Adevěrul, iulie 1930 (Anul 43, nr. 14266-14291)
1930-07-01 / nr. 14266
REPORTAJ PARLAMENTAR CAMERA Dezbateri la de la 28 iunie Şedinţa de dimineaţă Şedinţa se deschide la ora 10.20, sub preşidenţia d-lui Gr. Perieţeanu. Pe banca ministerială d-nii Gr. Iunian şi I. Mihalache. D. LOTAR RADACEANU face o comunicare cu privire la unele abuzuri săvârşite la poliţia Ploeşti. D. CRISTEL CEAÎIŞOGLU afirmă că d-sa votează împotriva contractului Stewart. D. I. MIHALACHE răspunde comunicării d-lui Duceag, că va veni la toamnă cu o modificare a legii păşunilor. Apoi răspunde d-lui Const. Creţu că a anulat contractul pentru exploatarea stufului din bălţile Ismailului, constatând unele abateri. REPAUSUL DUMINICAL D. I. MIRESCU protestează împotriva faptului că ziarele apar luni dimineaţa. D. D. R. IOANIŢESCU se asociază la această comunicare, arătând că se calcă repausul duminical. D. MIRESCU cere revizuirea actualului tarif al taximetrelor. D. CRISTEL CEAUŞOGLU arată că unele societăți petrolifere cer scutiri de dări. Aceste societăți realizează însă mari beneficii. După ce d. D. R. IOANIŢESCU cere respectarea drepturilor personalului tehnic al „Monitorului Oficial“, d. I. MIRESCU cere preşedintelui Camerei să acorde funcţionarilor Corpurilor legiuitoare suplimente de salarii. D-nii D. R. IOANIŢESCU şi I. GR. PERIEŢEANU se declară de acord desfiinţarea unor taxe de EXPORT D. ing. ST. MIHAESCU roagă pe d. ministru de domenii să urgenteze desfiinţarea taxelor de export. D. MIHALACHE răspunde că chestiunea este în studiu. La comunicarea d-lui A. C. Cuza asupra unor abuzuri săvârşite la Fundeni-Ilfov, răspund d-nii D. R. loaniţescu şi C. Angelescu. LEGEA DOBROGEI NOUI Se intră în ordinea de zi. Discuția asupra proectului de lege pentru modificarea legii de organizare a Dobrogii-Noui. D. I. BUZDUGAN protestează contra aducerii acestui proect de lege. Deputaţii majoritari protestează vehement împotriva limbajului d-lui Buzdugan care aduce cu uşurinţă acuzaţiuni. D. PAMFIL ŞEICARU intervine luind apărarea d-lui Buzdugan. Se naşte un scandal. Intervine d. prof. Iorga care declară că nu trebuia adusă această lege la sfârşitul sesiunii. Acesta nu mai e parlament, ci o adunare de oameni interesaţi să ducă la bun sfârşit o operă rea. D. Ion Mihalache polemizează cu d. Iorga arătând că sunt în parlament oameni cari sabotează lucrările. Se iscă un dialog între d. Mihalache şi Iorga. Atmosfera este încărcată. Şedinţa e suspendată, constatămdu-se că adunarea nu mai e în număr. totul cere ca vânzarea silită nu numai să fie întârziată, dar păsuirea sa fie astfel legiferată încât să îngădue creditorului să se achite. Critică apoi anumite restricțiuni de termen și îngrădiri de procedură ale proectului, cari sunt în dauna debitorului. Ocupându-se pe larg de procedura expertizei, oratorul critică principiile cari o prezidează deoarece ea nu va avea alt efect decât îngreuiarea procedurii şi apăsarea debitorului. Oratorul închee considerând proectul de faţă ca un început care are nevoe de perfecţionare. Declară că votează proectul. D. PAMFIL ŞEICARU observă ca una din plăgile cari bântue ţara, este camăta. Dacă într’un timp, această problemă, n’a format preocuparea guvernanţilor, era şi din cauza optimismului exagerat al d-lui Vintilă Brătianu. D-sa crede că legea în discuţie e foarte bine inspirată şi declară c’o va vota. D. G. OŞIANU expune unele lacune ale legii, izvorîte din faptul că în Ardeal legile de procedură sunt insuficiente. Declară că va vota proectul. EXPLICAŢIILE D-LUI GR. IUNIAN D. ministru GR. IUNIAN spune ca nu va face un discurs, ci va da unele explicaţii. Proectul are de scop să pună la dispoziţia debitorului mijloace pentru a reintra în posesia bunurilor mobiliare. In prezent legiuirea nu este complectă ; se va veni însă cu o legiuire care să prevadă toate cazurile încă nebgeferate. Dezideratele debitorilor au fost luate în considerare la alcătuirea proectului, care răspunde cerințelor. In timpul liber până la toamnă, problema va fi examinată în complexul său, legea de acum nefiind decât un început. Proectul este luat în considerare şi votat pe articole. ~ Şedinţa se ridică la ora 10 seara. Cea viitoare, azi dimineaţă la ora, 9 juni. Şedinţa de după amiază Şedinţa se deschide la ora 4.30, sub preşidenţia d-lui I. Gr. Perieţeanu. Pe banca ministerială d-nii Gr. Iunian, Ion Mihalache, C. Angelescu, Pompiliu Ioniţescu. PROECTE VOTATE Se votează fără discuţie proectul de lege, prin care fundaţia Vasiliu- Bolnavu, fiind asimilată cu aşezămintele Statului şi socotită de utilitate publică, este scutită de orice dare către Stat. Se ia în discuţie proectul de lege pentru refacerea părţilor metalice ale podurilor distruse în timpul războiului. Proectul este votat pe articole şi apoi în total cu bile. Se votează de asemenea fără discuție proectul de lege pentru modificarea legii concordatului preventiv. Legea Dobrogei Noui Se continuă apoi discuţia proectului legii de organizare a Dobrogei Noui. D. I. BUZDUGAN (lupist), in continuare, spune că proectul acesta de lege trebue retras, pentru ca să nu riscăm să creăm în Dobrogea o atmosferă, care numai plăcută nu poate să fie. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. N. IORGA D. prof. N. IORGA: Eu întreb: Ce zor avea acum proectul acesta? Lumea e sătulă de noi. Şi e de ajuns cât am lucrat şi cât am votat. Ne doreşte lumea între ai noştri, la răcoare, — la răcoare în bunul înţeles al cuvântului. (Ilaritate). Ei bine, în aceste zile de căldură înăbuşitoare, d. ministru al agriculturii aduce în ultimul moment o lege respinsă de opinia publică, dar pe care d-sa — cu toate că noi asudăm să împiedicăm — stăruie s’o treacă neapărat. Noi am fost totdeauna oamenii cei mai prietenoşi faţă de bulgari. Şi dacă debitorul uită uneori recunoştinţa, creditorul n’o uită. Domnii noştri au stăpânit totdeauna şi peste Dobrogea. Turcii, când au luat Dobrogea, au luat-o dela noi, nu dela bulgari. RAPORTURILE ROMÂNO-BULGARE Toată istoria noastră, scrisă nu de noi, ci de alţii, — pentru că noi avem obiceiul de a lăsa pe alţii să ne laude, căci au de ce — arată că noi am fost totdeauna fraţii mai mari ai bulgarilor, pe care îi ocroteam. Iar ei ne răspund cu insulte, — şi cei de aici şi cei de dincolo de Dunăre. N’o spun aceasta, pentru că aşi voi să creez vrajbă între noi şi ei. Nu. Departe de mine gândul acesta, dimpotrivă. Vreau să văd o apropiere cât mai călduroasă între români și bulgari. Eu am propus săptămânile trecute la Academie alegerea unui membru corespondent bulgar. De la ei, nu ne-a venit niciodată un asemenea gest. Mi-au venit în schimb pamflete în care un anume domn Mutavdeff mă împroaşcă cu injurii. Domnilor, cine v-a împins să aduceţi acest proect? Poporul bulgar muncitor din Cadrilater? Nu. O mână de bancheri, de politiciani, de intelectuali, tocmai acea minoritate din poporul bulgar care nu ne iubeşte. Consiliul legislativ scrie în raportul său că nu înţelege rostul proectului. Ei bine, dacă oamenii aceştia nu înţeleg un proect ca acesta, apoi ei vor înţelege şi mai puţin când 11 se va pune în faţă un proect mai greu. Şi dacă sunt incapabili, se cuvine să-i daţi afară. Sau, oamenii aceştia ştiu ce vor când declară că nu înţeleg proectul şi atunci se cade să retrageţi proectul. Şi eu cred că aceasta trebuia să faceţi. încheind, d. Iorga spune că în Dobrogea este o populaţie nemulţumită. Populaţia aceasta e macedoneană. Şi macedonenii ştiu să folosească puşca. Ei bine, nu trebue sâ provocăm o populaţie nemulţumită, care ştie să tragă cu puşca. IRASPUNSUL D-LUI MIHALACHE _D. ministru I. MIHALACHE spune că abea 1 sau 2 la sută din populaţia Dobrogei are situaţia incertă. Proectul legiferează pentru aceştia. Ce facem cu cei 1000—1200 de inşi, cam formal au fost deposedaţi, dar de fapt sunt stăpâni de vechi terenuri ? Aceasta e prima întrebare pe care şi-o pune legea. Ii mai trecem odată, în cursul unei luni, pe dinaintea comisiei de comasare, ca să-şi valideze din nou drepturile ? De ce nu i-am trece ? Comasarea e cerută de toată lumea. Lumea nu mai are însă răbdarea să aştepte 3-4 ani, cât trebue să dureze o nouă măsurătoare. Şi atunci , am găsit un mijloc mai simplu: fiecare declară, cu atestarea identităţii făcută de comună, proprietatea, pe care o deţine. Interesul nostru e să se termine repede cu comasarea, colonistul sa fie pus în posesia lotului lui, iar autohtonul să rămâe odată stăpân liniştit pe bucata de pământ, pe care i-o lasă legea. Am hotărât să delimităm bine pământul care se cuvine colonizării. Sperăm să mai putem graţie acestei legi să împroprietărim încă 5-6000 de colonişti macedoneni. Iar pe aceşti colonişti nu-i vom mai lăsa în voia soartei. Vom trimite oameni înnaintea nouilor colonişti şi-i vom repartiza pe fiecare la rostul lui : pe plugar la plugul său, pe păstor la păstoria lui. Nu vrem să se mai repete încurcăturile de altădată cu toate consecinţele lor nefaste. De aceia grăbesc comasarea, ca să ştim precis ce rămâne statului, iar ceea ce se va cuveni statului, vom da nouilor colonişti. Aceasta-i situaţia. Şi pentru aceasta am adus proectul de lege. (Apl. puternice la întreaga Adunare). D. prof. N. IORGA : Toate acestea, domnule ministru, trebuia să le puneţi în expunerea de motive, pentru ca să fie cunoscute înainte de a fi vorbit şi latura tehnică a problemei, pe care o aflu abea acum. D. ministru GRIUNIAN depune proectul de lege pentru înfiinţarea unei instituţiuni centrale, în vederea încurajării şi sistematizării exportului de cereale. Se admite urgenţa. Şedinţa se suspendă pentru 5 minute. LEGEA VÂNZĂRILOR SILITE La redeschidere, d. preşedinte ŞTEFAN CICIOPOP roagă Adunarea să admită prelungirea şedinţei până la ora 9 jum. seara, iar azi, Duminică, să se ţină trei şedinţe. D. CRISTEL CEAUŞOGLU, lupist: Aduceţi-ne atunci şi paturi, ca să dormim aici ! Aduceţi şi duşuri pentru majoritari, ca să-i trezească ! (Ilaritate). Se ia în discuţie proectul legii vânzărilor silite. D. I. M. LEON (lupist) se ocupă de aspectul îngrijitor pe care l-a luat la noi în ţară şi în special în pătura nevoiaşă, criza economică, care se accentuiază din ce în ce mai tare. Toate făgăduelile făcute celor nevoiaşi, au rămas vorbe goale. Oratorul recunoaşte că numai actualul ministru al justiţiei, d. Grigore Iunian s’a oprit la aspectele tragice ale acestei racile şi s’a gândit să ia măsuri de îndreptare. Oratorul observă că proectul aşa cum este întocmit, nu rezolvă problema în întregul şi în adâncul ei, căci, din nefericire nu aduce decât unele slabe paliative situaţiunii critice care ar trebui radical şi curagios remediate. Intrând în analiza proectului, ora SENATUL Şedinţa de la 28 Iunie 1930 D. preşedinte Bratu deschide şedinţa la ora 4.30, în prezenţa d-lor Madgearu şi Crişan. D. ZAHARIA arată că a fost rău tratat de d. secretar general al ministerului armatei, care între altele i-a spus: — Parlamentar eşti în parlament, în cabinetul meu eşti un zero. Ce procură ai să te amesteci in această chestiune? D. Zaharia intervenise întro chestiune de terenuri. D. MADGEARU a depus proectul pentru organizarea exportului de cereale şi contractul Stewart. Şedinţa se suspendă. CONCESIONAREA TELEFOANELOR La redeschidere d. IORGOVICI citeşte raportul proectului pentru Concesionarea telefoanelor. D. APOSTOL POPA a arătat necesitatea ca telefonul să pătrundă în toate satele şi să se facă bune legăuri cu porturile, de care nu sa ţinut seama, în circuitele stabilite prin contract. Nu văd Brăila şi Galaţi în aceste circuite. CUVÂNTAREA D-LUI G. CRIŞAN D. subsecretar de stat CRIŞAN: Voi aminti numai ca obiecţiunile aduse contractului nu sunt fondate deoarece concesiunea este forma cea mai bună a exploatării. Regia autonomă ar cere 5 miliarde pentru investiţiuni. Beneficiile actuale se explică prin faptul că nu se înlocuiesc aparatele vechi. Statul şi-a rezervat dreptul de răscumpărare, cota de compensaţie de 15 la sută, scade anual, după 20 ani. După ce arată rostul fondului de depreciere şi de rezervă, demonstrează că interesele statului sunt asigurate, mintea omenească dă uşor argumente de combatere, chiar a celei mai perfecte opere. Acest proect însă asigură un pas înainte ţării, pe calea civilizaţiei, prin îmbunătăţirea comunicaţiilor telefonice. D. GENERAL LUPESCU cere lămuriri în legătură cu propunerile Marelui Stat major. D. PAVEL BRATAŞANU, întreabă dacă taxele vor fi scăzute. D. CRIŞAN răspunde că sau luat toate măsurile, pentru ca interesele apărării naţionale şi ale publicului să fie asigurate. CUVÂNTAREA D-LUI MADGEARU D. MADGEARU arată că singură casa I. T. T. a admis aproape toate condiţiile statului major, care s-a declarat mulţumit. După 5 ani, 20 la sută din personal, va fi român, însăşi interesele apărării naţionale, ne-au făcut să încheem acest contract căci fără bune transmisiuni telefonice, apărarea ar fi fost ştirbită. Timp de 12 ani n’am putut reface prin mijloacele noastre, telefoanele Trebuia să luăm o măsură, acum, în ceasul al 11-lea. Legea s’a votat cu 79 albe, 1 neagră. ORGANIZAREA EXPORTULUI D. IORGOVICI citeşte raportul proectului pentru organizarea exportului. Proectul s’a votat fără discuţie. Tot d-sa a citit raportul contractului Stewart, proect care s’a votat cu 70 albe, 1 neagră. S’a votat apoi modificarea codicelui silvic. Azi şedinţă la orele 4 d. a. Sosirea principesei Ileana Principesa Ileana a sosit ori în Capitală venind de la Balcic. In gara de Nord principesa a fost întâmpinată de d-nii Iuliu Maniu, Mihai Popovici, Junian, Pan Halippa, Gafencu etc. La ora 1 a sosit automobilul regele Carol și după un interval oarecare și principele Nicolae. La ora 1.10 principesa a fost salutată cu urale de către mulţimea aflată pe peron. Regele Carol şi principele Nicolae au îmbrăţişat-o călduros. După aceia principesa s-a întreţinut cu cei prezenţi. PRINCIPESA CUNUNĂ PE O CERCETAŞE Principesa Ileana a venit în Capitală pentru a participa la cununia religioasă a unei cercetaşe. înainte de a pleca în străinătate, principesa Ileana a făgăduit d-rei Mimy Ciornei, orfană de război şi prezidenta unei cohorte de cercetare (organizaţie întemeiată din iniţiativa principesei Ileana), care era logodită cu un marinar, că o va cununa. Călătoria principesei Ileana în străinătate prelungindu-se peste termenul fixat pentru nuntă, principesa a scris d-rei Ciornei, rugând-o să amâne oficierea cununiei până la înapoierea principesei în ţară. Azi, Duminică dimineaţa, se va oficia la biserica Cotroceni cununia religioasă a d-rei Mimy Ciornei cu alesul inimii ei. Principesa Ileana va asista la cununie. Rt.Evgnun. Privighetoarea şi viaţa ei Este minunat descrisă de distinsul autor didactic Ion Cireşu (Petre Ghiaţă) în „CĂRTICICĂ PASĂRILOR ŞI ANIMALELOR“, frumoasa scriere pentru copii şi tineret. — Ilustrată în culori — lei 39 — De vânzare pretutindeni — Editura „Adevărul“ S. A., Bucureşti. fosi poliţist împuşcat de un funcţionar public TURDA, 28. — Sergentul Constantin Busnea văzând că trei indivizi în stare de ebrietate au acostat o fată care cerea ajutor, a somat pe agresori să se îndepărteze. Unul din ei anume, Micu Vasile, funcţionar la prefectură, a încercat să desarmeze pe sergent. El a pus mâna pevolverul sergentului şi fără nici o ezitare a tras asupra poliţistului, rănindu-l grav în abdomen. Starea lui Constantin Buşnea e gravă. Vasile Micu a fost arestat, iar însoţitorii lui, dispăruţi, puşi sub urmărire. Afacerea cu paşapoartele din Cernăuţi CERNĂUŢI, 28. — După arestarea proprietarilor birourilor de voiaj din oraşul nostru C. Niederhofer şi Dermer, poliţia a făcut alte 12 arestări. S’a stabilit că s’au falsificat paşapoarte Nansen. Emigranţii în majoritate tineri cu serviciul militar nesatisfăcut, reuşeau să iasă din ţară, mituind pe poliţiştii cari lucrau mână în mână cu proprietarii birourilor de voiaj. Inspectoratul de siguranţă a cerut aducerea la Cernăuţi a d-lor Georgescu şi avocat Mihail Simion din Bucureşti. 3^r„CUl0Z? Pnlm®nar*, oftica, tusea seacă, tuşea cu expectoraţii, transpiraţia nocturnă, bronşita, laringita, expectoraţia cu sânge, hemoptizie, inecaciunea, horcăitul astmatic, junghiurile intercostale, etc. se pot vindecat H dlîSo do plUmnllnt se pot vindeca ! Mii de Vindecaţi! Cereţi imediat cartea despre «Nosta mea artă de mitriţie» care a salvat mulţi oameni. Ea se poate aplica, iară a scrigi în viaţe obişnuită şi contribue la o mai grabnică înfrângere a boalei. Greutatea Corpului sporeşte şi cicatrizarea succesivă opreşte boala. Bărbaţii serioşi din lumea ştiinţelor medicale confirmă că metoda mea este excelentă şi consimt bucuros la aplicarea ei. Cu cât mai devreme se începe aplicarea metodei mele de nutriţie cu atât va fi mai bine. CU TOTUL GRATUIT! primiţi cartea mea, din care veţi afla lucruri demne de ştiut. Cel care e chinuit de dureri, cel care vrea să scape repede, radical şi fără primejdie de suferinţele sale să-mi scrie chiar azi! Accentuez din nou că veţi primi absolut GRATUIT, fără nici o obligaţie din partea Dv., lucrarea mea edificatoare şi sunt sigur că medicul Dv. va consimţi la această NOUA REGLEMENTARE A NUTRIŢIEI DV., calificată ca excelenţă de profesori de primul rang. Este deci în interesul Dv. să scrieţi imediat şi veţi putea fi serviţi oricând prin reprezentanţii mei de acolo. Procuraţi-vă învăţăminte şi intăriţi-vă VOINŢA DE A FI SĂNĂTOŞI prin cartea UNUI MEDIC CU EXPERIENŢĂ. Ea vă aduce înviorare şi mângâiere şi se adresează tuturor bolnavilor, cari se interesează de actualul stadiu al terapiei pulmonare. Adresa mea: Georg Pulgner, Berlin Neukölln, Ringbahnstrasse No. 24 Abt. 604. Pagina 3-a Sirsisili ii sărbătoreşte pe Max Reinhardt Dacă genialul regisor ar fi încercat singur să-şi însceneze jubileul, acesta nu ar fi ajuns nici pe departe strălucirea şi însemnătatea de cari s’a bucurat. O săptămână întreagă ţinu îndreptate asupra sa privirile întregului Berlin, şi cu el ale întregii Germanii, jubileul de 25 ani al lui Max Reinhardt. Toate straturile societăţii se strânseră în jurul acestui „favorit al zeilor“ pentru a-i adresa cuvinte de dragoste, cuvinte de mulţumire şi de admiraţie. Reprezentanţi ai grupurilor exclusiviste, ai nobilimii şi aristocraţie financiare, conducători politici şi reprezentanţi oficiali ai autorităţilor, organizaţiuni ştiinţifice şi culturale, personagii ilustre ale artei, cu toţii au ţinut să aducă prinosul de omagii şi să arate în această zi ce este pentru arta germană, pentru ştiinţa germană, pentru statul german şi societatea germană acest „rege al teatrului“, Max Reinhardt, pe care îl admiră, venerează şi cât de mândri sunt de a-l putea numi „Reinhardt al nostru“. Ş1 din miile şi zecile de mii, din nenumăratele urări din toate colţurile lumii, numai câteva fraze : „D-voastră, d-le profesor, aţi adus teatrul şi scena germană la o desvoltare cu totul originală... „Prin conservatorul dramatic creat de dv. n’aţi construit numai artei dramatice un forum de cultivare, ci aţi adus servicii mari culturii germane în întreaga lume. „Simt o necesitate sufletească de a exprima în ziua sărbătoririi dv. un cuvânt de mulţumire şi admiraţie. Pentru a exprima recunoştinţa Reichului pentru opera dv., am ş. a. m. d.“, scrie sărbătoritului ministrul de interne, d-rul Wirth, membru al partidului catolic. Social-democratul evanghelic Grimm scrie lui Reinhardt în numele ministerului instrucţiunii publice prusac, pe care îl conduce: „Chibzuitului maestru, care a transformat cu bagheta magică a fanteziei sale veşnic tânără, lumea în scenă, şi a cărui artă serioasă a dat vieţii veşnicie şi strălucire senină; aşa vorbeşte Grimm în limba oficială care îşi impune întotdeauna oarecari rezerve. Vă puteţi face din toate acestea o imagine a expansiunii şi a patosului ziarelor, poeţilor, artiştilor, actorilor în ziua sărbătoririi artistului magic, a cărui operă a influenţat atât de hotărîtor întreaga artă dramatică germană. Căci tot ce s’a întâmplat în acest ultim sfert de veac în lumea germană a teatrului este legat de acest nume. El a fost acela care le-a adus germanilor pe Shaw, pe Wedekind, pe Tolstoi, pe Gorki şi care a ridicat pe scena germană artiştii cari formează fata ei: Moisi, Bassermann, Paul Wegener, Elisabeth Bergner, Steinrück, Fritz Kortner şi de curând Werner Kraus, Grete Mosheim, Durieux, sunt descoperirile şi elevii lui Reinhardt. Reinhardt n’a dat jos numai praful clasicismului de pe opera naţională „Mina von Barnheim“ prin regia sa originală, ci a transformat şi pe Shakespeare într’o avere vie a poporului german. Reinhardt a înscenat numai pe scena teatrelor sale din Berlin 452 de piese (23374 de reprezentaţii, dintre care 2527 dedicate lui Shakespeare). Max Reinhardt a fost acela care a înfiinţat „Teatrul celor 500“ şi „Teatrul celor 10.000“, care a descoperit scena rotativă şi care a transpus teatrul german în Statele Unite ale Americii şi în Rusia. Şi nu trebuie Germania să fie mândră de acest Reinhardt? Şi Germania e în adevăr mândră; ea a exprimat cu tot avântul în zilele de sărbătorire a acestui jubileu, acest sentiment, și Max Reinhardt ar fi putut fi la rândul său mândru. "H. Ar fi putut fi... Nu e lipsit de orice ciudățenie faptul, că în toate ziarele articolele asupra sărbătoririi lui Reinhardt se găseau în cea mai apropiată vecinătate cu articolele asupra cincantenarului filozofului Oswald Spengler. Tocmai a acestui filozof, care în opera sa monumentală „Apusul Occidentului“ dădu antisemiţilor rasişti cele mai teribile arme. Rar de tot se întâmplă ca o operă ştiinţifico-teoretică să se răspândească ca această lucrare a lui Spengler, care se poate compara în popularitate cu „Pe frontul de Vest nimic nou" a lui Remarque. Doi ani aproape s’a discutat asupra concepţiei îndrăzneţe a acestei cărţi; Spengler a fost aproape întitulat ca un nou Kant. Cam aşa a fost acum 10 ani, imediat după război, îmi amintesc de a fi cetit într’o critică franceză asupra acestei cărţi a lui Spengler o observaţiune răutăcioasă; acest prusac conservativ „care nu putea concepe, că mândra Prusie ar putea să decadă, caută mângâiere în faptul, că apusul Germaniei, însemnează apusul Occidentului“. Această lămurire nu ajunge poate, ca să caracterizeze concepţia lui Spengler, care e un spirit filozofic profund? E desigur uşor de înţeles, că mulţi Germani au primit cu plăcere gândul, că sfârşitul Germaniei Wilhelmine însemnează sfârşitul culturii apusene. Intr’o formă foarte popularizată au salutat cu bucurie aceşti „multi Germani“ teoria lui Spengler asupra impenetrabilităţii raselor, asupra imposibilităţii de transformare dintr’o rasă in alta, asupra rigidităţei culturilor raselor şi asupra imposibilităţii de a creia din diferitele rase „umanitatea“. Ceea ce pentru Spengler a fost teorie asupra căreia se poate discuta, deveni pentru „rasişti” o nouă evanghelie, care le permitea să învelească instinctele animalice inferioare, moştenite, într’o pojghiţă de aparenţă ştiinţifică. Spengler singur e foarte depărtat de aceste „concluzii rasiste” cel puţin în domeniul politicii practice. In special în ceia ce priveşte „1000 de ani de mişcare a Evreilor în Europa“ Spengler pare înclinat să recunoască, că Evreii s’au adaptat sufleteşte naţiunilor de cari soarta i-a legat. Aceasta nu împiedică însă pe acei conducători rasişti cari continuă de a gândi primitiv şi grosolan, de a veni cu presupuneri ca ministrul turingian Frick care declară într’un interview: „Demoralizarea poporului german porneşte de la elemente străine poporului, şi anume de la Evrei”. Ei bine, acum trebuiră să recunoască şi ziarele din Turingia şi chiar cele ale guvernului de acolo, că „Deutsches Theater” creiat de Otto Brahm şi condus de Reinhardt de 25 de ani, devenit prima scenă germană, n’a putut contribui la demoralizarea poporului german. Am auzit doar din gura reprezentanţilor guvernului Reichului, că „teatrul lui Reinhardt a adus imense servicii culturii germane, în întreaga lume”. Noi mai ştim, că întreaga artă dramatică aderă la realismul dramatic al lui Otto Brahm sau la îmbogăţirea sa prin forţa creiatoare a fanteziei, aşa cum o concepe Reinhardt. Şi cât de grozavă trebuie să fie pentru un rasist constatarea, că aceşti doi maeştri ai artei dramatice moderne germane, a acestui fel de exprimare, a sufletului poporului, sunt doi evrei de cea mai pură origină evreiască! P. Swesditsch MAX REINHARDT Isprava unui om după chef E LUAT DREPT UN RĂUFĂCĂTOR, E BĂTUT ȘI ARESTAT Un anume Niculescu G. Dumitru, după ce a chefuit toată seara cu mai mulţi prieteni, a angajat o maşină cu care s’a plimbat câtva timp prin oraş apoi, pe la ora 11, s’a oprit în str. Doamnei în apropiere de Banca Marmorosch Blank. Văzând că are de plată vre-o opt sute de lei a voit să se facă nevăzut fără să achite pe şofer şi s’a refugiat în gangul unui imobil dela No. 3, iar de aci a pornit în sus pe scări. Zărit de un om de serviciu a fostluat drept un răufăcător. S’a dat alarma şi toţi locatarii imobilului împreună cu trei sergenţi de oraş postaţi prin apropiere au început o urmărire înverşunată a individului. Niculescu a ajuns în pod iar de aci a ieşit pe acoperiş, a sărit pe acoperişul imobilului vecin iar de aci s’a lăsat pe burlan ca într’un film de cinematograf. In cele din urmă totuş a fost prins şi dus la poliţie. Interesant este că în chiar biuroul comisarului unul dintre locatarii deranjaţi l-a luat la palme pe presupusul răufăcător şi l-a umplut de sânge. Când lucrurile s-au mai potolit, comisarul, d. Aurel Dragomirescu, a procedat la anchetă şi a stabilit cele de mai sus. Citiţi „REALITATEA ILUSTRAU“ Un text franţuzesc din 1703 despre Mihaiu-Viteazul de SCARLAT CALUMACHI Cărţile, broşurile, gravurile, privitoare la viaţa şi faptele lui Mihaiu-Viteazul sunt nenumărate. La anul 1703 a apărut în oraşul Leide, în limba franţuzească, o lucrare mare istorică. Titlul ei e: „LE GRAND THEATRE HISTORIQUE, ou nouvelle histoire Universelle, tant sacrée que profane, depuis la creation du monde, jusqu’au commencement du XVIII siècle, etc. A. LEIDE, chez PIERRE VANDER, Aa, M. D. C. C. Ill” (5 vol. legate în 3 vol). Această vastă lucrare cuprinde şi un text destul de amănunţit despre Mihaiu Viteazul şi cele ce s’au întâmplat, în vremea aceea în Ardeal. Iată ce putem citi la pag. 385— 390: ...Sigismund Bartori, craiu al Ardealului, care urmase pe tronul acestui principat după moartea tatălui său Ştefan, după ce fusese ales rege al Poloniei, se declară duşman al Turcilor şi cu ajutorul voevozilor Moldovei şi Valachiei, răzvrătiţi, făcu mai multe incursiuni până aproape de oraşul Adrianopol. Creştinii sub comanda acestui Sigismund cunoscură şi clipe de glorie. Ei cuceriră oraşul Gran şi cetatea Vicegrad. Dar, când se crezură victorioşi pe deplin, după ce puseseră pe fugă oastea turcească, în apropiere de Erla, şi după ce cuceriseră oraşele Hatwan şi Erla, armata lor — 60.000 de oameni — începu să se dedea la un jaf cumplit. „Cicala“paşa, în fruntea tătarilor săi, se năpusti atunci, asupra armatei creşine, zăpăcind-o şi ucigând aproape 0.000 de soldaţi. El pierdu, însă mulţi oameni de ai săi şi de aceea nu îndrăzni să rămâie pe loc (garder le champ de bataille), temânduse ca creştinii desmeticindu-se, să nu se arunce asupra lui. Astfel, cele două armate duşmane se retraseră. (1596). Doi ani trecuseră.... Intre timp, Sigismund Bathori se certa cu împăratul Rudolf al IlI-lea, căci nu vroise să-şi fie făgăduiala şi să dea, împăratului, voevodatul Ardealului, în schimbul ţinuturilor Oppeln şi Ratibor. El cedă Ardealul, vărului său, Cardinalul Andrei Bathori. Cardinalul vrând să se unească cu Turcii, Rudolf, pentru a împiedeca aceasta, trimise ajutor lui Mihaiu voevodul Valachiei, care cuceri principatul pentru împărat, punând oastea cardinalului pe fugă. Familia Bathori, care stăpânea şi Polonia şi această ţară (avoient leurs factions aussi bien dans le pays qu’en Pologne) începuse un războiu dârz împotriva voevodului. împăratul ne mai fiind sigur de buna credinţă a lui Mihaiu, îi trimise poruncă să predea această provincie, generalului Gheorghe Basta. Acum, se certau trei pentru această bucată de pământ. Aceste lupte și jafuri inerente războaielor sărăciră cumplit Ardealul. Căci, cu toate că Voevodul Mihaiu se împăcase cu împăratul, Ardelenii nu-l vroiau ca stăpân și trecură de partea lui Sigismund Bathori. Acesta din urmă fu învins de Voevod, după mai multe lupte. Mihaiu „laisant trop de bruit de sa victorre" Basta se hotărî să-l ucidă. El închină, apoi, principatul, împăratului, iar Bathori căpătă, în schimb, pământuri în Silezia”. Uciderea lui Mihaiu de către oamenii lui Basta, ne e înfăţişată într’o gravură frumoasă. Despre ea am vorbit în numărul din 30III/1929 din „Adevărul” şi, totdeodată, a fost şi reprodusă. Acum, să urmărim, puţin, ce ne spune autorul acestei istorii universale despre întâmplările din Ardeal. „...Creştinii, cari ocupaseră Alba Regală (Albe Royale) şi Pesta, se hărţuiau mereu cu Turcii, cari se întăriseră în Buda şi cari ţinându-i bine încercuiţi, îi sileau să se hrănească cu câini şi pisici...“ Totuşi, turburările din Ardeal nu încetau. Un oarecare Zekel Gheorghe (Zekel George) se puse în fruntea celor cari ţineau cu turcii şi începu să se războiască cu ostaşii împăratului, cu toate că Sigismund Bathori se împăcase cu el. După ce Zekel Gheorghe fusese ucis, Belehem Gabor luă comanda acestui „partid”. Dar, în clipa când generalul Gheorghe Basta, guvernatorul a toată Ungaria, se hotărî să se atingă de cele religioase şi să introducă în Ungaria şi Ardeal o reformă, gonind pe toți .Jîvangeliques", întrebuinţând pentru aceasta chiar forţa. Ardelenii părăsiră pe împărat şi-şi aleseră un principe de religie evanghelică, numit Ştefan Bostkay. Rudolf se hotărî, atunci să facă pace cu ei. Ștefan Bostkay primi în condițiile următoare: a) că dacă va avea un fiu acesta să fie voevod al Ardealului și Palatin al Ungariei de Sus, br „il y auroit liberté de conscience et exercice pour les deux religions: l’Evangélique et la Réformée”. Cu turcii făcu un armistițiu (une Tréve) de douăzeci de ani lăsându-le tot ce cuceriseră. Se mai hotărî că amândoi vor purta titlul de împărat: Sultanul va numi pe împăratul Romanilor, tată, iar acesta va numi pe Turc, Hu. (...il fut aussi arrêté que Ies deux Princes aurdient le titre d’Empereur, que le Turc appelleroit l’Empereur des Romains son pere, et l’Empereur, appelleroit le Turc, son fils").... Aceste pagini, mai mult sau mai puţin veridice, au totuşi, o însemnătate. Ele contribuesc să ne lumineze epoca sângeroasă şi plină de intrigi, în care a trăit Mihaiu-Viteazul şi să ne mărească numărul de texte privitoare la el. L’am publicat, în extenso, având intenţiunea să dau la lumină, în acest chip, toate paginile privitoare la voevodul Mihaiu, pe cari le voiu găsi în cronicile rămase, mie, dela bunicul meu Theodor Callimachi şi în cele cumpărate, de mine, la anticarii din străinătate. Scarlat Callimachi