Adevěrul, octombrie 1929 (Anul 42, nr. 14042-14068)
1929-10-01 / nr. 14042
AHOL 42—Ho. 14042 ,*, Mărfi 1 Octombrie 1929 4 p&nlail Adevărul numiTndi. BELDIMAH 1988-189? FONDATORII CONST. HILLE 1897-199 ABONAMENTE î 750 lei pe un an 380 lei pe 8 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu UNDE DAI Ş! UNDE CRAPA * Lovitura cu efect contrar a d-lui Vaida Chestiunea asasinatului de la Lupeni a luat proporţii fantastice. Atitudinea echivocă a guvernului, care n’a avut curajul s’o rezolve prompt cu sancţiunile cuvenite, dar a stârnit indignarea legitimă cauzată de teama unei scandaloase muşamalizări, şi-a produs efectul. Nu numai că toată presa discută acum chestiunea, ca şi cum ar fi vorba de un lucru petrecut ori alaltăeri, dar, dintr’o infinită varietate de puncte de vedere, toată lumea se pronunţă hotărît contra guvernului şi, în special, a d-lui dr. Vaida. Nici o mirare. D. ministru de interne, care susţine făţiş pe autorul instigărilor dda Lupeni — prefectul suspendat Rosvany — voia o muşamalizare şi a organizat o lovitură , o anchetă particulară, lăturalnică, impresionantă. Desigur că d. Vaida a scontat efectul acestei lovituri. Un amic al muncitorilor n’ar putea să vadă, în afacerea de la Lupeni, decât grozăvia lăcomiei capitaliste şi, poate, şi neglijenţa vinovată a celor însărcinaţi cu supraveghierea şi restabilirea raporturilor dintre salariaţi şi întreprinzători. Ce mai efect în opinia publică — şi-a zis d-sa — când ancheta particulară, deci obiectivă, a unui amic al clasei muncitoare, deci adversar al guvernului, va stabili legătura faptelor către societăţile liberale şi va bombarda în colegul de la Ministerul Muncii. D. Vaida şi „drăguţul“ lui de protejat de la Deva ies basma curată. Dar socoteala din târg nu se potriveşte cu cea de-acasă. Sau, ca să vorbim în termeni technici pe cari d. Vaida trebue să-l cunoască, lovitura a fost cu „efect contrar“. Nu cunoaştem toate concluziile „anchetei particular© şi obiective“, patronată şi încurajată de d. dr. Vaida, pentru că ea este încă în curs, dar ştim una din ele, care-l va fi lovit rău in pălărie pe d. ministru de interne : autorul moral al asasinatului este prefectul Rosvany. D. Vaida a avut ocazia să-şi amintească de câteva zicale româneşti, între cari: „unde dai şî unde crapă“ sau „cine sapă groapa altuia, singur cade într’insa“ sunt din cele mai savuroase. Şi atât n’a fost destui. Ancheta „obiectivă“ organizată de d. Vaida nu se va opri la graniţele ţării, ci se va primbla şi prin presa străină, pentru ca şi străinătatea să afle isprăvile prefectului protejat al ministrului nostru de interne. Era şi necesar pentru d. Vaida, despre care, mai era, unele ziare franceze spuneau că face operă mare şi frumoasă în fruntea trebilor publice. Şi când ne gândim că totul ar fi reintrat în tăcere, dacă guvernul ar fi avut din capul locului un dram de bun simţ Şi ar fi sancţionat prompt şi drastic pe vinovaţi — aşa cum se cuvenea într’o atât de gravă împrejurare — dacă n’ar fi căutat să facă, din tragica întâmplare, operă politicianistă. Va învăţa el ceva din toată desfăşurarea aceasta tragi-comică, din care d. Vaida iese un păcălit ridicul? Vom vedea. Aşteptăm sancţiunile. Ad. aTbTtT7 GHILIMETE „Viitorul“ uzează, şi abuzează de ghilimete. Democraţie, agrar, etc. nu apar în coloanele oficiosului liberal decât strivite de ghilimete ironice. Democraţie fără ghilimete nu face decât d. Vintilă, iar agrarianism d. Dinu. Kix . GLOSE POLITICE.” Atitudine Presa liberală a trecut sub tăcere—cum era şi de prevăzut — declaraţiile importante pe cari le-a făcut d. Rist, cu privire la situaţia financiară şi economică. Era de prevăzut, fiindcă politiceşte, aceste declaraţiuni înseamnă un succes pentru guvern şi, deci, e firesc ca opoziţia să fie nemulţumită. Dar in anumite împrejurări, un partid trebue să se lase condus şi de alte consideraţiuni decât de acele privitoare la adversitatea politică. Şi desigur suntem în cadrul acestor împrejurări. După ani şi ani de constatări triste şi îngrijitoare, iată că răsună şi aprecieri optimiste şi dătătoare de cele mai bune speranţe. Din punct de vedere al ordinei superioare naţionale, desigur era şi este firesc ca orice român să se bucure că se poate, în fine, vorbi astfel despre România economică şi financiară. Partidul liberal crede altfel. El nesocoteşte ceea ce un elementar simţ patriotic ar fi cerut să fie mereu sublimat. Nesocoteşte, el partidul liberal care dă tuturor şi oricând lecţii de patriotism ! Dar mai e un lucru. Aprecierile le face un expert străin, un om cu autoritate şi cel cu care d. Vintilă Brătianu a legat, pe vremuri, anume raporturi, in ordinea economică şi financiară. D. Rist a fost doar propus, pentru rolul ce-l exercită, în timpul d-lui Brătianu şi acceptat cu entusiasm de şeful liberalilor. Atunci cum se poate admite mutismul presei liberale, când e vorba de lucruri favorabile pentru ţară, chiar dacă au cusurul că servesc şi guvernului Maniu ? Conferinţă La ministerul de finanţe a lucrat Sâmbătă şi lucrează şi astăzi o mare comisiune, chemată să găsească mijloacele pentru a lupta împotriva scăderii preţurilor cerealelor. Intr’adevăr, acesta e sensul lucrărilor. Titulatura nu contează. Se vorbește de ajutorarea agricultorilor, dar, în fond, problema principală este chestia prețurilor. Or, fără supărare pentru nimeni, dar încercarea cerne se face ni se pare pură naivitate. Fenomenele economice nu pot fi nici zăgăzuite, nici stimulate prin şubrede combinaţii de ocazie. Are dreptate d. Mihalache când se sileşte să ajute agricultura. Numai fantaşti sau interesaţi şi-au putut închipui că este posibilă trecerea la forma anui stat industrial şi să nesocotim calitatea noastră principală de stat agricol. De aci însă până a încerca prin comisii şi subcomisii să influenţezi mersul unor lucruri, în funcţie de atâtea şi atâtea complexităţi externe şi conjuncturi materiale, este o distanţă enormă şi, cum am spus, încercarea ni se pare o mare naivitate. Sever O nouă teorie Până astăzi — se ştie — că avem două teorii asupra creaţiunii specii,lor: Teoria biblică, după care Dumnezeu a creat speciile de animale pe rând, în diferite timpuri, până a creat şi pe Adam cu „semicamarada" sa Ev,a. A doua teorie este acea a lui Garvin Lamark-Haekel, care arată că speciile animale şi vegetale sunt rezultatul transformărilor succesive de alungul milioanelor de ani pe care le-a suferit celula de protoplasmat, unică şi microscopică, din fundul oceanelor până a ajuns la forma cea mai perfectă a acestei evoluţii, ce ne-a dat inteligenţa şi conştiinţa umană. Cu toate frumoasele şi seducătoarele dovezi pe care le aduceau în sprijinul transformismului în Lamark şi Haeckel, totuşi oamenii de ştiinţă nu erau satisfăcuţi complect de acele dovezi, care nu explicau îndeajuns mecanismul transformărilor unei specii de animal sau de plantă în altă specie. Iată însă că ştiinţa experimentală a reuşit azi să pătrundă, în parte, misterul mecanismului intim şi caufeal al teangroonării speciilor. de CARNETUL NOSTRU a Creaţiunii dovedeşte clar, şi pe cale experimentală, că speciile de animale şi de plante capătă caractere noui, ce se transmit ereditar, sub influenţa diferitelor radiaţiuni emise de planeta noastră. S’a dovedit că pământul emite în anumite regiuni raze de natura celor ale radiului şi a ultravioletelor, raze de ondulaţii scurte, care au influenţă asupra celulelor sexuale, determinând formarea de specii şi varietăţi noui. S-au făcut astfel de experienţe asupra plantelor şi asupra muştei Drosophila care sub influenţa razelor „Röntgen“ au dat naştere la varietăţi cu caractere noui transmise apoi ereditar. Toate faptele acestea ni le aduc la cunoştinţă revistele :„Sdentia“, „Science“ şi volumul,Idutazione electrica delle specie". E multă probabilitate, deci, ei şi maimuţa a devenit om, tot graţie radiaţiunilor. Şi cine ştie In ce parte a globului nostru se zămisleşte acum — sub înrâurirea unor emanaţii radiante ale solului — supraomul pe care-l visa Nietsche? Doctorjf! Ygrec D. Vintilă Brătianu va întreprinde o campanie de „luminare“ a masselor. ... Va izbuti oare, fără concursul din trecut al d-lui general Davidoglu? GUVERNUL MANIU Şl „COMPLOTURILE DE SUS“ ------------------------ • —ii —------------ Svonuri fără temeiu * Concomitent cu atacurile violente pornite din rândurile opoziţiei, cari trebuiau să însemne şi să simuleze un început de campanie de răsturnare, s’a produs, insistent, nu se ştie de unde, dar acceptat ca sigur de o parte a presei, zvonul că împotriva guvernului Maniu s’au pus la cale comploturi de sus. Din primul moment, aceste zvonuri, de cari s’au lăsat impresionate și o parte din cercurile guvernamentale, ni s’au părut lipsite de orice bază serioasă. Am înţeles perfect cât de mult corespundeau ele unei alarmări de moment. Neam dat însă seama că nu poate fi nimic serios şi că deci, nici din acest punct de vedere, situaţia guvernului nu este primejduită. * Să spunem lucrurile pe nume. Se vorbea de un complot Ştirbey-Stere cu complicităţi de sus. Or, nimic mai puţin corespunzător faptelor. Domnii din partea unora, da, asta se poate , îngrijorare nejustificată din partea altora prea lesne încrezători în şoapte şi intrigi şi asta se poate. Fapt însă nu şi iată de ce. D. Barbu Ştirbey nu reprezintă nimic ca forţă politică propriu zisă. Un guvern Ştirbey n’ar putea fi conceput, de cât atunci când s’ar impune necesitatea reală a unui guvern de tranziţie şi când disoluţiunile din partide pot crea forţe disponibile pentru a sprijini, câtva timp, un astfel de guvern. Este oare cazul ? Fireşte că nu. O manevră liberală, care să conducă la un guvern Ştirbey, în vederea unei grăbiri a venirii liberalilor la putere, nu poate fi măcar întrevăzută. D. Vintilă Brătianu nu este omul unor astfel de combinaţii. D-sa lucrează pururea pe cont propriu şi nu înţelege decât totul pentru partid. Unde mai punem că d. Vintilă Brătianu nu uită şi, probabil, nici nu iartă atitudinea d-lui Ştirbey de acum zece luni. Aşadar, şi politiceşte şi psihologiceşte, o astfel de manevră, cu consimţimântul d-lui Brătianu, este exclusă. Atunci manevra unei ramuri liberale? Dar unde este ea şi de cine e reprezentată? Paradoxul partidului liberal constă tocmai din faptul că el are astăzi o conducere, care indispune pe toată lumea, dar are şi Conducători da aşa calibru, încât nici unul şi nici chiar mai mulţi din ei nu s’ar încumeta să întreprindă o acţiune aparte, personală şi neadmisă de şef. Poate o acţiune cu caracter de dizidenţă în rândurile naţional-ţărăniştilor, cu posibilităţi de anume combinaţiuni cu unele forţe liberale? Aceasta ar urma să fie forţa politică pe care să se sprijine un guvern Ştirbey? Dar unde-s dizidenţii şi nemulţumiţii naţional-ţărănişti? Nu există. Şi fiindcă sau pronunţat nume, e bine de amintit că cel citat n’a făcut niciodată acţiune tenebroasă de oanse şi, dacă a avut ceva de spus, a făcut-o pururea cu curaj şi în mod real. Şi apoi, odată acest nume citat, se poate oare vorbi de acorduri pe sub mână şi eventuale colaborări? S’a pierdut noţiunea exactă a lucrurilor şi cei cari au purces svonul sau au crezut în el, nu citesc niciodată „Viitorul ? Analiza obiectivă a lucrurilor şi împrejurărilor spune lămurit cât de străină de adevăr a fost şi este combinaţia, izvorâtă dintr’o minte fantastă şi luată drept bună de unii prea naivi. Dar mai e şi un alt fapt: este neîndoios că d. Ştirbey crede în chip absolut în nevoia ca guvernul Maniu să fie lăsat să guverneze în pace. Despre acest fapt ar putea spune multe lucruri interesante emisarii liberali şi poate şi d. Vintilă Brătianu. Pe de altă parte, regenta este mai străină decât oricând de gândul unor schimbări de guvern şi mai cu seamă de improvizaţii de ocazie. Atunci? Un zvon şi nimic mai mult. Din acest punct de vedere guvernarea Maniu este asigurată : nici un complot de sus. Faptele vor dovedi că am știut ce spunem. Scrutator Soarta românilor din Iugoslavia Bunele noastre raporturi cu Iugoslavia au fost tulburate de ştirile foarte grave ce au parvenit oficialităţii din Bucureşti asupra tratamentului duşmănos care se aplică faţă de romanul din Banatul sârbesc. După cum se afirmă, ministerul nostru de externe a şi făcut un demers diplomatic pe lângă guvernul din Belgrad împotriva ultimei măsuri anti-româneşti, acela de a suprima jumătate din posturile învăţătorilor români, cari mai funcţionau în şcolile româneşti din Banatul Sârbiei. Soarta nenorocită a românilor de sub stăpânire iugoslavă e de mult şi bine cunoscută la noi. Nu s’a scris mult despre fraţii noştri obidiţi, pentru că lumea românească spera mereu să se pue capăt acestui regim nedrept, cel puţin în interesul alianţei care leagă Iugoslavia cu România. Presa de la noi n’a vrut să tulbure raporturile acestei necesare alianţe prin înregistrarea plângerilor venite de la românii din Iugoslavia. Speranţele noastre au fost însă înşelate. D. Marincovici, actualul ministru de externe — desigur că d. I. Mitilineu îşi mai aduce foarte bine aminte, — şi-a luat în conferinţa de la Jahimov a Micii înţelegeri, angajamentul formal şi categoric să soluţioneze în cel mult trei luni, şi în mod echitabil, problema şcolilor şi bisericilor româneşti din Banatul sârbesc. D. Marincovici a şi rugat, prin intermediul d-lui Mitilineu, care reprezenta România la Jahimov în calitate de ministru de externe, ca să nu se amintească de chestiunea şcolilor româneşti în presa bucureşteană, pentru ca d-sa să nu întâmpine dificultăţi din partea partidelor de opoziţie. Ziariştii români au acceptat această sugestie, însă d. Marincovici nu s’a ţinut de cuvânt, dovadă că guvernul nostru a fost nevoit în sfârşit, să facă o intervenţie la Belgrad. Poate că în urma acestei intervenţiuni se va putea obţine totuşi o modificare în concepţiile oamenilor conducători dela Belgrad şi se va pune capăt acestei situaţiuni cu totul nefireşti, care ne aminteşte zicala populară: Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duşmani mă feresc eu ! Comisiuni speciale româno-sârbeşti au discutat câteva săptămâni la Belgrad problema şcolilor şi bisericilor româneşti din ţara aliată, fără să fi putut obţine nici un rezultat. Tratativele s’au întrerupt şi lucrurile au rămas baltă fără ca soarta românilor din Jugoslavia să se fi îndulcit cât de puţin. Dacă n’ar fi vorba de nedreptăţile unui guvern aliat, probabil că doleanţele românilor din Jugoslavia, din toată Jugoslavia, şi-ar fi găsit ecoul cuvenit în străinătate şi regimul ar fi fost modificat sub presiunea unor mustrări internaţionale. Inchipuiţivă că la 150 de mii de suflete româneşti, guvernul din Belgrad n’a îngăduit deschiderea unui singur liceu românesc. Aproape 300 de elevi, trec graniţa în România ca să urmeze cursurile de liceu. In sate bogate şi mari, ca Săn Mihai şi Satul Noului 14 şi 16 posturi pesta spre a caracteriza întreaga de învăţători, copil”* nu au voe să situaţie. * înveţe româneşte decât în prima clasă primară. Şi asta fără abecedar. Vechiul abecedar aprobat de ministerul instrucţiunei publice din Belgrad s'a epuizat iar altul nou a fost respins cu o motivare ridicolă. Societăţile culturale româneşti au fost suprimate. Iar soarta bisericilor româneşti nu este nici ea mai bună. Astfel se prezintă situaţia în Banatul sârbesc. Şi mai neagră însă este soarta românilor de pe Valea Timocului, cari au început să emigreze în massă. De curând o delegaţiune a acestor români s’a prezentat preşedintelui de consiliu, cerând îngăduinţa de a se stabili în Dobrogea, abandonându-şi căminanci treoală, nici biserică românească. Liceul românesc din Bitalia, care a funcţionat nestingherit sub urgia turcească, a fost închis de autorităţile sârbeşti. Cităm cazul arile strămoşeşti, unde mi mai există Trebue sa Înţeleagă guvernanţii din Belgrad că amărăciunea, care se adună picătură cu picătură in inimile noastre, din cauza prigonirei fraţilor noştri de sub domnia iugoslavă, nu este un bun mijloc pentru întărirea prieteniei dintre Bucureşti şi Belgrad. Mai ales că nu e vorba de o alianţă artificială, încheiată între două guverne, ci situaţiunea specială din această parte a Europei, pretinde ca amiciţia dintre cele două ţări să se întemeieze pe încercate sentimente populare. Iar schingiuitorii fraţilor de un sânge cu noi nu pot să fie obiectul dragostei noastre. Aşteptăm cu nerăbdare răspunsul guvernului din Belgrad, sperând că va fi într’adevăr un răspuns al prieteniei și va constitui începutul unor vremuri mai fericite pentru românii de sub domnia iugoslavă. Liviu P. Nasla Intre buget şi export Dificultăţile mari pe care le întâmpină exportul agricol şi scăderea însemnată a preţului cerealelor a determinat pe ministrul agriculturii să se gândească şi la alte mijloace decât cele încercate până acum pentru remedierea răului. Până maieri, după cum se ştie, guvernul, şi multă altă lume alături de el, au nutrit multe speranţe ia acţiunea pentru finanţarea vânzării cerealelor. In acest scop, guvernul nu a dispreţuit nici o cale : a bătut de repetate ori la uşa Băncii Naţionale, a trimes numeroşi emisari pe lângă finanţa străină, a cerut concursul băncilor din ţară şi a întreprins organizarea vânzării în comun a cerealelor prin mijlocirea cooperativelor. Sforţările n'au dus insă la rezultate apreciabile. Sprijinul financiar întârzie mereu şi nu sunt de loc speranţe că va veni la timp; cooperativele nu au nici mijloacele şi nici pregătirea pentru ca să facă să înceteze vânzarea anarhică şi la preţuri de nimic a cerealelor recoltate de agricultori. In faţa acestor rezultate, cari puteau, de altfel, să fie prevăzute, d. Mihalache, ministrul agriculturii,care nu-şi desminte nici un moment grija mare pentru soartaagricultorilor — şi-a îndreptat atenţia in altă direcţie. D-sa încearcă şi cu drept cuvânt, să îmbunătăţească piaţa cerealelor, nu reţinând vânzările până la ivirea unor împrejurări mai prielnice, ci înlesnind exportul. Şi, bizuindu-se pe constatarea, care nu e nouă la noi, că taxele de export, şi celelalte taxe cari grevează exportul sunt cauza principală a stagnării exportului şi a scăderii preţurilor, d-sa încearcă să obţină scădereaacestor sarcini. Se Întâmplă însă şi de astă dată, ceea ce se Întâmplă la noi de ani de zile, grija echilibrului bugetar este invocată de ministrul de finanţe pentru a refuza reducerile socotite necesare. Zadarnic a dovedit experienţa, până acum că Statul pierde mai mult din stingherirea exportului decât câştigă din menţinerea taxelor de export. Spbritul de fiscalitate îndeamnă pe toţi miniştrii de finanţe să nu renunţe la o sursă de venit înscrisă in buget nici chiar când ar trebui să fie evident că e vorba de o sursă de pierderi pentru economia naţională şi deci şi pentru buget. îndrăznim totuşi să sperăm că în cele din urmă şi totuşi nu prea târziu se va înţelege că in direcţia degrevării şi înlesnirii exportului trebue găsită calea valorificării recoltei. J. B. F. NOTE AVERESCANII au scos o foaie în care îşi propun să îndrepte poporul. Cum îl îndreaptă, se vede din cuviinţa şi felul cum îşi îngrijesc vorbele. De pildă, foaia averescană anunţă că d. Maniu şi naţional-ţărăniştii vor cădea în curând de la putere şi „vor intra iarăşi în cocinile din cari au ieşit“. Bravo, domnule general! Să-ţi trăiască foaia şi să facă şi mai departe educaţia poporului! Atâta numai că ar trebui să-şi schimbe numele din îndreptarea Poporului, în... Umblătoarea Poporului! DIN FAPTUL că s’a mai produs un jaf undeva, in ţară, Viitorul“ deduce că sub regimul actual ...a venit vremea tâlharilor la drumul mare. Se poate. Se vede că sub regimurile trecute, era vremea... altor tâlhari! D. ARGETOIANU a declarat că participarea sa la Banca Internaţională este o chestiune privată care nu priveşte pe şeful partidului liberal. Politica e una, afacerile altă: Les affaires sont les affaires. " CHESTIA ZILEI CÂND VULPEA N’AJUNGE... D. Vintilă Brătianu e decis să suspende... hotărârea i de a purcede lupta de răsturnare. ZIARELE — Am face să mă căsnesc, că sunt acri... Mareşalul Pilsudski nu va mai veni în România Situaţia politică necesită prezenţa sa la Varşovia VARŞOVIA1 25. — A rămas Situaţia politică la Varşovia i(a definitiv hotărtt că mareşalul de altfel o înfăţişare asupra cd* Pilsudski nu va mai veni tn România, aşa cum proectase. Deşi iului ’ oui'e uşor bolnav in prezent, nu acesta e motivul renunţării, ci acela că situaţia politică in ceia ce priveşte raporturile dintre guvern şi opoziţia parlamentară, este de aşa natură încât prezenţa mareşalului la Varşovia e socotită necesară mai mult ca oricând. MARCALUL PILSUDSKY Jocul actual al politicei polone se desfăşoară, de la o zi la alta, astfel încât conducătorul de fapt al destinelor Poloniei nu-şi poate îngădui nici o odihnă; cu atât mai puţin o îndepărtare din Capitală. reia ne vom opri în curândt chipul cel mai amplu. Uit Interviewul d-lui Mironescu in „Oeuvre“ PARIS, 29 (Rador). — D. Mironescu, ministrul de externe a! României, în cursul interviewului C4 a dat trimisului ziarului „Oeuvre , a făcut importante declaraţiuni asupra politicei externe a Româiniei. D-sa a declarat că, dat fiind idealul urmărit, d-sa priveşte viitorul Europei şi României, cu încredere. România, a declarat d. ministru Mironescu, este gata să încheie tratate de arbitraj şi canciliaţie cu orice stat, pe baza tratatelor propuse de Societatea Naţiunilor. DMironescu crede că amiciţia bulgaro-română este hotărâtă să servească ideia păcii şi să înlăture toate dificultăţile cu foştii adversari. După aceste cuvinte sincere şi energice, d. ministru Mironescu a redactat un mesagiu în franţuzeşte prin care spune textual: „România, unită strâns de Franţa, urmăreşte ca şi ea, politica păcii şi înţelegerii, conform aspiraţiunilor popoarelor harnice şi intereselor supreme ale lumei civilizate". DICTATURA UNGARĂ CONTINUA Regentul Horthy motivează nevoia ei până la apariţia unui MacDonald maghiar BUDAPESTA, 29. (Rador). — Regentul Ungariei, Nicolae de Horthy, a finut azi dimineaţă la Mako, o cuvântare, cu ocaziunea inaugurărei monumentului ridicat în memoria eroilor războiului mondial. D-sa a constatat mai intâiu că în timp ce in cursul războiului patria a cerut sacrificii, azi ea cere perseverenţă şi muncă aprigă, pentru a putea zidi o bază solidă viitorului naţiunei maghiare. Rezumatul de a fi putut învinge prinde dificultăţi inimensurabile, se actoreşte constelaţiei politice din interiorul ţării. Cu toate acestea, mai sunt alte dificultăţi de învins şi nu a venit încă timpul de a schimba această constelaţie, fără pericol de a compromite succesul sforţărilor făcute. Când din rândurile muncitorilor Ungariei, vă răsări un MacDonald, un Henderson sau un Snowden maghiar, cari pătrunşi de interesele patriei lor, vor lua asupră-şi totul, ca aceşti mari leaderi ai muncitorilor englezi, ei vor fi atunci cu certitudine bineveniţi să participe la guvernarea activă ai ţării. Populaţia rurală reprezintă forţa şi izvorul primitiv al rasei ungare, de care, a spus d. Horthy, REGENTUL HORTHY mă simt unit în aspiraţiunile progresului, ca şi în dragostea de pământul maghiar. Citiţi Adevărul Literar