Adevěrul, februarie 1928 (Anul 41, nr. 13534-13558)
1928-02-02 / nr. 13534
ANUL 41 No. 13534 * * Joi 2 Februoarie 1928 6 pbigini Adevăr FONDATOHT • AL. V. BELDIMAN 1888—1897 .FUNDATURI: CONSTAMHILE 1897-1928 ABONAMENTE. 750 lei pe un an. 380 lel pe 6 luni. 200 lei pe 3 luni. In străinătate dubla Lei 3 BIROURILE: tou urești, Str. Sărindar No. 7—9—11 Era«awciga Br asayj..iLMaM Comerţ naţional e acela care aduce folos ţării, iar capital naţional acela care-i sporeşte^ bogăţia, şi nu importă de unde vine capitalul, după cum nu interesează cine trage căruţa, ci acela care ştie cum să rămâie întrânsa. ^ iorga Avertismentul D-nii Duca şi Franasovicî s’au ostenit ieri, unul la Cameră, celălalt la Senat, ca să micşoreze manifestaţia cetăţenească dela Iaşi. Şi anume — fiindcă există multe feluri de micşorări — dumnealor s’au ostenit s’o micşoreze numeric. Va să zică nu vor fi participat chiar atâţia cetăţeni, ci cu unul, cu doi sau cu trei la sută mai puţini! Din partea unor bărbaţi atât de gravi, lucrul e prea de tot umoristic. Să ne întoarcem la fata serioasă a chestiei. Ar fi de pus o Întrebare: până când vrea partidul liberal să forţeze situaţia, rămânând la putere inpotriva voinţei massei cetăţeneşti, dar exprimată de câte ori g’a ivit prilejul, exprimată în toate formele, Inclusiv cea electorală? Campania de răsturnare a început De fapt, este prima de acest fel, după războiu. Ea nu poate să nu ducă la rezultatul urmării In această privinţă nu tncape nici o îndoială. Este numai de văzut dacă va fi nevoie de un efort mai mare sau mai mic. Din punctul de vedere al felului clasic de a înţelege luptele politice, ar fi de dorit ca ambele tabere să-şi puie in joc toate forţele, să se războiască cu toată înverşunarea şi cu toată vitejia, până când unul din beligeranţi va fi răpus. Astfel privind lucrurile încăpăţânarea liberalilor de a se menţine la putere ar fi legitimă şi lăudabila. Noi ţinem seama însă că, totuşi, nu trăim incă In condiţii normale. La noi rănile lăsate de războiu s’au vindecat mai puţin decât ori-unde, ba putem spune fără teamă de exagerare că unele din ele s’au mai şi agravat. Ceea ce pretutindeni s’a numit refacere la noi de fapt nici n’a Început încă. De aceea pentru noi timpul e foarte preţios: tocmai fiindcă l’am risipit atât de mult zece ani in şir, e nevoie acum să-l economisim cu cea mai mare zgârcenie. Iată de ce nu privim cu plăcere eventuala lungire a fazei de luptă. Cura sfârşitul este sigur şi în afară de orice Îndoială, credem că ar fi bine să vie mai repede. Energia care ar trebui cheltuită in luptă, ambele tabere ar face mai bine să şi-o păstreze pentru acţiunea pozitivă de mâne. Zicem ambele tabere, pentru că ne inchipuim ca lucru de sine inteles că regimul de mâne, cel ieşit din viitoarele alegeri libere, va fi un adevărat regim democratic şi parlamentar — civilizat — care va îngădui şi opoziţiei partea ei pozitivă în opera de guvernare. A supraveghea, a critica, a controla acţiunea guvernului, impiedicând-o astfel dela abateri — rolul adevărat al opoziţiei, acolo unde se face politică adevărată — este operă pozitivă. In regimul sub care trăim dela războiu încoace, — regim cu desăvârşire fals — nici guvernul nu-şi face datoria, nici opoziţia nu şi-o poate face. Este falimentul politicii şi ar putea duce numai la nenorocirea ţării. Trebuie să ne întoarcem la viaţa adevărată, singura care va îngădui refacerea şi consolidarea. Cu cât se va face mai curând, cu atât va fi mai bine. De aceea ar fi preferabil ca taberele beligerante să nu mai întârzie într o luptă devenită în tot cazul inutilă. Guvernul ar proceda înţelept, dacă ar da ascultare avertismentului de la Iaşi, retrăgându-se pur şi simplu. _ ___Ad. NĂZBÂTII TOT AVERESCANKi „îndreptarea“, atacând pe naţional-ţărănişti, face uz de zicătoarea poporană: „Vorbă multă, treabă putină“.■•In schimb averescanii — ca să întrebuinţăm şi noi o ziditoare: „tac si fac”.... Kix. GLOSE POLITICE... Autoritate La Camerti,eri, discuţie dacă a fost sau nu, multălume la întrunirea naţional-ţărănistă de la Iaşi. Discuţie puerilă in fond, şi hazlie pentru cei ce au fost de faţă. În fond, polemica rta era interesantă fiindcă, ,cum am mai spus-o nu întrunirile decid de popularitate. In această privinţă există un complex întreg de fapte si stări de lucruri, care culminează in glasul urnelor. Dar altceva interesează. Este desinvoltura cu care se fac unele afirmări de la înălţimea băncii ministeriale. In alte părţi, membrii guvernului sunt conştienţi de ceia ce datorase situaţiunii pe care o ocupă şi demnităţii lor proprii. Deasemenea în orice altăard din lume, miniştrii sunt preocupaţi de efectul pe care greutatea cuvântului lor îl va avea asupra cugetului mulţimei. Or, pentru oamenii noştri de guvern, această preocupare nu există. Consecinţele, in ce priveşte autoritatea consilierilor tronului şi a vieţii parlamentare in genere, se văd. Lumea nu mai crede. Aceste reflectiuni ne-au venit in minte când l’am auzit, ori, pe ă. subsecretar de stat Franasovici, a- Urmând că a fost putină lume la întrunirea de Duminică de la Iaşi. Ce vor zice acei cari au luat parte şi e a văzut aspectul sălilor de întrunire ? Ce încredere mai pot avea acei cetăţeni, când, după cele ce au văzut, ascultă astfel de aprecieri? Şi ce încredere, iu genere, mai pot acorda cuvintelor ministeriale, când de la înălţimea băncii ministeriale se fac astfel de afirmaţiunti? înţelegem să se discute eficacitatea acestor întruniri, efectele lor politice, dar faptele în sine, aceasta es ! Chiriile actibila problemă a chiriilor a fost din nou ridicată la Cameră, de astă dată de către un membru al majorităţii, d. Ionel Dumitrescu. Este, într-adevăr, uimitoare uşurinţa de procedare a acelor cari au dus la libera transacţie şi pentru locuinţe. Efectele la 23 Aprilie vor fi — de se va pune legea în aplicare — atât de extraordinare, încât nu există altă explicaţie pentru uşurinţa cu care au procedat averescanii decât faptul că, puşi in slujba clasei proprietarilor, ei n’au mai fost in măsură să vadă realitatea. Chestiunea aceasta — pe care am mai discutat-o şi o vom mai desbate — este gravă şi pentru capitală — tinde, totuşi, s’a construit mult. Pentru provincie, însă — unde nu s’a construit — libera tranzacţie devine pe ziua de 23 Aprilie, pur şi simplu o catastrofă. Aceasta, intre altele, fiindcă data introducerii liberei,tranzacţii la locuinţe coincide şi cea mai gravă din crizele financiare şi economice prin care a trecut vreodată ţara. Nu există bani. De unde să plătească oamenii chiriile imense care se pretind ? O cercetare serioasă a problemei ar dovedi lesne că la multe falimente a contribuit şi chestiunea enormelor chirii plătite, din ziua când s’a introdus libera tranzacţie ’a prăvălii. Iji comerţ, consecinţa a fost falimentul. In viaţa socială consecinţele liberei tranzacţii pot fi mult mai teribile. Guvernul, a cărui primă datorie este să prevadă, să ia aminte. --- ---— Sever Pentru proteguirea chiriaşilor Un deputat majoritar a reamintit eri in Cameră, guvernului că există o problemă a chiriilor. Mai deunăzi, chiar şi un membru al guvernului adus in discuţia consiliului de miniştri gravitatea problemei chiriilor, in preziua datei fatale, când expiră legea in vigoare. Cu toate acestea, zilele trec fără ca guvernul să dea dovadă că e preocupat de soarta celor ce sunt hărăziţi aşa numitei libere transacţii. In realitate nu poate fi vorba de liberă transacţie atunci când sunt zeci de solicitanţi de fiecare locuinţă liberă, după cum nu putea fi vorba, in timp de război, de concurenţă liberă la preţul pâinii, câtă vreme nu era Îndestulătoare pentru toată lumea. Or, in privinţa locuinţelor, cu toate c’au trecut zece ani de la război, suntem nevoiţi să facem incă gospodărie de război. Nu se poate renunţa la proteguirea chiriaşilor nevoiaşi, atâta timp cât lipsa de locuinţe este atât de mare in cât, în mod firesc, proprietarii vor putea dicta preţuri pe cari chiriaşii nu sunt în stare să le plătească. Puţinul ce s’a construit in ultimii ani n'a contribuit cu mult la uşurarea crizei de locuinţe pentrucă imobilele noul, au toate chirii prea mări pentru veniturile populaţiei cu mijloace restrânse. Şi tn această privinţă vina este Întreagă a 8« ▼ernulul, care n’a ştiut să vină cu măsuri potrivite pentru încurajarea construcţiilor. Ba chiar a crezut nimerit să facă şi în această privinţă nenorocita politică de îngrădire a capitalurilor străine şi de excesivă proteguire vamală a industriei materialelor de construcţie. Lipsa de capital, scumpetea materialelor de construcţie şi dobânzile mari fac extrem de costisitoare construcţiile noui, aşa încât chiriile acestora sânt, în mod firesc inabordabile chiriaşilor cu venituri modeste. Numai atunci va putea guvernul să păşească la normalizarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, când, prin încurajarea construcţiilor va fi creat un echilibru normal intre cererea şi oferta de locuinţe sau cel puţin, distanţa dintre veniturile populaţiei nevoiaşe şi preţul chiriilor nu va fi atât de exorbitantă ca acum. In combcţiunile actuale, libera transacţie ar constitui o lovitură prea grea pentru majoritatea populaţiei şi nu putem crede ci guvernul nu va cântări cum se cuvine ditetele innevitabile ale unei asemenea măsuri ! B. F. Note de la manifestaţia ieşene Pentru ţară şi contra asupritorilor Dublul efect: massa şi conducătorii * majorităţi a celor din vechiul regat. Aceasta înseamnă că nu trebuie să pătrundă în sufletele noastre nici o umbră de regret pentru marea operă a Unirii Amărăciunea s’o avem fată de asupritori, nu fată de tară. Unirea, făcută pe vecie, trebuie consolidată, dar tara trebuie scăpată de asupritori şi uzurpatori. Acest lucru II vom face. Vă vom cere jertfe, la nevoie şi jertfe de viaţă, dar şi noi vom şti să ne jertfim în fruntea voastră”. Au răspuns diferiţi asistenţi. Intre alfii d. Zipstein, Secretarul parti-,dului din Tighina, un luptător al partidului, cunoscut în toată Basarabia prin persecuţiile pe cari le îndură şi Prin tenacitatea ce Ii opune. In fiece săptămână petrece o noapte sau două la jandarmerie. E mereu şicanat, hărţuit, bătut, dar el rămâne pururea în fruntea ‘luptătorilor naţional-ţărănişti din partea locului, trăieşte în mijlocul, ţăranilor şi aceştia fac zid în jurul lui. .JPun, la dispoziţia d-voastră domnule preşedinte, a zis Zipstein, viaţa mea. In orice moment, ori când voiţi. Cu o condiţie insă. Nu voiesc să se poată spune cumva: eul a fost ucis fiindcă a uneltit contra Sunt gata să mor. Cu ordin expres M şefului meu, ca să se ştie că am murit f-* lupta pentru desrobirea neamului -omâ-In vederea luptei extra-parlamertare, partidul nafional ţărănesc si-a mobilizat pe ziua de Duminică, toate organizaţiile sale din Moldova, la Iaşi. In asemenea condiţiuni şi dată fiind extraordinara popularitate a acestui partid, era uşor de prevăzut ce avea să se petreacă Duminică la Iaşi. Dar realitatea a întrecut aşteptările. Aceasta o spun toţi aceia cari au avut ocazia să vadă şi ce-a fost in sala Sidoli — mai mare şi mai încăpătoare de cât sala băilor Eforiei, cum şi ce a fost la Elisabeta — căci s’au ţinut două întruniri, nu una. Pe toţi i-a uimit valul de oameni veniţi să asculte cuvântările înaripate ale conducătorilor naţional-ţăranişti. A reduce sau a contesta importanţa manifestărei de Duminică, ar fi o naivitate sau o nebunie. Şi dacă prima din seria întrunirilor anunţate a avut această amploare, la ce proporţii va ajunge „tăvălugul“ când lupta se va fi înteţit ? Pe de altă parte, nu trebuie uitat că prima manifestaţiune, importantă în această mare bătălie pornită, s’a dat într’o regiune unde în ultimele vremuri populaţia a dovedi't mai puţină rezistenţă civică, mai puţin temperament de luptă, şi unde— poate tocmai de aceea, liberalii au organizaţiuni temeinicie şi cadre, mai solide. Şi dacă tocmai acolo s’a văzut o manifestaţie ca nescrit cea de Duminică, este lesne de prezis ce va fi mai târziu şi ce va fi aiurea. Atitudinea guvernului se poate judeca după fapte caracteristice, pe cari nimeni nu le va putea contesta In judeţ, nu numai că a încercat ^801, în oprirea samavolnică a circulaţiei, mişcareaberatoare de la ,1848, dar a recurs şi la trucuri prea puţin elegante. Astfel, a fixat pentru Duminică dimineaţa şedinţele comisiunilor cari revizuiesc impunerile. Tot pentru Duminică dimineaţa a decis distribuirea de porumb şi cereale la săteni. In oraş măsurile au fost cam de acelaş calibru. Liberăle au convocat câte o întrunire publică, la aceiaş oră, la fiecare sector. Prăvăliie au fost lăsate deschise, pentru ca astfel comercianţii să fie reţinuţi acasă. Pentru orice eventualitate comercianţii au fost vestiţi că sunt repartizaţi la o anumită şcoală, unde are loc o întrunire liberală şi unde comercianţii au fost obligaţi să facă act de prezenţă. . In fine au făcut să se răspândească versiunea alarmantă că va fi scandal. Este drept însă că, în aplicarea acestor măsuri, s’a produs o radicală modificare- Sâmbătă seară. Din acel moment, în oraş cel puțin, a domnit perfectă libertate şi din măsurile de ordine n’au rămas decât doar jandarmii rurali, care patrulau cu baioneta la armă şi întrunirile liberale unde comercianţii şi funcţionarii publici erau invitați în numele comisarului despărţireirespective. Iar ca abuz se poate înregistra doar că agenţii poliţiei au împrăştiat pe fotografi, cari voiau să ia fotografii, în timpul întrunirilor şi după terminarea lor. De ce a revenit guvernul asupra măsurilor restrictive de la început? A fost oare sentimentul conducătorului partidului liberal din localitate, că Iaşul cel puţin trebuie să fie scutit de astfel de mijloace de luptă? Sau a fost sentimentul autorităţilor că ar fi primejdios a întinde prea mult coarda? In ce stare de spirit se afla mulţimea, se poate deduce din faptul că Sâmbătă seara, imediat după terminarea spectacolelor de la Sidoli şi Elisabeta, sătenii au ocupat aceste săli, şi au veghiat acolo toată noaptea. Precauţia s’a dovedit de prisos, căci în noaptea de Sâmbătă şi în cursul zilei de Duminică liniştea n’a fost tulburată. O dovadă mai mult că pot avea loc întruniri grandioase, fără cea mai mică atingere a ordinei. Una din caracteristicele acestei manifestaţiuni a fost întâlnirea călduroasă dintre elementele ardelene şi cele basarabene, acestea din urmă cuprindeau reprezentanţi până şi de la Ismail, toţi delegaţi, veniţi pe cheltuiala lor proprie. Interesant, în această privinţă, este ceia ce s-a petrecut la consfătuirea basarabeţiilor, care a avut loc Duminică la 5, la clubul naţional-ţărănist din Iaşi. Se adunaseră acolo basarabenii într’un adevărat congres, neturburat, de astă-dată, de armată și jandarmi. Sosirea d-lor Maniu și Vaida a dat loc la o impunătoare manifestațiune, cu atât mai importantă, cu cât până acum se socotea ca lucru notoriu că la basarabeni există oarecare rezervă Discursul d-lui Maniu a câştigat sufletele : „înţelegem amărăciunea voastră, a spus d. Maniu, căci ea este şi a noastră. Dar ea este «î a imensei In sală, mare emoţie. Iar d. Maniu strânge cu efuziune mâinile oratorului. Şi subsemnatul spectator atent al celor ce se petrece pe scenă şi în sală, am viziunea pictorului Rosenthal, tovarăşul de luptă al lui Ion Brătianu şi al lui C. A. R. Zilele acestea am fost vizitate de specialişti străini în materie de finanţe. De sigur că n’au venit din propria lor iniţiativă şi nici n’au fost aduşi într’un scop pur teoretic. Totuşi unul din ei, d. Joze, a ţinut o conferinţă publică cu un subiect ce ne-a fost de-o mare mirare : Cum trebue să fie un ministru de finanţe într’o democraţie. Ori despre democraţie ni s’au împuiat urechile de vre-o zece ani încoace, cum nu credea să se mai fi făcut în vre-o altă ţară o atât de abundentă şi sforăitoare întrebuinţare a acestui cuvânt, iar ministru de finanţe mai activ şi mai priceput ca d. Vintilă Brătianu nu s’a mai pomenit pe nicăeri şi nici când în lume, după faima ce i-au făcut-o amicii şi partizanii săi. Mai curând deci am fi înţeles ca d. Vintilă Brătianu să fi ţinut o conferinţă cu acest subiect de la care să înveţe ceva şi d. Jeze ca să nu zică că a venit chiar pe degeaba la noi. Şi cu toate astea, sub oblăduirea d-lui Brătianu ca prim-ministru, ca ministru de finanţe şi ca mare democrat, sub domnia partidului celiniştiţi şi încadraţi de basarabeni s’au ţinut de cuvânt. In principal, obiectivul manifestaţiilor studenfimii a fost d. Stere. Fruntaşul naţional-ţărănist a fost purtat pe braţe, acoperit de flori, ovagronat la întruniri, condus în cântece şi urale, şi iarăşi fiori la plocaie. Nu e timpului ? şi aceasta un semn a’ Am desprins câteva momente şi câteva fapte. Nu cred să se încerce răstălmăcirea manifestării de Duminică. Au fost doar atât de evidente faptele ! Şi satisfacţia ce se putea citi pe fetele d-lor Maniu, Stere şi Mihalache, spunea destul de lămurit ce a fost la Iaşi. Cât despre efecte, nu facem profeţii. Constatăm doar că asemenea manifestări sporesc încrederea în succes a masselor şi înalţă enorm moralul conducătorilor. Cuvântările, in special nota de energică hotărire pentru lupta fără cruţare, dată prin discursul d-lui Maniu, învederează mai bine decât orice, cât de puternic s’a resfrânt şt sufletul diriguitorilor naţional-ţărănişti, starea de spirit a masselor. Scrutator lui mai puternic, mai înţelept, mai cu dor de ţară şi de pricepere pentru interesele ei, specialiştii aceştia au venit ca să ne înveţe nu să înveţe de la noi. . .Să ne instruiască în ce?.Pare-se că în modul de-a înfăptui stabilizarea leului. D. Vintilă Brătianu, care era pentru revalorizare, convertit în fine la stabilizare, n’a avut încredere în ai noştri cari i’au dus pe drumul Damascului financiar. Şi, ca să fie sigur că nu e păcălit din ironie sau indus în eroare de ignoranţi, a recurs şi la specialiştii străini. Iar dacă aceştia au izbutit să-l dăsălească şi să-l convingă, ne întrebăm unde este faimoasa d-sale faimă de mare financiar ? Ce repede cade tencuiala de pe unii oameni mari ai noştri la prima problemă serioasă ce li se pune ! Experţi în a falsifica voinţa naţiunii, stau în nedumerire ori de câte ori e vorba de interesele ei cele vitale. Ca mâine ne vom pomeni şi cu alţi experţi, în industrie, comerţ, instrucţie publică, ba poate chiar şi în agricultură, ca s’o putem mişca din loc ! Index Altă particularitate. Studenţimea basarabeană a mnifestat făţiş şi In massă. A participat la recepţie, a intonat cântece patriotice, a făcut poliţia la Intrarea In sat*» Şi s’au întâmplat două lucruri interesante: elevii de liceu şi alte elemente prea tinere, au fost opriţi la intrare, iar studenţii cuzişti n’au intrat decât cu angajamentul formal că vor sta la Specialiştii străini NOTE CAMERA, d. Ionel Dumitrescu, deputat guvernamental a luat eri cuvântul ca sa c^ră prelungirea regimului de protecţie p c-'tru chiriaşi, ceeace a stârnit nedumerir ci multora ■ din colegii săi. Unul din ace*tia deputat liberal din Craiova e esclamat cu o voce de bas profund: — Asta n’a ajuns incă proprietar ? Tot chiriaş a rămas ? Se vede că e lucru de mirare să fii deputat guvernamental şi să rămâi... tot chiriaş ? IN UNELE regiuni inundate dela noi, oamenii circulă cu bărcile. Prin urmare, numai inundaţiile au fost in stare să ne facă practicabile — drumurile.... SIMPLE INSEMN&RI FAPTE DIVERSE de Tudor Teodorescu-Braniste -QOSO De câtva timp, în coloanele ziarelor abundă crimele, pe care le numim încă pasionale. Fiindcă — în afară de crimele... serioase (era să zic- oneste), vreau să spun în afară de crimele al căror mobil—aș zice: respectabil — este jaful, — mai există şi crimele pasionale sau romantice. De ce le-o fi zicând romantice ? N’am înţeles niciodată... Robert de Flers, într’o conferinţă rostită la Universitatea Annalelor — ultima conferinţă a acestui strălucit causeur — spunea: „Romantism... Romantic... S’a abuzat intr’atât de aceste cuvinte, încât au devenit cu totul vagi. Ne servim de vorbele acestea în orice prilej, faţă de orice lucru şi, dacă veţi băga bine de seamă, veţi vedea că întrebuinţăm mult mai adesea,— cum să zic, — mai de grabă ca o scuză decât ca să enunţăm o judecată literară sau istorică. O femeiuşcă nostimă, pe care natura a covârşit-o cu daruri prea exigente, îşi înşeală bărbatul cu o regularitate, care ar părea — la urma urmelor — rezultatul unui jurământ. Ea se hotărăşte, în fine, fără să stea prea mult la gânduri, să-l lase pe nenorocitul acesta, desnădăjduit, şi pe copiii pe care-i părăseşte necunoscutului. Ei bine! lumea şopteşte cu indulgenţă: ,J)e sigur... de sigur... nu-i tocmai frumos, dar — ce vreţi? — e o femee romantică!“ „Un alt exemplu, de-acum câteva săptămâni. Ai citit — fără îndoială — întâmplarea aceasta, care a apărut în ziare și care s'a petrecut la Dantzig. Un tânăr polonez, Karl Lewontowski, implinindu-și majoratul, s’a gândit că de-acum încolo e liber să facă ce poftește.. S’a hatârit să se însoare cu o fată, pe care o adora de vreo câteva luni. Dar, cum cei dimprejurul lui se opuneau, Karl ucise in douăzeci si patru de ore pe tată-său, pe muma sa, pe bunică-sa, pe soră-sa si pe frate-său. (Râsete în,sală). Nu ştiu de ce râdeţi, fiindcă nu-i de fel vesel lucrul acesta!.. Şi, întrebat ce sentiment i-a poruncit acest carnagiu şi l-a făcut să-şi masacreze cinci rude. Karl declară: — „Ca să-mi pot întemeia o familie!“ — Ei bine! Am citit acest fapt divers sub titlul: „Un asasin romantic“ — Mărturisiţi şi dv. că este de nesuferit să vezi că deviază până intratât, sensul unui cuvânt". Precum vedeţi. Robert de Flers avea dreptate când se indigna împotriva utilizării abuzive a cuvântului romantic. * Zilele trecute. La Bălţi. Un ucenic dintr’un atelier fotografic — probabil din micul atelier fotografic al oraşului în chestiune, —unicul, nu fiindcă locuitorii Bălţilor n’ar fi fotogenici, dar — îmi închipui — fiindcă nu sunt destul de numeroși ca să suporte două ateliere fotografice...) ; — un ucenic deci, se îndrăgostește de fiica patronului. Cum se întâmplă foarte ades, fata nu s’a îndrăgostit de băiat. Băiatul — de sigur foarte tânăr — nu cunoștea încă adevărul foarte simplu că e preferabil să iubească şi să nu fie iubit, decât să fie iubit fără să iubească. Rezultatul: băiatul a zvârlit pe chipul fetei o puternică doză de vitriol.. In Bucureşti, o femee vrea să divorţeze. Bărbatul socoate că e mai comod s’o ucidă şi, apoi, să se sinucidă. Nu tăgăduesc că procedura divorţului este foarte anevoioasă, foarte complicată şi că procedura asasinatului este foarte simplă... Dar recunoaşteţi şi dv. ca acest argument nu-i suficient de puternic, ca să justifice această bizara înlocuire a divorţului prin asasinat. Şi, la urma urmelor, înţeleg ca o femee să-şi ucidă bărbatul (sau invers) — când nu poate scăpa de el. Dar când el însuşi îi face serviciul de-a divorţa, e cel puţin inutil — şi în orice caz excesiv — să-l ucidă... S’ar părea că toţi aceşti soţi sau amanţi, cari ajung criminali pasionali, trăesc sub imperiul devizei: „iubeşte-mă că te tai!” Un vechiu proverb românesc spune: „nu se poate dragoste cu de-a sila!“ Şi dacă juraţii s’ar însărcina să amintească câtorva din aceşti domni sau doamne acest vechiu poverb prin câteva verdicte de aspră condamnare, gazetele ar fi scutite de-a mai reproduce asemenea orori. Este — desigur — foarte gravă fapta femeii care nu-1 iubește pe domnul care o iubește, care vorba lui Caragiale — „nu răspunde la amorul lui". Dar — oricum — e mult mai gravă fapta domnului, care răspunde la indiferența femeii cu un, foc de revolver sau cu o sticluța cu vitriol. A iubi pe cine-ti place — este unul din atributele ideii de libertate individuală. Și a cere cuiva să te iubească fiindcă așa vrei nu — e, oricum, pufin , cam exagerat... * Inchipuifi-vă, vă rog, că o femee, în loc să aibă realitatea de a-i spune bărbatului: — Vreau să ne des-, parţim, — l-ar fi încornorat foarte simplu, între 5 şi 7 şi că, în fiecare (Citifi continuarea în pag. II-al Autonomia in statul romănesc modern Conferinţa d-hi prof. N. Iorga ţinută la „Sfatul Negustoresc“ Ciclul de conferinţe organizat de „Sfatul Negustoresc“ şi având ca obiect tratarea chestiunilor interesând comerţul, s-a inaugurat ori cu o foarte interesantă expunere a d-lui prof. N. Iorga, autorul celei mai complecte lucrări asupra trecutului comerţului românesc. COMERŢUL ROMANESC DE AZI ŞI DE ERID. prof. N. Iorga începe prin a arăta că istoria comerţului românesc se poate stabili până la regulamentul organic cu toate fazele. De la regulamentul organic materialul documentar lipseşte, fiindcă graţie amestecului statului în viaţa economică, lipseşte viaţa negustorească. Azi negustorul nu păstrează decât acte de contabilitate, contracte de închiriere şi citaţii de procese. Negustorii — ei şi nu statul — sunt aceia cari pot pune la îndemâna cercetătorului, date asupra comerţului românesc după regulamentul organic. Comerţul românesc de azi nu este decât o serie de întreprinderi individuale necoordonate şi împiedicate de stat. Fiecare face cum il tae capul şi statul strică coordonarea. De altfel, statul nostru modern se sprijină, parcă, pe fărâmiţarea oricărei vitalităţi naţionale. Nu se înţelege că puterea statului vine din puterea societăţii şi că societatea nu se poate prezenta disparată. Eu nu voi merge până la statul corporativ al d-lui Mussolini. E drept , că prin stat a reînviat societatea italiană. Aceasta însă, nu înseamnă că d. Mussolini ‘ n’a făcut o confuzie şi că între teoria şi practica d-sale nu e o deosebire. AUTONOMIA COMERŢULUI E necesară o autonoipie a comerţului? Fără Îndoială. Altfel comerţul e supustuturor vânturilor din afară şi încurcăturilor dinăuntru. Nu tot ce-a fost bun în ţară a eşit din poruncile domneşti şi deseori Divanul asculta glasul comerţului Oraşele noastre erau aşezări negustoreşti înaintea statornicirilor, domneşti. Altfel s’au petrecut lucrurile în statul tmnguresc întemeiat In oraşe in baza privilegiilor. In Moldova şi in Muntenia chiar, aşezarea oraşelor, preceda privilegiul. CE ESTE COMERŢUL NAŢIONAL Se vorbeşte de-o vreme de comerţul naţional. Socot că acela este comerţ naţional care aduce folos ţării. Capital naţional este acela care sporeşte bogăţia ţării. Şi nu importă de unde vine acel capital, după cum nu importă cine trage căruţa, ci acela care ştie cum să rămâie în căruţă. Cred că „Sfatul Negustoresc“ dă dovada unei bune iniţiative strâduindu-se să îndrepteze noua situaţie a comerţului de azi. Un proces negustoresc înseamnă azi o prostie a negustorului care nu se convinge să plătească paguba de la început. Odinioară treburile negustoreşti se tratau între starostiile negustoreşti ale oraşelor. Se tratau cu cinste şi omenie fiindcă în comerţ e interesantă cauza, însă o interesantă şi persoana negustorului- Fireşte, există o legislaţie. Insă legea e făcută după im număr de experienţe şi nu le poate cuprinde pe toate. Noi am rămas la principiile dreptului roman şi ale codului napoleonian. Nu toate sunt însă aplicabile societăţii noastre. Nu pot rămâne normele neschimbate, câtă vreme societatea evoluiază. STATUL, STABILIZAREA ŞI PROFITORII Statul are numai două datorii. De a păstra perfecta rânduială în ţară şi a împiedica risipă bogăţiei naţionale lovind în interesele fiecăruia. Statornicia banului, aceasta e Citit continuarea în pagina Centrala: 308 67, 324/73, 346/79, 353/54 Direcția: 357/72. Administrația: 307/09. Provincia: 310/66. CHESTIA ZILEI SALVAREA întrunirea de la Iaşi a dovedit din nou că fiica, cu partidul naţional-ţărănist. (Ziarele D-NII VINTILĂ ŞI DUCA.—Ce ţie facem acuma ? D. ARGETOIANU. — Dăm un comunicat că naţional-ţărăniştii şi-au pierdut ultimul pic de „forţă politică“ /___________________________________________