Adevěrul, octombrie 1928 (Anul 41, nr. 13737-13762)
1928-10-14 / nr. 13748
I GLOSE POLITICE... O butadă constitul de miniștri "dr. aseară, Intre alte chestiuni importante, " rezelvit și acea a felului" cum vor " constituite birourile parlamentului. Problema prezintă o însemnătate pentru guvern, întrucât, precum se știe, se tinde să se evite realegerea d-lui Istrati Micescu, ca vicepreşedinte al Cameră. La un moment dat s'a ventilat ideia ca să fie aleşi ca vice-preşedinţi numai foştii miniştri liberali. Cu chipul acesta guvernul spera sa scape şi de d. Istrati Micescu şi de alţi parlamentari care au intervenit dinchip foarte activ, în discutia in jurul fraudelor petrolifere. Or, in ultimul moment a fost in,lăturată această formulă. De ce ! Motivul cetitorii îl găsesc in butada artistică redată mai jos. Intre un actual si fost ministru liberal a avut loc dăunăzi următorul dialog ' — ..Ascultă-mă ! Guvernul se gândeşte să aleagă ca vice-preşediniţi a ai Camerei pe voi ăştia, foşti miniştri. Ştefan ne creiază o situaţie imposibilă şi nici Istrati Micescu nu mai poate fi reales. Faceţi voi sacrificiul acesta. Primiţi. Sacrificiul e cu atât mai important pentru partid şi mai uşor pentru voi, cu cât se produce la un sfârşit de regim. E un sacrificiu, care este In deobşte ţinut in scamă !” — „Ceiace spui e foarte frumos. .'Am Insă şi eu o soluţie, care să fie, intr’adevăr spre binele partidului. Demisionaţi voi, ăştia din govern, şi alegeţi-vă voi vice, preşedinţi,in cadrate de ,foşti miniştri. Sacrificul acesta vă va putea fi cerut în orice caz cu mai multă dreptate, decat ni-l cereţi voi nouă !" Rezultatul convorbiră: S’a renunţat la o listă de vice-preşedinţi, compusă din foşti miniştri. Şomajul Lâna cam anunţat acum trei ani. Viitorul ne-a desminţit şi atacat. S-a dovedit şise dovedeşte şi de astă dată, că noi am avut dreptate. Există un şomaj teribil, care loveşte, deopotrivă, şi lumea muncitoare şi profesiile libere. Cităm două cazuri. Dăunăzî o instituţie bancară a anunţat că are nevoe de un controlor, care se pricepe in ale contabilităţii. Precum se vede, este vorba de un om cu oarecare pregătire de specialitate. Două zile după apariţia anunciului s’au primit 93 — citeşte nouăzeci şi trei — de oferte. O altă instituţie a vestit că are nevoie de un intendent. S’au produs 65 de oferte. O dovadă mai bună nici ca se poate. Șoportul se manifestă mai cu seană îh ordinea profesională Pentru un loc de avocat la articolfenaos său de medici, o societate de asigurare, so,sesc sute — da,’sute — de oferte. Se dovedește ăstfel o teribilă pletoră, pe lângă un mare şomaj. Pletora este, de altfel, explicabilă. Toată lumea se îndreaptă .-crre profesiile libere. Nimerit nu mai vrea să ştie,de- o meserie. Acum cinci ani, plăşile erau foarte slab ,ocupate. Astăzi ministerul sănătăţii e debordat de medici, bine înţeles cari cer sluji:- • * ’Aşa fiind. işi poate oricine închipui cât de nenorocită este situaţia: şomaj, pletoră, calitate interioară. Aici am ajuns, şi asta repede de tot, graţie experimentalismelor şi a operei constructive a unor competenţi în afară de discuție. Sever . ANUL 41. No. 13748 Duminică 10 Octombrie 1928 « Pagini Adeveriți FONDATORI: BELDIMAN 1888 1817 CONST. MILLE 1897 -1928 . 750 lei pe un an. ABONAMENTE : 380 lei pe 6 luni. 200 Iei pe 3 luni. in străinătate dublu Lei 3 BIROURILE: București Str. Sărindar No. 7 9M I Le! 3 TELEFOANE Centrala: 396/67. 324 73, 346/79, 353 54 Direcția: 357/72. Administrația: 307/69. Provincia: 310/66. Oficiosul liberal, vorbind de campania opo- rţiei național-țărăniste, spune indignat: „campanie fără precedent“. ...Ca și când guvernarea de azi ar fi având vreun precedent! Libertatea in alegeri Cum o priveşte un oficios al guvernului Ziarul liberal lIndépendance Roulaine e scris, desigur iu franţuzeşte, pentru informarea străinilor cari nu fie cunosc limba şi cari vor totuşi să se documenteze asupra stărilor dela noi. Altminteri osteneala de a tipări un ziar în franţuzeşte n’ar avea niciun rost, căci pentru nevoile lui interne partidul liberal s’ar putea mulţumi şi cu oficiosul scris in româneşte, cu Viitorul. Dar străinii cari se interesează de noi şi cari recurg, în acest scop, la oficiile ziarului francez al liberalilor noştri, trebue să se simtă uneori foarte nedumeriţi de cele ce găsesc în l’Indépendance Roumaine. De pildă, cei ce vor fi cetit aprecierile acestui ziar asupra alegerilor judeţene din Prahova. Iată, între altele, ce a scris Independenţa pentru lămurirea străinilor: „Aceste alegeri, de fapt, au fost de-o libertate absolută''. Iar ceva mai jos ideea e precizată astfel: „Toată libertatea le-a fost dată reprezentanţilor partidului naţionl-ţărănesc pentru a-şi face propaganda": ' Ce va fi zis sau ce va fi cugetat cititorul străin care va fi citit aceste lucruri în oficiosul partidului de la putere ? Guvernul român se laudă că aceste alegeri au fost libere. Va să zică se fac in România şi alegeri cari nu sunt libere ? Se mai laudă guvernul român că a dat reprezentanţilor opoziţiei toată libertatea de a-şî face propaganda. Va să zică putea să nu le dea această libertate ? Şi străinul va citi de două ori, de trei ori comunicatul din ziarul oficios, şi tot nu va izbuti să înţeleagă bine despre ce e vorba. Căci în străinătate, în tarile cu regim parlamentar, nici nu se poate concepe ca intr’o ţară care a adoptat şi ea regimul parlamentar, să nu existe libertatea alegerilor şi libertatea propagandei pentru partidele de opoziţie. Dar alegerile simt acte prin cari se exprimă suveranitatea naţională! Aşa fiind, cum i-ar trece prin minte unui apusean, fie acela chiar cititor al Independenţei, că intr’o ţară care nu e supusă absolutismului, aceste acte de suveranitate naţională pot fi lăsate la discreţia unui guvern oarecare ? Cine zice alegere, înţelege implicit alegere liberă ! Aşa înţeleg lucrurile şi cetitorii Independenţei, cei străini bine înţeles. Alegerea mei nit poate să nu fie liberă, fiindcă tocmai din libertatea alegerilor îşi trag guvernele toată autoritatea in tarile parlamentare. In Franţa, in Anglia, in Belgia, in Elveţia, in Germania, etc., nici nu se pomeneşte ca cineva să ridice proteste împotriva vreunui act de teroare sau de ingerinţă electorală, fiindcă acolo falsificarea voinţii corpului electoral nici nu e socotită posibilă. La noi însă, practica odioasă a presiunilor, a ingerinţelor de tot soiul, a teroarei, a furtului de urne, practica alegerilor-parodii şi a falsificării scrutinelor a ajuns să diformeze complect noţiunea de alegere şi înţelesul ei. Vorbim de libertatea alegerilor, ca şi cum alegerile, n’ar trebui să fie necesarmente libere ! Ba încă diforroarea a ajuns până acolo, încât oficiosul francez, uitând că e citit şi de străini, prezintă ca un merit pentru guvernul român faptul că... a lăsat liberă propaganda electorală a partidului naţional-ţărănesc ! Că lauda e mincinoasă, asta e altă socoteală.Iosif Nădejde UNGARIA 5! PACTUL KELLOGG Guvernul Statelor Unite şi opinia publică americană, au ţinut să dea o lecţiune serioasă guvernului maghiar. Se ştie că una din figurile reprezentative ale actualului regim, contele Albert Apponyi s’a ridicat in şedinţa Ligii Naţiunilor contra principiului de arbitraj internaţional, condiţionând acceptarea lui de către Ungaria, de modificarea tratatului de pace. Acelaş lucru l-a făcut după o tergiversare de multe săptămâni. guvernul din Budapesta a notificat Statelor Unite la 8 octombrie că aderă la pactul Kellogg, prin care războiul de agresiune este calificat drept crimă contra omenirii şi autorul lui scos în afară de lege — însă în aceeaşi condiţie. „Guvernul maghiar — spune textual nota de la 8 octombrie — aderă la propunerea guvernului Statelor Unite, însă, fireşte presupunând (unter der Voraussetzung, cum scrie oficiosul „Pester Lloyd”) că, guvernul Statelor Unite şi celelalte puteri semnatare vor căuta un modus ca să 80 asigure în viitor repararea nedreptăţilor pe cale paşnică”. Iar în comentarul explicativ, oficiosul guvernului maghiar scriearticolul de fond dela 9 Octombrie 1928). ..Singura ■ rezervă (Vorbehalt.) cuprinsă în această notă o va considera toată lumea, şi guvernul.. Statelor Unite, ca perfect justificată, decurgând imperios din situaţia specială a Ungariei”. Oficiosul mai vorbeşte apoi că „dacă aceste cereri pentru dreptate” nu vor fi satisfăcute, este inevitabil ca „mai curând sau mai târziu să se ajungă la ciocniri violente”. Şi după ce vorbeşte pe larg de necesitatea „imperioasă" a revizuirii tratatului de pace, ajunge la concluzia precisă: 1.Cu aceastăsperanţă şi cu aceastărezervă (Vorbehalt) aderă şi Ungaria la pactul Kellogg”. Manevra d-lui Bethlen, cu toată abilitatea sa tradiţională, n’a reuşit. Guvernul Statelor Unite a refuzat să accepte o adeziune condiţionată. Şi degeaba caută să o dreagă acum guvernul din Budapesta, acuzând pe americani că „au inţeles greşit nota”, încercând să creeze confuzie cu jocuri de cuvinte. Aderarea la pasul Kellogg presupune adoptarea unei anume mentalităţi de pace, pe care regimul actual din Ungaria n’o are şi nici nu o va avea. El se demască tot mai evident ca duşman al păcii in Europa. Şi ar face o mare greşală dacă nu am contribui ca această mentalitate adevărată a Ungariei să fie bine şi îndeobşte cunoscută... ** • *ÎL, P. Nasta ■ Reinstalarea consiliului comunal dizolvat, de la Brăila Când d. Leonte Moldovanu cere dizolvarea. Politica, administraţia şi consiliul superior înalta Curte de Casaţie a anulat decretul de dizolvare a fostului consiliu comunal de la Brăila şi a decis repunerea lui în funcţiune. Simpla enunţare a faptului arată şi impotanţa cazului. Nu e vorba de un consiliu comunal dintr’un sat oarecare. Este vorba, de unul din oraşele principale ale ţării. Şi dacă, într’un astfel de caz, guvernul este în stare să dea decrete casabile, îşi poate închipui oricine ce , in seamă , gospodăria comunală din orăşelele şisatele din restul tării. Desigur decizia Casaţiei ar fi făcut o puternică impresie oriunde. La noi ca ar putea fi considerată fără mare importantă, într’atât ne-am obicinuit cu abuzurile administrative. In cazul special insă, chestiunea prezintă o deosebită importanţă. Aceiaşi oameni, care conduc astăzi destinele ţării, au dat, acum doi ani şi mai bine, noua lege administrativă. Câte anteproecte şi câte lucrări de comisii speciale! Ce noian de teorii şi ce afişări de profesii de credinţă! Ce măsuri severe pentru eliminarea politicii din administraţie şi pentru a pune gospodăriile locale la adăpost de abuzul centrului! Or, la cea dintâi ocazie în care interesul politic sau interesul unui politician a venit in conflict cu o situaţie locală, interesul politic a prevalat nu numai la ministru, dar până şi'!ce consiliul superior administrativ, instanţă supremă de apărare administrativă, judeţeană şi comunală. * Dar' să' insistăm' puţin si în privinţa faptelor. La venirea lor la putere, liberalii găsesc la Brăila un consiliu comunal,' ales in timpul averesciunior, cu reprezentanţi din toate partidele. .Primar urma să fie ales d. dr. Dumitrescu-Brăila, liberal iin ultimul timp, fără să ne putem amiinti ce a fost e! în momentul când a avut loc zisa alegere. Poate ca era încă national-ţărănist. D. Leonte Moldovanu, şeful partidului liberal, nu putea admite funcţionarea acestui consiliu comunal, pe două consideraţii şi puternice. Prima — e în lupta, pe viaţă şi pe moarte, cu d. dr. Dumitrescu- Brăila. A doua — voiasă transforme uzina electrică şi de gaz intr’o societate cointeresată — încercare zădărnicită— apoi printr’o hotărîre a justiţiei — şi în vederea aceasta a avut nevoie de un consiliu compus din prietenii d-sale personali. A intervenit deci pentru dizolvare. Ministerul a cedat înzistenţelor politice şi a făcut, la rândul lui, presiuni asupra consiliului superior administrativ. Consiliul comunal a fost dizolvat. * Casația - Fa reintegrat însă, si pentru motive de fond şi pentru motive de formă. Legea cere ca să se fi dovedit însarcina administraţiei dizolvate acte „făcute cu rea credinţă". Or, in decizia sa, consiliul superior vorbeşte de acte „făcute cu rea voinţă“. Să fie oare o scăpare de condei ? Nu credem, fiindcă din complexul hotărîrii consiliului administrativ rezultă clar că lipseşte convingerea că cererea de dizolvare e motivată. Se pare că într’adins s’a urmărit a se da o decizie casabilă. Dacă prezumţia este justificată atunci, în mod fail, se pune chestia : ce fel de apărare, a intereselor obşteşti face acest consiliu, care lucrează, din cauza presiunilor exercitate, în potriva propriilor sale convingeri? Nu ne ajunge un guvern, care, din interes politicianist, îşi bate joc de propriile sale legi ? Se pot oare admite consilii superioare, atât de puţin independente, încât să nu reziste la injoncţiuni, şi în cazul cel mai bun să se vadă silite a recurge la redactări cari să lase deschisă posibilitatea unei casări ? # Dar să vedem puţin şi consecinţele pe care le poate avea decizia Casaţiei. Care este acuma situaţia de drept la Brăila ? Există un consiliu comunal, legal ales, care a fost însă ilegal dizolvat, nu consiliu care deci, de drept funcţionează şi astăzi, dar de fapt este înlăturat de la exerciţiul mandatului său, şi există un al doilea consiliu, lipsit de orice temeiu de drept, care însă de fapt administrează averea oraşului. Este evident că toate actele acestui din urmă consiliu sunt nule. Şi este vorba de acte de drept public — de pildă oficieri de căsătorii — şi de acte materiale — de pildă incheeri de de contracte. In ce situaţie a fost pusă autoritatea de stat, când se dovedeşte că din meschine interese politicianiste s’a produs o astfel de perturbatie în administraţia unui mare oraş ? :■..!: ! * Si cine e responsabil de această situaţie?.. Este evident că răspunderea politică o are ministrul de interne, care poate fi tras la răspundere, conform normelor constituţionale, pentru dizolvarea ilegală a consiliului de Brăila. Dar răspunderea materială pentru eventuale greşeli în administraţie? Consilierul comunal adevărat nu poate fi făcut responsabil băneştepentru eventuale greşelii de "administraţie, făcute fără rea credinţa. Dar consilierii comunali impostori, cari exercită un mandat ilegal obţinut. Se pot ei prevala de o astfel de scutire de răspundere ? Iată atâtea chestiuni importante cari rezultă din sistemul ca administraţia ţării să fie dată pe mâna clientelei politice. Rămâne acum de văzut dacă ministerul de interne se va mulţumi cu avertismentul obţinut, şi va reinstala imediat consiliul pe nedrept dizolvat. Cu moravurile de la noi, nu ne-am mira să aflăm că se caută acuma chichiţe advocăteşti, pentru a menţine şi mai departe in funcţiune consiliul ilegal hedatat la municipiul Brăila, REP. i BULETINUL CĂRŢILOR de CONST. ŞAINEANU ,Picolo“, povestiri din viaţa copiilor, de CONSTANŢA HODOŞI. O lume deosebit de interesantă de câtva timp încoace este desigur aceea a copiilor. Reviste speciale le sunt consacrate, povestiri şi scene din viaţa lor apar mereu, şi scriitori de seamă ,se întrec în a-i descrie în multiplele lor atitudini sufleteşti. Intr’adevăr, ce câmp vast de observaţie pentru un scriitor această lume în miniatură, imitatoare naivă şi stângace a gesturilor şi apucăturilor noastre, dar care îşi are felul ei de a gândi şi simţi, cu totul particular, $L atât, de -atrăgător. n D-na: Constanta fiodos, scriitoarea ’bine-. cunoscută, n’a avut-o nevoie să-i. observei prea mjjlt,.gu aceşti mici eroi ăi afecţiunilor noastre ; i-a fost ideajuns numai să-î e-1) Editura autoarei, sir. frumoasă, :IS. Jlţcăreşti. Preţul '4P Ici, voce dinnoianul deamintiriale copilăriei sale, şir să nu-i prezinte, aşa cum i-a văzut şi cunoscut cu ochii ei de copilă iubitoare şi bună, în micile întâmplări trăite dimpreună cu ei odinioară. De aci şi emoţiunea sinceră şi puternică ,ce se desprinde din mai toate povestirile ei,povestiri ,izvorâte din adâncul sufletului, — care le-a păstrat fidel amintirea duioasă, — iar nu simple creaţiuni artificiale de literatură. , Pătrunsă ■ de dragoste pentru cei mici, autoarea are marea bucurie, „după ani de munca, privaţiuni şi suferinţe“ de a îi putut tipări acum povestirile acestea, destinate. For în special, cu scopul de-a deştepta în ei sentimentul iubirii şi cel al bunătăţii, singurele cari mobilează viaţa şi o fortifică în drumul de plin de spini. A fi iubitoare şi lovită ,a-a învăţat de la părinţii ei, şi amintirii lor închină autoarea aceste povestiri frumoase. [ * Volumul conţine 19 bucăţi, ai căror, eroi 'aparţin, tuturor vârstelor copilăriei, dela micuţii de 3—4 ani şipână la copiii de 12 ani. Voiu analizat —■ câteva din ele, — dealtminteri! toate'interesante fără nici o excepţie, deşi îmi dau seama că o analiză a lor ar reda numai scheletul povestirii, dar nu şi farmecul detaliilor şi mai ales al dialogurilor, cari fac tot meritul cărţii. Trebue să le citeşti ca să le poţi gusta savoarea. Cei delicioşi sunt copiii între 2 şi 5 ani! Vârstă încântătoare când ne uimesc cu raţionamentele lor grave, cu curiozitatea lor nemărginită, cu convorbirile lor între ei sau cu păpuşa, aşa de omeneşti, sau când ne încântă cu dragostea lor aşa de curată şi de profundă! Citiţi, bunăoară, „Jurământul Mimichei“, o bucată adorabilă, în care doi copilaşi, o fetiţă şi un băieţel, fac cunoştinţă , împreună. Băiatul pare mamă, vaci tata sau a divorţat. O discuţie se încinge între ei în aeasta privinţă..Plină de cor-răimire, fetiţa îl mângâie promiţându-i: „Când oi fi eu mare, mă fac mama ta, şi băiatul îi răspunde grav de tot: „Bine, primesc,dar,să-mi juri întâi că nu divorţezi!“ Curiozitatea inerentă acestei vârste este de asemenea bine redată în trei-patru bucăţi, cu desvoltare diferită. Asistăm într’una la păţania dureroasă a unei fetiţe prea curioase, care voia să iasă pe poartă casă vadă jucând ursu, Ia cântecul ursarului: ■Joacă bine, măi Martine, Că-ţi dau pâine cu măsline. De te-ai face mai bard, Să-ţi ia taica cizmere Şi cămaşa di Braşu, Haida mă ! Iar într’alta, o copiliţă tot curioasă descoperă taina cu darurile lui Moş Crăciun şi această descoperire neaşteptată, în Ioc de a o decepţiona, îi aprinde şi mai mult dragostea pentru mamă. Şi tocmai prin această trăsătură pur omenească, bucata aceasta e superioară descrierii lui George, Sand, care se alege numai ctt decepţia intr’o împrejurare analoagă. , r-Sentimentul, dragostei la copilaşi pentru mama lor, reiese cu pi.'..* din bucata „Dor de mamă“. Erau cinci la părinţi. „Se mira lumea din mahala, cum de a putut aduce barza atâţia copii în căsuţa aceea mică...“, acum când toate lucrurile s’au scumpit de tot. Şi totuş, câtă dragoste nu pluteşte în atmosfera ei îngustă! Ce tablou fermecător! şi cine ar putea să-l zugrăvească, în plină lumină, sub privirile pline de înţeles şi zâmbitoare ale părinţilor lor? Dar iată că o veste tristă aruncă jalea în sânul acestei familii. Mama pleacă şi stă o lună departe decămin. Ce dezastru e în sufletul copilaşilor de pe urma acestei depărtări, şi câtă bucurie nu stârneşte în ei întoarcerea adoratei? Pe Dorica din „Fetiţa gospodină“, nu se poate să n’o cunoaşteţi. „Mititică, rumenă şi grăsuţă, bondocei drăguţ“. Deşi nare încă trei anişori, vrea să facă şi ea „treabă“ alături de mă,sa. Cu măturică, cu cârpa de praf şi cu bătat de bătut covoare, harnică nevoie mare, o vedeţi măturând, ştergând şi scurind într’una. Dar ce nu facea frica? ,VA fanza Rumos fafunic“. (Citiţi continuarea în pag. II»' . „Farmacopee" înseamnă o culegere de reţete, de formule medicinale, după care se tratează suferinzii de diferite boli. Lucrurile acestea nu mai formează astăzi — ca in alte vremuri — un secret medical, un mister, în care pătrundeau numai iniţiaţii. Astăzi mulţi profani ştiu să-ţi formuleze o reţetă medicală. Dar de o farmacopee... muzicală desigur că puţini au auzit. D-rul Robert Schauffler (un medic american) a publicat o farmacopee muzicală, adică reţete muzicale după care fiecare boală va trebui căutată. D-sa vindecă, adică, bolile cu... muzică. Eşti trist, deprimat, ai gânduri „negre“ pulsul abia perceptibil. Te simţi sleit de puteri, n’ai nici o vlagă. Ei bine, pentru acestea d-rul Schauffler iţi prescrie o reţetă muzicală, adică îţi indică ce bucată de muzică va trebui să ţi se cânte, ca să scapi de boală. Eşti enervat, excitat, ai congestii cerebrale, bătăi de inimă El îţi indică alte bucăţi de muzică. Dar nu numai boli sau stări maladine generale, ci şi boli locale, organice, el le vindecă prin... cântece. Ideia de a trata bolile cu muzică, nu e nouă. Regele Saul căzuse intr’o adâncă melancolie şi biblia ne povesteşte, că regele aflase de la curtenii săi că un tânăr harpist, David, locuia pe mulţi bolnavi cu cântecul său. II invită la palat şi tot biblia ne spune că după ,ce-i cântă David din harpă „Saul se făcu bine şi duhurile rele îl părăsiră”. La toate popoarele primitive muzica e pusă alăturea de medicină, când este vorba de a locui pe un bolnav. In 1892, d-lui Hunter, din „Helensburg Hospital“ (Anglia) instalează un piano intr’o sală de bolnavi şi după executarea câtorva bucăţi constată o micşurare a durerilor şi chiar o scădere de temperatură ! In timpul războiului muzica alina suferinţele în multe spitale; ea dădea speranţe nenorociţilor şi prin aceasta grăbia vindecările. Prin experienţe numeroase s’a constatat că muzica influebţează circulaţia, tensiunea, respiraţia, digestia. Şi nici nu e de mirare. S-a constatat că trupul nostru, în întregul lui, e intr’o stare continuă de vibrare. Bătaia inimii şi pulsaţiile arteriale comunicăm această vibrare întregului organism. Noi nu percepem această vibrare a întregului, dar există fine aparate de înregistrare, care o percep. Mişcările se fac după un anumit ritm, încât întreaga noastră existenţă fizică şi psihică este un ritm. Este probabil, că sănătatea noastră e în legătură cu acordul între ritmul fiinţei noastre şi ritmul ambiant. Desigur că melodiile şi armoniile muzicii prin ritmul lor influenţează vibrarea ritmică a tuturor aparatelor fiziologiei şi psihologiei noastre şi poate de aceea spuneau cei vechi că Apollo — zeul muzicii — este tatăl lui Esculap — zeul medicinii. Doctorul Yetrec CARNETUL NOSTRU Farmacopee muzicală NOTE Citim următoarea in „Ţara Noastră", revista d-lui Octavian Goga: „Adevărul rămâne acesta": orice activitate publică, începând cu cea mai neînsemnată slujbă din sat şi până la cea mai înaltă din fruntea statului, — dacă e corectă, cinstită, slujind legii şi dreptului, — pune o cărămidă sau o piatră de temelie la încrederea populaţiei în propriu! ei stat”. Iar în caz de incorectitudine şi denecinste, ,poporul Ta ''cărămidă.'şi da cită in. copiii vinovatului"... O publicaţie favorabilă actualului regim scrie: „Tara întreagă e înfiptă in vârful baionetei". Tara? Nu. Numai guvernul... * DOMNUL Oct. Goga protestează împotriva acelora „care litră "terenuri petroliere de la stall". Petroliștii trebuiau, probabil, să transforme terenul in bani lichizi... CHESTIA ZILEI MISTERUL Ce defect nebănuit vor fi avut urnele, ca să ne pomenim înfrânţi la Prahova ? CĂLĂTORIA IN LUNĂ de EM. C. GRIGORAŞ De data aceasta nu mai e vorba de* romanul lui Jules Verne. Romanul ■ a trecut în stadiul realizărilor.Pasul, bineînţeles, reprezintă şi ijin crasul progres al ştiiirtei. Jules Verne, cu datele din timpul lui, a pu- I tut înjgheba ceva în domeniul literar; azi însă problema este pusă pe terenul ştiinţific real. Şi nu e de mirare lucrul, chiar pentru marele public! ^Şi acesta ca’,şi oamenii de ştiinţâ, a văzut în ultimul pătrar de secol atâtea, încât surprinderea pentru lucruri noui nu mai poate fi de cât de scurtă durată. Să nu uităm că noi am asistat la crearea bicicletei, a motorului, a automobilului, a aeroplanului, a submarinului, a gramofonului şi în fine a radiofoniei, cu T. F. F. cu tot. Unde sunt timpurile, când calculele aviatice erau nişte sporturi utopice ? Ei bine azi, retrăim o acceas epoca antomergatoare astromofonului. Dar oare realizarea va uria tot atât de repede ? Aceeaşi generaţie va mai apuca şi călătoria în liniă, cel puţin?................. Pentru moment, problema, este pusă. Şi in ştiinţă există o exiemă. O problemă pusă e pe jumătate rezolvită. .. Din diferite colţuri ale hunei ea este atacată. Din Statele Unite până în Germania şi Franţa încercările abundă. Doctorul Bing şi profesorul Goddard ,în America, Oberth şi Hohman în Austria şi Germania, au atacat-o în plin. In Franţa, cunnoscutul Esnault-Pelterie, cel care a instalat motorul în faţa avioanelor, o atacă cu o siguranţă uimitoare. Parcă ne găsim în momentul, în care căpitanul Ferber, aşezase problema aviaţiei pe calea realizării. Totul rămânea atunci la discreţia inventiunei unui motor,de un cal-vapor pe jumătate kgr. greutate,—şi benzina a rezolvit dificultatea. (încercarea motorului cu praf de puşcă, ne-a creat, indirect, victime şi nouă, prin experienţele decedatului, O'Arel). Pare, că ne-am afla în seria fericită! Dela bicicletă, la automobil, dela automobil la, aeroplan, dela aeroplan, la astromotori! . La acest început de campanii Europa a dat calcule, America anunţă şi încercări experimentale. Dar şi racheta lui Goddard, destinată întâi explorării straturilor superioare ale atmosferei, precum şi obuzul german, trimis de o „dicke Bertha“ în lună, sunt încă în stare de executare. Ele reprezintă solutiunile cele mai probabile ale problemei. Motorul repulsiv, și cel pur explosiv, ar fi singurele aplicabile. # - ' Rămâne deci interesant de expus doar partea teoretică. Cum mai toti o calculează la fel, să arăt după Pelterie, in linii mari, cam ce se preconizează. Cea dintâi chestiune de pus le punct a fost traiectoria. Ea se compune din două părţi. Prima decolarea, adică,desprinderea de scoarţe pământească, iar a doua aterisarea în lună. La o anume distanţă de pământ gravitaţiunea reducându-se la zero, propulsiunea motorului nu va avea decât să împingă până acolo. Coborîrea în lună ,se va face cu motorul stins. Motoarele propuse sunt în genere rachetele, iar materia înlocuind explosibilul din ele, ar fi amestecul H-O, sau chiar combinarea I1-0. Aceasta înseamnă ca praful lui Goddard, să fie înlocuit cu expresia hidrogen-oxigen, care dă apa, ori cu refacerea moleculei hidrogeni(Cititi continuarea în pag. 6-a). ana N A Z B A T I I MĂCAR IN STRĂINĂTATE... In ajunul retragerii, liberalii fac alenjamente de ultima oră. Astfel, ei vor să-și aranjeze — printre altele — şi presa... Cum „L’Indépendance Roumaine“ costă prea mult (fuse vorba, acum câtva timp, chiar de suprimată), liberalii s’au hotărit s’o treacă în bugetul Ministerului de externe. Cu chipul acesta, d. Vintilă Brătianu se eliberează şi de un bucluc financiar, şi — pe deasupra — va putea prin „Independenţa“, fiind în opoziţie, să reprezinte România măcar în străinătate. Ceea ce înseamnă că nu vom scăpa de d. Vintilă Brătianu — nie după demisie... Pesemne aşa ne-a-fost scris! KIX