Adevěrul, noiembrie 1930 (Anul 43, nr. 14371-14395)

1930-11-01 / nr. 14371

Sâmbătă 1 Noembrie Pentru astăzi dăm cuvântul d-lui Victor Slăvescu, deputat, autorul proectului liberal în chestia con­versiunii datoriilor agricole. D. Slăvescu a dovedit serioase însuşirii economice, în cursul des­­baterilor parlamentare de la înce­putul guvernării d-lui Maniu. Păcat că dispoziţia pătimaşă a d-lui Vintilă Brătiaina, ca opoziţia liberală să se retragă din parla­ment, a împiedicat ca elementele tinere şi pregătite din partidul libe­ral, să fi putut da întreaga lor con­tribuţie — acum mai ales, când ameliorarea situaţiei economice cere energii cât mai multe şi contribuţii cât mai mari. Iată acum textul declaraţiilor d-lui Slăvescu: „Din nefericita zi a lunii iulie 1914 când s’a produs atentatul dela Se­­raievo, şi până în zilele de astăzi, nu am mai cunoscut ce se chiamă : vremuri normale. Sunt diferite for­me şi aspecte, bătrânul nostru con­tinent a fost zguduit până în pro­funzimea temeliilor lui, de tot felul de crize, una mai crâncenă decât alta, cu urmări de tot felul, resim­ţite în chip deosebit : crize politi­ce, crize morale, crize financiare, crize monetare, etc. etc. Când în­ceta una, începea alta, dacă cumva ele nu subzistau în acelaş timp, în diferite regiuni, sub diferite aspec­te, cu diferite urmări. FENOMENE DE CRIZA resimţite APROAPE INDIVIDUAL Fenomenele acestea de criză nu au avut numai aspectul fenomene­lor de masă. Ele s’au tradus prin fe­nomene resimţite aproape de fie­care individ. In faza crizei politi­ce acute a războiului, tot cetăţeanul valid şi-a părăsit căminul pentru a deveni soldat ; în faza crizei mo­rale — ce subzistă încă — tot ce­tăţeanul onest şi muncitor s’a gă­sit handicapat de cei necinstiţi şi îndrăzneţi; în faza crizei financia­re, risipa şi dezordinea finanţelor publice s’au tradus prin strivirea con­tribuabililor subt povara dărilor ne­echitabil repartizate ; în faza crizei monetare, deplasarea averilor s’a făcut în dispreţul principiilor mo­rale,‘cei ce speculau ,câştigând, cei ce economiseau ruinându-se aproa­pe complect. Toate aceste fenome­ne de masă au avut asupra indivi­dului influentele cele mai depriman­te, mai ales că în succesiunea lor sau în concomitenta lor au avut consecințe sufocante, ducând la „mentalitatea de după război“, prea cunoscută, pentru a mai fi descri­să. Cu sforţări supraomeneşti, cu spirit de sacrificiu necunoscut până azi, am trecut rând pe rând prin toate aceste grele încercări. Nu se mai vorbea de la o vreme decât de „normalizare”, „consolidare”, „fe­deralizare”, „raţionalizare” şi câte alte formule! Bătrânul nostru continent — deşi cuprindea în trupul lui, imensul abces sovietic, şi alte câteva răni tot atât de du­reroase, în primul rând şomajul en­glez, — părea că se întremase din ultimele încercări şi că se îndrepta către o stare mai bună, când de vre­o doi ani încoace şi mai­ ales în ultimele zece luni intră într’o nouă criză, — de astădată criza e­­conomică. NOUA CRIZA ECONO­MICA MONDIALA __ De unde venea această criză? — Ea ne venea şi de aiurea — în special Statele Unite, — dar se mai sporea şi prin propriile noastre lip­suri şi insuficienţe. Dela subproducţia de după răz­boi — am ajuns la criza de supra­producţie de astăzi; dela hipercon­­sumaţia frenetică de după război, am ajuns la criza de subconsumaţie de astăzi, — dela falsa abondentă de capitaluri (prin inflaţie) de acum 10 ani am ajuns la lipsa de capital de astăzi; dela mijloace de trans­port incapabile să transporte măr­­furi am ajuns la transporturi ce nu mai au ce transporta; de la avântul, încrederea, spiritul de inventivitate şi întreprindere de după război am ajuns la descurajarea, neîncrederea şi preocuparea de lichidare a tot şi toate de astăzi; de la „noii bogaţi“ ce apăreau pe la toate răspântele, nu mai întâlneşti decât ruinaţi, de­covări, jerpeliţi, falimentari, etc. Acestea nu sunt constatări pro­prii unei ţări, ci tuturor ţărilor, şi aproape tuturor continentelor. Sun­tem în plină criză mondială şi a­proape pretutindeni cu aceleaşi ca­ractere şi înfăţişeri. Cred că tra­versăm o perioadă epocală. Cred că acum vom avea să izbăvim toate greşelile ce s’au comis. Cred !A­­­ceastă criză va încheia o epocă din viaţa omenirii pentru a deschide o alta. Care? VINDECAREA PRIN MA­SURI CU CARACTER MONDIAL — Care poate fi soluţia? — Fenomenul de criză este prea vast spre a se putea vorbi de so­luţie. Vindecarea va trebui încercată pe suprafeţe mari, dar şi in adân­cimi corespunzătoare. Suprafaţa o indică întinderea crizei. Adâncimea o indică situaţia din fiecare ţară sau continent. Desigur criza se va rezolvi prin măsuri cu caracter mondial, prin măsuri cu caracter intercontinental, prin măsuri de ordin internaţional al unui singur continent şi apoi prin măsuri de ordin naţional. Măsurile trebuesc sincronizate, armonizate şi integrate. Vor trebui noi lozinci de organi­zare şi de schimb economic inter­naţional ; vor trebui făcute concesi­uni reciproce, pentru ca din sacri­ficiul fiecăruia să iasă propăşirea tuturor; vor trebui înlăturate anu­mite formule dovedite ca perimate şi înlocuite cu altele adecvate noui­— Dar care a fost după d­v. re­­percusia crizei asupra României? Ar fi prea banal să mai repetăm că această criză a avut adânci re­percusiuni asupra ţării noastre. D. VICTOR SLĂVESCU Cum să nu aibă adânci reper­cusiuni, când criza izbucneşte în­tr’un moment atât de delicat pentru toată fiinţă noastră naţională? Cum să nu ne zbatem în tot felul de su­­ferinţi, când această criză ne love­şte din,plin, zguduindu-ne însă­şi baza structurii noastre economice: agricultura? La 12 ani distanţă de marea şi lor situaţii. In sfârşit, va trebui să se cadă de acord asupra adevărului că nu omenirea trăeşte prin formule ci formula trebue să asigure ferici­rea omenirii. A trecut vremea solurilor artifi­ciale. Experienţele fără rezultate palpabile ,pot provoca zguduiri ca­tastrofale. Individul nu mai prime­şte încercări şi tatonări. Vrea ceva simplu, clar, rapid, care să-l ducă la niţică siguranţă pentru Ziua de mâine, căci numai aşa poate gusta puţintel din agrementul vieţii ace­steia. Dar câte nu s’ar putea spune în acest sens, unica noastră reformă agrară, sun­tem departe de a avea o bună, în­tocmire agrară şi agricolă. Ţăranul nostru nu este încă agricultorul ce ne trebue, iar pentru utilarea şi e­­ducaţiunea lui nu s’a făcut destul. Desigur, greutăţile, piedicile nu au­­ lipsit. A trebuit să facem faţă, în acelaş timp, la prea multe nevoi; a trebuit să rezolvăm prea multe pro­bleme; a trebuit să creăm aproape deantregul, o ţară nouă şi un stat nou; cu toate acestea, se poate spune, cu curaj şi cu francheţă, că se putea face mai mult. Este adevărat că am fost şi cum- i pleci izolaţi şi neajutaţi de nimeni. Tot ce am putut face se datoreşte propriilor noastre puteri. Cu excep­ţia ultimului împrumut de stabilizare şi consolidare economică, nu am primit din afară de cât mult prea puţin ajutor. CASCADA PREŢURILOR Dacă cel puţin am fi avut împre­jurări generale mai favorabile! Dar şi acestea ne-au lipsit. In 12 ani nu am mai a­vut o recoltă cum se cade — desigur şi ca urmare a modului de cultură agricolă, pe lângă insufi­cienţele climatice,­­ iar când am ajuns la recoltă peste mijlocie, am fost crunt loviţi de cascada preţuri­­cilor. Dacă la aceste condiţiuni na­turale şi specific agricole se mai adaugă complecta noastră dezorga­nizare, în ce priveşte comercializa­rea produselor agricole, şi neculti­­varea debuşeurilor noastre fireşti, de ce să ne mirăm că traversăm ac­tuala criză agricolă ? isemiţii etc. — pot băga în capul oamenilor astfel de idei. împotriva acestei acţiuni, eu aş lua măsu­rile cele mai energice, căci constitue o adevăr­a­­ă primejdie socială. ROLUL STATULUI Statul are şi el un mare rol de îndeplinit. Pentru ca acest rol să poată fi în­deplinit, trebue să înde­plinească mai multe con­diţii : să nu exceadă pute­rile lui de intervenţiune şi să nu depăşească anumi­te limite. Ca în toate tarile tinere, la noi statul face prea multe, se amestecă în prea multe direcţii, şi atunci, fa­talmente, intervenţia lui nu este tot­deauna destul de eficientă. Ar trebui ca amestecul statului să fie ceva mai limitat. Aceasta ca teză generală. In materie de organizaţie de cre­dit şi conversiune de datorii, aşi fi de părere ca statul să aibă o acţi­une strict limitată la suportarea temporară a diferenţei de dobândă între ceea ce poate plăti agriculto­rul şi cea ce va trebui plătit capi­talistului. Finanţele statului nostru nu sunt consolidate suficient. Statul va a­­vea nevoie încă de importante cre­dite pentru nevoile vii directe. Şi deşi astăzi datoria noastră publică nu este prea mare, cred că nu este potrivit a greva creditul public cu garanţii de creanţe, ce nu-l pot privi direct. Agricultorii oferă prin averea lor suficiente garanţii, chiar în actuala depreciere a pământului îndată ce se va produc© destinderea, valoa­rea pământului va creşte cu sigu­ranţă, căci 200 lei aur hectarul cop­stibie o valoare de batjocură. Un supliment de garanţie din partea statului este inutil şi neoportun. O MENTALITATE CARE TREBUE COMBĂTUTĂ Şi mai aducem if« argufhent,, pe care îl socotim întemeiat. Nu trebue băgat în ca­­p&fil săteanului că ori de câte ori se află la st­râm toare, statul trebue să in­tervircă. In ultimii zece ani statul a ajutat mult prea mult pe săteni, fără ca el să fi făcut tot ce trebuia să facă și el. Să-l ajutăm să aibă un credit ieftin, da; să-l ajutăm să-şi plătea­scă datoriile pe termen mai lung, da; să-i punem la dispoziţie utila­jul de care are nevoie, pentru bună valorificare, da; dar mai mult, nu! Să lucreze mai mult, mai bine, să economisească, căci numai aşa îşi va ridica starea lui econo­mică. Cred că­ este bine să spunem să­teanului adevărul în faţă. Ii vom face un serviciu, iar noi oamenii politici ne facem numai datoria. Dealtfel, din mica mea experienţă politică pot spune că şi săteanu preferă vorba dreaptă decât min­ciuna ademenitoare. POLEMICELE SUNT DE­PLASATE Nu ştiu dacă am răspuns la toate întrebările. Problema este vastă. Comportă multe dezvoltări. In ceasul de acum, faţă de greu­tatea situaţiei generale a crizei, cred că se impune multă seriozi­tate şi mult patriotizm. In loc să reflectăm asupra soluţii­lor şi posibilităţii de aplicare a lor, ne dedăm la polemici depla­sate. Cred că astfel de metode sunt cu totul greşite. Este încă vre­mea să ne dezmeticim, şi să apu­căm pe calea cea dreaptă, singura ce ne poate duce la rezultate. Vii­torul apropiat ne va arăta în ce măsură dovedim că înţelegem cum se cuvine situaţia de azi şi co­mandamentele ce se impun” S. ANCHETA NOASTRĂ Crizele cari se suprapun şi se substituie Raporturile dintre stat, creditori şi debitori agricoli Ce ne spune d. Victor Slăvescu, deputat şi economist liberal Repercusiunea crizei asupra Românei Greşeli cari se răsbună cumplit Desigur, suferim conse­cinţele şi repercusiunile crizei mondiale, dar tre­­bue să recunoaştem că s’au comis şi greşeli de tot felul, ce astăzi se răz­bună cumplit. Ce era cooperaţia noastră înain­te de război şi ce a ajuns astăzi? înainte vreme aveam în fiecare sat o unitate cooperatistă şi lângă ea un cooperator idealist. Astăzi, co­operaţia a devenit un vast club politic şi prilej de câştiguri ne­­permise pentru câţiva corifei poli­tician!. Ce s’ar fi putut face cu mai multă onestitate, cu o bună condu­cere, cu o severă disciplină, cu o reprimare energică a tuturor vino­vaţilor­, şi totuşi cooperaţia trebue să ajute­­ adevărata consolidare a gospodăriei săteşti. Dar pentru a­­ceasta, are nevoe de o completă a­­sanare morală şi financiară. CUMPLITA CRIZA DE CREDIT A AGRICUL­TURII Agricultura noastră suferă astăzi o cumplită criză de credit. Ați­ stu­diat această criză în mod temeinic, cu prilejul pregătirii unor proecte ce am elaborat pentru partidul național-liberal, al cărui credincios și modest membru sunt. Este inutil să mai revenim asupra trecutului. Este adevărat că nu s-a dat problemei creditului agricol toată atenţiunea şi este adevărat că a lipsit unitatea în acţiunea făcută Agricultorii au avut credite, dar nu adecvate la nevoile lor. Nu a fost destul sistem. Dar şi împrejurările în cari am trăit în ultimii zece ani, nu ne-au fost mai prielnice. Câtă vreme moneta nostră nu era conso­lidată, nu se putea vorbi de un cre­dit agricol pe termen lung şi cu do­bândă mică ! Cine ne putea da fon­durile necesare? Astfel fiind situa­ţia, ne-am mărginit la soluţii timide şi parţiale, ce n’au dat rezultatele aşteptate. Dar criza de credit de astăzi nu este numai o criză de bani. Credi­tul a fost rău întrebuinţat. Mulţi din debitorii agricoli de astăzi au co­mis grave greşeli, s’au întins pe­ste puterile lor, au făcut cheltueli nesăbuite, iar când criza s'a produs i-a găsit grevaţi peste puterile lor. Mulţi din ei sunt iremediabil pier­duţi, dar aceste cazuri individuale nu prezintă interes. Astăzi le pune o adevărată pro­blemă socială şi naţional, de aceia să ne ferim de a o trata cu uşu­rinţă, cu preocupări ce n’au ce căuta aci, în căutarea unor efecte ieftine. Se cere să fim serioşi în rezolvarea acestei probleme. Rolul celor trei elemente în joc Cum se pune problema? ~ Avem trei elemente în joc: Creditorii, debitorii şi statul. Ce rol le revine fiecăruia­ în parte: CREDITORII Creditorii nu reprezintă numai interese privat-economice — (cu excepţia particularilor) — ci mari interese naţional-economice. Ei nu lucrează numai cu capitalurile lor, ci mai ales cu capitalurile altora. „Les affaires, c’est l’argent des autres”. Capitalurile lor de lucru le sunt furnizate de atâţia mici capitalişti, ce le-au încredinţat spre admini­strare şi fructificare averea lor. In consecinţă, ei trebue să aibă toată grija apărării lor. Cele 1000 bănci din ţară gerează 40 miliarde lei, ca­pitaluri ce aparţin la zeci de mii de oameni. Oare aceasta înseamnă pu­tul lucru? In rezolvarea problemei creditului agricol nu trebue să se ţină seamă de această parte din avuţia naţională. Deci soluţia ce se va da, va tre­bui să fie echitabilă şi din acest punct de vedere. Aceasta nu în­seamnă concepţie bancară, aceasta înseamnă că nu trebue rezolvată o problemă şi creată alta nouă, tot aşa de gravă. DEBITORII Debitorii merită toată atenţia şi toată solicitudinea. Cred că s’a a­­dus o mare exagerare în prezenta­rea situaţiunii. Agricultorii săteni dacă au datorii, asta nu înseamnă că au şi pretenţii exagerate. Dacă la recoltele obţinute în ul­timii doi ani am fi avut preţu­rile de acum doi-trei-patru ani, nu am fi avut astăzi problema de astăzi. Sătenii ar fi putut plăti uşor De altfel aceasta o cer şi ei: pre­ţuri bune, căci dacă au preţuri, ies din nevoi. Desigur marii pro­prietari au o situaţie mai puţin favorabilă. Sătenii pot plăti uşor datoriile lor, în 15—20 de ani, cu dobânda de 7—8% Pe lângă conversiune, tre­bue să le dăm posibilitate să-şi valorifice mai bine recoltele, şi totdeodată să-i educam să devină buni plugari. Să producă marfa de calitate şi mai variată, nu numai grâu, porumb, orz şi ovăz. Sătenii nu cer iertarea datoriilor, cer uşurarea lor în timp şi o dobândă mai mică. Numai acțiuni de propaganda nesăbuită — liga contra carnetei, an- ,HEVEDÜL După manevrele regale Performanţele aviaţiei Rîlo-telegrafia.­­ Reţeaua de comen­taţii.­­ lucrările de artă In desfăşurarea manevrelor din Ardeal afară de trupă care s’a dis­tins nu numai prin disciplină dar şi prin strălucite calităţi de răbdare şi rezistenţă, alte elemente ale ar­matei s’au relevat ca fiind în afară de orice critică. E vorba, între altele, de aviaţie şi de transmisiuni- Aviaţia a trebuit să-şi arate destoi­nicia nu numai în aplicarea temei manevrelor—recunoaşteri şi lupte— dar şi în combaterea condiţiunilor neprielnice ale atmosferei. Cu deo­sebire in ziua ultimă a manevrelor şi a doua zi, când a avut loc revista şi defilarea, aviaţia a avut de luptat cu vânturi foarte violente şi cu o ploaie deasă. In ultima zi a manevrelor, un virtuoz al aviaţiei, deşi vântul bă­­tea extrem de violent cu deosebire deasupra observatorului de pe Dea­lul Uriaşului — de unde suveranul, principele Nicolae, ataşaţii militari străini, direcţia manevrelor şi sta­tul major observau desfăşurarea „atacului“ — a executat cu o pre­cizie extraordinară două zboruri TRECÂND LA 20 METRI PESTE CAPETELE PRIVITORILOR. Avia­torul și-a aruncat „mesajul“, în două rânduri, exact lângă bordeiul de pe observator. De asemeni, în ziua defilării, es­cadrilele de avioane zburau liniș­tite sub ploaia risipită de răbufne­­rile vântului. Niciun aviator n’a ate­rizat înainte de a fi fost autorizat s’o facă. Nu mai vorbim de figurile acro­batice executate într’un simulacru de luptă aeriană când avioanele ce­lor două partide se întreceau în în­drăzneală. Cu mijloacele încă insu­ficiente ale aviaţiei noastre, avia­torii au scos, fără îndoială, un ma­ximum de randament. RADIO TELEGRAFIA, TELEFONUL, COMUNI­CAŢIA CIFRATA In ceea ce priveşte organizaţia transmisiunilor, ea a fost mai pre­sus de orice aşteptare. In toată zona manevrelor — Braşov-Făgă­­raş şi Bălăşani-Odorhei — transmi­siunile s’au făcut, pe deoparte, prin­­tr’o serie de reţele cu fir — 2500 km. de cablu — lucrând indepen­dent : direcţia manevrelor, arbi­traje, comandamente, dar şi prin­tr-o reţea invizibilă de radiotele­­grafie legând comandamentele în­tre ele şi comandamentele cu avia­ţia. Au funcţionat în manevre patru sute telefoane cu 70 centrale şi cu un personal de 1200 oameni. Pen­tru telegrafia cu fir au funcţiona 20 aparate Hugues deservite de personal militar specializat şi d­in P. T. T. Interesant este că tot timpul de­plasării posturilor de comandă , cele patru faze ale manevrelor toate comandamentele erau legate cu direcţia manevrelor prin Hugues aşa încât s’au putut da ordine fără întrerupere, primindu-se informaţi­­uni dela comandamente şi arbitraje. In ce priveşte reţeaua de radio­­telegrafie, au funcţionat în zona 15 posturi legate cu diferite lungimi de undă şi utilizând un cifru deosebit în reţelele de comandament şi ar­bitraj. Graţie acestor mijloace moderne de transmisiune — ni s’a spus — ar­bitrii au putut arbitra In permanen­ţă, iar direcţia superioară a mane­vrelor a putut urmări în fiecare mo­ment Întreaga operaţiune. LUCRĂRILE DE ARTA Un ultim cuvânt pentru pregăti­rea terenului de manevră. Pionierii şi pontonierii au executat această pregătire vreme de o lună de zile. S’au­­ tăiat drumuri spre posturile de observaţie, s’au făcut lucrări de­­ abataj, s’au construit poduri, s’au efectuat şosele. O parte a acestor lucrări a devenit, din nefericire inu­­tilizabilă. E vorba de amenajarea­­ terenului pentru revistă şi defilare. . O ploaie torenţială, care a durat douăsprezece ore, a desfundat te­renul în aşa fel încât întreaga defi­lare ar fi fost compromisă dacă se efectua pe câmpul devenit imprac­ticabil. Suveranul, încunoştiinţat de această dificultate, a dispus ca a-­­­tât revista, cât şi defilarea să fie reduse.­­ Aşa s’a făcut că defilarea s’a des­făşurat, cu efectivul micşorat, pen­tru toate armele, în piaţa Unirei. Dim. Dumbravă Avion zburând la 20 metri deasupra unui post de observaţie Citiţi ! !RADIO“ CÂRTI NOUI »»Dragom­ina“, roman de Victor Eftimiu­­) Epica românească se îmbogă­ţeşte cu o nouă lucrare, datorită au­torului „Tragediei unui comedian“, al „Principesei Moruzoff“, romane din viaţa teatrală, de mult epuizate. De rândul acesta, d. Victor Efti­miu ne transportă într’un domeniu cu totul nou, într’o lume pe care nu i-o cunoşteam, din vechile-i o­­pere. De mii de ani, darul povestitoru­lui autentic îl constitue acea curio­zitate stârnită în lector sau ascultă­tor prin invenţia personală sau ob­servaţia ascuţită a vieţii. 12 Editura „Naţionala”, S. Ciornei. Absenţa, tot mai pronunţată, a acestor însuşiri, la scriitorii epocii, a trezit în critica franceză o vădită reacţiune în potriva genului preten­ţios şi hibrid, care­ a culminat în a­­nii din urmă. Ca un simplu glas din public, critici de talia unor Edmond Jaloux, Albert Thibaudet, Rouviere, etc., reeditând părerile emise de Laurent Thaillade — la apariţia ro­manelor lui Blasco Ibanez — cer reîntoarcerea la opera vastă, arhi­tectonic construită, scrisă direct, simplu şi care să înfăţişeze mo­mente de viaţă reală, cultivând in­teresul de citit al masselor, împin­se, fatal spre lectura senzațională. ORGANIZAREA MUNCI IN PORTURI PLAGA VĂTAFILOR Sesizat de numeroasele nemul­ţumiri pe cari le provoacă în rân­durile muncitorilor din marile noas­tre porturi, monopolizarea muncii de către anumiţi indivizi sau grupări, în detrimentul celorlalţi lucrători, la care se adaugă neplata integrală a muncii efectuată de muncitori, gra­ţie unor aşa zişi vătafi, ce reţin cote importante — chiar până la 30 la sută — din suma de plată, pentru diferite motive cu totul nejustificate, ministerul muncii a decis să pună capăt neregulelor constatate. în consecinţă, s’a cerut avizul păr­ţilor interesate — comercianţi şi muncitori — spre a se putea fixa o normă definitivă, cu privire la sis­temul muncii şi la modul de efec­tuare al plăţii. V» C­A PUTERNIC CUTREMUR DE PAMANT IN ITALIA ORASELE ANCONA ŞI SINIGALLIA AU SUFERIT MARI STRICĂCIUNI Eri dimineaţa s’a resim­ţit «an puterrote cutremur de pămârât în Italia, în re­giunea Ancaroe. Cutremu­rul a fost însoţit de tune­te subterane. Seismogra­ful din Roma a înregîs­­trat şi el oscilaţiureite, constatând că epicentrul lor era la o distanţă de vreo 300 kilometri. Cutremurul în oraşele Arocoroa şi S­ini­gal­­­ia a luat proporţii catastrofa­le. Nici o casă no’a rămas neavariată. Prefectura de poliţie, palatul de justiţie şi palatul administrativ au fost complect dărâma­te. Deasemeroi s’a prăbu­şit turnul bisericii dela Grand­ia, omorând un tre­cător. Sub dărâmăturile case­lor sunt îngropate nume­roase cadavre. Pompierii şi soldaţii s’au pus ime­diat pe lucru, începând opera de salvare. Dela Roma s’a trimis un tren de ajutor, iar o escadrilă de aeroplane a plecat să fotografieze regiunea si­nistrată. 25 MORŢI ŞI 10O RĂNIŢI Până seara s’au găsit la Ancona doi morţi şi 60 de răniţi. La Sinigallia 20 de morţi iar în satele din a­­propiere cinci morţi, cum şi numeroşi răniţi. In to­tal s’au scos până acum 25 de cadavre. Se crede însă că mai sunt şi altele. La spitalul militar se află internaţi peste o sută de răniţi. Cutremurul a fost de gradul al nouălea, după clasificarea internaţiona­lă. Pe Marea Adriatică s-au produs, în urma osci­laţiilor, valuri uriaşe. Un vapor american, care se afla ancorat la Ancona, a fost smuls din lanțuri și trântit în dană, suferind serioase avarii. ★ ★ „Dragomirna“, ultima lucrare a d-lui Victor Eftimiu, ne întoarce la vremurile bune ale romanului de peste trei sute de pagini; este o am­plă epopeie modernă, străbătută de un suflu larg, şi scrisă când nervos, abrupt, când înfăşurată de o poe­zie caldă şi calmă, imagini rare, descrinţîi plastice, stări sufletești D, VlvfOR Li 11 AU o spre romanul foileton al autorilor de-a doua mână. Pagina 3-a ’roppanda sovietică in imperiul britanic 0 INTERPELARE IN CAMERA COMUNELOR In Camera Comunelor s’a produs o interpelare cu privire la propagan­­da sovietică în imperiul britanic. Se știe că un comitet a fost însărcinat să facă o anchetă în această privin­tă. P D. ministru Henderson a răspuns că a luat contact cu ambasadorul Sovietelor, reproşându-i că guvernul din Moscova nu respectă înţelegerea de anul trecut şi continuă cu pro­paganda. Ambasadorul a răspuns că guver­nul sovietic respectă înţelegerea, dar nu poate controla activitatea inter­naţionalei a treia. _________ Citiţi „Adevărul Literar" bine adâncite împodobesc aceste pagini, bogate în oameni şi fapte, atenţia cititorului e captată ab­ia primul capitol, interesul merge ■rescând, desnodământul soseşte neaşteptat, luminând ca un fulger, iscuri şi prăpăstii, întreg acest roman lasă o învior­­ătoare impresie de inedit, de ori­ginalitate; el nu seamănă cu nici­­una din lucrările anterioare ale a­­cestui fecund şi variat scriitor al nostru, şi nici cu scrieri similare, de la noi sau de aiurea. Este o lungă povestire a pământului românesc, dar pe care o poate citi şi pricepe orice străin, căci sentimentele sunt omeneşti, iar conflictele pot isbucni oriunde există condiţii similare de viaţă. Asemeni vechilor autori de epo­pei, d. Victor Eftimiu — care în „Thebaida“ ne-a dat întreaga tra­gedie a cetăţii lui „Oedipus“ — şi-a (Citiţi continuarea în pag. IV-a)

Next