Adevěrul, ianuarie 1928 (Anul 41, nr. 13509-13533)
1928-01-01 / nr. 13509
i NOTE IATĂ care e după „Viitorul" marea greşală a partidului naţional-ţărănesc: „Una din erorile fundamentale pe cari le comite conducerea partidului naţional ţărănesc este şi aceia de a crede că ar putea să existe vreun for superior care să hotărască şi să consacre dacă un partid politic poate sau nu să fie considerat drept de guvernământ, indiferent de însăşi acţiunea politică, a acestui partid”. . . Da, nenorocitul partid naţionalţărănesc îşi închipuie că există,înadevăr, an for superior îndrituit să hotărască dacă an partid politic poate sau nu să fie considerat de guvernământ: eara! De aceea, merită tot dispreţul... * NU se poate zice că a. general Averescu n’a prins oarecare învăţătură din păţaniile sale, — căci iată ce scrie îndreptarea“: „Ori, a veni nepregătit la cârmă, însemnează a rămâne prizonierul pasiv şi neputincios a! evenimentelor”. Şi, cine poate pildul mai bine în această privinţă decât d. general Averescu ? !... * TOT îndreptarea“ mai constată: „Cel mai important fapt al anului expirat este fixarea situaţiei tot mai preponderente în echilibru! vieţei noastre politice, a partidului poporului”. Da, e fixarea partidului poporului în neant.. . ABONAMENTE: T t»Lr-’ I' UNII 41 No. 13509 H 41 no. WM» -m Duminică 1Ianuarie 1928 6 PAGINI a Adevărul ^ 8ELDIMA11 1885 S8S7 St»SÎSA¥01I. CONSTASILLE »93-16» -----J------1 758 lei pe un an •180 fel pe 6 Ion!. 200 tel pe 3 Iun!. !b străinătate dnUm Lei 3 BIROURILE: București, Str. Sărindar no. t-s iiLei 3 TELEFOANE: Centrala: 306/67, 326 73, 346 70 333/54, Direcjia: 337 71 Administraţia: 307 68, Provincia: 31860. Oficiosul averescan se ocupă de pi INULUI NOU blemele „DIN PREAJMA ANUL ...Dar, ce însemnează un an pentru veşnicia în care a intrat partidul averescan ?! ro 6$ PILDA GRECIEI Un învăţământ de luat în seamă Conducătorii actuali ai ţării — ciudate plămădeli de contradicţii cari jura în numele democraţiei dar practică din convingere dictatura— ar putea să înveţe ceva din Istoria politică a Greciei contimporane. Mircstml de externe a celei mai tinere republici din Europa, amintea, intr'o declaraţie recentă făcută presei, schimbarea fericită operată la poziţia Internaţională a Greciei, gratie trecerii deja regimul dictatorial face democratic. Sub regimul dictatorial — constata d. Mihalakopulos — Grecia era tratată de marile puteri intr’un chip ce amintea tratamentul întrebuinţat faţă de vechea Turcie. „Am refuzat categoric să urmăm această cale”, a adăugat ministrul de externe. Grecia şi-a normalizat situaţia politică, a restabilit drepturile şi libertăţile publice suprimate de dictaturile ce s’au succedat, a reintegrat naţia în dreptul de a se conduce pe sine, iar rezultatele se văd. Puterile au renunţat la exigenţele lor faţă de un stat care voia să-şi păstreze Intactă libertatea, iar la Liga Naţiunilor Grecia obţine un tratament mult mai bun ca sub vechi«! regim. Experienţa este concludentă, şi conducătorii partidului liberal român pot medita cu folos asupra ei, — dacă, bine' Înţeles, numai lipsa de înţelegere a unor adevăruri politice, atât de simple îi menţine In fatala lor rătăcire. Regimul dedictatură, fie el oricât de bine mascat sub formele vieţii constituţionale, trădează o situaţie anormală şi inspiră neîncredere şi suspiciune. O situaţie de fapt impusă cu forţa este oricând susceptibilă de răsturnare. In Interdependenţa în care trăiesc azi statele europene, o asemenea situaţie osândeşte o ţară la multe şi varii neajunsuri De pildă in ceea ce priveşte îm- prumuturile externe. Mult mai mul'tă Încredere va Inspira fînanţei Internaţionale un stat cu o aşezare politică normală şi al căruia guvern reprezintă cu adevărat insăşi naţia, decât umil bolnav de dictatură şi al căruia contractanti eventuali n’au la spatele lor ţara însăşi E foarte firesc ca popoarele să fie mai solvabile decât escrescenţele lor dictatoriale. Şeful guvernului ştie aceste lucruri. In discuţia bugetului general al statului, d. Vintilă Brătianu spunea singur că normalizarea vieţii politice va aduce după sine un spor de încredere din partea străinătăţii. Dar necesităţile vieţii de partid produc uneori diformări ciudate. Oameni cari văd drept, făptuiesc totuşi strâmb. Economicul predomină astăzi un mod exclusiv viaţa noastră de stat şi fericita lui desvoltare atârnă de împrumutul pe care l-am putea contracta pe piaţa internaţională. Dar politicul îi stă în caie, cu zăbava lul de a normaliza aşezarea lăuntrică a ţării. Regimul dictatorial nu se dă dus cu uşurinţă. Schimbă-se situaţia falsă de azi Restabilească-se sistemul parlamentar în esenţa lui adevărată. Şi atunci, peste scurtă vreme, unom politic român ar putea să constate, ca şi ministru de externe al Greciei, schimbarea fericită operată în situaţia ţării prin trecerea de la regimul dictatorial la regimul democratiei sincere. ________ Iwlf Nădejde D. ANTONIN SVEHLA Premierul Cehoslovaciei e grav bolnav de câtva timp şi sunt puţine speranţe că se va restabili NAZRAT II TURCEŞTE cat într’o chestie care nu prea mirosii bine. Pentru asta e dat în judecată de primul ministru Izmet Paşa. Se vede cât de colo că omul avusese un interes, dar de când în Turcia e pedepsit oricine mai poartă fesul, trebuia s'o păţească cu interesul care fesul nu şi-l poate lepăda. Kix. CARNETUL NOSTRU Fiţi , cu animalele! Copiilor uie: li s'au d&t dJou£ pisici. ,l?ua. a murit, cealaltă trage să moară.Răposata se urc&sa, în pivniţă, pi piramida lemnelor de ' foc din vârful căreia o contempla umezeala ultimelor ploi. Copilul, bănuifad că. pisica nu se. mai poata da jos, s’a suit pe maldărul de" lemne cares‘a prăbuşit peste dânsa şi până s'o pot duce la un veterinar şi-a dat sufletul după o scurtă şi grea suferinţă la care au luat parte toţi membrii familiei. Dragostea copiilor,văduvi de o jucărie în care refuzau să creadă că bate o inimă, s’a năpustit asupra pisicei celeilalte căreia îi plâng de curândmilă de câte ori sar s’o scap dintr’o prea însufleţită îmbrăţişare sau dintr’o luptă al cărei scop este ea.Când începe cearta cu „e a mea, ba, nu, e a mea“ pisicuţa e apucată de cap şi de picioarele de dinapoi „ „„„s, _ sau e luată de picioarele de dinainte mănânce şi imediat unul din copii o ia deja marginea farfurioarei cu lapte, digestia şi o face dându-se de nenumărate ori peste cap, şi când adoarme leneşă, torcând la gura sobei, îşi vede somnul întrerupt de două mânuţa cari o îmbie la joacă. Toate poveţele, toate certurile, toate intervenţiile nu ajută la nimic. Cruzimea copiilor e proverbială. Ea există şi atunci când ni se pare că sunt foarte buni Cruzimea oamenilor mare însă şi mai mare când dau animalele pe mâna copiilor. Prima preocupare a oamenilor cu dragoste pentru animale, a acelora cari propovăduesc principiul „fiţi buni cu animalele“ ar fi să nu mai dea animalele — câinii şi pisicele — pe mâna copiilor. A fi bun cu animalele însemnează a le păzi de... bunătatea micilor stăpâni, mici dictatori în toată puterea cuvântului, cari, din prea mare iubire pentru supuşii lor, desfiinţează libertăţi cucerite chiar de necuvântători A. de Hers D-na Ani Luca, distinsa artistă a Teatrului National, publică un roman— „Prin fumul calumetului,"— un roman fără îndoială interesant. D-na Luca — dacă nu mă înșel — își face prin acest roman debutul d-sale literar, după ce — prin atâtea și atâtea eclatante succese la rampă — se depărtase de debutul d-sale scenic. E vremea să recunoaştem că diletanţii din anul acesta, aduc în literatură o notă nouă şi impresionantă, aduc contribuţie mult mai însemnata decât cotribuţia multora din profesioniştii creaţiei literare — dacă şi creaţia literară poate avea profesioniştii ei. Cine va tăgădui că „Omul cu, mârţoaga", piesa d-lui Ciprian, se orândueşte între cele mai bune piese ale repertoriului original? (Şi dv. ştiți cât de puţine piese bune are mult trâmbiţatul nostru repertoriu original...). D-na Ana Luca, deşi actriţă, (sau poate... tocmai de aceea) a scris un roman şi nu o piesă de teatru. Din pricină că, în neg ratele sale izbânzi scenice, s’a convins cât de factice este genul dramatic, raportat la viaţă — la viaţa reală, trăită? sau poate din pricină că o femee, când scrie, nu poate scrii (excepţiile, atât de rare, confirmă regula!) decât tm roman sau un jurnal — jurnalul fiind una din formele romanului d In cele 300 de pagini, tipărite cu literă mică, d-na Luca a adunat un material bogat, un material imens. Şi, ţinând seamă că această carte este întâiul d-sare roman, trebue să recunosc că a repurtat o mare biruinţă, când în acest vast material de personagii, de stări sufleteşti, de conflicte dramatice, gr nu s’a rătăcit de fel. Un roman modern, un roman inspirat de frământarea războiului din urmă. Iubirea se îmbină cu marea zbuciumară a tranşeelor, cu gândurile de pace şi de înfrăţire universală care i-au animat — atunci — pe cei ce au suferit în şanţurile încroite. Ciocnirile de sentimente stau alături de marile, ucigătoare de ciocniri de gânduri şi de principii. Şi ■ în această zbuciumare, se reatişte — tovarăşi, tovarăşe, broşuri socialiste, gânduri de mai bine... Un ronan, precum vedeţi, care vădeşte alte preocupări — decât obicinuitele preocupări femenine. Un roman, care se rezumă în fraza — dacă vreţi puţin melodramatică, dar profund justă (oare nu sunt melodramatice toate frazele profund juste, toate frazele tâşnite de-a dreptul din suflet şi nefalsificate de alambicul creerului?) — în fraza pe care o spune un procuror sentimental: — Nenorocirile războiului! Intre femeile, care scriu astăzi literatură, d-na Luca şi-a cucerit— prin această carte — un loc de frunte. Cititorii complexului roman au dreptul să-i ceară urmarea. * D.V. V. Stanciu îmi este de două ori confrate: odată de barou, a doua oară de presă. După ce a publicat articole, bogate în gânduri, în diferite reviste, după ce a publicat seria de portrete ale maeștrilor baroului In Revista marilor procese, unde a fost colaboratorul cel mai de temei al eminentului avocat şi publicist î. Gr. Perieteanu. Ed. Stanciu a înfiinţat SIMPLE INSEMEAJTI IN LIBRĂRIE de Inder Teodorescu-Branişte ANA LUCA I „Prin fumul calumetului“, roman. (Ed. Oltenia). — V. V. STANCIU , „Altă lume“, însemnări dintr’o călătorie în America, cu o prefaţă de Radu D. Rosetti. (Editura Curierul Judiciar).— HENRY MURGER : „Viaţa de boem“, trad. de V. G. Nalbă. (Ed. Cartea Românească). revista Brazda, una din cei® unai bune publicaţii pentru popor în jurul căreia a ştiut să adune pe cei mai de frunte publicişti contimporani. Dintr’o călătorie în America, d. V. V. Stanciu s’a întors cu un bogat, material de fapte, de date, de impresii. O parte din ele au apărut în coloanele „Dimineţii”, altă parte a format subiectul unei interesante şi mult aplaudate conferinţe. Din aceste însemnări de călătorie, d. V. V. Stanciu a alcătuit cartea publicată în ajunul sărbătorilor Altă lume (ed. Curierul Judiciar). Elegantul volum este prefaţat de d. Radu D. Rosetti, care-l recomandă pe d. Stanciu onoratului public. Desigur, d. Radu D. Rosetti era cel mai indicat pentru această recomandare, întâia fiindcă d Rosetti este maestrul notelor de drum în literatura românească de azi *şi în al doilea rând pentru că d. Rosetti este şi unul din cei mai autentici maeştri, ai baroului... D. Stanciu, în călătoria d-sare, a ştiut să vadă şi să observe — ____... întâia condiţie a unui autor de note despotic de spiritul burghez — nu de drum, întors acasă, — a ştiut ! (Citit! continuarea în pag. 6-a). ~ să sistematizeze, să claseze, să simplifice materialul, — a ştiut să facă operă de bun reporter — căci notele de drum nu trăesc in literatură, decât în măsura în care se apropie de marele reportagiu. Înlăturând tot ce era inutil, d. Stanciu a reţinut esenţialul. Iar acest esenţial, l-a redat plastic, ştiind unde trebue să stăruiască şi unde trebue să treacă mai repede, mai pe deasupra. Ştiind să pună o descripţie de peisagiu, între două glume. Ştiind să îmbine utilul cu plăcutul, considerarea serioasă a stărilor dinAmerica cu o anecdotă înveselitoare. Ştiind să instruiască amuzând — în acelaş timp. Alături de excelenta carte a d-lui. Jean Bart — Peste ocean. — stă cartea d-lui V. V. Stanciu care trebue citită pentru noutatea și pentru farmecul ei. * Retipărirea în traducere românească a "romanului ..Viața de Boem" de Henry Murger (ed. Cartea Românească) este o frumoasă fantă literară. Intr'o epocă stăpânită tot mai CHESTIA ZILEI MUSTRĂRI ULTIMII AVERESCANI.—Ce facem, şefule, ne-am rebegit de atâta opoziţie ?... DE GENERAL.—Ce sa vă fac ? mâinile ' în sân când Cil vă fac? De ce-aţi stat cu trebuia să ,,lucraţi f /eee _ . J . ! GLOSE POLITICE Iwlyylwal Presa liberală se agită pe tema interviewului d-lui Maxin. Presa averescană are aerul că expiră de bucurie. Prima, pentru că îşi închipue că declaraţiile atribuite sesolid partidului naţional-ţârănesc ar putea prelungi pilele regimului. Cea de a doua, fiindcă se preface acrede că ar putea $â pescuiască iirr intru câtva ti:apă turbl’se. ■ b fond,întregul tapikbice se idee in jurii dnferStîewului din „te Petit Parisien" este de comandă. Aceasta pentru că d. Maniu nu recunoaște paternitatea cuvintelor incriminate, hi al doilea loc, fiindcă, in ansamblul lui, intervievat precizează câteva lucruri mai mult decât interesante. D. Maniu se pronunţă categoric în sensul că partidul niţional-ţărănesc nu-i carlist. D-sa este însă tot atât de categoric in a cere ca factorii constituţionali să se conformeze prescripţiunilor legii supreme. Pentru cine ştie să distingă elementele reale politice, declaraţiile d-lui Maniu, în complexul lor, înseamnă răspicat: nu ne vom încumeta de a aduce cea mai mică atingere situaţiei în fiinţă, decât atunci când noul organism de stat va încerca menţinerea sistemului de falsificare a vieţii noastre constituţionale. Lucrul e clar limpede, pentru cine vrea linişte, să reintre toată lumea in legalitate. Este aceasta un motiv ca să se agite presa liberală? Şi au averes canii motiv să-şi făurească speranţe zadarnice? Dobânzile Se zice că circulările Bancei Naţionale, către băncile ei debitoare, prin care se fixează dobânzile, sunt gata întocmite. Pe ziua de 1 ianuarie ele vor ajunge la destinaţie. Nu ştim care vor fi efectele. Se pretinde de unii că se vor găsi bănci cari vor prefera să renunţe la reescont mai curând decât să se conformeze, în împrejurările de acum, ucazului Băncii Naţionale. Părerea lumii financiare este că încercarea Băncii Naţionale va da greş. In primul loc, fiindcă băncile care beneficiază de marile sume pentru reescont, sunt atât de afiliate partidului liberal, încât nu se va găsi nimeni care sa le poată aplica sancţiuni. ••• la al doilea joc, bonele ca rets« cont vor gasi o formulă, care să salveze aparenţele, dar să nu iosemne reducerea dobânzilor. “ In practica de astăzi, overt comisionul care a cel puţin egal" ca dobânda. Inventivii vor descoperi' uri alt mijloc și vom avea, deacum încolo, dobânzile, s{ ■ epe-Si-i la fel să ii: ViJlOR. zefe de tntrdtlriet^mr d^SSngtiof hn .sef'reipe’zaj'eW'dd'pnAidrdttrettf^aitre!»}» , cit cutară, rî pe calea normalizării vieţii comerciale. Or, acest lucru nu ştia şi nu-l pot face nici î. Vintila Brătianu şi nici cei doia Banca Naţională, Sever Condiţiunile capitalului străin In urma atitudine* adoptate re* «ă vie pe calea întreprinderilor parcent de d. Vintilă Brătianu In chestiunea capitalului străin, mulţi au naivitatea să creadă că deacum încolo nu trebue să ne îngrijim decât de umbrelele cu cari să ne ferim de ploaia de dolari şi lire sterline, ca şi cum finanţa străină stă la frontieră cu sacii cu aur şi pălăria in mână, aşteptând doar ca primul ministru să facă un semn binevoitor. Desamăgirile vor veni Insă mai curând decât se crede. Ba chiar s’au şi produs. Astfel organul finanţe! londoneze „Financial News“, vorbind de noua politică a guvernului liberal, afirmă că „Perspectivele României de a căpăta un împrumut s'au ameliorat în ultimul timp — cu toate că problemele politice interne nu sunt re-' ffulate — pentru că a acceptat supravegherea Ligei Naţiunilor In aranjarea finanţelor ei“. Prin urmare, se găsesc financiari titulare: întreaga noastră economie naţională lâncezeşte din lipsă de capital de investiţiuna, — el ţin şi pe termen lung — pe care nu-l poate avea decât din străinătate, împrumuturile de stat afectate stabilizării sau refacerii căilor ferate n’ar putea împlini această lipsă. Banca Naţională, chiar şi după stabilizare, când va avea o putere de emisiune apropiată de normal, nu va putea să furnizeze, decât capitalul de rulment, — căci aceasta îi este menirea. Capitalul de Investition« — de refacere şi înzestrare, şi prin urmare capabil să sporească capacitatea de producţiune a ţării, va trebui neapărat să fie furnizat de străinătate. Or, tocmai acest lucru nu poate conveni d-lui Vintilă Brătianu. Detronând Banca Naţională din rolul de furnizor unic de capitaluri în România, d-sa pierde putinţa de fi străini, şi dintre cei mai de seamă, laX8reiia un control strâns asupra întregii activităţi economice şi de a forţa întreprinderile să se liberalizeze. De aceea, şeful partidului liberal, convertindu-se la noul crez financiar, nu înţelege să schimbe nimic din întregul sistem de eliminare a capitalului străin, prin legile tutelare,a minelor, a camerei, avizării a energiei etc. — el vrea să-l constrângă să accepte patronului liberal. Şi de astă dată dar, d. Vintilă Brătianu Înţelege să subordoneze interesele ţării celei ale partidului sau, cari gândesc că România trebue să accepte controlul Ligii Naţiunilor pentru ca perspectivele de a căpăta un împrumut săt se amelioreze. Dar chiar presupunând ca in cele din urmă, guvernul liberal ar reuşi, prin concesiuni da natură greu sesizabila massei — căci «ebnes» salvate aparenţele — să obţină un Împrumut de stabilizare, problemă capitolului e departe da a fi rezolvată. împrumutările de stat nu sunt decât pionerii capitalului imigrant partea cea mai importantă armind J. B. Florian faimosul „nebun zburător“, care după ce a uimit lumea cu traversarea Atlanticului, întreprinde acum un raid triumfal in America, străbătând distanțe de câte 30 de ore de zbor. CH. LINDBERGH 1 Problema vitală a Maramureşului Rolul ministrului de în procesul Când intervin „parlamentarii" unui judeţ, accelerarea judecăţilor poate deveni o realitate „2 nu vreau *4 mă ocup şi nu intru tn discuţia decisiei Curţii de Casapie pe tari nu o cunosc. Eu am resrpectul cuvenit faţă de aceasta înaltă instituţie, ca sa nu pu în discuţie o hotdrire a sa in parlament. N'am dreptul ţi nu este cuviincios sa fac aceasta“. Cu aceste cuvinte începea d. Iuliu Maniu, în şedinţa Camerei din 22 Decembrie, expunerea sa in chestia segregării, comasării şi proporţionalizării pădurilor composeioride din Ardeal, răspunzând explicaţiunilor produse de ministrul justiţiei şi precizând cu fapte concrete, care nu mai lasă nici o îndoială, partea de răspundere a acestuia, în politica neromânească făcută faţă de ţărănimea din Ardeal. Preşedintele partidului naţional-ţărănesc, aflând că este pendinte la înalta Curte un proces între composesoratul din Vişeu de Sus şi de .Mijloc şi firma Groedel, în calitatea sa de cunoscător al chestiunilor de segregare, a folosit această ocaziune , pentru a lămuri pe miniştrii competenţi asupra acestei chestiuni, pentru a repara o nedreptate, în bună parte comisă, şi .a preveni "alte ‘nedreptăţi, pe cale de a fi săvârşite. , PROCES PENTRU 20.000 JUGARE ea In procesul contant! Vftea Arma Groedel. faptele sânt ani pl brutale. O serie de legioiti napura*«, tatet« »eestro, an permis armei la ekestluse, e* pori» mai multe praaeee «uneastra, ci pună stăpânire pre patru eiurtml dl» eel« 35.600 lagăre de pădure ele «Mp ■ site ctsrwro .da venituri. « tjj sate »1 soma) U» jegare da pădure. S a situaţie tragică. 1360 de ţâţâni români de aproape dlari secole proprietari ai acelor păduri, 1566 de ţărani români nobili — oameni Uberi de 306 de ani urmaşii direcţi ai descâlecâtorilor Moldovei — se vor angaja livrători la Urme Groedel dacă aceasta va avea nevoie şi cât va avea nevoie de el Peurmă îi aşteaptă Sărăcia, alcoolismul şi degenerarea. AUTORITATEA LUCRULUI JUDECAT Şi lucrul se petrece in formele legale, cu numeroase sentinţe cu autoritate de lucru judecat Şi când se atrage atenţia asupra acestui caz special, şi cu ocazia lui asupra complexului întregiichestiuni dureroase a unei ţărănimi jertfite, când un mare român liniştit şi ponderat scoate un strigăt de alarmă faţă de această primejdie naţională, atunci un ministru se ridică senin şi calm de pe banca ministerială şi contra unei realităţi naţionale tragice, invoacă... texte de legi ungureşti făcute contra ţărănimii române, sentinţe ungureşti date în contra ţăranilor români cu autoritate de lucru judecat, şi pretinde că nu poate întrerupe cursul justiţiei, ca şi cum ar fi vorba de un simplu litigiu între doi particulari şi nu de un conflict între două neamuri şi două clase, deasupritori şi asupriţi, pentru o mare moştenire istorică de o nobilă origine. NECESITATEA UNEI SOLUJII URGENTE In răspunsul său, d. Iuliu Maniu, a îshntH sărate şi marelui public şi majorităţilor parlamentare, cani au ascultat cu încordare, că nu era vorba în această chestiune nisi de autoritatea lucrului judecit, cici de l» simplu fapt divers juridic și« at& oviBtgteru! justiţiei, avea şi posibilitatea. și' dreptul *f mai alea datoria să găsească la prezent o soluţie tehifi«& iglKÎjr «dupăv soluţie .legislativă ■igr'a.vei chestiuni Vfcjjpâtyj’ dpApfSiediatele partidului 'tia.ț40haî-tăi‘ănesc. .■Sţtr'ct de vâr, h% «s- prlvede viitorul, iiMztd htrarea d df capti ou d. Mânut, Js-aÂ-ti ze-^uiul- d.- miniștri, «are a artăruit a comisiune d't specialiști, pentru pregătirea unui nou regim legislativ în chestia composesoralelor. In ce priveste chestiunile actualmente pendinte, Jc deep tep parte sub regimu! unguresc, în așteptarea unui nou regim legal, d. Maria e arătat că există posibilitatea ca procesele să fia suspendate. ORDONANTA MAGHIARA DE SUSPENDARE Intr-adevăr, în basa regii ungare de moratoriu din 1912, toate procesele de segregare au fost suspendate, printr'o ordonanţă a guvernului maghiar din 190. Chiar fără suspendare de altfel, nici un proces de segregare nu se poate începe fără autorizaţia miniştrilor de agricultură şi justiţie. E o delegaţie a legiuitorului, care având în vedere marile interese obşteşti in joc, dă guvernului latitudinea să se conformeze intereselor generale. Ordonanţa ungară de suspendare a fost menţinută în vigoare. Marele Sfat din Sibiu, conştient de gravitatea problemei a menţinut-o şi el şi Consiliul Dirigent s'a ocupat de chestiune fără să aibă răgazul de a o duce la bun sfârşit. Procesele de această natură nu s'au judecat de loc sub regimul românesc, până când, la tribunalul Sighet e aintrodus în 1926 cererea de segregare în procesul comunei Vişeu. Fostul ministru de justiţie, d. Cudoibu, conştient de gravitatea problemei, a dat la 3 Mai 1927, o deciziune ministerială, nu pentru a întrerupe cursul justiţiei, ci pentru a reaminti de existenţa unor măsuri legislative încă în vigoare, care puteau să nu fie cunoscute tuturor instanţelor şi care permiteau prin cea mai legală dintre interpretări să se salvgardeze mari interese româneşti. INTERVENŢIA „PARLAMENTARILOR“ CONTRA ALEGATORILOR Sub noul guvern liberal la cererea prefectului şi parlamentarilor lberali din Maramureş, mninisieval de agricultură care celui de justiţie să revoace deriziunea din 5 Mai 1928 a d-lui Cudribu. Deriziunea se revoacă în 24 de ore. Trimisă de ministerul de agricultură la 27 Octombrie, cererea rezolvată de cel de justiţie la 28 Octombrie. Exemplu isbitor de bună administraţiei. Procesul avea termen la 18 Noerabrie şi pronunţarea înaltei Curţi avea loc la 2 Decembrie 1327. Intre timp la 9 Noembrie, d. Axgeto vini*, căruia chestiunea ii fusese explicată de d. Maniu, trimite o nouă adresă ministerului de Justiţie, prin care care să se revie asupra revocării, menţinându-se suspendarea proceselor de segregare. Adresa plecată de la ministerul de agricultură la 9 Noembrie e rezolvată de ministerul de justiţie la 7 Decembrie, la cinci zile după pronunţarea Curţii de Casaţie, la aproape o lună după primirea ei. Exemplu isbitor de bună administraţie!!! CÂND S’A COMIS ILEGALITATEA ? Aproprierea acestor două date vorbeşte dela sine. Orice comentariu este de prisos. Intr’adevăr, dacă decizia de suspendare era legală, deci a fost revocată la 28 Octombie? Dacă revocarea ei a fost legală, pentru ce s‘a revenit asupra ei, ordonându-se din nou, da data aceasta chiar de consiliul de miniştri, suspendarea proceselor de segregare? Atunci, a comis ministerul de justiţie o ilegalitate şi a intervenit în cursul justiţiei?! Dacă era conştient de gravitatea pauzel ministrul justiţiei s’ar fi gândit mei mult decât douăzeci şi patru d* ere. înainte.'de proces, spre a revoca decizia d-lui Cudalba, şi «‘ar r gârdit mal puţin decât o mnX. c&jfd s «efeenit asupra deciziei sale anterioare,' ordonând din nou suspandarea- dar numai dup® toxazinarea prodognlnl .-V In fine, dacă îateroseie. ţâivinţgii româneşti par fi preocupat şi daci ar fi eresul că lepte anuare nu-i dac soluţia necesară, ministrul justiţiei ar fi putut cere parlamentului rezolvarea temporară a chestiunii in aşteptarea unui regim legal definitiv al composesoratelor. Acestea sunt laptele. Concluzia se impune oricărui judecător obiectiv şi rezultatul ei concret este că sub stăpânirea românească s’a judecat in mai puţin de doi ani in 1926 şi 1927, in trei instanţe şi In mod definitiv, un proces românesc început In Ungaria în anul 1876. Accelerarea iuheră’tilor a început să devie o realitate ! ! justiţie Groedel