Adevěrul, iulie 1930 (Anul 43, nr. 14266-14291)
1930-07-01 / nr. 14266
ANUL 34 - Ho. • ,750 lei pe un an ABONAMENTE; 1380 lei pe 6 luni \200 lei pe 3 Iuni | Bibi. *, L l... r\,,/ \vj 1 K/V I 8 I U »tfa jsomjnm1 Iulie 1930 6 pagini Adevărul FOWUAICHI . CONST. MILIE 1888—1897 1897—1926 D. N. IORGA (in sedința de ieri a Camerei). In străinătate dubla LEI 3 BIROURILE: București, Str. Const. Miile (sărindar) No. 7—9—11 TELEFOANE Direcţia : 357/72. Administraţia : 367/69. Centrala: 306/67, 324/73, 346/79, 353/54. Provincia : 310/66. „Acesta nu mai e parlament. Este o adunare de oameni, interesaţi să ducă la bun sfârşit, în grabă, o operă rea.“ Politica şi afacerile Cele două contracte cu capitalul străin — pentru concesionarea telefoanelor şi pentru construcţia de şosele — au căpătat în sfârşit aprobarea parlamentului. Se pune astfel capăt atmosferei de scandal pe care discuţiile pe tema comisioanelor, a trădării intereselor ţării şi a jafului în averea publică în legătură cu aceste contracte, au intreţinut-o până acum. Nu ne vom încumeta să ne erijăm în susţinătorii contractelor, ca transacţii comerciale. Ne lipsesc şi competenţa şi elementele necesare judecării lor obiective. Iar discuţiile cari au avut loc în jurul lor nu sunt de natură să ne ajute într’o asemenea întreprindere. Ceea ce credem nimerit să relevăm e răul ce se face ţării prin patima şi reaua credinţă ce se pun oride câte ori e vorba de act al guvernului — de azi sau de ori — susceptibil de a fi o afacere bănoasă. Toate câte joacă un rol într’un asemenea act, nu e cruţat de acuzaţiile cele mai infamante. Ba chiar şi oamenii de afaceri cari sunt în rolul lor legitim atunci când realizează un beneficiu de pe urma unor transacţii pentru btat, nu scapă de afuriseniile puritanilor de circumstanţă. Cine In străinătate s’ar încumeta să învinovăţească pe Morgan, de pildă, a! cărui rol în elaborarea planului Young este bine cunoscut, că la emiterea împrumutului prevăzut de acest plan a încasat un comision la fel cu toţi ceilalţi bancheri? Aşa cum se discută la noi chestiunile de afaceri pe seama Statului, se justifică discreditul grav al vieţii noastre publice şi ezitările, atât de dăunătoare ale capitalului străin faţă de ţara noastră. In definitiv nu oricare financiar străin se încumetă să înfrunte ostilitatea unei mari fracţiuni din opinia noastră publică, mai cu seamă că e vorba de aceia care se grupează în jurul partidelor de guvernământ. Când toate guvernele noastre sunt formata numai din pungaşi- şi-trădătorî —■ căci aşa ni le prezintă opoziţia — e firesc ca oamenii de afaceri din ţările civilizate, animaţi de altă mentalitate să nu se hotărască decât foarte cu greu de a întreprinde ceva în România. Chit ca apoi să ne mirăm de ce suntem ţinuti in carantină financiară. Acum, când contractele au căpătat consfinţirea legală, ar fi momentul ca oamenii noştri politiei să-şi revizuiască, cu nepărtinire, atitudinea lor, de la guvern şi din opoziţie faţă de actele publice privitoare la raporturile Statului cu capitalul străin. Făcând aceasta, nu se poate să nu ajungă la încheerea că din vina lor, suferă ţara de discreditul de azi şi plăteşte scump — căci acesta este adevărul — acel sprijin al capitalului străin socotit deopotrivă de necesar de toţi factorii hotărîtori în conducerea destinelor ţării. Dacă ori naţional-ţărăniştii ar fi părăsit puterea înainte de a desăvârşi contractele cu Stewart şi IST. T„ liberalii le-ar fi Însuşit pe acestea sau altele la fel — aşa cum guvernul Maniu şi-a însuşit împrumutul de stabilizare, atacat cu înverşunare din opoziţie. Dar politica şi bunul simţ nu duc bun menaj la noi. Ad. NOTE IN FOCUL improvizaţiei, de palatul Buzdugan vorbind de activitatea febrilă a parlamentului In sfârşitul sesiunei, a spus că legile se confecţionează cu o grabă scelerată. Poetul basarabean a vrut să zică accelerată. Nu e acelaş lucru, dar se potriveşte şi aşa. -De TOATA lupta stârnită de concesiunea telefoanelor se duce pe tema comisioanelor. Liberalii au, in privinţa comisioanelor principii bine statornicite. Ei sunt impotriva comisioanelor pe cari le încasează... alţiiI * PRIMĂRIA Capitalei anunţă mereu că pâinea s’a ieftenit. Brutarii insă vând tot cu preţurile vechii. Aşa că şi primăria şi brutarii, sunt mulţumiţi. Singuri consumatorii cari asistă la această comedie, dau din cap şi flueră o pagubă. GLOSE POLITICE... UN SUCCES ide Luni a majorităţilor va din banalul ei obicinuit. Aproape toată ziua de Sâmbătă a fost consacrată discuţiei şi votării proectului de lege, aşa zis al Dobrogei noi. A intervenit in desbateri şi d. Iorga. Se poate înţelege din aceasta amploarea ce a căpătat la un moment dat, discuţia. Şi într’ adevăr, ascultămi vorbitorii cari combăteau proectul, reeşea că se comite o greşală, ca să puie pământul statului la dispoziţia Bulgarilor... Agitaţia din afară de Cameră se repercurtase astfel asupra discuţiei din parlament. Ori, discursul ministrului de domenii a răsturnat, dintr’odată, toată problema. D .Mihalache a repurtat un mare succes. Expunerea d-sale clară şi documentată n'a lăsat nici o umbră de îndoia- tci, în nici o privinţă. Bunele intenţii ale legiuitorului s’au relevat cu prisosinţă. S’a lămurit şi chestiunea destinaţiei pământului şi problemele legatede soarta coloniştilor. D. Mihalache a dovedit până la evidenţă că prin această lege se pune capăt unui focar de agitaţie permanentă. Camera a adoptat proectul. CONSFĂTUIREA Luni seară are loc consfătuirea majorităţilor parlamentare. Deşi in mod obicinuit asemenea adunări nu ies din cadrul banalului, de astă dată este de întrevăzut că se vor spune lucruri interesante. Intr’adevăr, sunt două mari probleme cari nu pot fi nesocotite într’un moment atât de important, ca acel al unei vacanţe parlamentare. S-a creat o nouă aşezare constituţională. De pe urma acestui fapt decurg consecinţe incalculabile şi pentru soarta guvernului şi pentru raporturile cu opoziţia şi chiardin punctul de vedere al soartei partidelor. In al doilea loc — înainte de deschiderea parlamentului, se va face, probabil, încoronarea. Iarăşi un prilej pentru a se pune în discuţiune dacă aceste serbări vor avea loc sub un guvern de partid sau se va încerca un guvern de concentrare. In această din urmă eventualitate, se va pune chestiunea persoanei care să prezideze un asemenea guvern. Iată o serie de chestiuni cari nu pot să fie ignorate. Avem deci motive să credem că adunarea Sever Moară de rugăciuni Scriem mai cu seamă pentru cei cari stau uluiţi în faţa spectacolului extraordinar al trecerii legilor cu duiumul prin parlament, la sfârşitul sesiunii, fără ca nici un deputat sau senator să aibă habar ce votează şi câte proecte votează pe zi, pe oră sau pe minut şi fără chiar ca un ministru să ştie de celălalt ce bucăţi de carne împinge fiecare prin na- Şina de cârnaţi. Mititei, patricieni, ghindemuri, se fabrică astfel cu nemiluita. Cine va plăti şi cui le vor cădea greu şi la pungă şi la stomac, — se ştie. E poate singurul lucru ce se ştie pozitiv. Se Întreabă unii şi alţii: S’a mai pomenit aşa ceva pe lumea asta, altundeva decât la noi . Răspundem, căci asta nu-i meseria. Insă nu cu gândul de a vindeca, ci numai de a informa. Asemenea porniri haotice, deşi mecanice, atare feluri de manii obsedante pentru cel cari de practică şi apăsătoare pentru minte, nu mai existat şi mai există pe glob. Omenirea nu-i doar deraiată şi sâcâită de eri, de azi şi numai pe alocurea ! Aflaţi dar că nu suntem deloc originali şi nu deţinem nici un record cu fabrica noastră de legi. In India, Tibet, Burmania, Indochina şi China, în religia cea mai răspândită, la budişti, şi dacă nu mă înşel şi la brahmanişti, — prin urmare la mai mult din jumătate din locuitorii pământului — se obicinueşte a se construi mori pentru rugăciuni. E credinţa lor că cu cât vor spune mai repede şi mai numeroase rugăciuni intr-o clipă, cu atât au şanse ca divinitatea sau destinul să Ie asculte şi să le îndeplinească. De nereuşite nimeni nu ţine seamă, încât la morile acestea învârtesc cu furie, cu nebunie şi fără odihnă manivela măcinişului de rugăciuni popoarele de mai sus. E o întrecere de la individ la individ şi de la moment la moment, cum nu se poate închipui. De cum se crapă de ziuă şi până se înoptează, nenumăraţi indieni, birmani, indochinezi şi chinezi, a pare-mi-se că şi japonezi; nu sunt chiar cu toţii atât de cuminţi şi de practici pe cum se crede — dau zor cu moara de rugăciuni, a cărei acţiune nu o pot urmări cu spiritul. Prin urmare, vedeţi că fabrica noastră de legi e Încă departe de a fi atât de extraordinară pe cât pare. Singura deosebire în favoarea morii de rugăciuni, este că aceasta nu fabrică ceva pe socoteala altora şi cu cheltuiala şi suferinţele acestora, ci fiecare învârteşte maşina cea de nebunie pe cont propriu, individual, fără nici o legătură cu vecinul. E superioară deci fabricii de legi. Index, ieşi CHESTIA ZILEI ARGUMENT A. C. Cuza. — I)e altfel, eu care nu sunt decât economist interimar, am obţinut premii, etc., pe cari nici nu le-au vizat economiştii adevă-1 ]ri a desluşit necesitatea desvoltării raţi ! unui sistem complect de transmisi Liniile generale ale concesiunii telefoanelor Interview cu d. Virgil Madgearu Concesiunea telefoanelor este azi un fapt îndeplinit. Opinia publică ştie că iniţiatorul acestei opere a fost d. Virgil Madgearu, în calitatea sa de fost ministru de finanţe în cel dintâi guvern Maniu. Cum era şi natural, in urma schimbărilor produse in sânul guvernului, d. Mihai Popovici, ca ministru de finanţe şi d. M. Manoilescu, ca ministru al lucrărilor publice şi comunicaţiilor, şi-au însuşit proectul de lege pe care cel din urmă la susţinut în parlament. Urmărind discuţia in corpurile legiuitoare, am avut impresia că nu s’au scos la lumină toate elementele necesare pentru o apreciere complectă a concesiunii telefoanelor către societatea americană I.T. T. MOBELURILE CONCESIUNil TELEFOANELOR De aceia ne-am adresat fostului ministru de finanţe, întrebându-l în primul rând: — Cami au fost mobilurile ce l-au determinat să recomande guvernului această măsură ? — Concesiunea telefonului — ne-a răspuns d. Madgearu — mi s’a impus atenţiunii de când am fost interimar la ministerul comunicaţiilor, din mo... I tive economice şi de apărare naţionatoare, I nată_ Experienţa din timpul războiuri_ I î.* „ ,3 „, i :—— rt n f 11 n t rt rt rl a c U A11 o T* 3 1uni pentru asigurarea reuşitei operaţiunilor. Cine se gândeşte deci la organizarea apărării naţionale, trebue să accelereze desvoltarea sistemului telefonic. Acest imperativ al apărării naţionale se află clar în perfectă concordanţă cu interesele vieţii economice cari reclamă acelaş lucru. Bine înţeles dacă statul nostru s’ar găsi intr’o situaţie financiara înfloritoare, investiţiunile de circa cinci miliarde ce sunt necesare pentru punerea la punct a sstemului nostru telefonic, se puteau face şi de Regia P. T. T. IMPOSIBILITATEA MENŢINERII IN REGIE A SERVICIILOR PUBLICE ECONOMICE Politica economică din ultimii 12 ani, ne-a adus însă într’o situaţiune direct imposibilă, de a mai putea menţine în regie toate serviciile publice cu caracter economic. Investiţiunile necesare la căile ferate, porturi, docuri, silozuri, poştă, telegraf, şi în atâtea alte direcţiuni, dacă ar urma să se facă toate în regie, pe calea unor împrumuturi de stat, ar aduce creditul naiului intr o .dtuaţie critică înainte de a se fi realizat o infimă parte a programului de investiri. Concesiunea unor servicii publice se impune deci ca o necesitate inexorabilă după o aşa de mare şi vinovată întârziere în reconstrucţia şi desvoltarea celor mai vitale servicii publice cu caracter economic. Concesiunea telefoanelor o socot ca un început fericit. DECE N’A FOST NEVOE DE CAET DE SARCINI — întrucât în jurul tratativelor urmate s’au produs discuţiuni, aţi putea să ne lămuriţi metoda pe care aţi urmat-o? — Bucuros. Când ne-am hotărlt la concesionarea telefoanelor, am avut înaintea ochilor programul de investiţiuni elaborat de Regia P. T. T. încă din toamna anului trecut şi cunoscut in liniile sale mai de toate marile întreprinderi de telefon mondiale interesate să închee contracte de furnituri. Dacă n’am alcătuit un caet de sarcini, aceasta se datoreşte sistemului complex al problemei concesiunii telefonului, dar mai ales împrejurării că avem în contractele de concesionare încheiate cu diferitele case de alte state, modele după care să ne orientăm, urmărind să obţinem condiţiunile cele mai avantajoase pentru stat. In afară de aceasta, un caet de sarcini propriu zis nu era necesar, pentru că firmele concurente sunt în număr restrâns și fiecare cunoaște tipul de contract preferit de concurent din contractele încheiate cu alte state. De aceia am însărcinat comisiunea compusă din: comitetul de direcţie al poştei, format din d-nii: dr. Ene, secretarul general al ministerului industriei; ing. T. Gâlcă, şi dr. ing. Andronescu, directorul general al P. T. T., să cerceteze ofertele primite şi să discute proectele de contract cu experţii fiecăreia din firmele concurente, în raport cu executa (Cîtiţi continuarea în pag. II-a) N AZBAT I I CELE 40 DE LEGI Un amator de curiozităţi parlamentare — şi numai Dumnezeu şi reporterii ştiu câte curiozităţi oferă parlamentul actual! — a catalogat, între legile votate în acest precipitat final, de opţiune, 40 de proecte care modifică alte 40 de legi votate anul trecut exact în aceiaşi perioadă şi exact cu aceiaşi grabă. ...La anul, pe vremea asta, vom nota alte 40 de proecte modificatoare, fiindcă, precum se ştie, aşa se ajunge la perfecţie ! Fix. D. VIRGIL MADGEARU Bilanţul conferinţei Micii înţelegeri Conferinţa miniştrilor de externe din tarile Micii Antante s’a încheiat, spre deosebire de atmosfera oarecum obosită, care a planat in ultimii ani, asupra acestor conferinţe, cea de la Strbske Pleso a fost urmărită cu cel mai viu interes nu numai de cercurile oficiale din diferitele state, ci şi de opinia publică mondială. Conferinţa s’a întrunit în împrejurări foarte interesante, — s’ar putea spune chiar agitate, — de politică internaţională. In Europa clocoteşte de câtăva vreme un cazan, care într’o bună zi ar putea să provoace surprize grave. Deoparte tensiunea franco-italiană ia din zi în zi forme tot mai neliniştitoare. Cele două state se acuză reciproc de intenţii războinice, înarmându-se amândouă pe capete. Această tensiune a determinat în toată Europa, mai ales în Europa centrală şi răsăriteană, o stare de efervescenţă destul de simptomatică. Vizita ministrului de externe Grarţdi la Varşovia, Budapesta şi Viena a sporit neliniştea, întrucât în toate manifestările diplomatice se caută astăzi tentaculele celor două mari puteri în litigiu, tinzând fiecare să-şi asigure cât mai bine şi cât mai solid interesele, şi legăturile eventuale, pe cari să poată’ contarn mommente grele. Ca de obicei în asemenea împrejurări n’au lipsit nici profitorii, cari au lansat tot felul de baloane de încercare. Astfel a fost pusă din nou pe ordinea de zi internaţională agitaţia revizionistă a Ungariei, precum şi preocuparea cercurilor din Budapesta, de a încerca readucerea Habsburgilor pe tronul Ungariei. Trebue să subliniem din capul locului că în această atmosferă iritată. Mica înţelegere a avut tactul şi prudenta de a se arăta ca un element de cuminţenie si de pondere. Comunicatele conferinţei au fost redactate . in termenii cei mai prudenţi şi mai concilianţi- S’a căutat cu grije evitarea oricărei fraze, care f— cum a tinut să precizeze d. misă poată contribui la agravarea fră- I nistru de externe Mironescu, în demântărilor de astăzi. Iar miniştrii de externe, în declaraţiunile făcute presei, au vorbit aproape exclusiv de probleme economice, evitând să se pronunţe asupra chestiunilor nevralgice de astăzi. Cu toate acestea în conferinţa de la Strbske Preso s’au discutat toate aceste chestiuni. Ministrul de externe al Iugoslaviei, d. Marincovici, a atins în expozeul său, care a durat nu mai puţin de 5 ore, în primul rând tensiunea franco-italiană. D-sa a dat dovadă în acest expozeu al său de un tact politic excelent. Deşi sunt prea binecunoscute raporturile adevărate dintre Iugoslavia şiItalia, totuşi d. Marincovici a preconizat o atitudine de perfectă neutralitate a tuturor statelor din Mica înţelegere, faţă de tensiunea franco-italiană. Şi astfel s’a ajuns la concluzia înţeleaptă, ca cele trei ţări să lucreze prin toate mijloacele ca să împace Italia cu Franţa. Acest punct de vedere ,va fi pus în practică de altfel de către miniştrii de externe ai celor trei ţări şi în adunarea generală a Societăţii Naţiunilor dinn Septembrie. Mica înţelegere a ţinut şi a reuşit să dovedească de astădată Europei, că este într’adevăr un instrument de pace. Acest punct de vedere a călăuzit nu numai comunicatele oficiale, dar şi declaraţiunile celor trei miniştri de externe în privinţa raporturilor viitoare cu Ungaria. D. Beneş, ministrul de externe al Cehoslovaciei, a declarat în afară de conferinţă, că punctul de vedere al Micii înţelegeri în chestiunea Habsburilor a rămas acelaş ca în 1921. O încercare de reîntronare a Habsburgilor, ar fi considerată ca o provocare la adresa Micii înţelegeri şi ar avea prin urmare consecinţe serioase. Dacă Ungaria va renunţa însă la agitaţia virulentă şi ofensatoare pentru revizuirea tratatului de pace, atunci, claraţiile făcute după conferinţă, o colaborare economică a Micii Înţelegeri cu Ungaria nu este exclusă. Insă nu o colaborare a Ungariei numai cu România, sau numai cu un alt stat din Mica Înţelegere, ci o colaborare a Ungariei cu întregul bloc al Micei înţelegeri. Se poate spune deci că în conferinţa de la Strbske Pleso s’a manifestat încă odată şi cu putere convingătoare unitatea perfectă dintre cele trei state, faţă de toate problemele internationale. In ce priveste problemele particulare, cari privesc in special pe câte două din cele trei tari, se va face de asemenea un pas înainte. Intre România şi Cehoslovacia nu mai există asemenea chestiuni. Prin semnarea convenţiei comerciale dintre cele două state, s-a soluţionat şi problema grea a reglementării raporturilor economice dintre cele două ţări. Vizita ministrului de externe Iugoslav Marincovici la Bucureşti sperăm că va da prilejul ca să se soluţioneze în sfârşit şi numeroasele chestiuni în litigiu, care persistă de ani de zile între noi şi Iugoslavia. Aceste chestiuni nu sunt numai de ordin economic, ci şi de ordin naţional românesc, privind tratamentul pe care îl suportă minoritatea românească din Iugoslavia. E vorba în primul rând de regimul şcolar şi bisericesc pentru fraţii noştri din Iugoslavia. Toate aceste probleme pot fi soluţionate însă foarte uşor şi fără complicaţiuni, dacă există bunăvoinţă şi sinceritate de ambele părţi. Sperăm că dovada acestor sentimente se va face de astădată la Bucureşti şi astfel se va creia Micii înţelegeri, o bază definitivă și trainică, — sinceră, — și de acum înainte nu va mai întuneca nici o umbră prietenia pe care poporul românesc o are fată de cel iugoslav. Liviu P. Nasta ti PE URMELE LUI MATUSALEM Ca sâ trăeşti 100 de ani Toţi dorim să trăim cât de mult, cât mai mult posibil. Toate urările, la oricare ocazie, se fac numai de viaţă lungă: „La mulţi ani“, „adânci bătrâneţi“, „ca un măr, ca un păr“, etc. Ţinta vieţii omenirii de azi este cam pe la 100 de ani şi dacă aceaspiritualul Papă a răspuns respicat. — Mă rog, mă rog... nu ne este dat nouă să punem stavilă clemenţii divine. ★ Cârtd te gândeşti la 100 de ani de viaţă, iar tu nu ai decât vreo uc dui naua aIIa. *■« stă cifră nu este o limită hotărî- '20—25 ţi se pare' enorm secolul tă, este totuşi o ţintă spre care acesta trăit iar cel care o poartă tinde fiecare din noi, fie spunând-o, fie nespunând-o. In Italia, urările de viaţă lungă sunt numai de un fel: „o sută de ani“, adică Să trăieşti 100 de ani. Papa Leon al XIII-lea (care a murit în 1903 în vârstă de 93 de ani), în ziua când a împlinit 90 de ani, a fost felicitat de anturajul său cu obicinuita urare italienească, cento anni Santită (o sută de ani, Prea Sfinte), la,care, de Dr. P. ROBESCU pe umeri ţi se pare bătrân coclit. Dacă ai trecut de 50 de ani, un secol nu ţi se mai pare prea din cale afară de lung, pentru că atunci îţi dai bine sama că viaţa nu o guşti decât după ce ai trecut de 30 de ani; iar ceia ce-ţi mai rămâne de trăit, după 50 de ani, este prea puţin... Strămoşii noştri Romani cunoşteau secretul ca să trăiască duceau cei de pe atunci, nu era ca viaţa noastră, noi trăim mult mai intens, trăim o viaţă plină de sbucium, plină de încordări, plină de fapte cari ne sguduie întreg sistemul nervos şi ni-l fărâmiţează. Toate palpitaţiile, toate aşteptările, toate grijile,toate nevoile din viaţa noastră, de azi, ne-o scurtează. In trecut, strămoşii noştri, nu luau parte atât de activă la sbuciumările intelectuale, la cari luăm noi azi parte. Strămoşii noştri duceau o viaţă nu contemplativă, dar o viaţă retrasă, liniştită, mult mai puţin furtunoasă ca viaţa pe care azi, toţi o ducem. Pe urmă, Romanii nu cunoşteau două mari otrăvuri cari înveninează întreaga omenire: tutunul şi jocul de cărţi Multe luni, mulţi ani din viaţă ne taie jocul de cărţi şi tutunul. Igiena ne învaţă cum să ne prelungim viaţa şi cum să ne punem la adăpost de pericolele cari ne-o ameninţă. Igiena, întru prelungirea vieţii, trebue ţinută foarte mult în samă. Sunt totuşi mulţi, cari prin spirit de contrazicere, spun că 100 de ani , . In primul rând, viaţa pe care o sunt oameni, în special la ţară, răspuns, cari toată lunga lor viaţă, nu s’au preocupat de fel de igienă, au trăit nespălaţi, ca şi animalele, şi s’au hrănit mai prost decât ele. O fi, dar la aceştia sunt două cauze cari le-au lungit viaţa: una este traiul în aier liber, sculânduse şi culcându-se de vreme; alta este sobrietatea. Traiul în aier liber, culcatul şi sculatul de vreme, fac ceiace face gimnastica şi masajul la oraşe, fac ceia ce azi se numeşte sport sau şi mai modern, educaţia fizică. Sobrietatea, la ţară, este un alt factor important care prelungeşte viaţa. La oraşe, sobrietatea este impusă prin faimoasele regime alimentare, aşa de mult date în zilele noastre. Alcoolul sub orcare formă va fi luat, scurtează viaţa; ca să trăeşti o sută de ani, nu trebue să bei nimic. De acest adevăr s’au pătruns americanii când au votat faimoasa lege a proibiţiunei, cu toate că, un mare savant francez, fiind întrebat într’o zi dacă este adevărat că vinul este o otravă, a ■■IHHIIHI — Da, dar foarte lentă, pentru că, sunt şaptezeci de ani de când eu o întrebuinţez cu măsură și n’am murit încă otrăvit de ea. Totuși nu pot să neg spusele lui Chevreuil care a răspuns unui reporter care îl întrebase ce a făcut ca să ajungă vârsta de 90 de ani: — Mai întâi trebue să vă spun că nu am băut în viața mea decât apă, însă zilele astea am citit într’un jurnal că un centenar a fost condamnat pentru beţie repetată. Se cunoaşte povestea cu comisia de anchetă care umbla din sat în sat ca să culeagă date în favoarea ideiei anti-alcoolice. Intr’o zi, comisia găsi un bătrân voinic, stând pe o bancă la poarta casei sale, respirând aierul curat și cu o ulcică de apa proaspătă lângă el. — Nu știu ce gust are vinul; nu am fumat niciodată și nu sunt mâncăcios. — Iată un exemplu hotărîtor, zise unul din comisie. Tocmai în momentul acela, în casă, se auzi o gălăgie și un sgomot ca de farfurii sparte. — Nu este nimic, zise bătrânul (Citiți continuarea în pag. II-a) HTM Altădată, autorii scriau pentru actori. Chiar marele Shakespeare se ştie că a croit nu o dată textul după dimensiunile şi puterile actorilor săi. „ Azi, în străinătate cel puţin, teatrul mare nu se mai scrie pentru actor ci pentru regizor. Problema de belcanto al rolului briliant a încetat să mai susţină interesul unei piese — şi izbânda unei realizări dramatice se întemeiază tot mai mult pe acele efecte ce nu pot fi obţinute decât de un abil dirigent, al spectacolului. Această preponderanţă a învederat-o întâi Reinhardt — şi de aceia deplin justificată sărbătorirea oficială pe care i-o face statul german. Desigur orice tânăr autor sau actor a cetit, cu înfrigurare acum vreo zece ani cartea „Reinhardt Şi scena lui“ pe care o scriseseră talente remarcabile : Stern pictorul decorator şi Hofmanstal poetul. De la acele secrete ale meşteşugului dintre culise, care au fost atunci destăinuite, a crescut întreaga concepţie modernă a teatrului pentru care azi e indispensabilă nu numai colaborarea tuturor artiştilor ci a tuturor artelor. Gândul dramatic — graţie simţului de critic creator al regisorului — urmează să-şi aleagă cea mai nimerită haină a vremii. Aşa cum un meşter înţelept ar izbuti să spele de funingine şi să scoată la iveală pe un zid o pictură celebră pe care vechimea o inoptase—un regisor bun ştie, cum a ştiut Reinhardt, să dea viaţă nouă capodoperilor ce se aplecau în trecător declin. Din aceste motive prestigiul cucerit de Reinhardt întrece, în ţările apusene, importanţa unui ministru, iar personalitatea lui devine pentru stat o problemă economică şi socială., Economică — deoarece veniturile create de Reinhardt pentru teatrele cari erau ameninţate de declin, se cifrează la sute de milioane. Socială, — pentru că scena a izbutit să se transforme, graţie lui, în şcoală a, simţămintelor populare. In vreme ce filmul ameninţa să înlăture definitiv nu numai teatrul dar chiar arta dramatică, — Reinhardt, a izbutit să le înalţe la tării nebănuite... prin pictură şi muzică, prin vrăji noui ale luminei, prin noui melodii ale gândului şi prin imprimarea unui ritm de viaţă pe care trebue să-l aibă orice spectacol ca şi când ar purta o inimă ce pâl, păie şi dă suflet. Secretul artei lui Reinhardt? Descoperirea talentelor și coordonarea lor. Adrian Maniu CARNETUL NOSTRU Un nou gen de teatru