Adevěrul, martie 1928 (Anul 41, nr. 13559-13584)

1928-03-02 / nr. 13559

039ii@i3§traţ­ile uniţilor din Ardeal niître Haidu­dorogul lui Apponyi şi Haidudorogul partidului liberal in Ardeal s'a început, din P' l­­a cîeruîrri şi poporalul ro­nan «alt, seria manifestă Her ra’igh­rse demonstrativa împo­triva no­­ii legi a cultelor. Ant­ici, da pe amvoanele bisericilor române unite sa vor zidi ca pro­testele contra unei legi ca tin­e să lovească în bazele şi existen­ţa acelei biserici naţionale care a fost promotor«­ şi focarul cel mai viu al culturii şi deşteptării na­ţionale, în curs de două veacuri. Dacă ungurii, când au plănuit şi înfiinţat episcopia greco-cato­­lică de Hajdudorog, considerau biserica unită română ca o­pri­­maţ­iile şi ca o piedică de neîn­vins în calea maghiarizării, ro­mânii uniţi se întreabă astăzi, în frunte cu clerul lor, ce vină o fi având această biserică na­ţională, pentru ca guvernul U­­barai să fie îndrep­tăţit a o con­damna la desfiinţare? Furia liberali­or împotriva bi­sericii unita nu trebuie însă cău­tată în îndârjirea cu care a­­ceastă biserică îşi apără altarele împotriva politicianismului, pa care partidul liberal n’a reuşit să-l facă să pătrundă între zi­durile Blajului, unde se păstrea­ză cu sfinţenie vechile tradiţii ale Ardealului. In biserica unită politicianismul a găsit totdeau­na un punct de rezistenţă, ne­voind să-şi transforme amvoa­­nsl® în tribune de propagandă electorală. Acesta este adevăra­tul sâmbure al anteproectului de lege a cultelor, care ar înlesni politicienilor liberali să deslăn­­ţue războiul confesional, desfiin­ţând biserica unită a Ardealului. Dacă anteproectul de iege al cultelor ar fi consacrat, propa­ganda şi proselilismul in satele unite ale Ardealului ar întrece ch­iar proporţiile propagandei e­­lectorale, ceia ce ar da naştere unui adevărat război confesio­nal, de care ar pr­ofita duşmanii ţării noastre. Căci acest proect al cultelor vizează direct averile bisericii unite în aşa măsură, c­­in­­că 51 la sută dintre credin­cioşii unei comune ar trece la or­­todoxie, ceilalţi ar rămâne fără biserică şi fără averea ei, fiind nevoiţi sau să treacă şi ei sau să formeze o sectă religioasă care nu are nevoia nici de bise­rică nici de preot. Or, Sibiul, care a deschis fo­cul împotriva Blajului, având de partea sa guvernul, nu pare a-şi da seama că din acest război ies învinse de secte ambele biserici româneşti. Căci, judecând drept, nimic altceva decât cearta din­tre aceste două biserici şi lipsa de la datorie a preoţilor, prepară terenul sectelor religio­ase venite de peste Ocean. Acolo, unde preo­ţii sunt harnici, unde intre preot şi credincioşii lui există legătu­ră sufletească, nut există înici mi­­lenişti, nici adventiş­i, nici naza­­rineni, nici alte secte. De acela, nu de război ci de armonie, de pace, de linişte şi de muncă pe tărâm cultural are nevoie biserica ortodoxă. La ce-i vor servi bisericile luata cu forţa deja uniţi, dacă ele vor rămâne fără credincioşi ? Procesiunile religioase Începu­te în întreg Ardealul de clerul şi poporul unit, ca protestare împotriva unei legi nechibzuite, sunt un semnal de îndârjită de­fensivă a bisericii unite împotri­­va lovituri puse la cale de către guvernul liberal. Dacă până astăzi, guvernul li­beral nu şi-a putut câştiga popu­laritatea în Ardeal, in schimb, prin noua lege a cultelor, a de­venit un duşman făţiş al popo­rului unit de dincoace de Car­­paţi, lovind în altarele sale, de cari nici vechea stăpâ­nre n’a îndrăznit să se atingă in mod atât de demonstrativ. Noua lege a cu­lielor îşi meri­tă odiosul titlu de Hiidudorog al partidului liberal şi ea va ră­mâne strâns legată de numele d-lui Alexandru Laedatu, mi­nistrul cultelor care, ca fiu al Ardealului, ştie ce a însemnat pentru neamul românesc Haidu dorogul lui Apponyi. AL. AVRAM O CETATE ISTORICA IN ARDEAL Din trecutul anului din judeţul Arad Comuna Ineu care în analele pu­blice apare încă de la H99, se află situat pe malurile Grisului Alb, lângă linia ferată: Arad-Brad. Timpul întemeierii comunei au se poate stabili cu preciziune. Diferite numiri și monumente ne fac a cre­de, că această comună există de pe vremea romanilor. Faptul că la 1199 în localitate e­­rau mănăstiri, dovedeşte că în păr­ţile acestea cu mult mai înainte creştinismul se întărise adus de le­gionarii lui Traian al cărui drum, ce trece pe aici, este eternizat sub numele de „Drumul lui Traian" pe care locuitorii îl arată şi azi. Aproape ori de câte ori se fac săpături şi zidiri de case noi ies la iveală monumente, care dau dova­dă despre o petrecere mai îndelun­gată în aceste ţinuturi a Romani­lor şi mai târziu a Turcilor. O legendă aminteşte că în ţinutu­rile acestea au trăit vreo treizeci aurari. Cel mai renumit dintre ei se numia Boroş-Eugen şi de aci a luat numirea de Boroş-Ineu, care da­tează din secolul XVI. In cele mai vechi materiale ale bisericii latine aflăm : Jenovia, Je­­nova, Genova şi Genovia, un îm­părat al romanilor cu numele de Valentini­an (probabil Valentinian al II) a avut un comandant cu numele Zeno care locuia în cetățuia din lo­calitate. Dela acest Zeno și-a pri­mit comuna numirea Zeno-Eno-Ie­­no). Se mai zice că numirea Ineu, derivă dela cuvântul inllinum bo­­cus=Hneus. Locul unde este așeza­tă comuna era mociuliș, oamenii se­mănau in, pentru aceea numiau lo­cul Ineului „Câmpul inos". Foarte probabil este însă că nu­mirea comunei derivă de la cuvân­tul : annulus, cerc, inel. Acuma Ce­tatea care exista și pe vremea Ro­manilor, era înconjurată de Crișul Alb de deopar­te, iar pe de altă par­te de semiluna dealului Mocrei, cari îm­pr­eună formau un cerc de ap­ăr­are al cetăţii. Din punct de vedere al istoriei Ineul este un centru însem­nat, ca dovadă, avem faptul că biserica ortodoxă română a avut aici epis­copie la Inopolei), iar biserica ro­­mar­oi-catolica a avut aici, — până în secolul XIV­Ica o mănăstire a franciscanilor. Aici s’a născut și a fost protodon, apoi episcop,­­ Sava IBrancovici, devenit (mai târziu mai tir­polit în Alba-lulie).­­ Dacă trecem de la vremea daci­lor și a romanilor la timpurile mai noi, notăm că pe timpul principilor ardeleni, ineul a fost sediul județe­lor îmbinate Arad-Zarand.­­ Pentru ultima dată congregația județului Zarand s’a ținut aici la 1732, luna Aprilie. Pe timpul principilor Ra­koczy, — care aveau aici averi în­tinse. — Ineul era chiar centrul u­­militor tri­­miiări istorice. La 6 Noembrie 1636 principele George Rakoczy, a ţinut aici dieta catas­­trală a Transilvaniei în care s’a ra­tificat contractul de pace, încheiat îitre ei şi paşa turcesc din Buda. George Rakoczy II-lea a rezidit şi fortificat cetatea veche a Ineului, prin căpitanul cetăţii Gavril Haller. Acolo se află astăzi instalat Insti­tutul Medico-Pedagogic cu 200 e­­levi interni. Regii Ungariei s’au luptat mult pentru redobândirea acestei cetăţi care, cucerită de către oştile tur­ceşti ale Paşei Kemnan din Buda ajutat şi de ostaşi români ai lui Mihai Vodă, fu prefăcută în „sun­geac" turcesc. La 1693 generalul împărătesc Hisiler a recucerit cetatea Ineului de la turci şi ca „cetate împără­tească a fost dată spre paza mili­ţiei împărăteşti şi grănicerilor sâr­beşti, până la 1746, când Maria Terezia a retras miliţia din cetatea „Boros­­ene“ în cetatea Aradului. Prin lupte multe au mai rămas aici nemţi şi unguri, ba poate şi turci, dar au mai fost colonizaţi şi cechi (astăzi mai tot­ maghiarizaţi), iar apoi de la 1848 şi în deosebi de la 1876 încoace proprietari mari fraţii Atzel, baronul Solymossolt &tc NASTASESCU Şomajul în Banat In legătură cu articolul nostru „Şo­majul in Banat. Filatura de mătea­se Vasile Toppa concediază 350 lu­crători", apărut In „Adeverul", de la 7 Februarie primim următoarea tele­gramă: , Eri a venit din partea ministeru­lui instrucţiunii adresa No. 23010 prin care se aprobă plata sumei de cincisprezece milioane lei In locul sumei de 350 000 adică trei sute cinci zeci mii lei cât mi s’a oferit pentru clădirea expropriată din Cluj, unde am voit să fac fabrica de mătase. Din acești bani, două milioane se vor plăti ministerului agriculturii pentru chirie şi pentru gogoşii de mătase necesari filaturii din Lugoj, punându-se astfel sfârşit unei tragi comedii, datorite unor grupuri şi e­­lemente parazitare cu adânci rădă­cini politice şi administrative din trecut. Sper că în curând se va face şi ancheta pentru coordonarea intere­sului statului, al filaturei, al lucră­toarelor, care stau fără hrană şi al publicului consumator de mătase, veşnic speculat şi păcălit, de aseme­ne­a asupra sericiculturii şi a celor făptuite de mine. VASILE POPPA Filatura de mătase Lugoj ad ssietru interesant D. dr. Müller, în numele locuito­rului Iohan Laub din comuna Biled, care fusese amendat ilegal cu su­ma de 10 000 lei, a cerut judecăto­riei din Timişoara să aplice seches­­tru asupra administraţiei financiare din acel oraş, care refuza să resti­tue banii ilegal încasaţi. Cazul e viu comentat. rsvA stíDt-sficacsTíc Ade vérül Ardealului „Institutul Recunoştinţei1 »-*itT T mi­rn Jubileul de 175 ani ai şcoalelor din Blaj Apropierea de Blaj i­i este vesti­­tă la fereastra vozonului de apari­ţia unei monumentale clădiri —cum nu s'a mai construit la noi după război — şi car­e împreună cu cu­polele Mitropoliei i­i sugerează i­­mediat ide­ea că ceva dinamic pul­sează puternic in cuprinsul acestei aşezări. E „Institutul Recunoştin­ţei“, in apropierea căruia trenurile de pe artera principală a Ardealu­lui poposesc un minut, in lumina cristalină a dimineţii şi in amurgul cenuşiu. Pentru străini mai ales, recenta clădire in stil naţional, con­stituie cea mai puternică dovadă a ef­orturilor româneşti în cei zece ani de la unire. Dar, desigur, mulţi înclină să creadă că acest institut, care şi-a scos denumirea din vocabularul fi­lantropiei, este menit să adăpos­tească confortabil pe cei ce merită recunoştinţa naţiei. Nu. Cărturarii Blajului nici nu se pot gândi la aşa ceva. Scopul impozantei clădiri este cu totul altul. Societatea noastră era lipsită de un institut pentru educaţia fetelor, în care să domine spiritul româ­nesc. N’aveam, ceea ce catolicii au realizat de mult, faimoasele insti­tute de educaţie pe cari le găseşti pretutindeni, sub denumirea simbo­lică de ,,Notre Dame“. Cei cari do­reau să-şi crească fiicele într’un mediu intelectual şi moral desăvâr­şit erau siliţi să se folosească de a­­semenea institute creiate de alţii şi în cari, dacă educaţia este irepro­şabilă nu domneşte­­atmosfera şi spiritul românesc. Această problemă, la care nu s’au gândit patronii bugetelor grase, a preocupat Blajul şi a deslegat-o în chip strălucit. In „Institutul Recu­noştinţei", fetele românce, dornice de cultură şi educaţie apuseană, vor găsi tot ce institutele similare din Paris şi Oxford poate oferi. In plus ele vor fi crescute în mijlocul vieţii româneşti. E opera cea mai recentă ce ca­racterizează încă odată Blajul şi pe cărturarii lui, căci, se ştie, „Insti­tutul Recunoştinţei“ a fost ridicat fără nici un concurs din partea sta­tului ci cu străduinţa exclusivă a Mitropoliei. De grandioasa aşezare culturală se leagă, în primu­l rând, numele mitropolitului Vasile, apoi al foştilor elevi ai Blajului cari au contribuit cu peste zece milioane lei. Clădirea, care se vede în clişeul nostru, nu-i decât o singuură aripă destinată internatului ; o a doua clădire tot atât de mare, e în curs de construcţie pentru liceu şi şcoa­la normală de fete. In ce priveşte apoi interiorul, technica a realizat tot ce poate fi mai modern. Profe­sori sosiţi din tari apusene­ au ră­mas surprinşi de progresele infăptu­ite la „Institutul Recunoştinţei" Băile şi amenajările din bucătării şi sufragerii, în special, au atins perfecţiune necunoscută la vreun institut asemănător. israsosapolizarea Rastramaneceite Institutul Recunoştinţei din Blaj «B­EV­ÉRÜL a . .. .i®HBTO*fc­ vC Aniversarea din anul viitor Dar, fiindcă vorbim de activita­tea culturală fecundă a Blajului, e bine să relatăm şi un alt amănunt in legătură cu această străduinţă spirituală. La anul, şcoalele Blajului vor ser­ba jubileul de 1­ 75 ani de existenţă. Va fi aniversarea celor mai vechi şcoli româneşti, va fi uin eveniment care Închide un capitol de biruinţă istorică şi la care va participa În­treaga suflare românească. Iată câteva amănunte asupra a­­cestor şcoli. Şcolile din Blaj, deschise în anul 1751 de către episcopul Petru Pa­vel Aron, aveau trei secţii: a) şcoa­la de obşte corespunzătoare şcolii primare de azi; b) şcoala latineas­că, un Început de liceu clasic, şi c) şcoala preoţească, un început de seminar. Liceul transformat din şcoala la­tinească s’a deschis cu două clase, apoi la 1757 a primit a treia. Iar la 1772 avea cinci clase. După 1830 a fost complectat cu Încă două clase şi a funcţionat astfel până la revo­luţie, când şcolile au fost Închise de la 1848 până la 1850. La redeschi­dere, a primit denumirea de gimna­ziu superior funcţionând complect cu opt clase. Şcoala de fete există din anul 1857 şi a progresat succesiv până în 1919, când cl. I—IV au fost trans­formate în clase secundare, la cari s’a mai adăugat şi a V-a, primind astfel numirea d© „Uccu de Sete". Şcoala normală pentru Învăţă­tori şi-a început activitatea tot sub episcopul P. P. Aron, in 1754. La început se numea şcoala de obşte, iar mai târziu din ea s’a desvoltat şcoala primară iar azi şcoala de a­­plicaţie. Prin şcoalele din Blaj au trecut un număr considerabil de elevi, cum nu s’a mai înregistrat la nici o altă şcoală, şi a căror cifră se poate repartiza astfel : liceul de băeţi a fost frecventat de 46.000 e­­levi, şcoala de fete de 7500 eleve, şcoala normală de peste 4500, iar şcoala primară de peste 20.000 e­­levi. In ce priveşte bursele, Blajul a a­­jut­or­at până la 1920 peste 7800 levi cu suma de 1.800.000 lei aur. In afară de aceste ajutoare băneşti, s’a mai distribuit elevilor pâine gra­tt­tă. Astfel s’a dat grâu de către Mitropolie, numai in decurs de 148 ani peste 634.922 măji metrice. Pe an s'au alimentat cam 250 elevi, iar in 148 ani 37.000 elevi. V. MUNTEANU Afinităţi literare franco-române Conferinţa d-lui Gheorghe Tulbure la Oradia Sub titlul: „Afinităţi literare fran­­cezo-române“, d Gheorghe Tulbu­re, inspector şcolar şi fost primar al Oradiei, a ţinut o interesantă conferinţă la cercul ziariştilor în faţa unui numeros public. Conferenţiarul îşi desvoltă ideile în limba maghiară, din cauză că majoritatea vizitatorlor acestui cerc nu cunosc limba română în­­tr’atâta, ca să poată înţelege o conferinţă. Apoi conferinţa a fost făcută mai ales pentru concetăţenii minoritari, cari nu cunosc literatura română şi nu cred că ar exista vre-o afinitate între aceasta şi cea franceză, după cum nu cred că ar exista vre-o afinitate de rasă între aceste două naţiuni. Ungurii şi azi ne consideră slavi, judecându-ne după religia ortodoxă. In realitate, conferinţa d-lui Tul­bure, a fost mai mult o propagan­dă românească între concetăţenii minoritari, cari sunt supăraţi pe români, fiindcă au devenit element dominant în Ardeal. In conferinţa sa, d. Tulbure ara­tă că şi literatura română a avut geniile sale ca şi celelalte popoa­re: Alexandri, Eminescu, Coşbuc, etc. D-sa arată că literatura româ­nă e foarte veche şi totuşi nouă. Avem amintiri vechi despre forma­rea limbii române din limbile dacă şi română, amintiri cari datează din secolul III. Citează câteva docu­mente vechi de literatură populară şi de pe la mănăstiri cari sunt păs­trate ca manuscrise scrise cu litere cirilice. Literatura populară e plină de cântece, legende, balade, o ade­vărată operă de artă. Citează „Mio­riţa“ şi „Mănăstirea Argeşului“, pe care le numeşte perle ale literaturii populare. Acestea au fost traduse în ungureşte de Iosif Vulcan, con­timporan al lui Eminescu. Iosif vulcan, poet orădean, în anul 1971 a ţinut o conferinţă la Budapesta în faţa scriitorilor maghiari de pe atunci, vorbind despre „poetul a­­nonim al Ungariei“, care e poporul român. Cu acest prilej, Vulcan a fost sărbătorit de literaţii unguri şi l-au ales membru al societăţii li­terare „Kisfaludi“. Dar literatura română e nouă — spune conferenţiarul — pentru că scriitori de valoare, în înţelesul de azi, nu am avut decât de un secol. Explicaţia e că în mediul social­­cultural al unui popor, care timp de secole a trebuit să apere cu sa­bia în mână bucata sa de pământ contra invaziei turcilor, de la un DEJ. 28.­­ Ca şi în celelalte oraşe ale Ardealului, a a avut loc şi în ora­şul nostru o mare­ manifestaţie îm­potriva noului proect al cultelor. întrunirea a avut loc în sala „Ciz­măriei“. , D. dr. Liviu Micsa, deputat, a prezidat întrunirea. D-sa a arătat­ importanţa adunării şi a analizat proectul d-lui Lapedatu. D. Protopop Iacob Morga spune că proectul nu respecta nici dreptul nici uzul consfinţit de veacuri. Au mai vorbit apoi d-nii Ion Var­ga Gheor­ghe Feier, d. deputat Manu, popor care a trăit aroape până în în numele Gherlei, etc. Zilele noastre sub stăpânire strei­nă, nu se poate aştepta să alcătu­iască opere de artă cu renume mondial, ca Eliada lui Omer, Divina comedie a lui Dante, ca Don Qui­chotte, Hamlet sau Faust. Dacă nu avem asemenea opere totuşi avem opere de valoare uni­versală foarte multe în ultimele două decenii, literatura română a luat o desvoltare marcantă. Conferenţiarul descrie una câte una operile scriitorilor români din epoca renaşterii şi până ani, ară­tând pe cei mai însemnaţi: Bolinti­­neanu, Alexandri, Eminescu, Coş­buc (pe acesta din urmă îl compa­ră cu Petöfi) până la Vlahuţă şi Victor Eftimiu. După ce prezintă publicului au­ditor pe toţi scriitorii români şi o­­perile lor mai de seamă, demon­strează care este Înrudirea ideo­logiei şi spiritului românesc cu cel francez, arătând că toţi oamenii de cultură din România veche şi-au făcut educaţia la Paris şi în litera­tura română se vede clar influenţa spiritului francez. Face câteva tră­sături istorice, cu cari dovedeşte afinitatea naţiunii franceze cu cea română şi provenienţa lor din a­­ceeaşi rasă latină. Deci e firesc ca existând afinităţi de rasă între cele două popoare, să existe cu atât mai mult afinităţi literare. Aplauzele frenetice ale publicu­lui, care a ascultat pe conferenţiar cu o încordată atenţiune, au fost o dovadă că conferinţa a plăcut . A doua zi, d. Tulbure a ţinut o conferinţă în româneşte în sala primăriei vorbind despre Leo Tol­stoi, viaţa şi opera lui. T. ALBANI Ardealist și nms! proect al cultelor Din Miercurea-Ciuc Deraiere. —­ Trenul personal No. 343 condus de şeful de tren Ştefan Tămaş şi mecanicul Ştefan Palkó sosind în staţia Sâncraiul Ciucului în ziua de 25 Februarie la orele 9,35 cu 7 minute mai înainte, decât data fixată în mersul trenurilor, a isbit maşina trenului de marfă No. 3432, care manevra pe linia primă a staţiei, cauzând deraierea a 3 vagoane din trenul de marfă. Ac­cidente de persoane nu au fost, de asemenea nici pe linie nu au fost stricăciuni mai însemnate. Vinovat de acest accident, pare a fi în pri­mul rând impiegatul de serviciu soldatul Const. Predescu, care a lăsat semnalul de distanţă pe liber cu toate că trenul încă manevra la staţie, dar şi mecanicul poartă vî­na fiindcă a sosit cu trenul perso­nal în staţie mai înainte de timpul fixat Tentativă de crimă. — In ziua de 25 Febr., d. Carol Brősz, voiajorul marei firme „Ageco“ din Braşov, intrând în prăvălia comerciantului Desideriu Magyari din Tomeşti spre a aranja unele chestiuni a a­vut un neînsemnat schimb de cu­vinte cu acesta, după care comer­ciantul a pus mâna pe arma de vâ­nat şi din imediată apropiere a tras asupra lui Brősz. Sângeroasa tragedie a fost împiedecată în ulti­ma clipă de soţia lui Magyari, care în momentul descărcării armei i-a împins mâna soţului său înfuriat fără nici un motiv şi astfel glonţul ricrşat a intrat în plafonul pră­văliei. Voiajorul Brősz scăpat teafăr a fugit din prăvălie şi sosind în oraş imediat a reclamat cazul parche­tului. De la poliţie.­ Pe ziua de 1 Mar­tie s-au făcut mai multe schimbări în personalul poliţienesc din acest oraş. Subcomisarul Alexe Ghiarraş a fost avansat la gradul de comi­sar, subcomisarul Leon Lazăr a fost mutat la prefectura poliţiei Arad, iar subcomisarul Pavel Sta­roste mutat la poliţia de frontieră Episcopia Bihorului. Balul gannizoanei.­­ In sera zi­lei de 25 Februarie a avut loc în saloanele restaurantului „Bucureşti“ balul gan­zoamei Ciuc, de sub pre­­sidentia d-lui colonel Raduîianu co­mandantul cercului de recrutare și a garnizoanei Ciuc. Balul a avut o reușită atât mo­rală cât și materială. Citiţi „Ad­vărul Literar ? * .tagja:«* £•« Pentru ce se stinge în muncitorimea timişoreană De vorbă cu d-na Sofia Faur, consilieră a municipiului.­­Asociaţiunea marilor fabricanţi şi industriaşi sfidează şomajul cu cluburi de milioane TIMIŞOARA. — Capitala Bana­tului, mare prin întinderea sa, prin palatele şi bulevardele asemănă­toare centrelor din occident, prin numărul instituţiunilor industriale comerciale, culturale, etc., pe lângă fizionomia edilitară şi structura et­nică aproape aceiaşi în toate oraşe­le ardelene, mai are o notă specif­­că şi anume aceia de cetăţie , muncitorimii. Peste 35.000 de lu­crători, răspândiţi în diferitele fa­brici şi ateliere, formează un sfert din popu­laţiunea oraşului. Având organizaţiuni pe bresle şi categorii, cămin propriu ridicat prin contri­buţia tuturor, dar mai ales condu­cători de virină, muncitorii timişo­reni se găsesc, evident, într’o vădi­tă stare de superioritate faţă de tovarăşii lor din alte oraşe şi­ cen­tre din ţară. Marea criză economică, însă, din ultimul timp, care a dus la reduce­rea ori chiar stagnarea producţiu­­nii, închiderea stabilimentelor in­dustriale şi deci la concedierea u­­nui important număr de muncitori, a deschis şi în oraşul nostru pro­blema „şomerilor", adică a lucrăto­rilor fără plasament, dând de gân­dit autorităţilor, secătuind fonduri­le de ajutorare ale sindicatelor muncitoreşti care şi-au împărţit toate economiile şi constituind un pericol pentru ordinea, siguranţa şi paza avutului public. Furturile tot mai dese, atacurile nocturne, sinuci­derile etc., nu sunt altceva de­cât rezultatul firesc al „foamei" care mână pe bieţii muncitori la păcat. Cei cari mai au tăria să reziste, se sting în mizerie, mor fără ajutor în spitale, prin şanţuri ori la m­ar­­gatele oraşului în bărăcile-corturi, ruşinea unui centru atât de­ bogat ca Timişoara. Peste trei mii de şomeri se gă­sesc astăzi in Timişoara. Cele două cantine populare, una a primăriei şi alta a sindicatelor socialiste a­­bia pot da de mâncare, la un foc, până la trei sute de flămânzi. Res­tul ? !... încercările autorităţilor, începând de la ministerul de interne şi până la cel al muncii, pentru rezolvarea chestiunei şi plasarea celor fără muncă ori ajutorarea lor sub o for­mă oarecare, au rămas înfructu­oase. Tot ce se mai putea aştepta, era de la iniţiativa privată. Şi aci înţe­legem iniţiativa susţinută, care singură este în stare să dea roade. Pentru că iată ce ni se comunică în această direcţiune de către d-na Sofia Faur, inimoasa consilieră a municipiului Timişoara, care, sin­gură din întreg consiliul, s-a gândit să se ocupe de soarta muncitorilor în şomaj, căutând mijloacele pen­tru ajutorarea lor. Văzând că autorităţile sunt ne­putincioase iar numărul celor fără pâine se înmulţeşte pe zi ce trece, am renunţat la ideea ca primăria să se intereseze de această chestiune, cu atât mai mult cu cât sumele vo­tate nu împlineau nici a douăzecea parte din nevoile semnalate şi, ba­zată pe sentimentele umanitare şi sufletele caritabile ale concetăţeni­lor mei, am început o întinsă propa­gandă pentru strângerea unui mare fond de rezistenţă, care, prin co­­misiunile muncitoreşti, să se im­portă echitabil, tuturor şomerilor. Ideia, in slujba căreia am inteles să mă pun pentru ca, printr’o foar­te mică sforţare şi renunţare la o părticică din prisosurile noastre, să ajutăm pe nevoiaşi, s’a izbit de cea mai condamnabilă nepăsare pe de­oparte şi de o acţiune cu caracter de vrăjmăşie pe de altă parte. „Nepăsare, din partea celor pen­ai cari un mic obol nu repu­­zenta ecât preţul a ce! mult două cafele,­­ vrăjmăşie, arătată de marii fa­­­rb­anti şi industriaşi cari, imediat ând au aflat cele ce hotărîsem s’au constituit intr’o asociatiune gene­­ală de apărare a intereselor* aşa zise profesionale, refuzând net ori­ce concurs, ori ce ajutor pentru ne­­norociţii lucrători Împovărat! de amilii, cari se sting în mizerie. „Mai mult, zilele acestea, ca o sfidare fără seamăn adusă muncii şi oropsiţilor robi, cari în miez de arnă pribegesc pe străzi, cerând de lucru, cerând pâ­ne, — aceiaşi mari fabricanţi şi industriaşi des­­chid, în plin centrul oraşului, UN AURIT CLUB DE CÂRTI, PEN­­TRU MOBILIERUL CĂRUIA S’A liouaTne leiMAI PUT,N ue 31 cu* „IN MIJLOCUL FOAMEI, CUIB DE SATISFACERE A PATIMI­IMS ,MBUIBATI PARI „Scriui la ziar, domnule redactor, scriui că în oraşul Timişoara, imde nababii industriei aruncă într’o oră la masa verde sute de mii de lei, în acest oraş mii de şomeri umblă fă­ră ajutor, iar strigătul unei consili­ere comunale rămâne fără ecou. Scriu­ vă rog, scriu­..." Declaratiunilor de mai sus ale d-nei Sofia Faur nu putem adăoga decât uit­reg concursul nostru, fi­indcă muncitorimea timișorană treiera este ajutată . Asupra acestei chestiuni vom re­veni într’un număr viitor cu noui amănunte. BANCIULESCU Suspendarea unui agronom din Bihor ORADEA. 27. — Campania între­prinsă de ziarele „Adevărul“ şi „Di­mineaţa“ contra abuzurilor săvârşi­te cu împroprietăririle in Bihor, în­cepe să-şi dea roadele. Ministerul agriculture! a însărci­nat pe George Ghica, preşedintele Camerei de agricultură din Oradea să examineze abuzurile săvârşite cu reforma agrară şi să comunice mi­nisterului constatările făcute. Acţiunea preşedintelui Camerei de agricultură s-a lovit însă de ostilita­tea d-lui I. Atanasiu-Buzagiu, consi­lier agricol, care a ordonat agrono­milor şi celorlalţi subalterni ai săi să nu dea nici o lămurire d-lui Ghi­ca. Aşa fiind preşedintele Camerei de agricultură nu şi-a putut înde­plini misiunea şi a raportat cazul ministerului. In urma acestui raport, ministerul a trimis în Bihor pe d. dire­cor ge­neral Nasta ca să ancheteze cazuri­le mai grava D, director general Nasta sosind, in judeţ a constatat abuzuri grave săvârşite de agronomul regional Mihail Verzaru din Sălard. In baza raportului anchetatorului ministerul a suspendat pe agrono­mul Mihail Verzaru şi a ordonat prefecturei judeţului. Bihor să por­nească cercetare disciplinară contra lui Verzaru. Dacă ancheta se va face fără nici o părtinire vor eşi la lumină multe nereguli săvârşite de acest agronom, căci plângerile populaţiei sunt nenu­mărate. Dar cercetările nu trebue să se o­­prească la acest caz răzleţ. Abuzurile şi actele ilegale s-au săvârşit pe o scară întinsă în acest judeţ şi nu ştim dacă este vre­ o regiune unde, să nu se fi făcut astfel de abuzuri Populaţia aşteaptă cu nerăbdare să i se facă dreptate. Citind gazetele din Banat Românii plătesc impozite mai mari ca minoritarii? „Cuvântul satelor“ din Lugoj în­­tr-’tun număr mai nou­ publică plân­gerea unui ţăran din Banat, care a­­rată că românii din satele bănăţene ar fi impuşi mai greu ca minorita­rii. Ca dovadă aduce un tablou din care ree­se că în comuna Şemlacul mare, locuită numai de români, ve­nitul pământului arabil a fost so­cotit între 160 şi 200 Iei, la fâneţe între 200 şi 300 lei, la islaz între 150 şi 180 lei, la grădini între 290 şi 300 lei, la vii între 500 şi 600 lei,­n schimb, în Şemlacul mic şi Mau­­reni, comune locuite de germani, veniturile au fost socotite pentru categoriile amintite la 120 până la 190; 50 — 170; 50 — 160; 50 — 160; 250 — 290 şi 330 — 400 lei. Corespunzător acestor cifre şi darea plătită a fost pentru toate aceste categorii mai mare în Şem­­acul mare de­cât în Şemlacul mic şi în Maureni. Nu ştim, dacă datele de mai sus corespund realităţii. Dacă da, asta ar însemna, că evaluările se fac în Banat într’un chip nefavorabil pen­tru populaţia românească. In Ar­deal şi Banat, peste tot, evaluările sunt mai mari ca în celelalte pro­vincii ale ţării; acum dacă în u­­nele locuri se trece şi peste măsu­ra generală din provincie, să nu ne mirăm, că nemulţumirea populaţiei ajunge la exasperare. Un alt caz, de o anomalie ex­traordinară, este următorul (publi­cat tot în „Cuvântul Satelor", un organ redactat de săteni): Vreo 100 de credincioşi ortodocşii români —­intre cari şi câţiva sârbi , dar, cari toţi aparţineau Diece­zei Caransebeşului, din corn. Butin (jud. Timiş), s’ar fi adresat in scris episcopiei sârbeşti din Timi­şoara pentru a trece la acea epar­hie. Pasul acesta, care atinge cul­mea, l-ar fi luat in urma unei ne­mulţumiri ca preotul local, contra căruia ar fi făcut arătare la vene­ratul Consist­or diecezan, dar fără rezultat. Sperăm, că de la publicarea aces­tei ştiri, autorităţile eclesiastice au luat măsurile cuvenite pentru poto­lirea lucrului, ca asemenea lucruri, să nu se mai poată întâmpla. ______ Coresp. Ştiri din Arad Măsuri poliţieneşti. — Faţă de a­­buzul pe care cele două mari cafe­nele din centru „Dacia“ şi „Varoşi“ îl făcea oprind diferite mese ca o­­cupate, jicnind în felul acesta pe consumatorii români, d. prefect de poliţie Zamfir Filotti a luat severe măsuri pentru a se respecta dispo­ziţiile de prefectura de politie. De­­asemenea şi în ce priveşte progra­mul muzical, s-a luat măsuri ca să se respecte întocmai dispoziţiile po­liţieneşti, dându-se o importanţă cuvenită cântecelor româneşti. — Árpád Szabados din str. Nu­­n­a Pom­piliu 20, reclamă politiei că individul Gero Mano din str. M­ise Nicoară 6, i-a sustras suma de 1500 lei. Cazul se cercetează.

Next