Adevěrul, iulie 1930 (Anul 43, nr. 14266-14291)

1930-07-01 / nr. 14266

REPORTAJ PARLAMENTAR CAMERA Dezbateri la de la 28 iunie Şedinţa de dimineaţă Şedinţa se deschide la ora 10.20, sub preşidenţia d-lui Gr. Perieţeanu. Pe banca ministerială d-nii Gr. Iu­­nian şi I. Mihalache. D. LOTAR RADACEANU face o comunicare cu privire la unele abu­zuri săvârşite la poliţia Ploeşti. D. CRISTEL CEAÎIŞOGLU afirmă că d-sa votează împotriva contractu­lui Stewart. D. I. MIHALACHE răspunde co­municării d-lui Duceag, că va veni la toamnă cu o modificare a legii pă­şunilor. Apoi răspunde d-lui Const. Creţu că a anulat contractul pentru exploatarea stufului din bălţile Is­­mailului, constatând unele abateri. REPAUSUL DUMINICAL D. I. MIRESCU protestează împo­triva faptului că ziarele apar luni dimineaţa. D. D. R. IOANIŢESCU se asociază la această comunicare, arătând că se calcă repausul duminical. D. MIRESCU cere revizuirea actu­alului tarif al taximetrelor. D. CRISTEL CEAUŞOGLU arată că unele societăți petrolifere cer scutiri de dări. Aceste societăți rea­lizează însă mari beneficii. După ce d. D. R. IOANIŢESCU ce­re respectarea drepturilor persona­lului tehnic al „Monitorului Oficial“, d. I. MIRESCU cere preşedintelui Camerei să acorde funcţionarilor Corpurilor legiuitoare suplimente de salarii. D-nii D. R. IOANIŢESCU şi I. GR. PERIEŢEANU se declară de acord desfiinţarea unor taxe de EXPORT D. ing. ST. MIHAESCU roagă pe d. ministru de domenii să urgenteze desfiinţarea taxelor de export. D. MIHALACHE răspunde că che­stiunea este în studiu. La comunicarea d-lui A. C. Cuza asupra unor abuzuri săvârşite la Fundeni-Ilfov, răspund d-nii D. R. loaniţescu şi C. Angelescu. LEGEA DOBROGEI NOUI Se intră în ordinea de zi. Discu­ția asupra proectului de lege pentru modificarea legii de organizare a Dobrogii-Noui. D. I. BUZDUGAN protestează con­tra aducerii acestui proect de leg­e. Deputaţii majoritari protestează vehement împotriva limbajului d-lui Buzdugan care aduce cu uşurinţă a­­cuzaţiuni. D. PAMFIL ŞEICARU intervine lu­­ind apărarea d-lui Buzdugan. Se naşte un scandal. Intervine d. prof. Iorga care declară că nu tre­buia adusă această lege la sfârşitul sesiunii. Acesta nu mai e parlament, ci o adunare de oameni interesaţi să ducă la bun sfârşit o operă rea.­ D. Ion Mihalache polemizează cu d. Iorga arătând că sunt în parla­ment oameni cari sabotează lucrări­le. Se iscă un dialog între d. Mihala­­che şi Iorga. Atmosfera este încăr­cată. Şedinţa e suspendată, constatăm­du-se că adunarea nu mai e în nu­­­măr. totul cere ca vânzarea silită nu nu­mai să fie întârziată, dar păsuirea sa fie astfel legiferată încât să îngădue creditorului să se achite. Critică a­­poi anumite restricțiuni de termen și îngrădiri de procedură ale proec­tului, cari sunt în dauna debitoru­lui. Ocupân­du-se pe larg de procedura expertizei, oratorul critică princi­piile cari o prezidează deoarece ea nu va avea alt efect decât îngreuia­­rea procedurii şi apăsarea debitoru­lui. Oratorul închee considerând pro­ectul de faţă ca un început care are nevoe de perfecţionare. Declară că votează proectul. D. PAMFIL ŞEICARU observă ca una din plăgile cari bântue ţara, este camăta. Dacă într’un timp, această problemă, n’a format preocuparea guvernanţilor, era şi din cauza opti­mismului exagerat al d-lui Vintilă Brătianu. D-sa crede că legea în discuţie e foarte bine inspirată şi declară c’o va vota. D. G. OŞIANU expune unele lacu­ne ale legii, izvorîte din faptul că în Ardeal legile de procedură sunt in­suficiente. Declară că va vota proectul. EXPLICAŢIILE D-LUI GR. IU­NIAN D. ministru GR. IUNIAN spune ca nu va face un discurs, ci va da u­­nele explicaţii. Proectul are de scop să pună la dispoziţia debitorului mijloace pen­tru a reintra în posesia bunurilor mobiliare. In prezent legiuirea nu este com­plectă ; se va veni însă cu o legiuire care să prevadă toate cazurile încă neb­geferate. Dezideratele debitorilor au fost lu­ate în considerare la alcătuirea pro­ectului, care răspunde cerințelor. In timpul liber până la toamnă, problema va fi examinată în com­plexul său, legea de acum nefiind de­cât un început. Proectul este luat în considerare şi votat pe articole. ~­ Şedinţa se ridică la ora 10 seara. Cea viitoare, azi dimineaţă la ora, 9 juni. Şedinţa de după amiază Şedinţa se deschide la ora 4.30, sub preşidenţia d-lui I. Gr. Perie­­ţeanu. Pe banca ministerială d-nii Gr. Iu­­nian, Ion Mihalache, C. Angelescu, Pompiliu Ioniţescu. PROECTE VOTATE Se votează fără discuţie proectul de lege, prin care fundaţia Vasiliu- Bolnavu, fiind asimilată cu aşeză­­mintele Statului şi socotită de utili­tate publică, este scutită de orice dare către Stat. Se ia în discuţie proectul de lege pentru refacerea părţilor metalice ale podurilor distruse în timpul răz­boiului. Proectul este votat pe articole şi apoi în total cu bile. Se votează de asemenea fără dis­cuție proectul de lege pentru modi­ficarea legii concordatului preven­tiv. Legea Dobrogei Noui Se continuă apoi discuţia proectu­lui legii de organizare a Dobrogei­ Noui. D. I. BUZDUGAN (lupist), in con­tinuare, spune că proectul acesta de lege trebue retras, pentru ca să nu riscăm să creăm în Dobrogea o at­mosferă, care numai plăcută nu poa­te să fie. CUVÂNTAREA D-LUI PROF. N. IORGA D. prof. N. IORGA: Eu întreb: Ce zor avea acum proectul acesta? Lu­mea e sătulă de noi. Şi e de ajuns cât am lucrat şi cât am votat. Ne doreşte lumea între ai noştri, la ră­coare, — la răcoare în bunul înţeles al cuvântului. (Ilaritate). Ei bine, în aceste zile de căldură înăbuşitoare, d. ministru al agricul­turii aduce în ultimul moment o le­ge respinsă de opinia publică, dar pe care d-sa — cu toate că noi asu­dăm să împiedicăm — stăruie s’o treacă neapărat. Noi am fost totdeauna oamenii cei mai prietenoşi faţă de bulgari. Şi dacă debitorul uită uneori recuno­ştinţa, creditorul n’o uită. Domnii noştri au stăpânit totdeau­na şi peste Dobrogea. Turcii, când au luat Dobrogea, au luat-o dela noi, nu dela bulgari. RAPORTURILE ROMÂNO-BUL­GARE Toată istoria noastră, scrisă nu de noi, ci de alţii, — pentru că noi a­­vem obiceiul de a lăsa pe alţii să ne laude, căci au de ce — arată că noi am fost totdeauna fraţii mai mari ai bulgarilor, pe care îi ocroteam. Iar ei ne răspund cu insulte, — şi cei de aici şi cei de dincolo de Dunăre. N’o spun aceasta, pentru că aşi voi să creez vrajbă între noi şi ei. Nu. Departe de mine gândul acesta, dim­potrivă. Vreau să văd o apropiere cât mai călduroasă între români și bulgari. Eu am propus săptămânile trecute la Academie alegerea unui membru corespondent bulgar. De la ei, nu ne-a venit niciodată un asemenea gest. Mi-au venit în schimb pamflete în care un anume domn Mutavd­eff mă împroaşcă cu injurii. Domnilor, cine v-a împins să adu­ceţi acest proect? Poporul bulgar muncitor din Cadrilater? Nu. O mâ­nă de bancheri, de politiciani, de intelectuali, tocmai acea minoritate din poporul bulgar care nu ne iu­beşte. Consiliul legislativ scrie în rapor­tul său că nu înţelege rostul proec­tului. Ei bine, dacă oamenii aceştia nu înţeleg un proect ca acesta, apoi ei vor înţelege şi mai puţin când 11 se va pune în faţă un proect mai greu. Şi dacă sunt incapabili, se cu­­vine să-i daţi afară. Sau, oamenii a­­ceştia ştiu ce vor când declară că nu înţeleg proectul şi atunci se cade să retrageţi proectul. Şi eu cred că aceasta trebuia să faceţi. încheind, d. Iorga spune că în Dobrogea este o populaţie nemulţu­mită. Populaţia aceasta e macedo­neană. Şi macedonenii ştiu să folo­sească puşca. Ei bine, nu trebue sâ provocăm o populaţie nemulţumită, care ştie să tragă cu puşca. IRASPUNSUL D-LUI MIHALACHE _D. ministru I. MIHALACHE spune că abea 1 sau 2 la sută din populaţia Dobrogei are situaţia incertă. Proec­tul legiferează pentru aceştia. Ce facem cu cei 1000—1200 de inşi, cam­ formal au fost deposedaţi, dar de fapt sunt stăpâni de vechi te­renuri ? Aceasta e prima întrebare pe care şi-o pune legea. Ii mai tre­cem odată, în cursul unei luni, pe dinaintea comisiei de comasare, ca să-şi valideze din nou drepturile ? De ce nu i-am trece ? Comasarea e cerută de toată lu­mea. Lumea nu mai are însă răb­darea să aştepte 3-4 ani, cât trebue să dureze o nouă măsurătoare. Şi a­­tunci , am găsit un mijloc mai sim­plu: fiecare declară, cu atestarea i­­dentităţii făcută de comună, proprie­tatea, pe care o deţine. Interesul nostru e să se termine repede cu comasarea, colonistul sa fie pus în posesia lotului lui, iar au­tohtonul să rămâe odată stăpân li­niştit pe bucata de pământ, pe care i-o lasă legea. Am hotărât să delimităm bine pă­mântul care se cuvine colonizării. Sperăm să mai putem graţie acestei legi să împroprietărim încă 5-6000 de colonişti macedoneni. Iar pe a­­ceşti colonişti nu-i vom mai lăsa în voia soartei. Vom trimite oameni în­­naintea nouilor colonişti şi-i vom repartiza pe fiecare la rostul lui : pe plugar la plugul său, pe păstor la păstoria lui. Nu vrem să se mai repete încurcă­turile de altădată cu toate consecin­ţele lor nefaste. De aceia grăbesc co­masarea, ca să ştim precis ce rămâ­ne statului, iar ceea ce se va cuveni statului, vom da nouilor colonişti. Aceasta-i situaţia. Şi pentru acea­sta am adus proectul de lege. (Apl. puternice la întreaga Adunare). D. prof. N. IORGA : Toate acestea, domnule ministru, trebuia să le pu­neţi în expunerea de motive, pentru ca să fie cunoscute înainte de a fi vorbit şi latura tehnică a problemei, pe care o aflu abea acum. D. ministru GR­­IUNIAN depune proectul de lege pentru înfiinţarea unei instituţiuni centrale, în vederea încurajării şi sistematizării exportu­lui de cereale. Se admite urgenţa. Şedinţa se suspendă pentru 5 mi­nute. LEGEA VÂNZĂRILOR SILITE La redeschidere, d. preşedinte ŞTEFAN CICIO­POP roagă Adunarea să admită prelungirea şedinţei până la ora 9 jum. seara, iar azi, Dumi­nică, să se ţină trei şedinţe. D. CRISTEL CEAUŞOGLU, lupist: Aduceţi-ne atunci şi paturi, ca să dormim aici ! Aduceţi şi duşuri pen­tru majoritari, ca să-i trezească ! (Ilaritate). Se ia în discuţie proectul legii vânzărilor silite. D. I. M. LEON (lupist) se ocupă de aspectul îngrijitor pe care l-a lu­at la noi în ţară şi în special în pă­tura nevoiaşă, criza economică, ca­re se accentuiază din ce în ce mai tare. Toate făgăduelile făcute celor ne­voiaşi, au rămas vorbe goale. Ora­torul recunoaşte că numai actualul ministru al justiţiei, d. Grigore Iu­­nian s’a oprit la aspectele tragice ale acestei racile şi s’a gândit să ia măsuri de îndreptare. Oratorul ob­servă că proectul aşa cum este în­tocmit, nu rezolvă problema în în­tregul şi în adâncul ei, căci, din ne­fericire nu aduce decât unele slabe paliative situaţiunii critice care ar trebui radical şi curagios remediate. Intrând în analiza proectului, ora­ S­ENATUL Şedinţa de la 28 Iunie 1930 D. preşedinte Bratu deschide şe­dinţa la ora 4.30, în prezenţa d-lor Madgearu şi Crişan. D. ZAHARIA arată că a fost rău tratat de d. secretar general al mini­sterului armatei, care între altele i-a spus: — Parlamentar eşti în parlament, în cabinetul meu eşti un zero. Ce procură ai să te amesteci in această chestiune? D. Zaharia intervenise întro che­stiune de terenuri. D. MADGEARU a depus proectul pentru organizarea exportului de ce­reale şi contractul Stewart. Şedinţa se suspendă. CONCESIONAREA TELEFOANELOR La redeschidere d. IORGOVICI ci­teşte raportul proectului pentru Con­cesionarea telefoanelor. D. APOSTOL POPA a arătat nece­sitatea ca telefonul să pătrundă în toate satele şi să se facă bune legă­­uri cu porturile, de care nu sa ţinut seama, în circuitele stabilite prin contract. Nu văd Brăila şi Galaţi în aceste circuite. CUVÂNTAREA D-LUI G. CRIŞAN D. subsecretar de stat CRIŞAN: Voi aminti numai ca obiecţiunile a­­duse contractului nu sunt fondate deoarece concesiunea este forma cea mai bună a exploatării. Regia au­tonomă ar cere 5 miliarde pentru investiţiuni. Beneficiile actuale se explică prin faptul că nu se înlocuiesc aparatele vechi. Statul şi-a rezervat dreptul de răs­cumpărare, cota de compensaţie de 15 la sută, scade anual, după 20 ani. După ce arată rostul fondului de depreciere şi de rezervă, demonstrea­ză că interesele statului sunt asigu­rate, mintea omenească dă uşor ar­gumente de combatere, chiar a celei mai perfecte opere. Acest proect însă asigură un pas înainte ţării, pe calea civilizaţiei, prin îmbunătăţirea comunicaţiilor telefo­nice. D. GENERAL LUPESCU cere lă­muriri în legătură cu propunerile Marelui Stat major. D. PAVEL BRATAŞANU, întreabă dacă­ taxele vor fi scăzute. D. CRIŞAN răspunde că sau luat toate măsurile, pentru ca interesele apărării naţionale şi ale publicului să fie asigurate. CUVÂNTAREA D-LUI MADGEARU D. MADGEARU arată că singură casa I. T. T. a admis aproape toate condiţiile statului major, care s-a declarat mulţumit. După 5 ani, 20 la sută din personal, va fi român, însăşi interesele apărării na­ţionale, ne-au făcut să încheem acest contract căci fără bune transmisiuni telefonice, apărarea ar fi fost ştirbi­tă. Timp de 12 ani n’am putut reface prin mijloacele noastre, telefoanele Trebuia să luăm o măsură, acum, în ceasul al 11-lea. Legea s’a votat cu 79 albe, 1 nea­gră. ORGANIZAREA EXPORTULUI D. IORGOVICI citeşte raportul proectului pentru organizarea expor­tului. Proectul s’a votat fără discuţie. Tot d-sa a citit raportul contractu­lui Stewart, proect care s’a votat cu 70 albe, 1 neagră. S’a votat apoi modificarea codice­­lui silvic. Azi şedinţă la orele 4 d. a. Sosirea principe­sei Ileana Principesa Ileana a sosit ori în Ca­pitală venind de la Balcic. In gara de Nord principesa a fost întâmpi­nată de d-nii Iuliu Maniu, Mihai Popovici, Junian, Pan Halippa, Ga­­fencu etc. La ora 1 a sosit automobilul regele Carol și după un interval oarecare și principele Nicolae. La ora 1.10 principesa a fost salu­tată cu urale de către mulţimea a­­flată pe peron. Regele Carol şi prin­cipele Nicolae au îmbrăţişat-o căldu­ros. După aceia principesa s-a între­ţinut cu cei prezenţi. PRI­NCIPESA CUNUNĂ PE O CER­­CETAŞE Principesa Ileana a venit în Ca­pitală pentru a participa la cununia religioasă a unei cercetaşe. înainte de a pleca în străinătate, principesa Ileana a făgăduit d-rei Mimy Ciornei, orfană de război şi prezidenta unei cohorte de cercetare (organizaţie întemeiată din iniţiati­va principesei Ileana), care era lo­godită cu un marinar, că o va cu­nuna. Călătoria principesei Ileana în străinătate prelungindu-se peste ter­menul fixat pentru nuntă, principe­sa a scris d-rei Ciornei, rugând-o să amâne oficierea cununiei până la înapoierea principesei în ţară. Azi, Duminică dimineaţa, se va o­­ficia la biserica Cotroceni cununia religioasă a d-rei Mimy Ciornei cu alesul inimii ei. Principesa Ileana va asista la cununie. Rt.Evgnun. Privighetoarea şi viaţa ei Este minunat descrisă de dis­tinsul autor didactic Ion Ci­­reşu (Petre Ghiaţă) în „CĂR­TICICĂ PASĂRILOR ŞI ANI­MALELOR“, frumoasa scriere pentru copii şi tineret. — I­­lustrată în culori — lei 39 — De vânzare pretutindeni — Editura „Adevărul“ S. A., Bu­cureşti. fosi poliţist împuşcat de un funcţionar public TURDA, 28. — Sergentul Constan­tin Busnea văzând că trei indivizi în stare de ebrietate au acostat o fată care cerea ajutor, a somat pe agre­sori să se îndepărteze. Unul din ei anume, Micu Vasile, funcţionar la prefectură, a­ încercat să desarmeze pe sergent. El a pus mâna pe­­vol­­verul sergentului şi fără nici o ezi­tare a tras asupra poliţistului, ră­­nindu-l grav în abdomen. Starea lui Constantin Buşnea e gravă. Vasile Micu a fost arestat, iar însoţitorii lui, dispăruţi, puşi sub urmărire. Afacerea cu paşapoartele din Cernăuţi CERNĂUŢI, 28. — După arestarea proprietarilor birourilor de voiaj din oraşul nostru C. Niederhofer şi Der­­mer, poliţia a făcut alte 12 arestări. S’a stabilit că s’au falsificat paşa­poarte Nansen. Emigranţii în majoritate tineri cu serviciul militar nesatisfăcut, reu­şeau să iasă din ţară, mituind pe po­liţiştii cari lucrau mână în mână cu proprietarii birourilor de voiaj. Inspectoratul de siguranţă a cerut aducerea la Cernăuţi a d-lor Geor­­gescu şi avocat Mihail Simion din Bucureşti. 3^r„CUl0Z? Pnlm®nar*, oftica, tusea seacă, tuşea cu expectoraţii, trans­­piraţia nocturnă, bronşita, laringita, expectoraţia cu sânge, hemoptizie, inecaciunea, horcăitul astmatic, junghiurile intercostale, etc. se pot vindecat H dlîSo do plUmnllnt se pot vindeca ! Mii de Vindecaţi! Cereţi imediat cartea despre «Nosta mea artă de mitriţie» care a salvat mulţi oameni. Ea se poate aplica, iară a scrigi­ în viaţe obişnuită şi contribue la o mai grabnică înfrângere a boalei. Greutatea Corpului sporeşte şi cicatrizarea succesivă opreşte boala. Bărbaţii se­rioşi din lumea ştiinţelor medicale confirmă că metoda mea este exce­lentă şi consimt bucuros la aplicarea ei. Cu cât mai de­vreme se începe aplicarea metodei mele de nutriţie cu atât va fi mai bine. CU TOTUL GRATUIT! primiţi cartea mea, din care veţi afla lucruri demne de ştiut. Cel care e chinuit de dureri, cel care vrea să scape re­pede, radical şi fără primejdie de suferinţele sale să-mi scrie chiar azi! Accentuez din nou că veţi primi absolut GRATUIT, fără nici o obligaţie din partea Dv., lucrarea mea edificatoare şi sunt sigur că medicul Dv. va consimţi la această NOUA REGLEMENTARE A NUTRIŢIEI DV., calificată ca excelenţă de profesori de primul rang. Este deci în interesul Dv. să scrieţi imediat şi veţi putea fi serviţi oricând prin reprezentanţii mei de acolo. Procuraţi-vă învăţăminte şi intăriţi-vă VOINŢA DE A FI SĂNĂTOŞI prin cartea UNUI ME­DIC CU EXPERIENŢĂ. Ea vă aduce înviorare şi mângâiere şi se adresează tuturor bolnavilor, cari se inte­resează de actualul stadiu al terapiei pulmonare. Adresa mea: Georg Pulgner, Berlin Neukölln, Ringbahnstrasse No. 24 Abt. 604. Pagina 3-a Sirsisili ii sărbătoreşte pe Max Reinhardt Dacă genialul regisor ar fi încer­cat singur să-şi însceneze jubileul, acesta nu ar fi ajuns nici pe departe strălucirea şi însemnătatea de cari s’a bucurat. O săptămână întreagă ţinu în­dreptate asupra sa privirile întregu­lui Berlin, şi cu el ale întregii Ger­manii, jubileul de 25 ani al lui Max Reinhardt. Toate straturile societăţii se strânseră în jurul acestui „favorit al zeilor“ pentru a-i adresa cuvinte de dragoste, cuvinte de mulţumire şi de admiraţie. Reprezentanţi ai grupurilor exclu­siviste, ai nobilimii şi aristocraţie­ financiare, conducători politici şi reprezentanţi oficiali ai autorităţilor, organizaţiuni ştiinţifice şi culturale, personagii ilustre ale artei, cu toţii au ţinut să aducă prinosul de oma­gii şi să arate în această zi ce este pentru arta germană, pentru ştiinţa germană, pentru statul german şi societatea germană acest „rege al teatrului“, Max Reinhardt, pe care îl admiră, venerează şi cât de mân­dri sunt de a-l putea numi „Rein­hardt al nostru“. Ş1 din miile şi zecile de mii, din nenumăratele urări din toate colţu­rile lumii, numai câteva fraze : „D-voastră, d-le profesor, aţi a­­dus teatrul şi scena germană la o desvoltare cu totul originală... „Prin conservatorul dramatic cre­­­at de dv. n’aţi construit numai artei dramatice un forum de cultivare, ci aţi adus servicii mari culturii ger­mane în întreaga lume. „Simt o necesitate sufletească de a exprima în ziua sărbătoririi dv. un cuvânt de mulţumire şi admira­ţie. Pentru a exprima recunoştinţa Reichului pentru opera dv., am ş. a. m. d.“,­­ scrie sărbătoritului minis­trul de interne, d-rul Wirth, mem­bru al partidului catolic. Social-democratul evanghelic Grimm scrie lui Reinhardt în nu­mele ministerului instrucţiunii pu­blice prusac, pe care îl conduce: „Chibzuitului maestru, care a transformat cu bagheta magică a fanteziei sale veşnic tânără, lumea în scenă, şi a cărui artă serioasă a dat vieţii veşnicie şi strălucire se­nină; aşa vorbeşte Grimm în limba oficială care îşi impune în­totdea­una oarecari rezerve. Vă puteţi face din toate acestea o imagine a expansiunii şi a pato­sului ziarelor, poeţilor, artiştilor, actorilor în ziua sărbătoririi artis­tului magic, a cărui operă a influen­ţat atât de hotărîtor întreaga artă dramatică germană. Căci tot ce s’a întâmplat în a­­cest ultim sfert de veac în lumea germană a teatrului este legat de acest nume. El a fost acela care le-a adus ger­manilor pe Shaw, pe Wedekind, pe Tolstoi, pe Gorki şi care a ridi­cat pe scena germană artiştii cari formează fata ei: Moisi, Basser­­mann, Paul Wegener, Elisabeth Bergner, Steinrück, Fritz Kortner şi de curând Werner Kraus, Grete Mosheim, Durieux, sunt descope­ririle şi elevii lui Reinhardt. Reinhardt n’a dat jos numai pra­ful clasicismului de pe opera na­ţională „Mina von Barnheim“ prin regia sa originală, ci a transformat şi pe Shakespeare într’o avere vie a poporului german. Reinhardt a înscenat numai pe scena teatrelor sale din Berlin 452 de piese (23374 de reprezentaţii, dintre care 2527 dedicate lui Shakespeare). Max Reinhardt a fost acela care a înfiinţat „Teatrul celor 500“ şi „Teatrul celor 10.000“, care a des­coperit scena rotativă şi care a transpus teatrul german în Sta­­tele­ Unite ale Americii şi în Rusia. Şi nu trebuie Germania să fie mândră de acest Reinhardt? Şi Germania e în adevăr mân­dră; ea a exprimat cu tot avântul în zilele de sărbătorire a acestui jubileu, acest sentiment, și Max Reinhardt ar fi putut fi la rândul său mândru. "H. Ar fi putut fi... Nu e lipsit de orice ciudățenie faptul, că în toate ziarele articolele asupra sărbătoririi lui Reinhardt se găseau în cea mai apropiată ve­cinătate cu articolele asupra cin­­cantenarului filozofului Oswald Spengler. Tocmai a acestui filozof, care în opera sa monumentală „Apusul Oc­cidentului“ dădu antisemiţilor ra­sişti cele mai teribile arme. Rar de tot se întâmplă ca o operă şti­­inţifico-teoretică să se răspândeas­că ca această lucrare a lui Spen­gler, care se poate compara în popularitate cu „Pe frontul de Vest nimic nou" a lui Remarque. Doi ani aproape s’a discutat asu­pra concepţiei îndrăzneţe a acestei cărţi; Spengler a fost aproape în­titulat ca un nou Kant. Cam aşa a fost acum 10 ani, i­­mediat după război, îmi amintesc de a fi cetit într’o critică franceză asupra acestei cărţi a lui Spengler o observaţiune răutăcioasă; acest prusac conservativ „care nu putea concepe, că mândra Prusie ar pu­tea să decadă, caută mângâiere în faptul, că apusul Germaniei, în­semnează apusul Occidentului“. Această lămurire nu ajunge poa­te, ca să caracterizeze concepţia lui Spengler, care e un spirit filo­zofic profund? E de­sigur uşor de înţeles, că mulţi Germani au primit cu plăcere gândul, că sfârşitul Germaniei Wil­­helmine însemnează sfârşitul cul­turii apusene. Intr’o formă foarte popularizată au salutat cu bucurie aceşti „multi Germani“ teoria lui Spengler asu­pra impenetrabilităţii raselor, asu­pra imposibilităţii de transformare dintr’o rasă in alta, asupra rigidită­­ţei culturilor raselor şi asupra impo­sibilităţii de a creia din diferitele ra­se „umanitatea“. Ceea ce pentru Spengler a fost teo­rie asupra căreia se poate discuta, deveni pentru „rasişti” o nouă e­­vanghelie, care le permitea să înve­lească instinctele animalice inferioa­re, moştenite, într’o pojghiţă de a­­parenţă ştiinţifică. Spengler singur e foarte depăr­tat de aceste „concluzii rasiste” cel puţin în domeniul politicii practice. In special în ceia ce priveşte „1000 de ani de mişcare a Evreilor în Eu­ropa“ Spengler pare înclinat să recunoască, că Evreii s’au adaptat sufleteşte naţiunilor de cari soarta i-a legat. Aceasta nu împiedică însă pe a­­cei conducători rasişti cari continuă de a gândi primitiv şi grosolan, de a veni cu presupuneri ca ministrul turingian Frick care declară într’un interview: „Demoralizarea poporului ger­man porneşte de la elemente străi­ne poporului, şi anume de la Evrei”. Ei bine, acum trebuiră să re­cunoască şi ziarele din Turingia şi chiar cele ale guvernului de acolo, că „Deutsches Theater” creiat de Otto Brahm şi condus de Reinhardt de 25 de ani, devenit prima scenă germană, n’a putut contribui la de­moralizarea poporului german. Am auzit doar din gura reprezen­tanţilor guvernului Reichului, că „teatrul lui Reinhardt a adus imen­se servicii culturii germane, în în­treaga lume”. Noi mai ştim, că întreaga artă dramatică aderă la realismul dra­matic al lui Otto Brahm sau la îm­bogăţirea sa prin forţa creiatoare a fanteziei, aşa cum o concepe Rein­hardt. Şi cât de grozavă trebuie să fie pentru un rasist constatarea, că a­­ceşti doi maeştri ai artei dramati­ce moderne germane, a acestui fel de exprimare, a sufletului poporu­lui, sunt doi evrei de cea mai pură origină evreiască! P. Swesditsch MAX REINHARDT Isprava unui om după chef E LUAT DREPT UN RĂUFĂCĂ­TOR, E BĂTUT ȘI ARESTAT Un anume Niculescu G. Dumitru, după ce a chefuit toată seara cu mai mulţi prieteni, a angajat o ma­şină cu care s’a plimbat câtva timp prin oraş apoi, pe la ora 11, s’a o­­prit în str. Doamnei în apropiere de Banca Marmorosch Blank. Văzând că are de plată vre-o opt sute de lei a voit să se facă nevăzut fără să achite pe şofer şi s’a refu­giat în gangul unui imobil dela No. 3, iar de aci a pornit în sus pe scări. Zărit de un om de serviciu a fost­­luat drept un răufăcător. S’a dat a­­larma şi toţi locatarii imobilului îm­preună cu trei sergenţi de oraş pos­taţi prin apropiere au început o urmărire înverşunată a individului. Niculescu a ajuns în pod iar de aci a ieşit pe acoperiş, a sărit pe aco­perişul imobilului vecin iar de aci s’a lăsat pe burlan ca într’un film de cinematograf. In cele din urmă totuş a fost prins şi dus la poliţie. Interesant este că în chiar biu­­roul comisarului unul dintre loca­tarii deranjaţi l-a luat la palme pe presupusul răufăcător şi l-a umplut de sânge. Când lucrurile s-au mai po­tolit, comisarul, d. Aurel Dragomi­­rescu, a procedat la anchetă şi a sta­bilit cele de mai sus. Citiţi „REALITATEA ILUSTRAU“­ Un text franţuzesc din 1703 despre Mih­aiu-Viteazul de SCARLAT CALUMACHI Cărţile, broşurile, gravurile, pri­vitoare la viaţa şi faptele lui Mi­­haiu-Viteazul sunt nenumărate. La anul 1703 a apărut în oraşul Leide, în limba franţuzească, o lucrare mare istorică. Titlul ei e: „LE GRAND THEATRE HISTORIQUE, ou nouvelle histoire Universelle, tant sacrée que profane, depuis la creation du monde, jusqu’au com­mencement du XVIII siècle, etc. A. LEIDE, chez PIERRE VANDER, Aa, M. D. C. C. Ill” (5 vol. legate în 3 vol). Această vastă lucrare cuprinde şi un text destul de amănunţit des­pre Mihaiu­ Viteazul şi cele ce s’au întâmplat, în vremea aceea în Ar­deal. Iată ce putem citi la pag. 385— 390: ...Sigismund Bartori, craiu al Ardealului, care urmase pe tronul acestui principat după moartea ta­tălui său Ştefan, după ce fusese ales rege al Poloniei, se declară duş­man al Turcilor şi cu ajutorul voe­­vozilor Moldovei şi Valachiei, răz­vrătiţi, făcu mai multe incursiuni până aproape de oraşul Adrianopol. Creştinii sub comanda acestui Sigis­mund cunoscură şi clipe de glorie. Ei cuceriră oraşul Gran şi cetatea Vicegrad. Dar, când se crezură vic­torioşi pe deplin, după ce puseseră pe fugă oastea turcească, în apro­piere de Erla, şi după ce cuceriseră oraşele Hatwan şi Erla, armata lor — 60.000 de oameni — începu să se dedea la un jaf cumplit. „Cicala“­­paşa, în fruntea tătarilor săi, se nă­pusti atunci, asupra armatei creş­­ine, zăpăcind-o şi ucigând aproape 0.000 de soldaţi. El pierdu, însă mulţi oameni de ai săi şi de aceea nu îndrăzni să rămâie pe loc (gar­­der le champ de bataille), temându­­se ca creştinii desmeticindu-se, să nu se arunce asupra lui. Astfel, cele două armate duşmane se retraseră. (1596). Doi ani trecuseră.... Intre timp, Sigismund Bathori se certa cu împăratul Rudolf al IlI-lea, căci nu vroise să-şi fie făgăduiala şi să dea, împăratului, voevodatul Ardealului, în schimbul ţinuturilor Oppeln şi Ratibor. El cedă Ardea­lul, vărului său, Cardinalul Andrei Bathori. Cardinalul vrând să se u­­nească cu Turcii, Rudolf, pentru a împiedeca aceasta, trimise ajutor lui Mihaiu voevodul Valachiei, care cuceri principatul pentru împărat, punând oastea cardinalului pe fugă. Familia Bathori, care stăpânea şi Polonia şi această ţară (avoient leurs factions aussi bien dans le pays qu’en Pologne) începuse un războiu dârz împotriva voevodului. împăratul ne mai fiind sigur de bu­na credinţă a lui Mihaiu, îi trimise poruncă să predea această provin­cie, generalului Gheorghe Basta. Acum, se certau trei pentru această bucată de pământ. Aceste lupte și jafuri inerente războaielor sărăciră cumplit Ardealul. Căci, cu toate că Voevodul Mihaiu se împăcase cu împăratul, Ardelenii nu-l vroiau ca stăpân și trecură de partea lui Si­gismund Bathori. Acesta din urmă fu învins de Voevod, după mai mul­te lupte. Mihaiu „laisant trop de bruit de sa victorre" Basta se ho­tărî să-l ucidă. El închină, apoi, principatul, împăratului, iar Bathori căpătă, în schimb, pământuri în Si­­lezia”. Uciderea lui Mihaiu de către oa­menii lui Basta, ne e înfăţişată în­tr’o gravură frumoasă. Despre ea am vorbit în numărul din 30III/1929 din „Adevărul” şi, totdeodată, a fost şi reprodusă. Acum, să urmă­rim, puţin­, ce ne spune autorul ace­stei istorii universale despre întâm­plările din Ardeal. „...Creştinii, cari ocupaseră Alba Regală (Albe Royale) şi Pesta, se hărţuiau mereu cu Turcii, cari se întăriseră în Buda şi cari ţinându-i bine încercuiţi, îi sileau să se hră­nească cu câini şi pisici...“ Totuşi, turburările din Ardeal nu încetau. Un oarecare Zekel Gheor­ghe (Zekel George) se puse în fruntea celor cari ţineau cu turcii şi începu să se războiască cu ostaşii împăratului, cu toate că Sigismund Bathori se împăcase cu el. După ce Zekel Gheorghe fusese ucis, Be­­lehem Gabor luă comanda acestui „partid”. Dar, în clipa când genera­lul Gheorghe Basta, guvernatorul a toată Ungaria, se hotărî să se atin­gă de cele religioase şi să introdu­că în Ungaria şi Ardeal o reformă, gonind pe toți .Jîvangeliques", în­trebuinţând pentru aceasta chiar forţa. Ardelenii părăsiră pe împă­rat şi-şi aleseră un principe de reli­gie evanghelică, numit Ştefan Bost­­kay. Rudolf se hotărî, atunci să fa­că pace cu ei. Ștefan Bostkay primi în condițiile următoare: a) că dacă va avea un fiu acesta să fie voevod al Ardealului și Palatin al Ungariei de Sus, br „il y auroit liberté de conscience et exercice pour les deux religions: l’Evangélique et la Réformée”. Cu turcii făcu un armistițiu (une Tréve) de douăzeci de­ ani lăsân­du-le tot ce cuceriseră. Se mai ho­tărî că amândoi vor purta titlul de împărat: Sultanul va numi pe îm­păratul Romanilor, tată, iar acesta va numi pe Turc, Hu. (...il fut aussi arrêté que Ies deux Princes aurd­­ient le titre d’Empereur, que le Turc appelleroit l’Empereur des Romains son pere, et l’Empereur, appelleroit le Turc, son fils").... Aceste pagini, mai mult sau mai puţin veridice, au totuşi, o însem­nătate. Ele contribuesc să ne lumi­neze epoca sângeroasă şi plină de intrigi, în care a trăit Mihaiu-Vitea­zul şi să ne mărească numărul de texte privitoare la el. L’am publicat, în extenso, având intenţiunea să dau la lumină, în a­­cest chip, toate paginile privitoare la voevodul Mihaiu, pe cari le voiu găsi în cronicile rămase, mie, dela bunicul meu Theodor Callimachi şi în cele cumpărate, de mine, la anti­carii din străinătate. Scarlat Callimachi

Next