Adevěrul, octombrie 1927 (Anul 40, nr. 13432-13457)
1927-10-14 / nr. 13443
AXUL 40 No. 13443 ABONAMENTE: * * Vineri 14 Octombrie 1920 Adevărul FONDATORI AU V. BELDIMAN 1888 1899 CONST MILLE 1897-1988 II 780 lei pe an an 380 lei pe 6 lot 200 lei pe 3 luni. In străinătate dualul I Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar no. 7-9 11 Lei 3 TELEFOANE: Centrala: 308/87. 321 73. 316/79 383 . Direcţia: 357 78. Administraţia: 387/88. Provincia: 31066. S'a închis, fără multă ispravă, congresul „asociaţiei oraşelor”... ... Se pare că ar fi mai utilă o asociaţie a... orăşenilor! Chestia optanţilor Dar ţăranii maghari ce au de spus? Şi zi: emoţia nu s’a potolit; chestia optanilor se discută Iacă. Se discută, pentru că magnaţii se plâng: 11 s’a făcut o nedreptate; lucru grav, sl mal cu seama — rar! $1 in plânsul magnaţilor noştri se împleteşte cel sl mal sfâşietor al guvernului de la Pesta — guvernul Horthy-Bethlen — cumplit torturat de spectacolul acesta, pentru el atât de nou şi atât de oribil: o nedreptate. D. Mihai Popovici a luat o înteresantă Iniţiativă: alcătuirea unui comitet care să esplice sendmentalilor de pretutindeni in ce constă uriaşa nedreptate: vastele moşii ale câtorva magnaţi din Ardeal au fost Împărţite mulţimii de ţărani de prin acele meleaguri, ţărani cari s’a nimerit să fie în bună parte unguri, iu cea mai fiare parte chiar. Nedreptate. D este! Dovada: In Ungaria nu s’a pomenit de expropriere şi împroprietărire. ♦ * Ar 0 Instructiv să ştim dacă întreaga populaţie din Ungaria, încluziv ţărănimea respectivă, se solidarizează cu nefericiţii magnaţi ardeleni, atât de crunt loviţi. Dar alt lucru ar 0si mai Instructiv: să ştim CE ZIC ŢĂRANII DIN ARDEAL, ŞI ANUME ŢĂRANII ACEIA UNGURI, AZI STĂPÂNI PE MODESTE LOTURI DIN LATIFUNDIILE DE ODINIOARĂ. Şi tocmai, comitetul propus de d. Popovici ar face foarte bine să pornească de la simplu l a complex, înainte de a lumina inime duioase de peste mări şi ţări, să se adreseze ţăranilor de pe foastele moşii ale magnaţilor şi să le spuie că stăpânii de altă dată îşi cer pământurile lor — sau un număr imens de miliarde. S! SA-I ÎNTREBE COMITETUL PE ACEI ŢĂRANI MAGHIARI, DACĂ SUNT DISPUŞI SĂ RESTITUIE PĂMÂNTUL SAU SĂ PLĂTEASCĂ MILIARDELE MÂNGÂIETOARE. * D. Titulescu a demonstrat, la Geneva, că „litigiul“ adus acolo de către coatele Aspenji nu este juridic, ci politic. (Fireşte, reprezentantul unui inocent guvern burghez se cam fereşte de cuvântul social). Or, asemenea fenomene sociale s’au mai întâmplat şi pe aiurea. Dar nici o dată şi nicăieri nu s’a gândit cineva să smulgă pământul din mâinile ţăraniior, ca să-l restituie boierilor, nici în Franţa după revoluţia cea mare, şi — ca să mai cităm o singură pildă — nici în Austria lui Franz Josef după revoluţia dela 1848. In decretele date imediat după înfrângerea aceste! ultime revoluţii, s’a spus lămurit că se anulează tot, absolut tot ce-a hotărlt guvernul revoluţionar, cu o singură excepţie: se menţine tot ce-a hotărît guvernul revoluţionar cu privire la Împroprietărirea ţăranilor. Şi nu o dată, ci de repetite ori, ani de-a rândul, guvernul absolutist a tot proclamat, — spre deplina şi neclintita siguranţă a tuturora — intangibilitatea drepturilor câştigate de ţărani . Este oare de gândit ca bieiul să se petreacă altfel cu ţăranii unguri din Ardeal? Să se întrebat! ei înşişi! Poate că răspunsul lor are perfect lămuritor pentru sentimentalii din Anglia și de pretutindeni pe cari comitetul d-liv Popovicî ar avea să-i instruiască. Fiindcă — nu-i aşa? — în ultimă analiză magnaţii unguri nîc? mi se judecă cu statul român, impl’cat printrun hazard de procedură, ci ca ţăranii con*tionali stănânltoriî actual al pap,5*,+uriv rocrimate. Const. Graur SSnBSnBBBBBnn GLOSE POLITICE... O glumă O glumă, care tnde să prindă, in mintea celor naivi. Un mucalit a pus-o in circulaţie si unii gazetari, au căzut victime. Noi am spus din timp si la rubrica aceasta, că ştirea despre intrarea d-lor Brittana şi Averesca in regentă trebue socotită ca o farsă. Dealtfel autorul a ţinut din capul locului să dea un caracter neverosimil invenţiei lui: a adăugat că d. N. Titulescu va fi însărcinat cu preşedinţia consiliului şi şefia partidului liberal Cine ştie să aprofundeze cât de cât lucrurle, a înţeles imediat cât de mult neverdic este in această poveste. Adevărul este că regenţa rămâne om este si d. Ionel Brătiina înţelege să rămână la guvern. Şi iarăşi este perfect adevărat că d. Bratrina se ştie mai slab de la moartea regelui Ferdinand. Altă dată avea de apărat interesele partidului. Pentru rest exista persoana si prestigiul suveranului. Astăzi, d-sa are deapărat, pe lângă interesele partidului liberal, o nouă instituţie si un rege minor. Comodă nu-i deloc această situaţie. Ceiace nu înseamnă, insă, că oalele sparte le va plăti regenta. Nu, regenta rămâne. Spusele contrare nu au nici un sâmbure de adevăr. O frază Un mixir de seară, amic notoriu al d-lui Manoilescu, găseşte ocazia să insiste asupra antivintitismului fostului sub-secretar de stat la finanţe, şi incidental aruncă şi fraza că d. Manoilescu invidiat de und este urmărit de alţii „nu atât pentru atitudinea curagioasă care vrea s-o adopte cât pentru stăruinţa cu care respinge tranzacţii şi avantagii, cari ar pune pe alţii in grea Încercare“. Până acum, cei cari se ocupau de activitatea d-lui Manoilescu găseau prilejul să scoată în relief talentul d-sale şi marea sa putere de muncă. Exista un soi de consens general: nimeni nu pomenea de chestiuni cari privesc avantagii şi tranzacţii Era un omagiu adus virtuţiior active ale d-lui Manoilescu. Cele negative nu erau scoase la iveală. Ziarul de seară atinge acest teren virgin. Să nu-şi fi dat seama că-i face un rău serviciu, tocmai acum, când amicul Socol se pregătește să vorbească de Sfântul Mihail Manoilescu ? _P""Ci Ştirea a produs consternare in partidul liberal D. Brătianu, în loc să puie la punct chestia remanierii, i-a pus punct. Unii pretind că faptul se datorește sistemului etern al primului ministru de a amâna mereu. Alţii pretind că, fiind vorba — deşi nu-i vorba de loc — de noui tratative cu naţional ţărăniştii, d. Brătianu este fatal împiedicat a face remanierea. Alţii, bine, pretind a şti sigur că remanierea a fost amânată fiindcă s’a făcut dovadă că d. Tanered Constantinescu nu poate fi introdus în guvern. Aceasta din uormă explicaţie are aparenţa verosimilităţii. De aci furia ahtiaţilor împotriva d-lui Tanered. Se pare că pe fostul ministru de industrie îl paşte o adevărată fatalitate. E înjurat şi când e vorba să intre şi când nu intră în guvern. Sever Cu cine se războieşte „Viitorul"? Cele două ziare liberale „Viitorul“ şi „L’Independance Romnaine“ au pornit o violentă campanie împotriva agenţiei telegrafice „Rador“. Agentia „Rador" este învinuită că, în mod inconştient, s’a pus în slujba propagandei maghiare, transmiţând presei româneştri tendenţioase asupra hotărîrilor luate de Consiliul Uniunilor pentru Liga Natiunior, întrunit la Sofia. Ca şi transmiterea tardivă a ştirilor dela Geneva, când se hotăra chestiunea optantilor şi apoi înecarea încâlcită a faptelor într’un comentariu de prisos si ambarasant, agentia „Rador“ publică acum ştirile de-a’ntregul inventate. Si, „Viitorul“, indignat precizează : „De altfel, adaugam noi întreg serviciul telegrafic al agenţiei „Rador“ se face, în astfel de condiţiuni încât el este aproape inexistent. „De aceia, va fi nevoie ca cei în drept să avizeze la măsuri cum şi să oblige această agenţie să-şi îndeplinească în mod real menirea căreia îşi datoreşte existenţa. „Suntem informaţi de altfel, că în primele zile ale sesiunei parlamentare care se deschide, chestiunea agenţiei „Rador“ va fi adusă în discuţie pe cale de interpelare". Trebue să mărturisim, că violenţa „Viitorului“ ne surprinde. Şi ne surprinde nu pentru că atacul împotriva ,,Radorului“ este pe deplin justificat — în contradicţie cu obişnuitele atacuri pe cari le serveşte oficiosul liberal , ci pentru că „Viitorul“ se războeşte de astă dată chiar cu înalte, cu cele mai înalte personagii din partid şi din guvernul de astăzi. Agenţia „Rador“, precum se ştie, era o agenţie telegrafică particulară, dacă nu ne înşelăm a Băncii Chrisoveleni. Din motive, în jurul cărora s’au vorbit multe pe atunci, „Radarul“ a fost cumpărat de stat, dacă nu ne înșelăm doar de d. I. G. Duca, cu colaborarea... technică a d-lui Vintilă Brătianu ea a trecut apoi în sfântul, patrimoniu al marelui partid prin... comercializare. Si asa a rămas liberalizată. De aceea nu înțelegem prea lămurit cu cine oare se răzbeşte „Viitorul“. w N* Sfârşitul minciunii bugetare In lucrările pentru întocmirea noului buget, conducătorii tuturor departamentelor se lovesc, — în dorinţa lor de a înfăptui programul de îmbunătăţiri in curs de realizare, — de hotărîrea nestrămutată a d-lui Vintilă Brătianu de a nu acorda nici un credit care ar putea stingheri nou-nouţul d-sale echilibru bugetar. In ce constă acest echilibru vom vedea mai departe; pentru moment e destul să spunem că realizarea lui va căşuna pagube imense statului. Astfel, construcţii ajunse până la acoperiş (de exemplu clădirea institutului zootehnic) şi în cari s’au învestit zeci de milioane nu vor putea terminate din lipsă de credite. Linii ferate, a căror construcţie începută de ani de zile (cum sunt de pildă liniile Ismail-Bolgrad, Bumbeşti-Livezeni) au fost oprite acum, după ce s’au învestit sute de milioane, din lipsă de fonduri. Toate acestea dau un conţinut tragic, prin actualitatea lor, povestei meşterului Manole. Sute de milioane căpătate prin istovirea ţării se risipesc în zadar, prin părăsirea unor construcţii în curs, din cauză că ministerul de finanţe vrea să obţină cu orice preţ, echilibrarea bugetului. Dar cei mai mulţi caii au avut cândva naivitatea să creadă în sinceritatea declaraţiilor şi gestiunei ministrului de finanţe se vor întreba nedumeriţi: Este oare ameninţat echilibrul bugetului? Noi ştim doar că bugetele toate, de la 1922 încoace, s’au încheiat ca excedente. Ei bine, întreaga tragedie a luptei ce se dă acum intre membrii guvernului — cari încearcă să obţină creditele necesare pentru administrarea departamentelor lor. — şi ministru! de finanţe care cere economiii, chiar de unde nu se poate, isvorăşte din dorinţa d-lui Vintilă Brătianu de a salva tradiţia bugetelor excedentare. D-sa vede cu groază, cum încercarea d-lui Lapedata de a introduce oarecare sinceritate bugetară, înscriind în bugetul iniţial cheltuelile îngăduite de venituri, i-au creat, situaţia penibilă de acum, când nu mai poate alcătui un buget ca anticipaţie excedentar. Dacă experienţa bugetului un curs, ale cărui încasări lasă la foalte capitole deficite însemnate, nu l-ar fi dovedit că că ajuns la limita sarcinilor fiscale, d-sa ar fi recurs la vechiul sistem de a spori impozitele si taxele în curs de aplicare a bugetului. Această cate ii este insă definitiv închisă. De aceea, în instrucţiunile trimese departamentelor pentru întocmirea noului buget, ministrul de finanţe cere ca toate cheltuelile de investiţiune să fie lăsate pe seama eventualului împrumut extern sau a excedentului bugetar. Pentru eventualitatea — prea probabilă — că nu se va putea obţine împrumutul, d-sa impune abandonarea tuturor acelor lucrări începute ca credinţa în virtuţiile miraculoase ale sistemului „prin noi înşine". Sfârşitul lamentabil al străduinţelor denchisoreşti ale ministrului de finanţe ar prezenta puţin interes pentru ţară dacă n'ar aduce cu sine destrămarea întregului edificiu economic aşezat pe credinţa că vom putea să ne refacem distrugerile din război, ba chiar să ne transformăm într’o ţară industrială, fără să recurgem la un sprijin din afară. Sub îndrumarea dictatorială a d-lui Vintilă Brătianu, tara a fost obligată să joace rolul, din fabulă, al câinelui care credea că suge măduva din os,când de fapt ^ își sugea propriul său sânge din rănile căpătate rozând osul. , In sforţarea colectivă pentru a-Ungerea himerei impuse de programul economic al ministrului de finanţe, s’au irosit şi acele rezerve nationale, cari trebuiau să formeze baza refacerii noastre economice. In timp ce bugetul nu mai poate suporta dci cea mal mică cheltuială de refacere şi Înzestrare, şi nici n’a ajuns măcar la acoperirea nevoilor de Întreţinere curentă (salariile sunt Încă cu 25—30 la sută Inferioare celor normale) ramurile de producfiune de bază sucombă sub greutatea sarcinei fiscale, iar mâine, când restrângerea cheltuelilor bugetare va Împiedeca statul să mai alimenteze cu comenzi gras plătite, industriile ultraprotejate, va veni şi rândul lor de a se Împărtăşi din roadele amare ale politicii d-lui Vintilă Brătianu. Cu măsuri ca cele pe cari le ia ministrul de finanţe nu se va inlătura scadenta primejdioasă a greşeiilor de până acum. Trebue intreprinsă o vastă acţiune de asanare şi in primul rând de Înlăturare a tot ce se datoreşte mistificării adevărului in gestiunea finanţelor publice. Alcătuirea unui buget sincer, în care cheltuelile ordinare să fie restrânse la capacitatea, contributivă a populaţiei, făcând la nevoe, amputările necesare, la personal şi material (vezi capitolul automobilelor, al subvenţiilor, al furniturilor prin „bună Înţelegere“, etc.), constitue punctaj de plecare al asanării Întregii noastre economii. Iar cât priveşte opera de refacere şi inzestrare, ea sa fie lăsată pe seama bugetului extraordinar, alimentat cu venituri extraordinare. Altfel, ministrul de finante tşi asumă o grea răspundere față de tară. J. B. Fm D. GENERAL BERTHELOT fotografiat de reporterul nostru în gara Braşov NOTE DUPĂ ministerul Culturii Naţionale despre crearea căruia s’a vorbit nu de mult, se vorbeşte acum şi de înfiinţarea unui minister al Economiei Naţionale. Ca titular al noului minister e desemnat dr. Toncred Constantinescu. Nici nu se putea un ministru mai potrivit pentru economia naţională decât d. Tancred Constantinescu, care, numai in doi ani de minister a realizat o economie de câteva sute de milioane.. .Pentru sine, bine, înţeles, nu pentru stat! VĂZÂND că portofoliul la care visează de atâta timp tot imi va fi oferit, eternul ministeriabil, d. Leonte Moldovanu, s’a hotărît să candideze in fruntea listei pentru consiliul comunal al Brăilei. La urma urmelor, deputăția, primăria, plus ceva consilii de administrație, fac cât un portofoliu ministenal * La Tâncăbeşti: O şcoală model de I. TEODORESCU Ce-a făcut un bun proprietar in satul lui Duminică 2 Octombrie s’a inaugurat, în com. Tâncăbeşti din judeţul Ilfov, cu mult fast si în prezenta d-lui ministru al instrucţiei publice, un local de şcoală model, cum nu mai există altul pe cuprinsul ţării rurale. Şcoala aceasta e un dar al proprietarului moşiei de acolo, d. C. I. Băicoianu, director la Banca Naţională, înălţată în amintirea fiului său Ionel tânăr talentat şi inteligent care dădea frumoase speranţe, decedat subit in floarea vârstei. Astfel sentimentele amestecate de dragoste şi de durere părintească au fost un isvor de binefacere strălucită şi înţeleaptă. Pentru veşnica pomenire a fiului său iubit, Băicoianu a ales lumina şi cultura poporului Am fost invitat sa văd şcoala. M’am dus Duminică 9 octombrie la Tâncăbeşti în acest scop, atras încă de faptul că în acea zi d. Băicoianu oferea fruntaşilor satului un ospăţ Era ca o a doua inaugurare făcută de data aceasta cu sătenii ce aveau să profite de şcoala nouă. : * Am plecat cu credinţa că voiu vedea ceva de seamă, dar nu ceva extraordinar. Realitatea a întrecut însă orice aşteptări, căci am găsit la Tâncăbeşti în adevăr ceva extraordinar. Localul acestei şcolii aşezată în mijlocul satului, pe şoseaua ce-l traversează, într’o poziţie pitorească, este un monument unic în felul său. Clădirea e un adevărat palat, imensă, într’un stil românesc pur, cu o înfăţişare luminoasă şi impunătoare. Ea e compusă în faţa din parter şi etaj, iar în dos, profitându-se de terenul în pantă, are şi un subsol foarte încăpător şi luminos. Sus va fi şcoala primară, în subsol cea de meserii, cu trei specialităţi adaptate nevoilor rurale. De la intrarea din față dai de un ho! Contraste teribile Se pare ca şeful guvernului nu cruţă nici o silinţă de a ajunge la o Înţelegere cu opoziţia natamal-ţărănistă, cu toate că modul cum s’au săvârşit alegerile generale pune o piedică morală grozavă putinţei unei atari înţelegeri, precum şi felul atât de diferit de a vedea arta de a guverna dintre d-nii I. Brătianu şi Maniu. Dar fiindcă sunt la mijloc chestii gingaşe şi grave cari interesează ţara in gradul cel mai inait, cu oarecare bunăvoinţă şi spirit de jertfă, din ambele părţi, se putea nădăjdui la un acord. Iată însă că bunele Intenfiuni sunt zădărnicite de fapte urâte, pe care guvernul era stăpân să le împiedece, sau cel puţin după acela să le pedepsească. Unul din aceste fapte a fost alegerea atât de pătată dela Bălţi, aşa poate cum u’a mai fost alta la fel. Ce curaj mai e tu stare să aibă deci d. Maniu de-a sta de vorbă şi de-a se Înţelege cu d. Brătianu? Acesta din urmă s’a adresat de curând «aul Vaida-Voevod, crezându-l mai maleabil şi mai trecător cu vederea. Dar iată că de-abia aceşti oameni de Stat au schimbat primele cuvinte pe tema unei înţelegeri, că din judeţul Ilfov ne vin protestele cele mai vii Împotriva ingerinţelor exercitate de jandarmerie şi administraţie faţă de delegaţii naţional-ţărănîştî pentru alegerile judeţene. Şi alegerea n’cî măcar n’a început! Danî Madgearu, D. R. Ioanitescu şi Pomniflu loniţescu protestând, au cerut înlocuirea căpitanului de jandarmi acurat precum şi alte măsuri de îndreptare şi garaţit’e. Dacă guvernul nu le va lua ci, dimpotrivă, va lăsa să continue bas’bnzncele, cum să se mai poată nădăjdui într’o înţelegere între d-nil Brătianu şi Maniu? Vor dîspărea astfel $1 ultim»!« şanse pos’bile ale unui acord. Dacă dela alegerile generale n’ar fi survenit mizeriile celor partiale, poate că agale-agale, se ajungea undeva. Dar după fiecare cuvânt bun a venit o neomenie, ș‘ după fiecare mângâiere « «n**nă. index imens, bine luminat, din care pătrunzi in cele patru clase. Camerele claselor sunt foarte încăpătoare si luminoase. Băncile noui, după cele mai excelente reguli pedagogice şi higienice, se înşiră curate, comandate de catedre în cari va fi o plăcere învăţătorilor să se aşeze. Zidurile sunt împodobite cu toate tablourile şi hărţile necesare. Totul e gata ca să primească elevii. Pe vreme rea holul poate perfect servi de joc de recreaţie. S’au amenajat camere speciale, ce se pot încuia, ca vestiare. O sală de bibliotecă, cu rafturi cu geamuri sau cu obloane, aranjată perfect pentru citirea în linişte şi pentru conferinţe cu elevii doritori de a se instrui, se află la etaj Şcoala e înzestrată cu un cinematograf ad-hoc şi cu o instalaţie de radio. Clădirea, în parte cu beton armat, e construită ca să dureze veacuri. Până şi closetele au fost cu mare îngrijire şi în mod foarte higienic aranjate. Nimic nu s’a neglijat ca să fie din belşug spaţiu, lumină, confort. Toate sălile pe LOCALUL ŞCOALEI O INSPIRATIE SUBITA D-L GOGA. — Am o idee ! „ D-L GENERAI___Ce? D-L GOGA.—Să mai pupăm odată mâinile d-lui Ionel Brătianu... Republica autonomă moldovenească _____de N. BATZARIA Creaţiunea peste Nistru a Sovietelor este o sabie cu două tăişuri !n articolul 4, Iată, care este o urmare şi o complectare a articolului nostru „Românii de peste Nistru“, vroim să arătăm actuala situaţie a conaţionalilor noştri de peste Nistru si totodată să tragem unele concluzii asupra urmărilor eventuale ce le poate avea creatiunea celei mai tinere republici sovietice. Ne documentăm în aceste chestiuni din articolele publicate in ..Tribuna Românilor Transnistrieni“, din articolele apărute in „Plugarul Roşu“, ziar despre care va îi vorba mai jos, precum si din alte publicatiuni. Precum se stie, in anul 1924, bolşevicii Moscovei au creat între Nistru si Bug o nouă republică, a cărei denumire oficială prescurtată este A. M. S. S. R„ iniţialele unor cuvinte ruseşti, cari în traducere românească sună aşa : „Republica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească“, în alcătuirea acestei republici — dacă nu ne înşelăm cea mai mică dintre toate republicile Uniunii sovietice — intră populaţiile româneşti din ţinuturile Baltei, Bârzului, Ananievului, Oc-«eî, Dublsariki, Ciornei si Tinapolului Este bine cunoscut scopul pentru care a răsărit această republică, pe care populaţia din partea locului n’a cerut-o şi căreia nu-i arată nici o încredere. Nu e rău, totuşi, să reproducem şi câteva rânduri din articolul publicat în „Tribuna“ de d. L Ciorneanu, care lămureşte mai bine punctul acesta. „Conducătorii sovietici de la Moscova, spune d-sa, au făcut constatarea că România „burgheză“ poate fi mult mai uşor atacată, dacă se vor servi şi de limba populaţiei locale“. Aprinzând, prin urmare, cum a Cititi continuarea ia pag. I-al NAZBATII CLUBURILE Straşnicul nostru prefect de poliţie se declară duşman înverşunat al cluburilor şi a tripourilor din Capitală, gândindu-se la un regulament care ar interzice, care ar face, care ar pune, etc... Singura soluţie, la care d. general Nicoleanu ar trebui să se oprească, e desfiinţarea complectă a acestor localuri Dumnealui s’ar opri aci, dar eu aş merge şi mai departe. Tripouri nu sunt numai acolo unde se joacă partide de cărţi şi se jefuesc particularii intre ei, ci şi cluburile politice, unde fără să se dea cărţile pe faţă, partizanii jefuesc averea statului ca în recenta noapte de pomină! Kix. (Cititi continuarea in pag. II*a) unde elevii vor trebui să înveţe sau să treacă, sunt lambrizate, spre a feri clădirea de degradări. E un local, cum am spus, unic în felul lui, şi ar trebui ca, pe vară să-l viziteze învăţătorii de pretutindeni. Ba şi proprietarii de moşii, în nădejdea că li se va stârni emulaţia. D. Băicoianu a urmărit scopul ca locuitorii din Tâncăbeşti, şi chiar cei din împrejurimi,— deoarece în curând se va clădi şi un cămin cu 40 de locuri, — să se poată îndrepta şi pe alte căi decât ale agriculturii, care începe să fie imbucsia. Şcoala clădită şi înzestrată de d-sa va fi şi un cuib de unde vor eşi generaţii de meseriaşi. La orele 12 s’a luat masa-agapa. Să-mi daţi voe să arăt cine s’au aşezat în jurul mesei, pe lângă proprietar şi subsemnatul căci era de faţă o întreagă şi o adevărată nobleţă a satului, o interesantă Cavalleria rusticana. Comitetul parohial în frunte cu preotul Vasilian, un tânăr cleric inteligent și cult, care mi-a făcut impresia unui bun apostol. Deasemenl ncă un tânăr preot, D. Posmosanu, mosafir care va duce binele sale