Adevěrul, ianuarie 1927 (Anul 40, nr. 13204-13226)
1927-01-01 / nr. 13204
1 V 6 « Pagina 2-a PHILIPS HelEfrecEt© ERI CREMELE ASTĂZI V, M I X A Mixa amestec de Cremă şi pudră ştiinţific preparat, marchează «la progres extraordinar asupra produselor existente de acum 50 de ani. Intr’adevări cremele negrase simt în general compuse din Stearină la şi simple lumânări (întrebaţi pe farmacistul Dv.) Cremele grase formează împreuna cu pudra o pastă groasă care congestionează epiderma. Mixa, din contră graţie fineţei sale, nu astupă porii iar produsele binefăcătoare ce conţine înfrumuseţează epiderma şi tinde a face să dispară orice roşpir ale pielei. O singură aplicaţie de Mixă, permite de a poseda pentru o zi întreagă, un ten proaspăt şi străveziu, frumoase braţe albe. In urma acestei extraordinare dese poturi nu mai au pielea roşie, un ten roşcat sau palid, decât femeile care le vor cu orice preţ. NOTA. Mixa se păscute de vânzare la toate Farmaciile, Drogheriile şi Parfumeriile din ţară, dacă din întâmplare furnizorul Dv. nu o are, adresaţi suma temei 80, Opozitul MIXA, Calea Victoriei No. 39, Bucureşti, unde o veţi primi franco la adresa Dv. Cers!! ie Restaurante să vă servească numai cm A pa rti n nn e r & i ar Alcalină MATTOK! GHESSHIl'BLER şi observaţi ca sticlele să fie înfundate cu DOP da PLUTĂ yi CEASORNIC miji „I iminenta C.opjilor I î .«DEVERUL» Anul nou in piaţă, in stradă, şi in căminari *fflGff5s^«-«*305*soc» Tragedia păpuşilor şi a urşilor de iwava... Aspect banal de iarnă pe sfârşit sau de toeîmnă începătelnică. Noroia, p!c»îe măruntă, uliţele devastate şi o mulţime de oameni cu asaltă cinttea in ochi rătăcind de colo până colo. Nimic, nici găstoaneie lampioane de foiţă colorată atârnate la geamul ceasornicăriilor de mahala, — nici steaua de hârtie multicoloră, nu trădează sărbătoarea. Suntem In ajunai analei bob şi liniştea asta contagioasă nu se deosibeşte Intru nimic de obicinuita! zilelor de lucru ; acelaş aspect îl are a cum Capitala ca şi înainte. Câte an cântec da „stas“, stăruind sub vze© fereastră bogat luminată, mai aminteşte vremii« de odinioară, ca toată poezia lor naivă dar şi ca toată buna lor stare — relativă, în epoca deprecierii Isulai, — şi valuta noastră morală a scăzut. Fiecare vis e un îndemn viu la pesimism... REPORTAJ DE SĂRBĂTORI Am pornit spre halele centrate. „Stomacul Capitalei" — la ora ceea de dimineaţă — nu prezintă, totuși, prea mult interes. Servitoare urmate de cucoane ,fastuos îmblănite, se învârtesc, prin sala mare de carne. In alte vremuri, în ajunul ajunului anului nou, saîa transforma în adunare monstră de tot ce are Capitala mai împestriţat: dela boierul amator de trufanda carnivoră până la mîcul slujbaş care îşi îngăduia odată pe m să se ospăteze cum se cade, — dela seniorul pretenţios scoborât, odată la an, între plebei, — până la ce! din urma meseriaş dornic să-şi sorbă-Drama acestui ajun şters, plin de griji şi de monotonie, se evidenţiază, mai cu osebire, pe la periferii. In piaţa Maiarie Măcelaru, — liniştea cea mai deplină şi mai dezolantă domneşte, spre disperarea, justificată, a pieţariior. Câteva sorcove într’un coş răsărit tind să impuie minţii şî ochiului: am venit şi noi, — e anul nou !... torească anal pe sfârşite cum se cuvine, — am public din care afară , de amestecat, de bărbaţi, şi de doamne, de servitoare şi de ordonanţe covârşea încăperea. Astăzi nici nu se simte sărbătoarea. O matroană,_ foarte plictisită, se , „contrazii fetei de care e întovărăşită — o unguroaică nedumerită şi melancolică. Na, M0Î »a? Hm venit un atâta bănat şi nu pot să Um mai fiiîHÎCÎ Cucoana este sincer dezolată iar negustorii, — deasemenea. En hala da păzări, — anul nou se impune prin minisrul ceva mai respectabil de curcani. Nu, însă, şi prin acela de cumpărător. — Cum merge, nenicule? — întreb pe o veche cunoştinţă, domnul Miţă Moţarul. — Cum să mearşik, nenicule? — îmi răspunde d-lui cam şifonat. „Proşti Avem gâşte în hală dar n’avem „gâşte” să te cumpere! Prin magazinele de „delicatese”, — ceva mai multă mişcare. Sunt fericiţii regimului, profitorii de tot felul ai „afacerilor’ încheiate la Cafenea sau pe un coridor de minister, — isteţii zilei, „şmecherii” diverselor noastre provincii plecaţi în Capitală după vânătoare de... lei şi realizatori deştepţi ai „planurilor” lor mărunte sau măricele după împrejurări, — într’uin cuvânt: lumea interlopă a samsarilor subţiri care devine astăzi Clienta preţuită a delicateselor: şampania şi icrele negre sunt prezente la mesele lor, — nu numai de anul nou, — dar mai vârtos de anu' nou... Toate de prisos, însă, — căci la Obor ca şi în Piaţa Amzii, depresivitatea e vizibilă. Nu se cumpără, — nu se tocmeşte nimeni, — ceiace e şi mai îngrijorător. Gospodinele fac economii brutale şi ajunul anului nou găseşte multe căminuri goaleşi îngrijorate. CE SPUN NEGUSTORII Cu pielării, orice convorbire e zadarnică. Par’că s’au înţeles cu toţii sa repete aceleaş lucruri: „Ha mai e ce-a fost irită.” Par’că r.'am îi în sărbători! Nu’s „lovele" (lovele, — adică bani). Etc. Etc. Etc. Am intrat, deci, în vorbă cu negustorii de ghete şi de haine. Unul, din strada Carol, îmi spunea: — Criza de vânzare se datoreşte, şi special, timpului. Dacă ningea cu mult înainte de Crăciun şi nu după Crăciun, — comerţul da ghete, de galoşi şi de şoşoni ar fi săltat ! Dar, aşa!... Uite, anul ăsta am vândut cu mait mai puţin decât in alţi ani, când criza nu era într’adevar generală. Lumea îşi cumpăneşte prea mult banul”. Aceleaşi lamentaţii şi la negustorii de stofe, la haine gata, paltoane, etc. — Şi lumea s’a întors pe dos, ne spunea unul dintre aceşti comercianţi, dar şi hainele s’au întors pe dos”! TRAGEDIA PĂPUŞILOR Este, insă, dintre toate, cea mai gravă. Căci vitrinele luminate copios înfăţişează basme din o mie şi una din nopţi, paradise terestre, imagini fastuoase realizate brusc şi ochii copiilor, ochii taţilor şi ai mamelor se opresc înaintea geamului tăinuitor de atâtea minunăţii, — iar salicrul se strânge, îndurerat. Păpuşile trăiesc o tragedie profundă, — păpuşile vii, leliţele cu ochii dilataţi de visai întrezărit în dosul vitrinelor, da visul care nu se poate înfăptui. Căci „tata" n’are bani. Căci „mama“ îi împinge mai departe în strada goală de vis şi plină de noroi. Păpuşile, Insă, stăruiesc. Nu vor să piese din faţa geamurilor luminata. Vor povestea realizată. Şi plâng. Poate că la nici an ajun de an nou nu s’a plâns atâta, — ca la aceste zile bântuite de criză financiară. In căminari, în pieţe, pe stradă, lipsurile se vădesc. Păpuşile suferă. Şi ofată cu ele suferim cu toţii. Fie ea 192? să izbăvească omenirea şi să usuce lacrimile păpuşilor la tragedie.» Lacrimile lor fi al® noastre. REP. La periferii Mere şi Sganarelle Viaţa oamenilor mari, este prada cea mai aprig desbătută şi cercetată a bibliofililor şi publicului. Despre viaţa lui Moliére s’au scris infinite analize, şi totuşi se pare că ultimul cuvânt n’a fost încă spus. O carte apărută recent, pune din nou problema vieţii sentimentale a marelui om, viaţă agitată, sfârşită aproape tragic, căci, fără îndoială, moartea lui Moliére se datoreşte, în bună parte, suferinţelor lui morale. Autorul cărţii, d. Henry Lynnot, aduce înaintea tribunalului opiniei publice, o prea fermecătoare şi ilustră acuzată, pe Armande Béjart, soţia tânără a lui Moliere îmbătrânit şi obosit de o muncă dublă: aceia de creator şi actor. Cu un sentiment naţional dintre cele mai lăudabile, d. Henry Lyonnet, caută să spere pe Moliere de ridicolul atât de comun bărbaţilor însuraţi. înţelegem şi respectăm sentimentele autorului, dar.«— vaiî — nenorocirile conjugate ale lui Möllere sunt prea cunoscute, pentru ca o reabilitare să mai fie posibilă. Acela care a ironizat atât de usturător pe bărbaţii împodobiţi cu clasicul ornament frontal, a fost el însuşi obiectul ironiei semenilor lui şi Armande, prea puţin sensibilă la oroarea de a fi soţia lui Moliére, l-a umilit prin uşurinţele şi aventurile ei. Cine era Armande Bejart? Unii spun că era sora, alţii fiica faimoasei comediane Madeleine Béjart, care a fost prietena, îndrumătoarea, amante lui Moliére timp de cincisprezece ani. Armande, crescută în provincie, lângă o persoană distinsă, a fost adusă, la vârsta de doisprezece ani, lângă mama sau sora ei, unde începu existența nomadă a comedianilor din vremea aceia. Armande — căreia ii se zicea „Menon" — a început să joace roluri de copii şi talentul ei s’a desvoltat încet subt ochii celor doi străluciţi maeştri: Madeleine Béjart şi Moliére. Nu e de mirare că Armande a ajuns una dintre cete mai graţioase şi mai expresive artiste din vremea aceia. # Dar portretu’ ei1? Se știe că Mo MOLIÉRE liére a descris-o ai dragoste în „Burghezul gentilom”, în dialogul dintre Cleante și Coiiette: — Mai întâi, are ochii mici. — E adevărat, are ochii mici, dar plini de foc, cei mai strălucitori, cei mai pătrunzători, cei mai duioși ce sa pot vedea. Are gura mare, gura ăi are farmec cum gura — Da, dar g------. „ ,------- --- n’are o alta și inspiră dorință, e cea mai atrăgătoare, mai iubitoare din lume. — Despre statură, na-i înaltă. — Nu, dar e bine făcută. fl ' M Soarta funcfionalBor^ 1 Vedem că de soarta funcţionarilor publici guvernul e preocupat dacă nu chiar ocupat. D. Manoilescu, subsecretarul de Stat de la Finanţe, îşi dă silinţe lăudabile, dacă e să judecăm după cele două expozee ale d-sale, după cel din urmă mai cu seamă, de-a găsi o soluţie în favoarea acestor vitregii de soarta. In ce priveşte cauzele care au adus această lamentabilă stare de lucruri, d. Manoliescu a pus, cum se zice, degetul pe rană. Ele sunt două, mai principale: înmulţirea peste măsură, peste necesităţile serviciilor şi ale ţării, a numărului funcţionarilor, şi sporirea excesivă a slujbaşilor superiori, până acolo încât — lucru d© pomină! — îl întrec în număr pe cei inferiori. Superiori însă, din nefericire, nu înseamnă de loc, dar absolut de loc, că ei fac să meargă mai bin© serviciile. Am putea zice că dimpotrivă, D. Manoîiescu pare a avea curajul să indice și soluția, care nu e decât una: revenirea la normal ca Problema Mo. 131 de K. Harder, Essen (Germania) Negru (13 fimguri) Ra3, Td7, Cb8 şi f5, NhS, Pa6, b7, e3, e4, h2, g3, h6 şi h7 tbcdefgh Alb (9 figuri) RaS, Da5, Te6 şi h4, Cc5 şi e2, Nil, Pî4 şi h3 Alb joacă şi face mat în 3 mutări Problema No. 132 de A. Eflerman, Buenos-Aires Negru (6 figuri) Re4, Db2, Ta4, Ngl şi hl, Pc3 a b c d e i g h Alb (9 figuri) Rb8, Dfl, Ta5 şi d3, Cb7, Na8, Pc7, f5 şi g3 Alb joacă şi face mat în 2 mutări Cercul de şah „Sfatul negustoresc” a aranjat un match de 4 partide Intre D-l S. Herland și Al. Wechsler. Reproducem prima partidă din acest match. Partida No. 75 Prima partidă a matchului jucată în zilele de 25 și 26 Decembrie 1926. Alb Negru 8. Hsrland M. Wachster Armande fără să fie frumoasă, avea acea „besute du diabte” mai seducătoare de multe ori, decât o frumusețe rece. Grațiile ei înfloreau sub ochii, din ce In ce mai fermecați, ai lui Moliére, care se depărta tot mai mult de Madeleine, până când, îndrăgostit nebun de această copilă cu douăzeci de ani mai tânără decât ei, Moliére o luă de nevastă, trecând peste scenete şi drama sufletească a fostei lui amante. Dar fericirea n’a ţinut mult. Armande s’a arătat aşa cum avea să fie totdeauna: cochetă, uşuratecă, însetată de omagii. Cum epoca unirii lor, a fost cea mai productivă şi mai glorioasă pentru Molére, Armande care juca la curte, s’a văzut înconjurată de uri stol de adoratori, dintre cei mai distinşi prin naştere şi frumuseţe. Printre aceştia contele de Guiche şi Lauzun, faimosul Lauzun, călăul inimilor ce palpitau sub dantelele şi brocarturile dela curte. Şi chinurile lul Mellére începură. Gelos, turmentat, nenorocit, copleşit de muncă, de munca dublă şi istovitoare, Moliére vedea cum Armandei scapă pe zi ce trece. Ce putea genialul om, îmbătrânit şi istovit, în potriva seniorilor răsfăţaţi de noroc, aotoili, tineri, frumoşi, bogaţi? In curând îi conjugate număr de slujbaş! aci va rezulta ajuta simţitor____^ 1 ariilor celor rămaşi. E cela ce-am lantat de mult si noi. Şi o o Iancă Rimi din miniştri tine seamă de raturle sincere şi drepte ale orei, Eualiţg fiindcă faptul e FâF, SienH noştri zişi de Stat neavând biceiul sa plece urechea la ce i- ispune. O notă din cele mabune d-lui Manoîiescu este că d-sa® asigură de intangibilitatea corpii profesoral. Intr’o tară analfabe de jos si dela un timp, puţin depare de-a învăţa carte, dela mijlofi de sus, profesorii trebuesc nu pod sporit! încă ci si bine plătite©! puţin cât militarii şi magistratii în aceasta privinţă d. Manols* ne-a dat depline asigurări. Ii dorim numai curaj, hotărîre, bună voinţă, ca să aduc la îndeplinire cele făgăduite. Nădduim că nu-i vor lipsi, şi că anul 1927 va Inaugura, din acest puncte vedere, o eră nouă. NOTE 1. Aci se obişnuieşte Noi—15 sau Nol--f4. D. Herland preferă sat plaseze Nebunul In b2. E chestie de predilecție. 2. E învederat că pionul e5 nu poate fi luat; cu mutarea din text amenință b3—b4. 3. Până act partid* * decurs fes mod liniştit. Nid «tul din jucători n’a dat foc celuilait să-i facă vre-o breşă. Pionul avansat şi liber din c5 dă lui Alb un mic avantaj, care nu e însă suficient pentru câştig. Cu mutarea sa, Alb intenţionează Ttg7—b6 cu ooriige de câştig. 4. Aci partida fii întreruptă şi continuată a doua zi. 5. 42. TXg6, R66—d5. 45. Txh6, NXc5; 44. NxN, TxNf- nu e suficient pentru că Negru își face un pion liber periculos în 64. 6. Retragere strategică. 7. 53... g4—g3 aci sau la mutarea următoare ar fi dus la remis, după cum au arătat analizele ce s’au făcut după sfârșirea partidei * * * D. S. Herland constată că Negru e pierdut, și după 54..., g4—g3, căci urmează 55. Rd6!, h3; 56. pyp, g2; 57. Tg6, Rf2; 58. h4l, glD; 59. TxD, RXT; 60. h2, Rg2; 61. Rd7, ThT+’; 61. Rc6! sau 55. Rd6, h3; 56. pXp, g2; 57. Tg6, Th6; 58. TXT, glD; 59. Tc6, ~ ; 60. c8D fi câștigă. Solutiunea problemei No. 1Q8 (Onijîu) ■Alb (* figuri): Rg4, D64, CB. PV Negru (1 figură): Rd. Mat în trei mutări 1. Cf3—d4î, Rcl—tfl; 2. Dé4-& ^; 5. Dé4—c2 seu 62-f-ma*. 1.,...,, Rcl—b2; 2, D64—c2-j-, ** 3. Dc2—i>3 sau Cd4—bS-f mat; 1.......... RclXd2; 2. D64—c2-f, «f 3. Dc2—G2 sau Cd4—ÎS^pat SoMîțimea studiului No. 2* (REnck) Alb (2 figuri): Rf6, Tf7. Negru (4 figuri): Rh8, 03, Ncfi h6. Alb joacă și face remis. 1. Tî7—aî! Nc8—g4i; 2. Rf6-i Nh6—f8i; 3. Ta7—h7-j, Rh8—g8; * Th7—g7-j-! sau Regele negru mei la h8 și Alb dă șah perpetuu, 6 Nf8Xg7 și Alb e pat. Dacă la 1. Tf7—a7, Negru răspuit cu Nc8—h3, Alb joacă; 2. Rf6—g6i câștigă unul din cei doi nebuni. Mnutarea Nf8, urmează Ta7—h7-j-câştiga Nebunul din h3. La altă utare dă mai prin Ta7—a8. E evident că cu Turnul contra i şi Nebun, Alb poate cu uşurinţă Premis, n’au mai fost un secret pentrumeni. Armande se depărtase acum-1 desăvârşire de tristul ei soţ şi a curând Moliére, bolnav, sdrebit, sts la regim lactat de către doctori,2 refugiază intr’o vilă pe care o ia la Meudon, singurcare o aveu Chapelle, 1.Intr’o convorbire pe al prietenul lui, poetu liere exclamă: „Al Dacă ai ști ce sufăr, ai ta milă de mina!” Și iată reversul medaliei! Creând, lui Sganarelle, — corintul oîîciaa! teatrului francez, — ironistul fin, oralistul neîndurat, analistul minus, plângând, slab ca un copil, pe tuful unui prieteni... Şi asta pentru co comediană capricioasă, o fiinţă p creer de pasăre, la înşelat!Moliére şi Armande s’au împlet Dar marele om îşi sleise cu suferia, ultimele puteri. Se ştie cum a murit el, în tijul reprezentanţi«! „Bolnavului închîct”. Armande, uşurate ca Armande, ire avea să ducă povara unui nume tot de ilustru, s’a arătat până la ună nevrednică de eL Ea s’a remărita cu un comedian mediocru schimbând şi numele de Moliere pe acela e*. Guerin!... Viața d-nei Guerre, din clipa apă nu mai interesează, pe nimeni. T Lucrenia Vm 67—66 d7—d5 Cg8—f6 Nf8—él cl—c6 0—0 Cb8—d7 d5Xé4 Cf6Xé4 Cd7—f6 c6—c5 Dd8Xd1 N67XC5 hí—h6 b7-b6 Nc8—b7 Cf6Xd7 Nb7—c6 Tf8—c8 Tc8Xc6 Ta8—c8 Tc8Xc6 Tc6—d6 a7—a5 66—65 Td6—c6 f7—f6 a5Xb4 Nc5—é7 Rg8—f7 Tc6—d6-jg7—g6 * . T. de şib lektată de S. Herland și M. firmad s 7 m % i 16 i ' J 5 m E4! B 3i i 2j 1m P m m a i I ! mm mmj j HfrE3 m&M i 1. d2—d4 2. c2—c4 3. Cbl—c3 4. Cgl—f3!; 5. 62—63 6. Nfl—dS 1. 0—0 8. éS~é4 9. Cc3Xé4 10. Nd3Xé'4 11. Né4—c2 12. d4Xc5 13. TflXdl 14. Cf3—é5 15. b2—b3 16. Ncl—b2 17. Cé5—d7 18. TdlXd7 19. Td7—c7 20. Tc7Xc6 21. Nc2—64 22. Né4Xc6 23. Rgl—fl 24. Nb2—c3 25. Rfl—62 25. a2—Z3-) 27. f2—f3 28. b3—b4 29. s3Xb4 30. Re2—d3 31. Taí—a6 32. Rd3—c2 35. Rc2—b3 34. (A—c5 35. Rb3—c4 36. Ta6—a74-37. MXc5 38. Nc3—M 39. Ta7—b7! 40. Rcü—b5 «t. Tb7—g7 42. h2—h4 **) 43. Rb5—c4 *») 44. h4Xg5 45. Tg7—h7 46. Th7—b6+ 47. Nb4—d2 48. Nd2—63 49. Í3X64 50. Th6xf6 51. Ro4—d5 52. Rd5—é5 53. c5—c6 54. c6—c7 Né7—d8 Td6—étS WXcfl Nd8—il Te6—c6 Rf7—e6 Ne7—d8 s) Tc6—c84> Nd8—e7 h6—h5 h5—h4 Né7—f6 Re6—f5 éS—64 RfőXé4 Ré4Xé3 Tc8—d8-f g5—g4 Td8—hî 55. g2Xh3 56. Tf6—fl 57. Tf1—hl 53. Th1Xh2 59. c7—c8( și d8—h8 ■') h4—h3? g4Xb5 b3—h2 Re3—f2 Th8Xh2 Câştigă - ■> 1 Telefonul şi telegraful in 1928 O vizită la palatul poştelor, telegrafelor şi telefoanelor, te pune în legătură cu o serie de lucruri interesante. Venind în contact cu şefii de servicii, afli, de exemplu, că, în urma dezastrului pricinuit de vântul de la 3 Decembrie, care a culcat la pământ mii de stâlpi de telefon şi telegraf, astăzi se poate comunica telefonic, cu toate oraşele ţării, afară de Brăila şi Galaţi. In legătură cu aceasta, iată ce ne comunică un cunoscător autorizat: CUM S’A RESTABILIT COMUNICAŢIA — Am, muncit supraomeneşte. Echipei de lucrători, ajutat* de soldatU «« ridicat stâlp cu stâlp şi au descurcat fir cu fir. Ceea ce am făcut, insă, până acum, este numai provizoriu. Va fi nevoe ca stâlpii vechi şi piltrezi, pe cari i-am reinfipt în pământ, să fie înlocuiţi cu alţii noui. Intre Buzău şi Brăila, pe o distantă de 85 de kilometri, stâlpii telefonici sunt culcaţi la pământ. Cele 4 echipe, formate din câte 120 de lucrători, muncesc intens sub conducerea ataşaţilor technici din Brăila şi Buzău, pentru restabilirea comunicaţiei. Sper că până la 1 Februarie se va putea vorbi din Bucureşti, prin telefon, cu Brăila şi Galaţi. Dar, cum am spus, In primăvară va fi nevoe tie o radicală refacere a reţelei telefonice şi telegrafice In regiunea distrusă Nu vom putea face însă nimic, dacă fondurile necesare nu ni se vor pune la dispoziţie. UN BUGET DE RUINA Am mai stat de vorbă, la alt serviciu, cu un distins Inginer şi destoinic funcţionar de carieră. D-sa mi-a arătat cu cifre că suma alocată în bugetul P.T.T. pe anul 1927 pentru cumpărarea de materiale, este insuficientă, faţă de nevoile reale şi imediat. D-sa mi-a, spus că s’a alocat pe anul viitor suma de 28 milioane lei, pe când anul trecut era prevăzută suma de 35 milioane, când nici acești bani n’ar ajunge pentru cumpărarea materialelor indispensabile. Nepotrivirea acestei sume cu nevoile reale, o ilustrează și mai bine următoarele cifre: înainte de război, la România mică, s’a alocat anual pentru reparaţii şi diverse lucrări, suma de 809 de mii d® lei, iar astăzi pentru România Mare, s’a prevăzut în noul buget suma de 8 miloane, absolut derizorie dacă ţinem seama de devalorizarea monedei. Era o necesitate logică, firească, să se dea pentru reparaţii şi diversa lucrări cel puţin 888 de mii de Isî In aur, adică 32 milioane lei, numai pentru nevoile vechiului regat. EXEMPLELE STRĂINĂTĂŢII Cu privire la modul cum se lucrează in străinătate, un alt funcţionar superior a binevoit să ne arate fotoMedic, cari reprezintă felul cum se instalează cardurile telefonice pentru convorbiri la distanţe mari, cabluri cari sunt subterane. Astfel, la efectuarea legăturii telefonice între Paris-Rouen-Le Havre, care a fost făcută în anul 1925, pe distanţă de 210 kilometri, technicienii s-au folosit de automobile speciale, cari aveau In urma lor mosorul de cablu. Pe măsură ce automobilul înainta, mosorul se răsucea şi cablul telefonic era aşezat de lucrători în şanţul amenajat special. Lucrările începute în Iulie 1925, au fost terminate In luna Septembrie, acelaş an, când au început primele comunicări între Paris şi Le Havre. Interesant e faptul că, în acelaş moment, se poate vorbi, între aceste două staţiuni, pe mai multe fire. Interlocutorul meu a binevoit a’mi arăta fotografia marilor amplificatoare puse dealungul cablurilor spre a transmite, clar, vocea de la o extremitate la alta a firelor. CE VA ADUCE NOUL AN ? Lumea ştiinţifică se întreabă astăzi ce va aduce anul 192? in domeniul telefonic ? Prin radio ni se transmite ştirea că la începutul anului ce vine, se va pute vorbi la telefon între Londra şi New-York. Oaltă telegramă arată că s-a inaugurat cablul telefonic Berlin- Londra, prin Olanda şi, desigur, că nu se mai rezervă şi alte surprize. Tot pentru anul viitor, sfârşitul lui Februarie, direcţia poştelor române va pune la dispoziţia abonaţilor din Capitală 1500 de numere de telefon, prin punerea în funcţiune a „automatului“. CUM FUNCŢIONEAZĂ SERVICIUL TELEFONIC IN CAPITALĂ Continuându-mi ancheta la P.T.T., m-am prezentat şi d-lui Const. Th. Alevra, dirigintele serviciului telefonic central, secţia inter-urbane, căruia i-am arătat unele plângeri ale cititorilor noştri, cu privire la felul cum funcţionează acest serviciu, în Capitală. D-sa ne-a dat următoarele explicaţiuni: — Se exagerează. Publicul nostru este prea exigent. Abonatul are pretenţia ca în clipa când ridică receptorul, să-i şi răspundă Centrala. El nu ştie însă un lucru: la noi nu există repartiţia raţională a muncii. La Centrala telefonică de la palatul poştelor, fiecare amploiată e la dispoziţia celor 8 mii de abonaţi. In America, de pildă, fiecare amploiată serveşte numai câte 50 de abonaţi. Avem lipsă de personal. Dar vinovat e şi publicul nostru pentru funcţionarea neexactă. Astfel in America, în 8 secunde convorbirea între 2 abonaţi este terminată: la noi durează câte un ceas. Când amploiata caută să dovedească unul abonat nerăbdător, că numărul pe care-l cere e într’adevăr ocupat, dă legătura, peste „ocupat“. Ce credeţi că aude atunci abonatul? Sunetele armonioase ale unei plăci de pathefon... Abonaţii între ei se distrează ore întregi, în detrimentul colectivităţii. Cine este vinovatul? Am fost la Viena şi am constatat spre mulţumirea mea, că acolo comunicările telefonice se dau cu mai multă greutate ca la noi. Cu aparatele ce posedă poşta centrală astăzi, legăturile telefonice se dau destul de repede. Nu mai vorbesc că fiecare amploiată, servind mii de abonaţi pe zi, timp de 6-7 ore, pleacă surmenată la alt serviciu, unde trebue să înceapă o activitate tot atât de obositoare. Am văzut personal, uneori, cum cade de la multiplu câte una din amploiate, extenuată de muncă. Pentru a veni în ajutorul amploiatelor de la telefon, am înfiinţat aci o cantină, care a produs pânâ astăzi o frumoasă sumă. Din aceşti bani se dă funcţionarelor cari se căsătoresc, o mică zestre. Personalul întreg de la telefon mai ajută la hrănirea şi adăpostirea a trei copii orfani, ai căror părinţi au fost funcţionari în poştă. Copiii „telefonului central“, primesc, lunar, din obolul colectat de impiegate, 45 mii de lei, până când vor trece sub protecţia altcuiva. Din alte convorbiri avute, am putut constata că dorinţa funcţionarilor de la poştă este, ca anul viitor să le aducă îmbunătăţirea situaţiei materiale, pentru ca, astfel, publicul să poată fi mai bine servit • RefSapeantu