Adevěrul, iunie 1927 (Anul 40, nr. 13328-13352)
1927-06-01 / nr. 13328
ABONAMENTE: V UNUL 40 Ho. 13328* Milituri 1 Iunie 1927 4 man deverul FONDATORI: AI. v BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1987—1920 750 lei pe un ari. 300 lei pe 6 luni. 200 lei pe 3 luni. In străinătate dubiu 3 Lei BIROURILE: București, Str. Sărindar No. 7—9—11 [1 Lei 3 Centrala: 306 87,324/73, 316/79, 333 /54. Direcţia: 357/72. Administraţia: 307/69. Provincia: 310/66. Cictorul averescan afirmă că „guvernul este ferm decis să nu permită nimănui a nesocoti legile şi a tulbura fara in clipe aşa de grele ca cele de azi”. ...legala e bună chiar pentru clipe mai pstia grele! GUVERNUL MAGICIAN După săptămâni de zile de gândire şi după ce s’au disecat memoriile petroliştilor, conţinând lucruri cunoscute de toată lumea, in afară de feciorii hotărâtori, consiliul de miniştri a ajuns la incheerea că nu e nevoie să se facă vre-o reducere de taxe sau tarife industriei de petrol. Dar cum n’a putut merge până acolo incât să nege existenţa crizei, a anunţat că va veni cu o măsură specială, care va face să dispară criza din Industria noastră de petrol Cu toate acestea se mai găsesc oameni — şi Încă mulţi — cari se indoesc de virtuţile magice ale măsurilor pe care ar putea să le ia guvernul in afară de reducerea sarcinilor fiscale şi a tarifelor de transport. Pentru toţi aceşti nedumiriţi, criza Industriei de petrol se prezintă sub o înfăţişare in care aritmetica comercială are mai mult cuvânt de spus decât magia guvernamentală. Rezumată, chestiunea se pune astfel: preţul de cost al producţiei in industria de petrol este superior preţului ce se obţine la vânzare. Şi atunci, cam guvernul nu poate determina urcarea preţurilor pe pieţele din afară — pe cele din ţară nu credem să se gândească să le urce— el n’are alt mijloc de a veni în ajutorul industriei de petrol decât să reducă partea de sarcini fiscale excesive cari sporesc preţul de cost al producţiei. Cu atât mai mult cu cât această parte nu e mică. Când ştim că se menţin taxe de export, cari reprezintă mai mult de 10—12 la sută din valoarea mărfii ce se exportă, iar costul transportului este de 150 ori mai mare ca cel dinainte de război, este inutil să ne mai facem iluzii asupra celor ce poate face guvernul pentru înlăturarea crizei, în afară de reducerea sarcinelor fiscale. De aceea socotim că în cele din urmă tot la soluţia adevărată se va opri. însă numai după ce criza va fi adâncit rănile în economia naţională şi va fi adus bugetului, pe căi indirecte şi poate mai primejdioase, aceleaşi pagube pe care guvernul crede că le poate evita prin formule magice. J. B. F. Acuzări Tariful vamal continuă să fie la ordinea zilei. Nici măcar impresionantele ştiri despre neaşteptatele măsuri luate in vederea unui guvern naţional, nu diminuiază interesul acestei probleme, care a creat situaţiuni imposibile şi a deveni- cauza multor iictutăți. Şi rămâne la ordinea zilei, pentru că viaţa comercială şi economică a ţării, care este in mişcare continuă, se resimte la orice pas de ceea ce s’a făcut. Acuzările curg din toate părţile. Ele îmbracă un caracter grav prin neutra locului umde se produc. Astfel, la adunarea generală a acţionarilor laboratorului „Atom" din laşi, d. dr. N. A. Racovitza, fost primar, a dat citire unui raport, care, in ce priveşte tariful vamal, cuprinde cele mai grave acuzatiuni. In altăare spusele "-lui dr. Racovitza ar fi provocat urmăriri judecătoreşti. La noi lucrul nu se întâmplă. Se pune întrebarea dacă o operă de importanta unui tarif vamal poatei dăinui, când zilnic i se cauzeaza atâtea fisuri morale. Socoteală Răspunzând „Viitorului" care se fuligna de murirea diurnelor parlamentare, îndreptarea" se întreabă : Cât primesc, de pildă, membrii partidului liberal din diferite consilii de administraţie. Să se facă o comparaţie între retribuţia unui reprezentant al naţiunii şi între aceia de reprezentant al partidului liberal într’un consiliu de societate... „comercializată“... în contul Statului. Vaisăzică, asta e tendinţa guvernului, să egalizeze din bugetul Statului venitul fiecărui partizan cu ceia ce câştigă liberalii din consiliile de administraţie !... Bane vremuri ne-aşteapta... Revenire Harul „România", în ultimu-i număr, se ridică împotriva pantahuzelor — sistem oriental de bacşiş, generalizat în ţară. Susţinerile partidului naţionalţărănesc sunt perfect juste. Argumentele sunt întemeiate. Un lucru numai. Acum câteva zile, ziarul „România" — tot cu prilejul unei pantahuze — avea cu totul alte vederi. Ne bucurăm de constatările de azi ale organului national-țără’nesc. Ne întrebăm însă: Oare regretă el părerile lui de om? Sever Glose pOiîilC0—Preşedintele Masaryk despre consolidarea Europei centrali O CUVÂNTARE CĂTRE CORPUL DIPLOMATIC DIN PRAGA PRAGA — Sâmbătă înainte de amazi sau prezentat, în sala de audienţă a burgului din Praga, misiunile diplomatice acreditate aci, pentru a transmite preşedintelui Masaryk felicitările guvernelor lor, precum şi propriile lor felicitări pentru realegerea sa ca preşedinte. La cuvântarea ţinută de decanul corpului diplomatic, ministrul plenipotenţiar suedez, baron Loewen, preşedintele Masaryk a răspuns, între altele: * „Anul viitor vom serba primal deceniu al nonei noastre existenţe. Populaţia noastră s‘a străduit, să umple acest deceniu prin muncă grea şi răbdătoare, un aşa chip încât nu numai urmările marelui război să fie înlăturate ci şi să fie asigurate condiţiunile necesare pentru existenţa sa liniştită şi fericită. Prin faptul că ne consolidăm şi ne străduim de a orândui afacerile noastre şi a aduce cetăţenilor noştri linişte şi prosperitate, am mai urmărit încă o misiune. Vrem să contribuim şi la consolidarea Europei centrale unde soarta ne-a aşezat, însufleţiţi de această idee şi de credinţa faţa de istoria noastră şi faţă de moştenirea lăsată de marii noştri înaintaşi, ne-am străduit din toate puterile noastre, să servim ideia păcii. întreaga politică a bărbaţilor noştri conducători a fost îndreptată în acest scop şi însufleţită de acest spirit. Mai avem multe de îndeplinit Avem însă cea mai mare bunăvoinţă şi suntem ferm hotărâţi să le îndeplinim. Ştiu şi mă bucur de faptul, că tânăra noastră republică poate compta în această misiune a sa, ale cărei dificultăţi nu-mi sunt necunoscute şi pe înţelegerea şi sprijinul binevoitor al ţărilor dv. precum şi pe dragostea şi colaborarea dv. preţioasă. Condamnarea unui deputat italian ROMA, 30. (Rador). — De Gasperri, fost deputat, fost secretar al partidului popular, arestat în Martie pe când se pregătia să treacă frontiera cu pașaport fals, a fost condamnat la patru ani închisoare. CITIŢI Mivelul Literar Persecuţiile politice în Hali« ‘ UN ŞEF DE PARTID CONDAMNAT LA 4 ANI ÎNCHISOARE ROMA. — Sâmbătă a compărut în faţa tribunalului fostul conducător al partidului popular catolic, deputatul De Gasperi, învinuit de a fi încercat, cu ajutorul unui paşaport nevalabil, expirat, să treacă granița, din motive politice. El a fost condamnat la 4 ani închisoare. In contra bolșevizmului Ruperea relațiunilor anglo-sovietice, urmată de mobilizare în Rusia, de contractarea unui împrumut intern și de un manifest adresat popoarelor asiatice de către guvernul din Moscova, domină azi politica mondială stârnind îngrijorări pretutindeni. Pe noi, vecinii imediaţi ai republicii sovietice şi neprieteni vechi ai ei, faptul acesta ne interesează în mod deosebit. Merge-se-va până la un război formal ? Greu de răspuns. Anglia în orice caz nu va împinge lucrurile până acolo decât în două cazuri : dacă Rusia o va ataca direct în interesele ei asiatice, cu armele, sau dacă în acţiunea ei antibolşevică, ea va avea sprijinul măcar a uneia din marile puteri europene, în special al Franţei. Discutatu-s’a ceva, pusu-s’a ceva la cale în privinţa asta cu prilejul vizitei d-lor Doumergue şi Briand la Londra ? E probabil. Cel puţin neutralitatea absolută a Franţei a trebuit să fie discutată. Dacă însă Rusia nu se va deda la cea dintâi, la agresiuni militare, ci se va mărgini numai la lupte cu caracter economic, ororile unui nou război ne vor fi cruţate, căci desigur că Anglia nu se gândeşte să-l înceapă, şi nici n’are nevoe. Boicotarea economică a sovietelor îi va fi suficientă. Lucrurile s’ar putea chiar linişti complect, din nou, dacă Rusia renunţă la manoperile ei de-a bolşeviza Europa în general şi pe Anglia în special, dacă, adică, s’ar hotărî să fiarbă în sosul ei, fără a mai împroşca pe alţii. Dar pare că, din nefericire, revoluţiile ca şi dictaturile nu pot dăinui fără o politică imperialistă, cele dintâi fără a se lăţi In afara propriei lor ţârî, cele din urmă fără cuceriri violente. Aci e toată primejdia. Putea-va bolşevismul rusesc să se resemneze a vegeta înăuntru sau a pieri ? Nu va căuta el in mod fatal să se galvanizeze, fie pe calea propagandei spre a-şî răspândi ideile peste graniţă, cu gândul că curentul revoluţionar se va produce pretutindeni, fie printr’un război cu armele ? Prima metodă e mereu şi intens încercată, pretutindeni în Asia şî în Europa, de nouă anî încoace. Ca ţintă specială au fost luate ţările învinse şi cele cu şomajuri industriale considerabile. In cazul din urmă se află Anglia. De acela, pentru a pune capăt unor eventualităţi supărătoare, dacă nu chiar primejdioase, guvernul englez s’a hotărît să taie nodul gordian, rupând relaţiile cu izvorul din care pornesc pentru ea acţiunile cu caracter subversiv. Tăindu-li-se astfel primele mijloace de susţinere, cele de propagandă, vor risca oare sovietele totul sau se vor cuminţi? Vor renunţa ele la bolşevizarea globului sau vor răspunde ordinei burghezocapitaliste aşa cum a răspuns marea revoluţie franceză feudalismului european, cu tunul? Nădăjduim că se vor cuminţi, deoarece situaţia din 1792 şi cea de azi nu se aseamănă. Pe atunci ideile liberale erau în creştere, cai să zicem aşa, naturală, iar feuda-» lismul pe drojdie. Or, sovietele nu înfăţişează nimic ca vigoare, originalitate şi idealitate în genul liberalismului, a ideologiei franceze de la finele secolului XVIII, iar regimul liberalo-burghezo-capitalist nu numai că nu e pe sfârşite dar nici măcar nu şi-a dat măsura deplină. In orice caz lumina nu ne mai vine astăzi din răsărit, care a rămas considerabil în urma apusului, din toate punctele de vedere. Prin urmare nici forţa morală, nici menirea istorică nu stau de loc în mâinile sovietelor ruseşti. Dacă din ciocnirea marei revoluţii franceze cu Europa a rezultat transformarea Europei în sensul ideilor revoluţiei, şi asta s’a înfăptuit deabia cu începere dela 1848, din ciocnirea Rusiei bolşevice cu restul continentului nostru nu va putea esi decât nimicirea bolşevismului rusesc. Pentru a preîntâmpina însă eventualitatea unui conflict sângeros, ar trebui ca cei de la Moscova să fie şi ei convinşi de acest adevăr, spre a nu risca totul pe o carte, cum se zice. Soluţia pacinică sau violentă a conflictului anglo-rus de aceasta atârnă. In aşteptarea desfăşurării mai departe a evenimentelor, noi românii trebue să veghiăm cu ochii în patru. I. Teodorescui * * NOTE BUGETUL Greciei se cifrează cu un deficit de 250 milioane de drahme. Acest deficit, — spune o telegramă din Atena, — se va acoperi printr’un impozit pe producţia agricolă. ...Din rezultatele dictaturii militare ! FEMEILE musulmane adoptă, rând pe rând, portul fetei descoperite — cu toată împotrivirea bărbaţilor. Astfel, într’o singură regiune din Turkestan, vreo trei mii de femei au lepădat vălul. Cu prilejul acestei revoluţii a modei, s’au înregistrat şi câteva omoruri — „săvârşite, după cum afirmă telegramele, — de bărbaţi care nu voiau să îndure ca femeile lor să se arate în public cu fata descoperită". Ce masacru va isbucni in Turkestan când femeile musulmane vor adopta rochiile scurte? LA BELGRAD s-a instituit, acum câţiva ani, o comisiune care a lucrat la alcătuirea unui „dicţionar tehnic complect pentru statul iugoslav". Lucrările sunt aproape terminate. Dicţionarul tehnic va apărea în curând. ...Şi când ne gândim că noi n’avem încă dicţionarul limbii române.. . IN ACEIAŞI zi, gazetele au anunţat o ciocnire de trenuri în Spania, o ciocnire între un vapor american şi unul norvegian şi o ciocnire de aeroplane la Moscova. Pe pământ, pe apă și'n aer — acolo unde omul își poartă victoria— nenorocirile pătează cu sânge calea spre progres... Aceste dureri nu-s ale curând sau cutărui neam, ci ale omenirii întregi. CITĂM din „Mustul care fierbe": ...„De o sută de ani respirăm prin presă: gazetele sunt plămânii neamului". Atunci de ce ne pune oare d. Oct. Goga — călușul în gură? * * * M mm mmmmwi lipph iM GENERALUL BERTHELOT va fi din nou oaspetele Capitalei, unde va sosi mâine. 0 demonstraţie de amiciţie a Americei faţă de Franţa PARIS. — Din Washington se anuunţă, că în cercurile informate de acolo se aşteaptă că, în urma călduroasei primiri ce a avut-o aviatorul Lindbergh în Franţa, secretarul de stat Kellogg, va arăta în curând din nou, printr’o declaraţie publică, raporturile de prietenie ce există între Statele Unite şi Franţa. Această declaraţie va fi concepută sub forma unei scrisori a guvernului din Washington şi va releva îndeosebi, că primirea făcută aviatorului american e o dovadă că poporul francez aderă în totul la propunerea făcută de d. Briand cu privire la un pact de amiciție eternă între cele două țări. Cronica artistică dsŞTEFAN I.MENITESCU Forme şi echilibruri —vocea- Când o operă de artă îşi merită într’adevăr numele, ea nu mai este nici conţinut nici formă, ci pur şi simplu — este. Concordanţa dintre amândouă aşa zisele principii este într’un înţeles chiar semnul artei. Ea nu mai poate fi atunci judecată ca forma unui conţinut şi de asemeni nici conţinutul unei forme, căci în amândouă cazurile ar fi să intervină gândul tendinţei şi deci mai puţin sau de loc, al afirmării prezentei existenţe. Aceasta, prezenta existentă, afirmarea puternică a unei trăinicii omeneşti oarecum peste timp şi în afară de el, este însuşi miezul de taină şi de fier al artei, chiar şi apanul Infer ntuif nr n1 inC*.P.31C3. să prindă, să nemurească trecerea, mişcarea sau destrămarea. Dacă forma prin materialitatea ei odihnită este înţeleasă în acest fel, forma este şi poate fi zisă tot una cu echilibrul. Ea îşi are echilibrul în sine, este echilibrul însuşi, ori de câte ori într’adevăr fiinţează. Principiile acestea sunt comune artei întregi şi comune, adânc, tuturor timpurilor Ele se exprimă egal în toate artele, însă poate că nicăeri nu se evidenţiază mai energic decât în arhitectură şi în sculptură. Şi aceasta mai ales fiindcă amândouă artele numite, lucrează în spaţiul cu trei dimensiuni, spaţiul nhisimit şi odihnit al existenţei. Dar mai desbrăcată de utilitatea zilnică, sculptura trece întrucâtva şi mai mult dincolo de malurile colorate de răsfrângeri ale vremei, şi reprezintă nu atât epoca, nu atât conflictul de zi la zi, cât mai degrabă prototipul epocei în care se naşte, prototipul sau idealul omenesc al acelei epoce. De aceia şi echilibrul ei, echilibrul inerent formei este în sculptură mai dens şi din această densitate trăeşte. Aşa se explică de ce în sculptură apare întotdeauna întrebarea materialului definitiv precum şi a dimensiunilor definitive. Salonul oficial arată şi într’un înţeles concentrează efortul sculpturei noastre. Lipsesc din acel ansamblu valorii ca Brăncuşi şi ca Milita Petraşcu, valori fără îndoială caracteristice. Totuş, aşa cum se înfăţişează se poate constata că, şi în sculptură este un curent paralel celui care se desprinde din opera pictorilor, o tendinţă către ceva ce ar fi mai mult al nostru, mai mult al pământului. Şi aci pământul este de înţeles ca mai sus, forma, de înţeles ca echivalent al sufletului şi una cu sufletul nostru. Istoriceşte curentul este început de mult aproape fără ştire. Şi a început în împărăţia de reculegere a morţilor, acolo unde pământul omului şi pământul naturii se îmbină. Acolo unde pământul faptei şi al păcatului omenesc se topeşte darnic în cel de ertare şi înţelegător al lui Dumnezeu. Şi a început închipuind în bronz adormirea, în sine. Paciurea a aşezat în scoaba de piatră a unui mauzoleu, adormirea de bronz, şi şlefuită în două codeli deopotrivă deosebite sfânta adormire. De la adormirea Maicii Domnului porneşte firul şerpuit în adâncuri, spre căutarea noastră în sculptură. Şi de aceia şi chiar, dacă nu ar fi mai mult decât atât, este firesc şi este totodată un act de mândrie conştientă faptul că dintre sculptori primul mare premiu i s’a dat lui Paciurea, de către a cărui adormire a Maicii Domnului au fost tulburate isvoarele. Dar fiindcă unul din rosturile Salonului, cel puţin în ochii acelui care încearcă să vadă linia critică, este să sublinieze sau să accentueze linia grupărilor printre cei mai tineri, la aceştia mă voi opri mai îndelungat. Cu atât mai mult, cu cât aceasta nu poate să dăuneze, ci poate chiar dimpotrivă recunoaşterea lui Stork, care dintre două bucăţi trimite anul acesta un cap caligrafic, delicat în marmură, expus anul trecut în bronz, şi nici recunoaşterii lui Oscar Han, care trimite două nuduri, elegii, (cea mare îşi încearcă pentru a treia oară dimensiunile dar subliniindu-şi acum şi mai evident anumite desacorduri). De asemeni ea nu va ştirbi din recunoaşterea lui Cornel Medrea, care trimiţând bustul lui Theodorescu Sion aduce aminte, printr’un exemplar, de expoziţia lui rară, precum de asemeni face Continuare in pagina Il-a NAZBATII MODIFICAREA PROVERBELOR Avutăm de Înregistrat o mică ciocnire între poliţie şi junii manifestanţi, care s’au supărat de felul ■mm guvernul face Împroprietăririle din Cadrilater. Rezultatul supărării e spargerea capetelor câtorva evrei din Bucureşti. Cu alte cuvinte s’a schimbat proverbul şi de unde până acum ştiam că, turcul plăteşte, de astădată plăteşte evreul, pentru ce câştigă turcii I Kix. CARNETUL NOSTRU Un uitat Isprava viteazului Lindbergh trebue să fi influenţat mult asupra publicului nostru, care s'a grăbit sâ asiste la meetingul de aviaţie dela Băneasa. Păsările de fier sunt din nou In atenţia tuturor. In orice caz e îmbucurător interesul ce-1 purtăm aviaţiei, şi manifestaţia de Duminică un admirabil omagiu ce se aduce ligii pentru desvoltarea aeronauticii române. Privind mulţimea ce se îndrepta spre Băneasa, mi-am amintit de ziua ând Vlaicu, în aplauzele unei asistenţe entuziaste, a sburat întâia oară cu pasărea lui măiastră deasupra Capitalei. L-am uitat prea de timpuriu şi mulţi se vor fi gândit, ca mine, la feciorul de ţăran ardelean, care cutezase să-şi închine viaţa unui vis ce părea irealizabil şi a murit jertfa unei îndrăzneli fără seamăn. Aurel Vlaicu era un sălbatic. Firea lui puţin sociabilă îl ţinea departe chiar de prietenii lui cei mai intimi. In cercul lor nu vorbea decât când i se pomenea de „maşină‘‘ şi toate preocupările lui erau îndreptate spre uriaşa ţintă de a trece Carpaţii în sbor. Nu ştia să vorbească cu măririle. Când fu dus la Cotroceni să-şi prezinte invenţia, şi prinţul Carol puse mâna pe o sârmă, Vlaicu i-a dat-o la o parte cu un delicios „şezi binişor să nu strici ceva”, iar când actuala regină se arătă încântată că locul aviatorului e ferit de intemperii, omul i-a răspuns foarte simplu: „păi, aicea când stai nu te plouă!"* Viaţa lui a fost a unui muncitor nerăsplătit; sufletul lui a fost al unui artist ce se îmbată din poezia orizonturilor largi; şi e păcat că, măcar la asemenea prilejuri, nu pomenim numele primului român care, după meşterul Manole, a cutezat să sboare dl. După glasul hotărît, dar şi înţelept al d-lui Jouhaux, au urmat observaţiile pline de interes ale: d-lui H. Coliju, fost ministru de finanţe al Olandei, care a stăruit asupra lipsei de libertate şi asupra nesiguranţei care există în relaţiile comerciale, cele două cauze principale, după d-sa, ale dificultăţilor de care sufere actualmente Europa, d-lui baron Tibbaut, vicepreşedintele Camerii belgiene a reprezintanţilor, care ca agricultor a observat că importanţa agriculturei trebuie scoasă în relief şi că viitorul comunităţii indigene trebuie întemeiat, pe cât posibil, pe idealul unui popor de agricultori şi de meseriaşi liberi. De o însemnătate deosebită au fost constatările şefului delegaţiei portugheze, d. Francisco Pinto Da Cunha Leal, guvernator al Băncii de Angola, fost prim-ministru şi ministru de finanţe. D-sa a arătat că este o greşală tendinţa de a separa problemele economice de cele financiare, ca şi evitarea discuţiilor asupra subiectelor, controversate, de teama ciocnirii intereselor reprezintate la conferinţă, care astfel se va mărgini la enunţarea de principii generale. In străduinţa stabilirii unui echilibru economic al lumii va trebui să nu se piardă din vedere că sunt naţiuni puternice economiceşte şi naţiuni slabe economiceşte. Pentru susţinerea cursului circulaţiei fiduciare în timpul perioadei de restauraţie economică, d-sa a propus, ca fiind cu putinţă, realizarea unei înţelegeri a băncilor de emisiune, precum şi stabilirea unei politici de împrumuturi internaţionale în scopul exclusiv al reconstrucţiei. O sugestie în acelaşi sens a făcut şi industriaşul chian Enrique Brieba, propunând Înfiinţarea unui organism internaţional de credit. Delegatul american Henry M. Robinson a servit tot timpul europenilor chinuiţi de starea economică actuală exemplul Statelor Unite, recomandând raţionalizarea şi atrăgând luarea aminte asupra practicei cartelurilor, care pot, când sunt prost conduse, să ducă la monopoluri şi la exploatarea publicului. Directorul general al Băncii suedeze „Skandinaviska Kreditaktiebelaget", Johan Oscar Ehrenfried Rydbeck, a stăruit îndelung, aducând o contribuţie luminoasă la învederarea importanţei principiului naţiunei celei mai favorizate, care poate fi foarte util pentru ieşirea din situaţia economică de azi, dar cu singura condiţie ca el să fie logic şi echitabil aplicat. Preşedintele consiliului de administraţie al Biuroului Internaţional al muncii, d. Arthur Fontaine, un burghez în toată puterea cuvântului, a ţinut să adauge glasul său la acela al d-lui Jouhaux, atrăgând atenţia asupra memoriului conducătorilor muncitorimii, cari punându-se din punctul de vedere al justiţiei sociale şiinteresului muncitorilor, au câştigat de partea lor numeroşi patroni şi oameni de Stat porniţi pe marele drum al păcii economice. AGRICULTURA IN ECONOMIA INTERNATIONALA D. de Michelis, preşedintele Institutului internaţional de agricultură din Roma, a vorbit cu toată autoritatea şi cu toată pregătirea despre interesele agriculturii şi agricultorilor lumii, cari în alcătuirea ca şi în funcţionarea instituţiei lor se inspiră din aceleaşi principii care presidează această conferinţă, şi anume: solidaritatea tuturor popoarelor în progresul economic, solidaritate în desvoltarea tehnice, productive, solidaritate in eliminarea cauzelor crizei şi depresiunei. Examinând situaţia agriculturei mai de aproape, d-sa a relevat că imposibilitatea încheierii de contracte pe termen lung este nu numai una din cauzele instabilităţii comerciale dar şi a desvoltării nesatisfăcătoare a agriculturii. Căci agricultura nu poate lucra decât pe termen lung. Nu numai că perioada (Citit! carte"*——’ în pag. II-a). SCRISORI DIN GEREVA CONFERINŢA INTERNAŢIONALĂ ECONOMICĂ de G. U4DESCU-RACOISA Organizarea muncii agricole UibSHA 71UE1 Permutare S’a hotărît acordarea sporurilor pe ziua de 1 Maiu (•Ziarele) D. SUS-SECRETAR. — Ce-aţi înţeles din legea mea? FUNCŢIONARII. — Că tziua păcălelilor s’a mutat dela 1 Aprilie la 1 Maiu!...