Adevěrul, octombrie 1929 (Anul 42, nr. 14042-14068)

1929-10-01 / nr. 14042

AHOL 42—Ho. 14042 ,*, Mărfi 1 Octombrie 1929 4 p&nlail Adevărul numiTndi. BELDIMAH 1988-189? FONDATORII CONST. HILLE 1897-199 ABONAMENTE î 750 lei pe un an 380 lei pe 8 luni 200 lei pe 3 luni In străinătate dublu U­NDE DAI Ş! UNDE CRAPA * Lovitura cu efect contrar a d-lui Vaida Chestiunea asasinatului de la Lu­peni a luat proporţii fantastice. Atitudinea echivocă a guvernului, care n’a avut curajul s’o rezolve prompt cu sancţiunile cuvenite, dar a stârnit indignarea legitimă cau­zată de teama unei scandaloase mu­şamalizări, şi-a produs efectul. Nu numai că toată presa discută acum chestiunea, ca şi cum ar fi vorba de un lucru petrecut ori­ alaltăeri, dar, dintr’o infinită varietate de puncte de vedere, toată lumea se pronunţă hotărît contra guvernului şi, în spe­cial, a d-lui dr. Vaida. Nici o mirare. D. ministru de in­terne, care susţine făţiş pe autorul instigărilor dda Lupeni — prefec­tul suspendat Rosvany — voia o muşamalizare şi a organizat o lovi­tură , o anchetă particulară, lătu­ralnică, impresionantă. Desigur că d. Vaida a scontat e­­fectul acestei lovituri. Un amic al muncitorilor n’ar putea să vadă, în afacerea de la Lupeni, decât gro­zăvia lăcomiei capitaliste şi, poate, şi neglijenţa vinovată a celor însăr­cinaţi cu supraveghierea şi resta­bilirea raporturilor dintre salariaţi şi întreprinzători. Ce mai efect în opinia publică — şi-a zis d-sa — când ancheta particulară, deci o­­biectivă, a unui amic al clasei mun­citoare, deci adversar al guvernu­lui, va stabili legătura faptelor că­tre­ societăţile liberale şi va bom­barda în colegul de la Ministerul Muncii. D. Vaida şi „drăguţul“ lui de protejat de la Deva ies basma curată. Dar socoteala din târg nu se po­triveşte cu cea de-acasă. Sau, ca să vorbim în termeni technici pe cari d. Vaida trebue să-l cunoască,­­ lovitura a fost cu „efect contrar“. Nu cunoaştem toate concluziile „an­chetei particular© şi obiective“, pa­tronată şi încurajată de d. dr. Vaida, pentru că ea este încă în curs, dar ştim una din ele, care-l va fi lovit rău in pălărie pe d. ministru de in­terne : autorul moral al asasinatului este prefectul Rosvany. D. Vaida a avut ocazia să-şi a­­mintească de câteva zicale româ­neşti, între cari: „unde dai şî unde crapă“ sau „cine sapă groapa altuia, singur cade într’insa“ sunt din cele mai savuroase. Şi atât n’a fost destui. Ancheta „obiectivă“ organizată de d. Vaida nu se va opri la grani­­ţele ţării, ci se va primbla şi prin presa străină, pentru ca şi străină­tatea să afle isprăvile prefectului protejat al ministrului nostru de interne. Era şi necesar pentru d. Vaida, despre care, mai era, unele ziare franceze spuneau că face operă mare şi frumoasă în fruntea trebi­­lor publice. Şi când ne gândim că totul ar fi reintrat în tăcere, dacă guvernul ar fi avut din capul locului un dram de bun simţ Şi ar fi sancţionat prompt şi drastic pe vinovaţi — aşa cum se cuvenea într’o atât de gravă împrejurare — dacă n’ar fi căutat să facă, din tragica întâmplare, o­­peră politicianistă. Va învăţa el ceva din toată des­făşurarea aceasta tragi-comică, din care d. Vaida iese un păcălit ri­­d­icul? Vom vedea. Aşteptăm sancţiunile. Ad. aTbTtT7 GHILIMETE „Viitorul“ uzează, şi abuzează de ghilimete. Democraţie, agrar, etc. nu apar în coloanele oficiosului li­beral decât strivite de ghilimete ironice. Democraţie fără ghilimete nu face decât d. Vintilă, iar agrarianism d. Dinu. Kix . GLOSE POLITICE.” Atitudine Presa liberală a trecut sub tăcere­­—cum era şi de prevăzut — decla­raţiile importante pe cari le-a fă­cut d. Rist, cu privire la situaţia financiară şi economică. Era de prevăzut, fiindcă politi­ceşte, aceste declaraţiuni înseamnă un succes pentru guvern şi, deci, e firesc ca opoziţia să fie nemulţu­mită. Dar in anumite împrejurări, un partid trebue să se lase condus şi de alte consideraţiuni decât de a­­cele privitoare la adversitatea poli­tică. Şi desigur suntem în cadrul aces­tor împrejurări. După ani şi ani de constatări triste şi îngrijitoare, iată că răsună şi aprecieri optimiste şi dătătoare de cele mai bune spe­ranţe. Din punct de vedere al ordinei superioare naţionale, desigur era şi este firesc ca orice român să se bucure că se poate, în fine, vorbi astfel despre România economică şi financiară. Partidul liberal crede altfel. El nesocoteşte ceea ce un ele­mentar simţ patriotic ar fi cerut să fie mereu sublimat. Nesocoteşte, el partidul liberal care dă tuturor şi oricând lecţii de patriotism ! Dar mai e un lucru. Aprecierile le face un expert străin, un om cu autoritate şi cel cu care d. Vintilă Brătianu a legat, pe vremuri, anu­me raporturi, in ordinea economică şi financiară. D. Rist a fost doar propus, pentru rolul ce-l exercită, în timpul d-lui Brătianu şi acceptat cu entusiasm de şeful liberalilor. Atunci cum se poate admite mutis­mul presei liberale, când e vorba de lucruri favorabile pentru ţară, chiar dacă au cusurul că servesc şi guvernului Maniu ? Conferinţă La ministerul de finanţe a lucrat Sâmbătă şi lucrează şi astăzi o mare comisiune, chemată să gă­sească mijloacele pentru a lupta împotriva scăderii preţurilor ce­realelor. Intr’adevăr, acesta e sensul lu­crărilor. Titulatura nu contează. Se vorbește de ajutorarea agriculto­rilor, dar, în fond, problema prin­cipală este chestia prețurilor. Or, fără supărare pentru nimeni, dar încercarea cerne se face ni se pare pură naivitate. Fenomenele economice nu pot fi nici zăgăzuite, nici stimulate prin şubrede combi­naţii de ocazie. Are dreptate d. Mih­alache când se sileşte să ajute agricultura. Nu­mai fantaşti sau interesaţi şi-au putut închipui că este posibilă tre­cerea la forma anui stat indus­trial şi să nesocotim calitatea noa­stră principală de stat agricol. De aci însă până a încerca prin comisii şi subcomisii să influenţezi mersul unor lucruri, în funcţie de atâtea şi atâtea complexităţi exter­ne şi conjuncturi materiale, este o distanţă enormă şi, cum am spus, încercarea ni se pare o mare nai­vitate. Sever O nouă teorie Până astăzi — s­e ştie — că avem două teorii asupra creaţiunii specii­,­lor: Teoria biblică, după care Dum­nezeu a creat speciile de animale pe rând, în diferite timpuri, până a creat şi pe Adam cu „semicamarada" sa Ev,a. A doua teorie este acea a lui Garvin­ Lamark-Haekel, care arată că speciile animale şi vegetale sunt rezultatul transformărilor succesive de alungul milioanelor de ani pe care le-a suferit celula de protoplas­­mat, unică şi microscopică, din fun­dul oceanelor până a ajuns la forma cea mai perfectă a acestei evoluţii, ce ne-a dat inteligenţa şi conştiinţa umană. Cu toate frumoasele şi seducătoa­rele dovezi pe care le aduceau în spri­jinul transformismului în Lamark şi Haeckel, totuşi oamenii de ştiinţă nu erau satisfăcuţi complect de acele dovezi, care nu explicau înde­ajuns mecanismul transformărilor unei specii de animal sau de plantă în altă specie. Iată însă că ştiinţa experimentală a reuşit azi să pătrundă, în parte, misterul mecanismului intim şi cau­­feal al teangroonării speciilor. de CARNETUL NOSTRU a Creaţiunii dovedeşte clar, şi pe cale experi­mentală, că speciile de animale şi de plante capătă caractere noui, ce se transmit ereditar, sub influenţa diferitelor radiaţiuni emise de pla­neta noastră. S’a dovedit că pămân­tul emite în anumite regiuni raze de natura celor ale radiului şi a ultravioletelor, raze de ondulaţii scurte, care au influenţă asupra ce­lulelor sexuale, determinând forma­rea de specii şi varietăţi noui. S-au făcut astfel de experienţe asupra plantelor şi asupra muştei Drosophi­la care sub influenţa razelor „Rönt­gen“ au dat naştere la varietăţi cu caractere noui transmise apoi eredi­tar. Toate faptele acestea n­i le aduc la cunoştinţă revistele :„Sdentia“, „Science“ şi volumul,Idutazione elec­trica delle specie". E multă probabilitate, deci, e­i şi maimuţa a devenit om, tot graţie ra­­diaţiunilor. Şi cine ştie In ce parte a globului nostru se zămisleşte acum — sub în­râurirea unor emanaţii radiante ale solului — supraomul pe care-l visa Nietsche? Doctorjf! Ygrec D. Vintilă Brătianu va întreprinde o campanie de „luminare“ a masselor. ... Va izbuti oare, fără concursul din trecut al d-lui general Davidoglu? GUVERNUL MANIU Şl „COMPLOTURILE DE SUS“ ------------------------ • —ii —------------­ Svonuri fără temeiu * Concomitent cu atacurile violen­te pornite din rândurile opoziţiei, cari trebuiau să însemne şi să si­muleze un început de campanie de răsturnare, s’a produs, insistent, nu se ştie de unde, dar acceptat ca sigur de o parte a presei, zvonul că împotriva guvernului Maniu s’au pus la cale comploturi de sus. Din primul moment, aceste zvo­nuri, de cari s’au lăsat impresiona­te și o parte din cercurile guver­namentale, ni s’au părut lipsite de orice bază serioasă. Am înţeles perfect cât de mult corespundeau ele unei alarmări de moment. Ne­am dat însă seama că nu poate fi nimic serios şi că deci, nici din a­­cest punct de vedere, situaţia gu­vernului nu este primejduită. * Să spunem lucrurile pe nume. Se vorbea de un complot Ştirbey-Ste­re cu complicităţi de sus. Or, nimic mai puţin corespunză­tor faptelor. Dom­nii din partea u­­nora, da, asta se poate , îngrijorare nejustificată din partea altora prea lesne încrezători în şoapte şi in­trigi şi asta se poate. Fapt însă nu şi iată de ce. D. Barbu Ştirbey nu reprezintă nimic ca forţă politică propriu zisă. Un guvern Ştirbey n’ar putea fi conceput, de cât atunci când s’ar impune necesitatea reală a unui guvern de tranziţie şi când disolu­­ţiunile din partid­e pot crea forţe disponibile pentru a sprijini, câtva timp, un astfel de guvern. Este oare cazul ? Fireşte că nu. O manevră liberală, care să condu­că la un guvern Ştirbey, în vede­rea unei grăbiri a venirii liberalilor la putere, nu poate fi măcar între­văzută. D. Vintilă Brătianu nu este omul unor astfel de combinaţii. D-sa lucrează pururea pe cont pro­priu şi nu înţelege decât totul pen­tru partid. Unde mai punem că d. Vintilă Brătianu nu uită şi, proba­bil, nici nu iartă atitudinea d-lui Ştirbey de acum zece luni. Aşa­dar, şi politiceşte şi psihologice­­şte, o astfel de manevră, cu con­­simţimântul d-lui Brătianu, este ex­clusă. Atunci manevra unei ramuri libe­rale? Dar unde este ea şi de cine e reprezentată? Paradoxul partidului liberal constă tocmai din faptul că el are astăzi o conducere, care in­dispune pe toată lumea, dar are şi Conducători da aşa calibru, încât nici unul şi nici chiar mai mulţi din ei nu s’ar încumeta să între­prindă o acţiune aparte, personală şi neadmisă de şef. Poate o acţiune cu caracter de dizidenţă în rândurile naţional-ţără­­niştilor, cu posibilităţi de anume combinaţiuni cu unele forţe libe­rale? Aceasta ar urma să fie forţa politică pe care să se sprijine un gu­vern Ştirbey? Dar unde-s dizidenţii şi nemulţumiţii naţional-ţărănişti? Nu există. Şi fiindcă sau pronunţat nume, e bine de amintit că cel citat n’a făcut nici­odată acţiune tenebroasă de oan­se şi, dacă a avut ceva de spus, a făcut-o pururea cu curaj şi în mod real. Şi apoi, odată acest nume ci­tat, se poate oare vorbi de acorduri pe sub mână şi eventuale colabo­rări? S’a pierdut noţiunea exactă a lucrurilor şi cei cari au purces svo­­nul sau au crezut în el, nu citesc niciodată „Viitorul ? Analiza obiectivă a lucrurilor şi împrejurărilor spune lămurit cât de străină de adevăr a fost şi este combinaţia, izvorâtă dintr’o minte fantastă şi luată drept bună de unii prea naivi. Dar mai e şi un alt fapt: este neîndoios că d. Ştirbey crede în chip absolut în nevoia ca guvernul Maniu să fie lăsat să guverneze în pace. Despre acest fapt ar putea spune multe lucruri interesante e­­misarii liberali şi poate şi d. Vin­tilă Brătianu. Pe de altă parte, regenta este mai străină decât oricând de gân­dul unor schimbări de guvern şi mai cu seamă de improvizaţii de ocazie. Atunci? Un zvon şi nimic mai mult. Din acest punct de vedere guvernarea Maniu este asigurată : nici un complot de sus. Faptele vor dovedi că am știut ce spunem. Scrutator Soarta românilor din Iugoslavia Bunele noastre raporturi cu Iu­goslavia au fost tulburate de şti­rile foarte grave ce au parvenit o­­ficialităţii din Bucureşti asupra tra­tamentului duşmănos care se aplică faţă de romanul din Banatul sâr­besc. După cum se afirmă, ministe­rul nostru de externe a şi făcut un demers diplomatic pe lângă guver­nul din Belgrad împotriva ultimei măsuri anti-româneşti, acela de a suprima jumătate din posturile în­văţătorilor români, cari mai funcţio­nau în şcolile româneşti din Bana­tul Sârbiei. Soarta nenorocită a românilor de sub stăpânire iugoslavă e de mult şi bine cunoscută la noi. Nu s’a scris mult despre fraţii noştri obidiţi, pentru că lumea românească spera mereu să se pue capăt acestui re­gim nedrept, cel puţin în interesul alianţei care leagă Iugoslavia cu România. Presa de la noi n’a vrut să tulbure raporturile acestei ne­cesare alianţe prin înregistrarea plângerilor venite de la românii din Iugoslavia. Speranţele noastre au fost însă înşelate. D. Marincovici, actualul ministru de externe — de­sigur că d. I. Mitilineu îşi mai aduce foarte bine aminte, — şi-a luat în conferinţa de la Jahimov a Micii înţelegeri, angajamentul formal şi categoric să soluţioneze în cel mult trei luni, şi în mod echitabil, pro­blema şcolilor şi bisericilor româ­neşti din Banatul sârbesc. D. Marincovici a şi rugat, prin intermediul d-lui Mitilineu, care re­prezenta România la Jahimov în calitate de ministru de externe,­­ ca să nu se amintească de chestiu­nea şcolilor româneşti în presa bucureşteană, pentru ca d-sa să nu întâmpine dificultăţi din partea partidelor de opoziţie. Ziariştii ro­mâni au acceptat această sugestie, însă d. Marincovici nu s’a ţinut de cuvânt, dovadă că guvernul nostru a fost nevoit în sfârşit, să facă o intervenţie la Belgrad. Poate că în urma acestei inter­­venţiuni se va putea obţine totuşi o modificare în concepţiile oame­nilor conducători dela Belgrad şi se va pune capăt acestei situaţiuni cu totul nefireşti, care ne aminteş­te zicala populară: Fereşte-mă Doamne de prieteni, că de duş­mani mă feresc eu ! Comisiuni spe­ciale româno-sârbeşti au discutat câteva săptămâni la Belgrad pro­blema şcolilor şi bisericilor româ­neşti din ţara aliată, fără să fi pu­tut obţine nici un rezultat. Trata­tivele s’au întrerupt şi lucrurile au rămas baltă fără ca soarta româ­nilor din Jugoslavia să se fi îndul­cit cât de puţin. Dacă n’ar fi vor­ba de nedreptăţile unui guvern a­­liat, probabil că doleanţele româ­nilor din Jugoslavia, din toată Ju­goslavia, şi-ar fi găsit ecoul cuve­nit în străinătate şi regimul ar fi fost modificat sub­ presiunea unor mustrări internaţionale. Inchipuiţi­­vă că la 150 de mii de suflete ro­mâneşti, guvernul din Belgrad n’a îngăduit deschiderea unui singur liceu românesc. Aproape 300 de elevi, trec graniţa în România ca să urmeze cursurile de liceu. In sate bogate şi mari, ca Săn Mihai şi Satul Noului 14 şi 16 postu­ri pesta spre a caracteriza întreaga de învăţători, copil”* nu a­u voe să situaţie. * înveţe româneşte decât în prima clasă primară. Şi asta fără abece­dar. Vechiul abecedar aprobat de ministerul instrucţiunei publice din Belgrad s'a epuizat iar altul nou a fost respins cu o motivare ridicolă. Societăţile culturale româneşti au fost suprimate. Iar soarta biserici­lor româneşti nu este nici ea mai bună. Astfel se prezintă situaţia în Ba­natul sârbesc. Şi mai neagră însă este soarta românilor de pe Valea Timocului, cari au început să emi­greze în massă. De curând o dele­­gaţiune a acestor români s’a pre­zentat preşedintelui de consiliu, ce­rând îngăduinţa de a se stabili în Dobrogea, abandonându-şi cămina­nci treoală, nici biserică româ­nească. Liceul românesc din Bita­lia, care a funcţionat nestingherit sub urgia turcească, a fost închis de autorităţile sârbeşti. Cităm cazul a­rile strămoşeşti, unde mi mai există Trebue sa Înţeleagă guvernanţii din Belgrad că amărăciunea, care se adună picătură cu picătură in ini­mile noastre, din cauza prigonirei fraţilor noştri de sub domnia iugo­slavă, nu este un bun mijloc pentru întărirea prieteniei dintre Bucureşti şi Belgrad. Mai ales că nu e vorba de o alianţă artificială, încheiată în­tre două guverne, ci situaţiunea specială din această parte a Euro­pei, pretinde ca amiciţia dintre cele două ţări să se întemeieze pe încer­cate sentimente populare. Iar schin­giuitorii fraţilor de un sânge cu noi nu pot să fie obiectul dragostei noastre. Aşteptăm cu nerăbdare răspun­sul guvernului din Belgrad, sperând că va fi într’adevăr un răspuns al prieteniei și va constitui începutul unor vremuri mai fericite pentru românii de sub domnia iugoslavă. Liviu P. Nasla Intre buget şi export Dificultăţile mari pe care le în­tâmpină exportul agricol şi scăderea însemnată a preţului cerealelor a de­terminat pe ministrul agriculturii să se gândească şi la alte mijloace decât cele încercate până acum pen­tru remedierea răului. Până mai­eri, după cum se ştie, guvernul, şi multă altă lume alături de el, au nutrit multe speranţe ia acţiunea pentru finanţarea vânzării cerealelor. In acest scop, guvernul nu a dispreţuit nici o cale : a bătut de repetate ori la uşa Băncii Naţionale, a trimes numeroşi emisari pe lângă finanţa străină, a cerut concursul băncilor din ţară şi a întreprins or­ganizarea vânzării în comun a cerea­lelor prin mijlocirea cooperativelor. Sforţările n'au dus insă la rezulta­te apreciabile. Sprijinul financiar în­târzie mereu şi nu sunt de loc spe­ranţe că va veni la timp; cooperati­vele nu au nici mijloacele şi nici pre­gătirea pentru ca să facă să înceteze vânzarea anarhică şi la preţuri de nimic a cerealelor recoltate de agri­cultori. In faţa acestor rezultate, cari pu­teau, de altfel, să fie prevăzute, d. Mi­­halache, ministrul agriculturii,­care nu-şi desminte nici un moment gri­ja mare pentru soarta­­agricultorilor — şi-a îndreptat atenţia in altă direc­ţie. D-sa încearcă şi cu drept cuvânt, să îmbunătăţească piaţa cerealelor, nu reţinând vânzările până la ivi­rea unor împrejurări mai prielnice, ci înlesnind exportul. Şi, bizuindu-se pe constatarea, care nu e nouă la noi, că taxele de export, şi celelalte taxe cari grevează exportul sunt cauza principală a stagnării expor­tului şi a scăderii preţurilor, d-sa încearcă să obţină scăderea­­acestor sarcini. Se Întâmplă însă şi de astă dată, ceea ce se Întâmplă la noi de ani de zile, grija echilibrului bugetar este invocată de ministrul de finanţe pentru a refuza reducerile socotite necesare. Zadarnic a dovedit experienţa, pâ­­nă acum că Statul pierde mai mult din stingherirea exportului decât câştigă din menţinerea taxelor de export. Spbritul de fiscalitate îndeam­nă pe toţi miniştrii de finanţe să nu renunţe la o sursă de venit în­scrisă in buget nici chiar când ar trebui să fie evident că e vorba de o sursă de pierderi pentru economia naţională şi deci şi pentru buget. îndrăznim totuşi să sperăm că în cele din urmă şi totuşi nu prea târziu se va înţelege că in direcţia degrevării şi înlesnirii exportului trebue găsită calea valorificării re­coltei. J. B. F. NOTE AVERESCANII au scos o foaie în care îşi propun să îndrepte poporul. Cum îl îndreaptă, se vede din cuviinţa şi felul cum îşi în­grijesc vorbele. De pildă, foaia averescană anunţă că d. Maniu şi naţional-ţărăniştii vor cădea în curând de la putere şi „vor in­tra iarăşi în cocinile din cari au ieşit“. Bravo, domnule general! Să-ţi trăiască foaia şi să facă şi mai departe educaţia poporului! A­­tâta numai că ar trebui să-şi schimbe numele din îndreptarea Poporului, în... Umblătoarea Po­porului! DIN FAPTUL că s’a mai pro­dus un jaf undeva, in ţară, Vii­torul“ deduce că sub regimul ac­tual ...a venit vremea tâlharilor la drumul mare. Se poate. Se vede că sub regi­murile trecute, era vremea... al­tor tâlhari! D. ARGETOIANU a declarat că participarea sa la Banca Inter­naţională este o chestiune priva­tă care nu priveşte pe şeful par­tidului liberal. Politica e una, a­­facerile altă: Les affaires sont les affaires. " CHESTIA ZILEI CÂND VULPEA N’AJUNGE... D. Vintilă Brătianu e decis să suspende... hotărârea i de a purcede lupta de răsturnare. ZIARELE — Am face să mă căsnesc, că sunt acri... Mareşalul Pilsudski nu va mai veni în România Situaţia politică necesit­ă prezenţa sa la Varşovia VARŞOVIA1 25. — A rămas Situaţia politică la Varşovia i(a definitiv hotărtt că mareşalul de altfel o înfăţişare asupra cd* Pilsudski nu va mai veni tn Ro­mânia, aşa cum proectase. Deşi i­ului ’ oui'e uşor bolnav in prezent, nu acesta e motivul re­nunţării, ci acela că situaţia po­litică in ceia ce priveşte raportu­rile dintre guvern şi opoziţia par­lamentară, este de aşa natură în­cât prezenţa mareşalului la Var­şovia e socotită necesară mai mult ca oricând. MARCALUL PILSUDSKY Jocul actual al politicei polone se desfăşoară, de la o zi la alta, astfel încât conducătorul de fapt al destinelor Poloniei nu-şi poate îngădui nici o odihnă; cu atât mai puţin o îndepărtare din Ca­pitală. reia ne vom opri în curândt chipul cel mai amplu. Ui­t Interviewul d-lui Mironescu in „Oeuvre“ PARIS, 29 (Rador). — D. Miro­­nescu, ministrul de externe a! Ro­­mâniei, în cursul interviewului C4 a dat trimisului ziarului „Oeuvre , a făcut importante declaraţiuni a­­supra politicei externe a Româi­niei. D-sa a declarat că, dat fiind idealul urmărit, d-sa priveşte vii­torul Europei şi României, cu în­credere. România, a declarat d. ministru Mironescu, este gata să încheie tratate de arbitraj şi canciliaţie cu orice stat, pe baza tratatelor pro­puse de Societatea Naţiunilor. D­­Mironescu crede că amiciţia bul­­garo-română este hotărâtă să ser­vească ideia păcii şi să înlăture toate dificultăţile cu foştii adver­sari. După aceste cuvinte sincere şi energice, d. ministru Mironescu a redactat un mesagiu în franţuzeşte prin care spune textual: „România, unită strâns de Fran­ţa, urmăreşte ca şi ea, politica pă­cii şi înţelegerii, conform aspira­­ţiunilor popoarelor harnice şi inte­reselor supreme ale lumei civili­­zate". DICTATURA UNGARĂ CONTINUA Regentul Horthy motivează nevoia ei până la apariţia unui MacDonald maghiar BUDAPESTA, 29. (Rador). — Regentul Ungariei, Nicolae de Hor­thy, a finut azi dimineaţă la Mako, o cuvântare, cu ocaziunea inaugurărei monumentului ridi­cat în memoria eroilor războiu­lui mondial. D-sa a constatat mai intâiu că în timp ce in cursul războiului patria a cerut sacrificii, azi ea ce­re perseverenţă şi muncă aprigă, pentru a putea zidi o bază solidă viitorului naţiunei maghiare. Re­zumatul de a fi putut învinge pri­nde dificultăţi ini­­mensurabile, se actoreşte constelaţiei politice din interiorul ţării. Cu toate a­­cestea, mai sunt alte dificultăţi de învins şi nu a venit încă timpul de a schimba această constelaţie, fără pericol de a compromite suc­cesul sforţărilor făcute. Când din rândurile muncitori­lor Ungariei, vă răsări un Mac­Donald, un Henderson sau un Snowden maghiar, cari pătrunşi de interesele patriei lor, vor lua asupră-şi totul, ca aceşti mari le­­aderi ai muncitorilor englezi, ei vor fi atunci cu certitudine bine­veniţi să participe la guvernarea activă ai ţării. Populaţia rurală reprezintă forţa şi izvorul primitiv al rasei ungare, de care, a spus d. Horthy, REGENTUL HORTHY mă simt unit în aspiraţiunile pro­gresului, ca şi în dragostea de pă­mântul maghiar. Citiţi Adevărul Literar

Next