoziţia abona­ţilor din Capitală 1500 de numere de telefon, prin punerea în funcţiu­ne a „automatului“. CUM FUNCŢIONEAZĂ SERVI­CIUL TELEFONIC IN CAPITALĂ Continuându-mi ancheta la P.T.T., m-am prezentat şi d-lui Const. Th. Alevra, dirigintele serviciului tele­fonic central, secţia inter-urbane, căruia i-am arătat unele plângeri ale cititorilor noştri, cu privire la felul cum funcţionează acest servi­ciu, în Capitală. D-sa ne-a dat următoarele expli­­caţiuni: — Se exagerează. Publicul nostru este prea exigent. Abonatul are pre­tenţia ca în clipa când ridică recep­torul, să-i şi răspundă Centrala. El nu ştie însă un lucru: la noi nu există repartiţia raţională a muncii. La Centrala telefonică de la palatul poştelor, fiecare amploiată e la dis­poziţia celor 8 mii de abonaţi. In America, de pildă, fiecare amploia­tă serveşte numai câte 50 de abo­naţi. Avem lipsă de personal. Dar vinovat e şi publicul nostru pentru funcţionarea neexactă. Astfel in America, în 8 secunde convorbi­rea între 2 abonaţi este terminată: la noi durează câte un ceas. Când amploiata caută să dovedească unul abonat nerăbdător, că numărul pe care-l cere e într’adevăr ocupat, dă legătura, peste „ocupat“. Ce credeţi că aude atunci abonatul? Sunetele armonioase ale unei plăci de pa­­thefon... Abonaţii între ei se dis­trează ore întregi, în detrimentul colectivităţii. Cine este vinovatul? Am fost la Viena şi am constatat spre mulţumirea mea, că acolo co­municările telefonice se dau cu mai multă greutate ca la noi. Cu aparatele ce posedă poşta cen­trală astăzi, legăturile telefonice se dau destul de repede. Nu mai vorbesc că fiecare amplo­iată, servind mii de abonaţi pe zi, timp de 6-7 ore, pleacă surmenată la alt serviciu, unde trebue să în­ceapă o activitate tot atât de obosi­toare. Am văzut personal, uneori, cum cade de la multiplu câte una din amploiate, extenuată de muncă. Pentru a veni în ajutorul amplo­iatelor de la telefon, am înfiinţat aci o cantină, care a produs pânâ­ as­tăzi o frumoasă sumă. Din aceşti bani se dă funcţionarelor cari se că­sătoresc, o mică zestre. Personalul întreg de la telefon mai ajută la hrănirea şi adăpostirea a trei copii orfani, ai căror părinţi au fost funcţionari în poştă. Copiii „te­lefonului central“, primesc, lunar, din obolul colectat de impiegate, 4­5 mii de lei, până când vor trece sub protecţia altcuiva. Din alte convorbiri avute, am pu­tut constata că dorinţa funcţiona­rilor de la poştă este, ca anul viitor să le aducă îmbunătăţirea situaţiei materiale, pentru ca, astfel, publi­cul să poată fi mai bine servit • Re­fSapeantu

Next