Adevěrul, noiembrie 1930 (Anul 43, nr. 14371-14395)
1930-11-01 / nr. 14371
Sâmbătă 1 Noembrie Pentru astăzi dăm cuvântul d-lui Victor Slăvescu, deputat, autorul proectului liberal în chestia conversiunii datoriilor agricole. D. Slăvescu a dovedit serioase însuşirii economice, în cursul desbaterilor parlamentare de la începutul guvernării d-lui Maniu. Păcat că dispoziţia pătimaşă a d-lui Vintilă Brătiaina, ca opoziţia liberală să se retragă din parlament, a împiedicat ca elementele tinere şi pregătite din partidul liberal, să fi putut da întreaga lor contribuţie — acum mai ales, când ameliorarea situaţiei economice cere energii cât mai multe şi contribuţii cât mai mari. Iată acum textul declaraţiilor d-lui Slăvescu: „Din nefericita zi a lunii iulie 1914 când s’a produs atentatul dela Seraievo, şi până în zilele de astăzi, nu am mai cunoscut ce se chiamă : vremuri normale. Sunt diferite forme şi aspecte, bătrânul nostru continent a fost zguduit până în profunzimea temeliilor lui, de tot felul de crize, una mai crâncenă decât alta, cu urmări de tot felul, resimţite în chip deosebit : crize politice, crize morale, crize financiare, crize monetare, etc. etc. Când înceta una, începea alta, dacă cumva ele nu subzistau în acelaş timp, în diferite regiuni, sub diferite aspecte, cu diferite urmări. FENOMENE DE CRIZA resimţite APROAPE INDIVIDUAL Fenomenele acestea de criză nu au avut numai aspectul fenomenelor de masă. Ele s’au tradus prin fenomene resimţite aproape de fiecare individ. In faza crizei politice acute a războiului, tot cetăţeanul valid şi-a părăsit căminul pentru a deveni soldat ; în faza crizei morale — ce subzistă încă — tot cetăţeanul onest şi muncitor s’a găsit handicapat de cei necinstiţi şi îndrăzneţi; în faza crizei financiare, risipa şi dezordinea finanţelor publice s’au tradus prin strivirea contribuabililor subt povara dărilor neechitabil repartizate ; în faza crizei monetare, deplasarea averilor s’a făcut în dispreţul principiilor morale,‘cei ce speculau ,câştigând, cei ce economiseau ruinându-se aproape complect. Toate aceste fenomene de masă au avut asupra individului influentele cele mai deprimante, mai ales că în succesiunea lor sau în concomitenta lor au avut consecințe sufocante, ducând la „mentalitatea de după război“, prea cunoscută, pentru a mai fi descrisă. Cu sforţări supraomeneşti, cu spirit de sacrificiu necunoscut până azi, am trecut rând pe rând prin toate aceste grele încercări. Nu se mai vorbea de la o vreme decât de „normalizare”, „consolidare”, „federalizare”, „raţionalizare” şi câte alte formule! Bătrânul nostru continent — deşi cuprindea în trupul lui, imensul abces sovietic, şi alte câteva răni tot atât de dureroase, în primul rând şomajul englez, — părea că se întremase din ultimele încercări şi că se îndrepta către o stare mai bună, când de vreo doi ani încoace şi mai ales în ultimele zece luni intră într’o nouă criză, — de astădată criza economică. NOUA CRIZA ECONOMICA MONDIALA __ De unde venea această criză? — Ea ne venea şi de aiurea — în special Statele Unite, — dar se mai sporea şi prin propriile noastre lipsuri şi insuficienţe. Dela subproducţia de după război — am ajuns la criza de supraproducţie de astăzi; dela hiperconsumaţia frenetică de după război, am ajuns la criza de subconsumaţie de astăzi, — dela falsa abondentă de capitaluri (prin inflaţie) de acum 10 ani am ajuns la lipsa de capital de astăzi; dela mijloace de transport incapabile să transporte mărfuri am ajuns la transporturi ce nu mai au ce transporta; de la avântul, încrederea, spiritul de inventivitate şi întreprindere de după război am ajuns la descurajarea, neîncrederea şi preocuparea de lichidare a tot şi toate de astăzi; de la „noii bogaţi“ ce apăreau pe la toate răspântele, nu mai întâlneşti decât ruinaţi, decovări, jerpeliţi, falimentari, etc. Acestea nu sunt constatări proprii unei ţări, ci tuturor ţărilor, şi aproape tuturor continentelor. Suntem în plină criză mondială şi aproape pretutindeni cu aceleaşi caractere şi înfăţişeri. Cred că traversăm o perioadă epocală. Cred că acum vom avea să izbăvim toate greşelile ce s’au comis. Cred !Această criză va încheia o epocă din viaţa omenirii pentru a deschide o alta. Care? VINDECAREA PRIN MASURI CU CARACTER MONDIAL — Care poate fi soluţia? — Fenomenul de criză este prea vast spre a se putea vorbi de soluţie. Vindecarea va trebui încercată pe suprafeţe mari, dar şi in adâncimi corespunzătoare. Suprafaţa o indică întinderea crizei. Adâncimea o indică situaţia din fiecare ţară sau continent. Desigur criza se va rezolvi prin măsuri cu caracter mondial, prin măsuri cu caracter intercontinental, prin măsuri de ordin internaţional al unui singur continent şi apoi prin măsuri de ordin naţional. Măsurile trebuesc sincronizate, armonizate şi integrate. Vor trebui noi lozinci de organizare şi de schimb economic internaţional ; vor trebui făcute concesiuni reciproce, pentru ca din sacrificiul fiecăruia să iasă propăşirea tuturor; vor trebui înlăturate anumite formule dovedite ca perimate şi înlocuite cu altele adecvate noui— Dar care a fost după dv. repercusia crizei asupra României? Ar fi prea banal să mai repetăm că această criză a avut adânci repercusiuni asupra ţării noastre. D. VICTOR SLĂVESCU Cum să nu aibă adânci repercusiuni, când criza izbucneşte într’un moment atât de delicat pentru toată fiinţă noastră naţională? Cum să nu ne zbatem în tot felul de suferinţi, când această criză ne loveşte din,plin, zguduindu-ne însăşi baza structurii noastre economice: agricultura? La 12 ani distanţă de marea şi lor situaţii. In sfârşit, va trebui să se cadă de acord asupra adevărului că nu omenirea trăeşte prin formule ci formula trebue să asigure fericirea omenirii. A trecut vremea solurilor artificiale. Experienţele fără rezultate palpabile ,pot provoca zguduiri catastrofale. Individul nu mai primeşte încercări şi tatonări. Vrea ceva simplu, clar, rapid, care să-l ducă la niţică siguranţă pentru Ziua de mâine, căci numai aşa poate gusta puţintel din agrementul vieţii acesteia. Dar câte nu s’ar putea spune în acest sens, unica noastră reformă agrară, suntem departe de a avea o bună, întocmire agrară şi agricolă. Ţăranul nostru nu este încă agricultorul ce ne trebue, iar pentru utilarea şi educaţiunea lui nu s’a făcut destul. Desigur, greutăţile, piedicile nu au lipsit. A trebuit să facem faţă, în acelaş timp, la prea multe nevoi; a trebuit să rezolvăm prea multe probleme; a trebuit să creăm aproape deantregul, o ţară nouă şi un stat nou; cu toate acestea, se poate spune, cu curaj şi cu francheţă, că se putea face mai mult. Este adevărat că am fost şi cum- i pleci izolaţi şi neajutaţi de nimeni. Tot ce am putut face se datoreşte propriilor noastre puteri. Cu excepţia ultimului împrumut de stabilizare şi consolidare economică, nu am primit din afară de cât mult prea puţin ajutor. CASCADA PREŢURILOR Dacă cel puţin am fi avut împrejurări generale mai favorabile! Dar şi acestea ne-au lipsit. In 12 ani nu am mai avut o recoltă cum se cade — desigur şi ca urmare a modului de cultură agricolă, pe lângă insuficienţele climatice, iar când am ajuns la recoltă peste mijlocie, am fost crunt loviţi de cascada preţuricilor. Dacă la aceste condiţiuni naturale şi specific agricole se mai adaugă complecta noastră dezorganizare, în ce priveşte comercializarea produselor agricole, şi necultivarea debuşeurilor noastre fireşti, de ce să ne mirăm că traversăm actuala criză agricolă ? isemiţii etc. — pot băga în capul oamenilor astfel de idei. împotriva acestei acţiuni, eu aş lua măsurile cele mai energice, căci constitue o adevăraă primejdie socială. ROLUL STATULUI Statul are şi el un mare rol de îndeplinit. Pentru ca acest rol să poată fi îndeplinit, trebue să îndeplinească mai multe condiţii : să nu exceadă puterile lui de intervenţiune şi să nu depăşească anumite limite. Ca în toate tarile tinere, la noi statul face prea multe, se amestecă în prea multe direcţii, şi atunci, fatalmente, intervenţia lui nu este totdeauna destul de eficientă. Ar trebui ca amestecul statului să fie ceva mai limitat. Aceasta ca teză generală. In materie de organizaţie de credit şi conversiune de datorii, aşi fi de părere ca statul să aibă o acţiune strict limitată la suportarea temporară a diferenţei de dobândă între ceea ce poate plăti agricultorul şi cea ce va trebui plătit capitalistului. Finanţele statului nostru nu sunt consolidate suficient. Statul va avea nevoie încă de importante credite pentru nevoile vii directe. Şi deşi astăzi datoria noastră publică nu este prea mare, cred că nu este potrivit a greva creditul public cu garanţii de creanţe, ce nu-l pot privi direct. Agricultorii oferă prin averea lor suficiente garanţii, chiar în actuala depreciere a pământului îndată ce se va produc© destinderea, valoarea pământului va creşte cu siguranţă, căci 200 lei aur hectarul copstibie o valoare de batjocură. Un supliment de garanţie din partea statului este inutil şi neoportun. O MENTALITATE CARE TREBUE COMBĂTUTĂ Şi mai aducem if« argufhent,, pe care îl socotim întemeiat. Nu trebue băgat în cap&fil săteanului că ori de câte ori se află la strâm toare, statul trebue să intervircă. In ultimii zece ani statul a ajutat mult prea mult pe săteni, fără ca el să fi făcut tot ce trebuia să facă și el. Să-l ajutăm să aibă un credit ieftin, da; să-l ajutăm să-şi plătească datoriile pe termen mai lung, da; să-i punem la dispoziţie utilajul de care are nevoie, pentru bună valorificare, da; dar mai mult, nu! Să lucreze mai mult, mai bine, să economisească, căci numai aşa îşi va ridica starea lui economică. Cred că este bine să spunem săteanului adevărul în faţă. Ii vom face un serviciu, iar noi oamenii politici ne facem numai datoria. Dealtfel, din mica mea experienţă politică pot spune că şi săteanu preferă vorba dreaptă decât minciuna ademenitoare. POLEMICELE SUNT DEPLASATE Nu ştiu dacă am răspuns la toate întrebările. Problema este vastă. Comportă multe dezvoltări. In ceasul de acum, faţă de greutatea situaţiei generale a crizei, cred că se impune multă seriozitate şi mult patriotizm. In loc să reflectăm asupra soluţiilor şi posibilităţii de aplicare a lor, ne dedăm la polemici deplasate. Cred că astfel de metode sunt cu totul greşite. Este încă vremea să ne dezmeticim, şi să apucăm pe calea cea dreaptă, singura ce ne poate duce la rezultate. Viitorul apropiat ne va arăta în ce măsură dovedim că înţelegem cum se cuvine situaţia de azi şi comandamentele ce se impun” S. ANCHETA NOASTRĂ Crizele cari se suprapun şi se substituie Raporturile dintre stat, creditori şi debitori agricoli Ce ne spune d. Victor Slăvescu, deputat şi economist liberal Repercusiunea crizei asupra Românei Greşeli cari se răsbună cumplit Desigur, suferim consecinţele şi repercusiunile crizei mondiale, dar trebue să recunoaştem că s’au comis şi greşeli de tot felul, ce astăzi se răzbună cumplit. Ce era cooperaţia noastră înainte de război şi ce a ajuns astăzi? înainte vreme aveam în fiecare sat o unitate cooperatistă şi lângă ea un cooperator idealist. Astăzi, cooperaţia a devenit un vast club politic şi prilej de câştiguri nepermise pentru câţiva corifei politician!. Ce s’ar fi putut face cu mai multă onestitate, cu o bună conducere, cu o severă disciplină, cu o reprimare energică a tuturor vinovaţilor, şi totuşi cooperaţia trebue să ajute adevărata consolidare a gospodăriei săteşti. Dar pentru aceasta, are nevoe de o completă asanare morală şi financiară. CUMPLITA CRIZA DE CREDIT A AGRICULTURII Agricultura noastră suferă astăzi o cumplită criză de credit. Ați studiat această criză în mod temeinic, cu prilejul pregătirii unor proecte ce am elaborat pentru partidul național-liberal, al cărui credincios și modest membru sunt. Este inutil să mai revenim asupra trecutului. Este adevărat că nu s-a dat problemei creditului agricol toată atenţiunea şi este adevărat că a lipsit unitatea în acţiunea făcută Agricultorii au avut credite, dar nu adecvate la nevoile lor. Nu a fost destul sistem. Dar şi împrejurările în cari am trăit în ultimii zece ani, nu ne-au fost mai prielnice. Câtă vreme moneta nostră nu era consolidată, nu se putea vorbi de un credit agricol pe termen lung şi cu dobândă mică ! Cine ne putea da fondurile necesare? Astfel fiind situaţia, ne-am mărginit la soluţii timide şi parţiale, ce n’au dat rezultatele aşteptate. Dar criza de credit de astăzi nu este numai o criză de bani. Creditul a fost rău întrebuinţat. Mulţi din debitorii agricoli de astăzi au comis grave greşeli, s’au întins peste puterile lor, au făcut cheltueli nesăbuite, iar când criza s'a produs i-a găsit grevaţi peste puterile lor. Mulţi din ei sunt iremediabil pierduţi, dar aceste cazuri individuale nu prezintă interes. Astăzi le pune o adevărată problemă socială şi naţional, de aceia să ne ferim de a o trata cu uşurinţă, cu preocupări ce n’au ce căuta aci, în căutarea unor efecte ieftine. Se cere să fim serioşi în rezolvarea acestei probleme. Rolul celor trei elemente în joc Cum se pune problema? ~ Avem trei elemente în joc: Creditorii, debitorii şi statul. Ce rol le revine fiecăruia în parte: CREDITORII Creditorii nu reprezintă numai interese privat-economice — (cu excepţia particularilor) — ci mari interese naţional-economice. Ei nu lucrează numai cu capitalurile lor, ci mai ales cu capitalurile altora. „Les affaires, c’est l’argent des autres”. Capitalurile lor de lucru le sunt furnizate de atâţia mici capitalişti, ce le-au încredinţat spre administrare şi fructificare averea lor. In consecinţă, ei trebue să aibă toată grija apărării lor. Cele 1000 bănci din ţară gerează 40 miliarde lei, capitaluri ce aparţin la zeci de mii de oameni. Oare aceasta înseamnă putul lucru? In rezolvarea problemei creditului agricol nu trebue să se ţină seamă de această parte din avuţia naţională. Deci soluţia ce se va da, va trebui să fie echitabilă şi din acest punct de vedere. Aceasta nu înseamnă concepţie bancară, aceasta înseamnă că nu trebue rezolvată o problemă şi creată alta nouă, tot aşa de gravă. DEBITORII Debitorii merită toată atenţia şi toată solicitudinea. Cred că s’a adus o mare exagerare în prezentarea situaţiunii. Agricultorii săteni dacă au datorii, asta nu înseamnă că au şi pretenţii exagerate. Dacă la recoltele obţinute în ultimii doi ani am fi avut preţurile de acum doi-trei-patru ani, nu am fi avut astăzi problema de astăzi. Sătenii ar fi putut plăti uşor De altfel aceasta o cer şi ei: preţuri bune, căci dacă au preţuri, ies din nevoi. Desigur marii proprietari au o situaţie mai puţin favorabilă. Sătenii pot plăti uşor datoriile lor, în 15—20 de ani, cu dobânda de 7—8% Pe lângă conversiune, trebue să le dăm posibilitate să-şi valorifice mai bine recoltele, şi totdeodată să-i educam să devină buni plugari. Să producă marfa de calitate şi mai variată, nu numai grâu, porumb, orz şi ovăz. Sătenii nu cer iertarea datoriilor, cer uşurarea lor în timp şi o dobândă mai mică. Numai acțiuni de propaganda nesăbuită — liga contra carnetei, an- ,HEVEDÜL După manevrele regale Performanţele aviaţiei Rîlo-telegrafia. Reţeaua de comentaţii. lucrările de artă In desfăşurarea manevrelor din Ardeal afară de trupă care s’a distins nu numai prin disciplină dar şi prin strălucite calităţi de răbdare şi rezistenţă, alte elemente ale armatei s’au relevat ca fiind în afară de orice critică. E vorba, între altele, de aviaţie şi de transmisiuni- Aviaţia a trebuit să-şi arate destoinicia nu numai în aplicarea temei manevrelor—recunoaşteri şi lupte— dar şi în combaterea condiţiunilor neprielnice ale atmosferei. Cu deosebire in ziua ultimă a manevrelor şi a doua zi, când a avut loc revista şi defilarea, aviaţia a avut de luptat cu vânturi foarte violente şi cu o ploaie deasă. In ultima zi a manevrelor, un virtuoz al aviaţiei, deşi vântul bătea extrem de violent cu deosebire deasupra observatorului de pe Dealul Uriaşului — de unde suveranul, principele Nicolae, ataşaţii militari străini, direcţia manevrelor şi statul major observau desfăşurarea „atacului“ — a executat cu o precizie extraordinară două zboruri TRECÂND LA 20 METRI PESTE CAPETELE PRIVITORILOR. Aviatorul și-a aruncat „mesajul“, în două rânduri, exact lângă bordeiul de pe observator. De asemeni, în ziua defilării, escadrilele de avioane zburau liniștite sub ploaia risipită de răbufnerile vântului. Niciun aviator n’a aterizat înainte de a fi fost autorizat s’o facă. Nu mai vorbim de figurile acrobatice executate într’un simulacru de luptă aeriană când avioanele celor două partide se întreceau în îndrăzneală. Cu mijloacele încă insuficiente ale aviaţiei noastre, aviatorii au scos, fără îndoială, un maximum de randament. RADIO TELEGRAFIA, TELEFONUL, COMUNICAŢIA CIFRATA In ceea ce priveşte organizaţia transmisiunilor, ea a fost mai presus de orice aşteptare. In toată zona manevrelor — Braşov-Făgăraş şi Bălăşani-Odorhei — transmisiunile s’au făcut, pe deoparte, printr’o serie de reţele cu fir — 2500 km. de cablu — lucrând independent : direcţia manevrelor, arbitraje, comandamente, dar şi printr-o reţea invizibilă de radiotelegrafie legând comandamentele între ele şi comandamentele cu aviaţia. Au funcţionat în manevre patru sute telefoane cu 70 centrale şi cu un personal de 1200 oameni. Pentru telegrafia cu fir au funcţiona 20 aparate Hugues deservite de personal militar specializat şi din P. T. T. Interesant este că tot timpul deplasării posturilor de comandă , cele patru faze ale manevrelor toate comandamentele erau legate cu direcţia manevrelor prin Hugues aşa încât s’au putut da ordine fără întrerupere, primindu-se informaţiuni dela comandamente şi arbitraje. In ce priveşte reţeaua de radiotelegrafie, au funcţionat în zona 15 posturi legate cu diferite lungimi de undă şi utilizând un cifru deosebit în reţelele de comandament şi arbitraj. Graţie acestor mijloace moderne de transmisiune — ni s’a spus — arbitrii au putut arbitra In permanenţă, iar direcţia superioară a manevrelor a putut urmări în fiecare moment Întreaga operaţiune. LUCRĂRILE DE ARTA Un ultim cuvânt pentru pregătirea terenului de manevră. Pionierii şi pontonierii au executat această pregătire vreme de o lună de zile. S’au tăiat drumuri spre posturile de observaţie, s’au făcut lucrări de abataj, s’au construit poduri, s’au efectuat şosele. O parte a acestor lucrări a devenit, din nefericire inutilizabilă. E vorba de amenajarea terenului pentru revistă şi defilare. . O ploaie torenţială, care a durat douăsprezece ore, a desfundat terenul în aşa fel încât întreaga defilare ar fi fost compromisă dacă se efectua pe câmpul devenit impracticabil. Suveranul, încunoştiinţat de această dificultate, a dispus ca a-tât revista, cât şi defilarea să fie reduse. Aşa s’a făcut că defilarea s’a desfăşurat, cu efectivul micşorat, pentru toate armele, în piaţa Unirei. Dim. Dumbravă Avion zburând la 20 metri deasupra unui post de observaţie Citiţi ! !RADIO“ CÂRTI NOUI »»Dragomina“, roman de Victor Eftimiu) Epica românească se îmbogăţeşte cu o nouă lucrare, datorită autorului „Tragediei unui comedian“, al „Principesei Moruzoff“, romane din viaţa teatrală, de mult epuizate. De rândul acesta, d. Victor Eftimiu ne transportă într’un domeniu cu totul nou, într’o lume pe care nu i-o cunoşteam, din vechile-i opere. De mii de ani, darul povestitorului autentic îl constitue acea curiozitate stârnită în lector sau ascultător prin invenţia personală sau observaţia ascuţită a vieţii. 12 Editura „Naţionala”, S. Ciornei. Absenţa, tot mai pronunţată, a acestor însuşiri, la scriitorii epocii, a trezit în critica franceză o vădită reacţiune în potriva genului pretenţios şi hibrid, care a culminat în anii din urmă. Ca un simplu glas din public, critici de talia unor Edmond Jaloux, Albert Thibaudet, Rouviere, etc., reeditând părerile emise de Laurent Thaillade — la apariţia romanelor lui Blasco Ibanez — cer reîntoarcerea la opera vastă, arhitectonic construită, scrisă direct, simplu şi care să înfăţişeze momente de viaţă reală, cultivând interesul de citit al masselor, împinse, fatal spre lectura senzațională. ORGANIZAREA MUNCI IN PORTURI PLAGA VĂTAFILOR Sesizat de numeroasele nemulţumiri pe cari le provoacă în rândurile muncitorilor din marile noastre porturi, monopolizarea muncii de către anumiţi indivizi sau grupări, în detrimentul celorlalţi lucrători, la care se adaugă neplata integrală a muncii efectuată de muncitori, graţie unor aşa zişi vătafi, ce reţin cote importante — chiar până la 30 la sută — din suma de plată, pentru diferite motive cu totul nejustificate, ministerul muncii a decis să pună capăt neregulelor constatate. în consecinţă, s’a cerut avizul părţilor interesate — comercianţi şi muncitori — spre a se putea fixa o normă definitivă, cu privire la sistemul muncii şi la modul de efectuare al plăţii. V» CA PUTERNIC CUTREMUR DE PAMANT IN ITALIA ORASELE ANCONA ŞI SINIGALLIA AU SUFERIT MARI STRICĂCIUNI Eri dimineaţa s’a resimţit «an puterrote cutremur de pămârât în Italia, în regiunea Ancaroe. Cutremurul a fost însoţit de tunete subterane. Seismograful din Roma a înregîstrat şi el oscilaţiureite, constatând că epicentrul lor era la o distanţă de vreo 300 kilometri. Cutremurul în oraşele Arocoroa şi Sinigalia a luat proporţii catastrofale. Nici o casă no’a rămas neavariată. Prefectura de poliţie, palatul de justiţie şi palatul administrativ au fost complect dărâmate. Deasemeroi s’a prăbuşit turnul bisericii dela Grandia, omorând un trecător. Sub dărâmăturile caselor sunt îngropate numeroase cadavre. Pompierii şi soldaţii s’au pus imediat pe lucru, începând opera de salvare. Dela Roma s’a trimis un tren de ajutor, iar o escadrilă de aeroplane a plecat să fotografieze regiunea sinistrată. 25 MORŢI ŞI 10O RĂNIŢI Până seara s’au găsit la Ancona doi morţi şi 60 de răniţi. La Sinigallia 20 de morţi iar în satele din apropiere cinci morţi, cum şi numeroşi răniţi. In total s’au scos până acum 25 de cadavre. Se crede însă că mai sunt şi altele. La spitalul militar se află internaţi peste o sută de răniţi. Cutremurul a fost de gradul al nouălea, după clasificarea internaţională. Pe Marea Adriatică s-au produs, în urma oscilaţiilor, valuri uriaşe. Un vapor american, care se afla ancorat la Ancona, a fost smuls din lanțuri și trântit în dană, suferind serioase avarii. ★ ★ „Dragomirna“, ultima lucrare a d-lui Victor Eftimiu, ne întoarce la vremurile bune ale romanului de peste trei sute de pagini; este o amplă epopeie modernă, străbătută de un suflu larg, şi scrisă când nervos, abrupt, când înfăşurată de o poezie caldă şi calmă, imagini rare, descrinţîi plastice, stări sufletești D, VlvfOR Li 11 AU o spre romanul foileton al autorilor de-a doua mână. Pagina 3-a ’roppanda sovietică in imperiul britanic 0 INTERPELARE IN CAMERA COMUNELOR In Camera Comunelor s’a produs o interpelare cu privire la propaganda sovietică în imperiul britanic. Se știe că un comitet a fost însărcinat să facă o anchetă în această privintă. P D. ministru Henderson a răspuns că a luat contact cu ambasadorul Sovietelor, reproşându-i că guvernul din Moscova nu respectă înţelegerea de anul trecut şi continuă cu propaganda. Ambasadorul a răspuns că guvernul sovietic respectă înţelegerea, dar nu poate controla activitatea internaţionalei a treia. _________ Citiţi „Adevărul Literar" bine adâncite împodobesc aceste pagini, bogate în oameni şi fapte, atenţia cititorului e captată abia primul capitol, interesul merge ■rescând, desnodământul soseşte neaşteptat, luminând ca un fulger, iscuri şi prăpăstii, întreg acest roman lasă o înviorătoare impresie de inedit, de originalitate; el nu seamănă cu niciuna din lucrările anterioare ale acestui fecund şi variat scriitor al nostru, şi nici cu scrieri similare, de la noi sau de aiurea. Este o lungă povestire a pământului românesc, dar pe care o poate citi şi pricepe orice străin, căci sentimentele sunt omeneşti, iar conflictele pot isbucni oriunde există condiţii similare de viaţă. Asemeni vechilor autori de epopei, d. Victor Eftimiu — care în „Thebaida“ ne-a dat întreaga tragedie a cetăţii lui „Oedipus“ — şi-a (Citiţi continuarea în pag. IV-a)