Adevěrul, martie 1928 (Anul 41, nr. 13559-13584)
1928-03-02 / nr. 13559
039ii@i3§traţile uniţilor din Ardeal niître Haidudorogul lui Apponyi şi Haidudorogul partidului liberal in Ardeal s'a început, din P' la cîeruîrri şi poporalul ronan «alt, seria manifestă Her ra’ighrse demonstrativa împotriva noii legi a cultelor. Antici, da pe amvoanele bisericilor române unite sa vor zidi ca protestele contra unei legi ca tine să lovească în bazele şi existenţa acelei biserici naţionale care a fost promotor« şi focarul cel mai viu al culturii şi deşteptării naţionale, în curs de două veacuri. Dacă ungurii, când au plănuit şi înfiinţat episcopia greco-catolică de Hajdudorog, considerau biserica unită română ca oprimaţiile şi ca o piedică de neînvins în calea maghiarizării, românii uniţi se întreabă astăzi, în frunte cu clerul lor, ce vină o fi având această biserică naţională, pentru ca guvernul Ubarai să fie îndreptăţit a o condamna la desfiinţare? Furia liberalior împotriva bisericii unita nu trebuie însă căutată în îndârjirea cu care această biserică îşi apără altarele împotriva politicianismului, pa care partidul liberal n’a reuşit să-l facă să pătrundă între zidurile Blajului, unde se păstrează cu sfinţenie vechile tradiţii ale Ardealului. In biserica unită politicianismul a găsit totdeauna un punct de rezistenţă, nevoind să-şi transforme amvoansl® în tribune de propagandă electorală. Acesta este adevăratul sâmbure al anteproectului de lege a cultelor, care ar înlesni politicienilor liberali să deslănţue războiul confesional, desfiinţând biserica unită a Ardealului. Dacă anteproectul de iege al cultelor ar fi consacrat, propaganda şi proselilismul in satele unite ale Ardealului ar întrece chiar proporţiile propagandei electorale, ceia ce ar da naştere unui adevărat război confesional, de care ar profita duşmanii ţării noastre. Căci acest proect al cultelor vizează direct averile bisericii unite în aşa măsură, cincă 51 la sută dintre credincioşii unei comune ar trece la ortodoxie, ceilalţi ar rămâne fără biserică şi fără averea ei, fiind nevoiţi sau să treacă şi ei sau să formeze o sectă religioasă care nu are nevoia nici de biserică nici de preot. Or, Sibiul, care a deschis focul împotriva Blajului, având de partea sa guvernul, nu pare a-şi da seama că din acest război ies învinse de secte ambele biserici româneşti. Căci, judecând drept, nimic altceva decât cearta dintre aceste două biserici şi lipsa de la datorie a preoţilor, prepară terenul sectelor religioase venite de peste Ocean. Acolo, unde preoţii sunt harnici, unde intre preot şi credincioşii lui există legătură sufletească, nut există înici milenişti, nici adventişi, nici nazarineni, nici alte secte. De acela, nu de război ci de armonie, de pace, de linişte şi de muncă pe tărâm cultural are nevoie biserica ortodoxă. La ce-i vor servi bisericile luata cu forţa deja uniţi, dacă ele vor rămâne fără credincioşi ? Procesiunile religioase Începute în întreg Ardealul de clerul şi poporul unit, ca protestare împotriva unei legi nechibzuite, sunt un semnal de îndârjită defensivă a bisericii unite împotriva lovituri puse la cale de către guvernul liberal. Dacă până astăzi, guvernul liberal nu şi-a putut câştiga popularitatea în Ardeal, in schimb, prin noua lege a cultelor, a devenit un duşman făţiş al poporului unit de dincoace de Carpaţi, lovind în altarele sale, de cari nici vechea stăpânre n’a îndrăznit să se atingă in mod atât de demonstrativ. Noua lege a culielor îşi merită odiosul titlu de Hiidudorog al partidului liberal şi ea va rămâne strâns legată de numele d-lui Alexandru Laedatu, ministrul cultelor care, ca fiu al Ardealului, ştie ce a însemnat pentru neamul românesc Haidu dorogul lui Apponyi. AL. AVRAM O CETATE ISTORICA IN ARDEAL Din trecutul anului din judeţul Arad Comuna Ineu care în analele publice apare încă de la H99, se află situat pe malurile Grisului Alb, lângă linia ferată: Arad-Brad. Timpul întemeierii comunei au se poate stabili cu preciziune. Diferite numiri și monumente ne fac a crede, că această comună există de pe vremea romanilor. Faptul că la 1199 în localitate erau mănăstiri, dovedeşte că în părţile acestea cu mult mai înainte creştinismul se întărise adus de legionarii lui Traian al cărui drum, ce trece pe aici, este eternizat sub numele de „Drumul lui Traian" pe care locuitorii îl arată şi azi. Aproape ori de câte ori se fac săpături şi zidiri de case noi ies la iveală monumente, care dau dovadă despre o petrecere mai îndelungată în aceste ţinuturi a Romanilor şi mai târziu a Turcilor. O legendă aminteşte că în ţinuturile acestea au trăit vreo treizeci aurari. Cel mai renumit dintre ei se numia Boroş-Eugen şi de aci a luat numirea de Boroş-Ineu, care datează din secolul XVI. In cele mai vechi materiale ale bisericii latine aflăm : Jenovia, Jenova, Genova şi Genovia, un împărat al romanilor cu numele de Valentinian (probabil Valentinian al II) a avut un comandant cu numele Zeno care locuia în cetățuia din localitate. Dela acest Zeno și-a primit comuna numirea Zeno-Eno-Ieno). Se mai zice că numirea Ineu, derivă dela cuvântul inllinum bocus=Hneus. Locul unde este așezată comuna era mociuliș, oamenii semănau in, pentru aceea numiau locul Ineului „Câmpul inos". Foarte probabil este însă că numirea comunei derivă de la cuvântul : annulus, cerc, inel. Acuma Cetatea care exista și pe vremea Romanilor, era înconjurată de Crișul Alb de deoparte, iar pe de altă parte de semiluna dealului Mocrei, cari împreună formau un cerc de apărare al cetăţii. Din punct de vedere al istoriei Ineul este un centru însemnat, ca dovadă, avem faptul că biserica ortodoxă română a avut aici episcopie la Inopolei), iar biserica romaroi-catolica a avut aici, — până în secolul XIVIca o mănăstire a franciscanilor. Aici s’a născut și a fost protodon, apoi episcop, Sava IBrancovici, devenit (mai târziu mai tirpolit în Alba-lulie). Dacă trecem de la vremea dacilor și a romanilor la timpurile mai noi, notăm că pe timpul principilor ardeleni, ineul a fost sediul județelor îmbinate Arad-Zarand. Pentru ultima dată congregația județului Zarand s’a ținut aici la 1732, luna Aprilie. Pe timpul principilor Rakoczy, — care aveau aici averi întinse. — Ineul era chiar centrul umilitor trimiiări istorice. La 6 Noembrie 1636 principele George Rakoczy, a ţinut aici dieta catastrală a Transilvaniei în care s’a ratificat contractul de pace, încheiat îitre ei şi paşa turcesc din Buda. George Rakoczy II-lea a rezidit şi fortificat cetatea veche a Ineului, prin căpitanul cetăţii Gavril Haller. Acolo se află astăzi instalat Institutul Medico-Pedagogic cu 200 elevi interni. Regii Ungariei s’au luptat mult pentru redobândirea acestei cetăţi care, cucerită de către oştile turceşti ale Paşei Kemnan din Buda ajutat şi de ostaşi români ai lui Mihai Vodă, fu prefăcută în „sungeac" turcesc. La 1693 generalul împărătesc Hisiler a recucerit cetatea Ineului de la turci şi ca „cetate împărătească a fost dată spre paza miliţiei împărăteşti şi grănicerilor sârbeşti, până la 1746, când Maria Terezia a retras miliţia din cetatea „Borosene“ în cetatea Aradului. Prin lupte multe au mai rămas aici nemţi şi unguri, ba poate şi turci, dar au mai fost colonizaţi şi cechi (astăzi mai tot maghiarizaţi), iar apoi de la 1848 şi în deosebi de la 1876 încoace proprietari mari fraţii Atzel, baronul Solymossolt &tc NASTASESCU Şomajul în Banat In legătură cu articolul nostru „Şomajul in Banat. Filatura de mătease Vasile Toppa concediază 350 lucrători", apărut In „Adeverul", de la 7 Februarie primim următoarea telegramă: , Eri a venit din partea ministerului instrucţiunii adresa No. 23010 prin care se aprobă plata sumei de cincisprezece milioane lei In locul sumei de 350 000 adică trei sute cinci zeci mii lei cât mi s’a oferit pentru clădirea expropriată din Cluj, unde am voit să fac fabrica de mătase. Din acești bani, două milioane se vor plăti ministerului agriculturii pentru chirie şi pentru gogoşii de mătase necesari filaturii din Lugoj, punându-se astfel sfârşit unei tragi comedii, datorite unor grupuri şi elemente parazitare cu adânci rădăcini politice şi administrative din trecut. Sper că în curând se va face şi ancheta pentru coordonarea interesului statului, al filaturei, al lucrătoarelor, care stau fără hrană şi al publicului consumator de mătase, veşnic speculat şi păcălit, de asemenea asupra sericiculturii şi a celor făptuite de mine. VASILE POPPA Filatura de mătase Lugoj ad ssietru interesant D. dr. Müller, în numele locuitorului Iohan Laub din comuna Biled, care fusese amendat ilegal cu suma de 10 000 lei, a cerut judecătoriei din Timişoara să aplice sechestru asupra administraţiei financiare din acel oraş, care refuza să restitue banii ilegal încasaţi. Cazul e viu comentat. rsvA stíDt-sficacsTíc Ade vérül Ardealului „Institutul Recunoştinţei1 »-*itT T mirn Jubileul de 175 ani ai şcoalelor din Blaj Apropierea de Blaj ii este vestită la fereastra vozonului de apariţia unei monumentale clădiri —cum nu s'a mai construit la noi după război — şi care împreună cu cupolele Mitropoliei ii sugerează imediat ideea că ceva dinamic pulsează puternic in cuprinsul acestei aşezări. E „Institutul Recunoştinţei“, in apropierea căruia trenurile de pe artera principală a Ardealului poposesc un minut, in lumina cristalină a dimineţii şi in amurgul cenuşiu. Pentru străini mai ales, recenta clădire in stil naţional, constituie cea mai puternică dovadă a eforturilor româneşti în cei zece ani de la unire. Dar, desigur, mulţi înclină să creadă că acest institut, care şi-a scos denumirea din vocabularul filantropiei, este menit să adăpostească confortabil pe cei ce merită recunoştinţa naţiei. Nu. Cărturarii Blajului nici nu se pot gândi la aşa ceva. Scopul impozantei clădiri este cu totul altul. Societatea noastră era lipsită de un institut pentru educaţia fetelor, în care să domine spiritul românesc. N’aveam, ceea ce catolicii au realizat de mult, faimoasele institute de educaţie pe cari le găseşti pretutindeni, sub denumirea simbolică de ,,Notre Dame“. Cei cari doreau să-şi crească fiicele într’un mediu intelectual şi moral desăvârşit erau siliţi să se folosească de asemenea institute creiate de alţii şi în cari, dacă educaţia este ireproşabilă nu domneşteatmosfera şi spiritul românesc. Această problemă, la care nu s’au gândit patronii bugetelor grase, a preocupat Blajul şi a deslegat-o în chip strălucit. In „Institutul Recunoştinţei", fetele românce, dornice de cultură şi educaţie apuseană, vor găsi tot ce institutele similare din Paris şi Oxford poate oferi. In plus ele vor fi crescute în mijlocul vieţii româneşti. E opera cea mai recentă ce caracterizează încă odată Blajul şi pe cărturarii lui, căci, se ştie, „Institutul Recunoştinţei“ a fost ridicat fără nici un concurs din partea statului ci cu străduinţa exclusivă a Mitropoliei. De grandioasa aşezare culturală se leagă, în primul rând, numele mitropolitului Vasile, apoi al foştilor elevi ai Blajului cari au contribuit cu peste zece milioane lei. Clădirea, care se vede în clişeul nostru, nu-i decât o singuură aripă destinată internatului ; o a doua clădire tot atât de mare, e în curs de construcţie pentru liceu şi şcoala normală de fete. In ce priveşte apoi interiorul, technica a realizat tot ce poate fi mai modern. Profesori sosiţi din tari apusene au rămas surprinşi de progresele infăptuite la „Institutul Recunoştinţei" Băile şi amenajările din bucătării şi sufragerii, în special, au atins perfecţiune necunoscută la vreun institut asemănător. israsosapolizarea Rastramaneceite Institutul Recunoştinţei din Blaj «BEVÉRÜL a . .. .i®HBTO*fc vC Aniversarea din anul viitor Dar, fiindcă vorbim de activitatea culturală fecundă a Blajului, e bine să relatăm şi un alt amănunt in legătură cu această străduinţă spirituală. La anul, şcoalele Blajului vor serba jubileul de 1 75 ani de existenţă. Va fi aniversarea celor mai vechi şcoli româneşti, va fi uin eveniment care Închide un capitol de biruinţă istorică şi la care va participa Întreaga suflare românească. Iată câteva amănunte asupra acestor şcoli. Şcolile din Blaj, deschise în anul 1751 de către episcopul Petru Pavel Aron, aveau trei secţii: a) şcoala de obşte corespunzătoare şcolii primare de azi; b) şcoala latinească, un Început de liceu clasic, şi c) şcoala preoţească, un început de seminar. Liceul transformat din şcoala latinească s’a deschis cu două clase, apoi la 1757 a primit a treia. Iar la 1772 avea cinci clase. După 1830 a fost complectat cu Încă două clase şi a funcţionat astfel până la revoluţie, când şcolile au fost Închise de la 1848 până la 1850. La redeschidere, a primit denumirea de gimnaziu superior funcţionând complect cu opt clase. Şcoala de fete există din anul 1857 şi a progresat succesiv până în 1919, când cl. I—IV au fost transformate în clase secundare, la cari s’a mai adăugat şi a V-a, primind astfel numirea d© „Uccu de Sete". Şcoala normală pentru Învăţători şi-a început activitatea tot sub episcopul P. P. Aron, in 1754. La început se numea şcoala de obşte, iar mai târziu din ea s’a desvoltat şcoala primară iar azi şcoala de aplicaţie. Prin şcoalele din Blaj au trecut un număr considerabil de elevi, cum nu s’a mai înregistrat la nici o altă şcoală, şi a căror cifră se poate repartiza astfel : liceul de băeţi a fost frecventat de 46.000 elevi, şcoala de fete de 7500 eleve, şcoala normală de peste 4500, iar şcoala primară de peste 20.000 elevi. In ce priveşte bursele, Blajul a ajutorat până la 1920 peste 7800 levi cu suma de 1.800.000 lei aur. In afară de aceste ajutoare băneşti, s’a mai distribuit elevilor pâine gratttă. Astfel s’a dat grâu de către Mitropolie, numai in decurs de 148 ani peste 634.922 măji metrice. Pe an s'au alimentat cam 250 elevi, iar in 148 ani 37.000 elevi. V. MUNTEANU Afinităţi literare franco-române Conferinţa d-lui Gheorghe Tulbure la Oradia Sub titlul: „Afinităţi literare francezo-române“, d Gheorghe Tulbure, inspector şcolar şi fost primar al Oradiei, a ţinut o interesantă conferinţă la cercul ziariştilor în faţa unui numeros public. Conferenţiarul îşi desvoltă ideile în limba maghiară, din cauză că majoritatea vizitatorlor acestui cerc nu cunosc limba română într’atâta, ca să poată înţelege o conferinţă. Apoi conferinţa a fost făcută mai ales pentru concetăţenii minoritari, cari nu cunosc literatura română şi nu cred că ar exista vre-o afinitate între aceasta şi cea franceză, după cum nu cred că ar exista vre-o afinitate de rasă între aceste două naţiuni. Ungurii şi azi ne consideră slavi, judecându-ne după religia ortodoxă. In realitate, conferinţa d-lui Tulbure, a fost mai mult o propagandă românească între concetăţenii minoritari, cari sunt supăraţi pe români, fiindcă au devenit element dominant în Ardeal. In conferinţa sa, d. Tulbure arată că şi literatura română a avut geniile sale ca şi celelalte popoare: Alexandri, Eminescu, Coşbuc, etc. D-sa arată că literatura română e foarte veche şi totuşi nouă. Avem amintiri vechi despre formarea limbii române din limbile dacă şi română, amintiri cari datează din secolul III. Citează câteva documente vechi de literatură populară şi de pe la mănăstiri cari sunt păstrate ca manuscrise scrise cu litere cirilice. Literatura populară e plină de cântece, legende, balade, o adevărată operă de artă. Citează „Mioriţa“ şi „Mănăstirea Argeşului“, pe care le numeşte perle ale literaturii populare. Acestea au fost traduse în ungureşte de Iosif Vulcan, contimporan al lui Eminescu. Iosif vulcan, poet orădean, în anul 1971 a ţinut o conferinţă la Budapesta în faţa scriitorilor maghiari de pe atunci, vorbind despre „poetul anonim al Ungariei“, care e poporul român. Cu acest prilej, Vulcan a fost sărbătorit de literaţii unguri şi l-au ales membru al societăţii literare „Kisfaludi“. Dar literatura română e nouă — spune conferenţiarul — pentru că scriitori de valoare, în înţelesul de azi, nu am avut decât de un secol. Explicaţia e că în mediul socialcultural al unui popor, care timp de secole a trebuit să apere cu sabia în mână bucata sa de pământ contra invaziei turcilor, de la un DEJ. 28. Ca şi în celelalte oraşe ale Ardealului, a a avut loc şi în oraşul nostru o mare manifestaţie împotriva noului proect al cultelor. întrunirea a avut loc în sala „Cizmăriei“. , D. dr. Liviu Micsa, deputat, a prezidat întrunirea. D-sa a arătat importanţa adunării şi a analizat proectul d-lui Lapedatu. D. Protopop Iacob Morga spune că proectul nu respecta nici dreptul nici uzul consfinţit de veacuri. Au mai vorbit apoi d-nii Ion Varga Gheorghe Feier, d. deputat Manu, popor care a trăit aroape până în în numele Gherlei, etc. Zilele noastre sub stăpânire streină, nu se poate aştepta să alcătuiască opere de artă cu renume mondial, ca Eliada lui Omer, Divina comedie a lui Dante, ca Don Quichotte, Hamlet sau Faust. Dacă nu avem asemenea opere totuşi avem opere de valoare universală foarte multe în ultimele două decenii, literatura română a luat o desvoltare marcantă. Conferenţiarul descrie una câte una operile scriitorilor români din epoca renaşterii şi până ani, arătând pe cei mai însemnaţi: Bolintineanu, Alexandri, Eminescu, Coşbuc (pe acesta din urmă îl compară cu Petöfi) până la Vlahuţă şi Victor Eftimiu. După ce prezintă publicului auditor pe toţi scriitorii români şi operile lor mai de seamă, demonstrează care este Înrudirea ideologiei şi spiritului românesc cu cel francez, arătând că toţi oamenii de cultură din România veche şi-au făcut educaţia la Paris şi în literatura română se vede clar influenţa spiritului francez. Face câteva trăsături istorice, cu cari dovedeşte afinitatea naţiunii franceze cu cea română şi provenienţa lor din aceeaşi rasă latină. Deci e firesc ca existând afinităţi de rasă între cele două popoare, să existe cu atât mai mult afinităţi literare. Aplauzele frenetice ale publicului, care a ascultat pe conferenţiar cu o încordată atenţiune, au fost o dovadă că conferinţa a plăcut . A doua zi, d. Tulbure a ţinut o conferinţă în româneşte în sala primăriei vorbind despre Leo Tolstoi, viaţa şi opera lui. T. ALBANI Ardealist și nms! proect al cultelor Din Miercurea-Ciuc Deraiere. — Trenul personal No. 343 condus de şeful de tren Ştefan Tămaş şi mecanicul Ştefan Palkó sosind în staţia Sâncraiul Ciucului în ziua de 25 Februarie la orele 9,35 cu 7 minute mai înainte, decât data fixată în mersul trenurilor, a isbit maşina trenului de marfă No. 3432, care manevra pe linia primă a staţiei, cauzând deraierea a 3 vagoane din trenul de marfă. Accidente de persoane nu au fost, de asemenea nici pe linie nu au fost stricăciuni mai însemnate. Vinovat de acest accident, pare a fi în primul rând impiegatul de serviciu soldatul Const. Predescu, care a lăsat semnalul de distanţă pe liber cu toate că trenul încă manevra la staţie, dar şi mecanicul poartă vîna fiindcă a sosit cu trenul personal în staţie mai înainte de timpul fixat Tentativă de crimă. — In ziua de 25 Febr., d. Carol Brősz, voiajorul marei firme „Ageco“ din Braşov, intrând în prăvălia comerciantului Desideriu Magyari din Tomeşti spre a aranja unele chestiuni a avut un neînsemnat schimb de cuvinte cu acesta, după care comerciantul a pus mâna pe arma de vânat şi din imediată apropiere a tras asupra lui Brősz. Sângeroasa tragedie a fost împiedecată în ultima clipă de soţia lui Magyari, care în momentul descărcării armei i-a împins mâna soţului său înfuriat fără nici un motiv şi astfel glonţul ricrşat a intrat în plafonul prăvăliei. Voiajorul Brősz scăpat teafăr a fugit din prăvălie şi sosind în oraş imediat a reclamat cazul parchetului. De la poliţie. Pe ziua de 1 Martie s-au făcut mai multe schimbări în personalul poliţienesc din acest oraş. Subcomisarul Alexe Ghiarraş a fost avansat la gradul de comisar, subcomisarul Leon Lazăr a fost mutat la prefectura poliţiei Arad, iar subcomisarul Pavel Staroste mutat la poliţia de frontieră Episcopia Bihorului. Balul gannizoanei. In sera zilei de 25 Februarie a avut loc în saloanele restaurantului „Bucureşti“ balul ganzoamei Ciuc, de sub presidentia d-lui colonel Raduîianu comandantul cercului de recrutare și a garnizoanei Ciuc. Balul a avut o reușită atât morală cât și materială. Citiţi „Advărul Literar ? * .tagja:«* £•« Pentru ce se stinge în muncitorimea timişoreană De vorbă cu d-na Sofia Faur, consilieră a municipiului.Asociaţiunea marilor fabricanţi şi industriaşi sfidează şomajul cu cluburi de milioane TIMIŞOARA. — Capitala Banatului, mare prin întinderea sa, prin palatele şi bulevardele asemănătoare centrelor din occident, prin numărul instituţiunilor industriale comerciale, culturale, etc., pe lângă fizionomia edilitară şi structura etnică aproape aceiaşi în toate oraşele ardelene, mai are o notă specifcă şi anume aceia de cetăţie , muncitorimii. Peste 35.000 de lucrători, răspândiţi în diferitele fabrici şi ateliere, formează un sfert din populaţiunea oraşului. Având organizaţiuni pe bresle şi categorii, cămin propriu ridicat prin contribuţia tuturor, dar mai ales conducători de virină, muncitorii timişoreni se găsesc, evident, într’o vădită stare de superioritate faţă de tovarăşii lor din alte oraşe şi centre din ţară. Marea criză economică, însă, din ultimul timp, care a dus la reducerea ori chiar stagnarea producţiunii, închiderea stabilimentelor industriale şi deci la concedierea unui important număr de muncitori, a deschis şi în oraşul nostru problema „şomerilor", adică a lucrătorilor fără plasament, dând de gândit autorităţilor, secătuind fondurile de ajutorare ale sindicatelor muncitoreşti care şi-au împărţit toate economiile şi constituind un pericol pentru ordinea, siguranţa şi paza avutului public. Furturile tot mai dese, atacurile nocturne, sinuciderile etc., nu sunt altceva decât rezultatul firesc al „foamei" care mână pe bieţii muncitori la păcat. Cei cari mai au tăria să reziste, se sting în mizerie, mor fără ajutor în spitale, prin şanţuri ori la margatele oraşului în bărăcile-corturi, ruşinea unui centru atât de bogat ca Timişoara. Peste trei mii de şomeri se găsesc astăzi in Timişoara. Cele două cantine populare, una a primăriei şi alta a sindicatelor socialiste abia pot da de mâncare, la un foc, până la trei sute de flămânzi. Restul ? !... încercările autorităţilor, începând de la ministerul de interne şi până la cel al muncii, pentru rezolvarea chestiunei şi plasarea celor fără muncă ori ajutorarea lor sub o formă oarecare, au rămas înfructuoase. Tot ce se mai putea aştepta, era de la iniţiativa privată. Şi aci înţelegem iniţiativa susţinută, care singură este în stare să dea roade. Pentru că iată ce ni se comunică în această direcţiune de către d-na Sofia Faur, inimoasa consilieră a municipiului Timişoara, care, singură din întreg consiliul, s-a gândit să se ocupe de soarta muncitorilor în şomaj, căutând mijloacele pentru ajutorarea lor. Văzând că autorităţile sunt neputincioase iar numărul celor fără pâine se înmulţeşte pe zi ce trece, am renunţat la ideea ca primăria să se intereseze de această chestiune, cu atât mai mult cu cât sumele votate nu împlineau nici a douăzecea parte din nevoile semnalate şi, bazată pe sentimentele umanitare şi sufletele caritabile ale concetăţenilor mei, am început o întinsă propagandă pentru strângerea unui mare fond de rezistenţă, care, prin comisiunile muncitoreşti, să se importă echitabil, tuturor şomerilor. Ideia, in slujba căreia am inteles să mă pun pentru ca, printr’o foarte mică sforţare şi renunţare la o părticică din prisosurile noastre, să ajutăm pe nevoiaşi, s’a izbit de cea mai condamnabilă nepăsare pe deoparte şi de o acţiune cu caracter de vrăjmăşie pe de altă parte. „Nepăsare, din partea celor penai cari un mic obol nu repuzenta ecât preţul a ce! mult două cafele, vrăjmăşie, arătată de marii farbanti şi industriaşi cari, imediat ând au aflat cele ce hotărîsem s’au constituit intr’o asociatiune geneală de apărare a intereselor* aşa zise profesionale, refuzând net orice concurs, ori ce ajutor pentru nenorociţii lucrători Împovărat! de amilii, cari se sting în mizerie. „Mai mult, zilele acestea, ca o sfidare fără seamăn adusă muncii şi oropsiţilor robi, cari în miez de arnă pribegesc pe străzi, cerând de lucru, cerând pâne, — aceiaşi mari fabricanţi şi industriaşi deschid, în plin centrul oraşului, UN AURIT CLUB DE CÂRTI, PENTRU MOBILIERUL CĂRUIA S’A liouaTne leiMAI PUT,N ue 31 cu* „IN MIJLOCUL FOAMEI, CUIB DE SATISFACERE A PATIMIIMS ,MBUIBATI PARI „Scriui la ziar, domnule redactor, scriui că în oraşul Timişoara, imde nababii industriei aruncă într’o oră la masa verde sute de mii de lei, în acest oraş mii de şomeri umblă fără ajutor, iar strigătul unei consiliere comunale rămâne fără ecou. Scriu vă rog, scriu..." Declaratiunilor de mai sus ale d-nei Sofia Faur nu putem adăoga decât uitreg concursul nostru, fiindcă muncitorimea timișorană treiera este ajutată . Asupra acestei chestiuni vom reveni într’un număr viitor cu noui amănunte. BANCIULESCU Suspendarea unui agronom din Bihor ORADEA. 27. — Campania întreprinsă de ziarele „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ contra abuzurilor săvârşite cu împroprietăririle in Bihor, începe să-şi dea roadele. Ministerul agriculture! a însărcinat pe George Ghica, preşedintele Camerei de agricultură din Oradea să examineze abuzurile săvârşite cu reforma agrară şi să comunice ministerului constatările făcute. Acţiunea preşedintelui Camerei de agricultură s-a lovit însă de ostilitatea d-lui I. Atanasiu-Buzagiu, consilier agricol, care a ordonat agronomilor şi celorlalţi subalterni ai săi să nu dea nici o lămurire d-lui Ghica. Aşa fiind preşedintele Camerei de agricultură nu şi-a putut îndeplini misiunea şi a raportat cazul ministerului. In urma acestui raport, ministerul a trimis în Bihor pe d. direcor general Nasta ca să ancheteze cazurile mai grava D, director general Nasta sosind, in judeţ a constatat abuzuri grave săvârşite de agronomul regional Mihail Verzaru din Sălard. In baza raportului anchetatorului ministerul a suspendat pe agronomul Mihail Verzaru şi a ordonat prefecturei judeţului. Bihor să pornească cercetare disciplinară contra lui Verzaru. Dacă ancheta se va face fără nici o părtinire vor eşi la lumină multe nereguli săvârşite de acest agronom, căci plângerile populaţiei sunt nenumărate. Dar cercetările nu trebue să se oprească la acest caz răzleţ. Abuzurile şi actele ilegale s-au săvârşit pe o scară întinsă în acest judeţ şi nu ştim dacă este vre o regiune unde, să nu se fi făcut astfel de abuzuri Populaţia aşteaptă cu nerăbdare să i se facă dreptate. Citind gazetele din Banat Românii plătesc impozite mai mari ca minoritarii? „Cuvântul satelor“ din Lugoj într-’tun număr mai nou publică plângerea unui ţăran din Banat, care arată că românii din satele bănăţene ar fi impuşi mai greu ca minoritarii. Ca dovadă aduce un tablou din care reese că în comuna Şemlacul mare, locuită numai de români, venitul pământului arabil a fost socotit între 160 şi 200 Iei, la fâneţe între 200 şi 300 lei, la islaz între 150 şi 180 lei, la grădini între 290 şi 300 lei, la vii între 500 şi 600 lei,n schimb, în Şemlacul mic şi Maureni, comune locuite de germani, veniturile au fost socotite pentru categoriile amintite la 120 până la 190; 50 — 170; 50 — 160; 50 — 160; 250 — 290 şi 330 — 400 lei. Corespunzător acestor cifre şi darea plătită a fost pentru toate aceste categorii mai mare în Şemacul mare decât în Şemlacul mic şi în Maureni. Nu ştim, dacă datele de mai sus corespund realităţii. Dacă da, asta ar însemna, că evaluările se fac în Banat într’un chip nefavorabil pentru populaţia românească. In Ardeal şi Banat, peste tot, evaluările sunt mai mari ca în celelalte provincii ale ţării; acum dacă în unele locuri se trece şi peste măsura generală din provincie, să nu ne mirăm, că nemulţumirea populaţiei ajunge la exasperare. Un alt caz, de o anomalie extraordinară, este următorul (publicat tot în „Cuvântul Satelor", un organ redactat de săteni): Vreo 100 de credincioşi ortodocşii români —intre cari şi câţiva sârbi , dar, cari toţi aparţineau Diecezei Caransebeşului, din corn. Butin (jud. Timiş), s’ar fi adresat in scris episcopiei sârbeşti din Timişoara pentru a trece la acea eparhie. Pasul acesta, care atinge culmea, l-ar fi luat in urma unei nemulţumiri ca preotul local, contra căruia ar fi făcut arătare la veneratul Consistor diecezan, dar fără rezultat. Sperăm, că de la publicarea acestei ştiri, autorităţile eclesiastice au luat măsurile cuvenite pentru potolirea lucrului, ca asemenea lucruri, să nu se mai poată întâmpla. ______ Coresp. Ştiri din Arad Măsuri poliţieneşti. — Faţă de abuzul pe care cele două mari cafenele din centru „Dacia“ şi „Varoşi“ îl făcea oprind diferite mese ca ocupate, jicnind în felul acesta pe consumatorii români, d. prefect de poliţie Zamfir Filotti a luat severe măsuri pentru a se respecta dispoziţiile de prefectura de politie. Deasemenea şi în ce priveşte programul muzical, s-a luat măsuri ca să se respecte întocmai dispoziţiile poliţieneşti, dându-se o importanţă cuvenită cântecelor româneşti. — Árpád Szabados din str. Nuna Pompiliu 20, reclamă politiei că individul Gero Mano din str. Mise Nicoară 6, i-a sustras suma de 1500 lei. Cazul se cercetează.