Adevěrul, septembrie 1934 (Anul 48, nr. 15535-15551)
1934-09-01 / nr. 15535
Proectul noului cod penal Modificări şi creări de noui instituţiuni Cele 597 articole ale proectului de cod penal — faţă de 400 câte cuprinde cel in vigoare — sunt strânse in patru cărţi.Ne vom ocupa în articolul de faţă de cuprinderea primei cărţi (art. 1—art. 184) împărţită în 12 titluri. Pornind de la o aşezare mai sistematizată a materiilor, anteproectul înscrie în art. 1 principiul legalităţii incriminării a pedepsei şi măsurilor de siguranţă statornicind şi precizând principiul stabilit de art. 14 din constituţie, anume că nu se poate înfrunta sau aplica nici o pedeapsă decât în virtutea unei legi. Titlul al doilea se ocupă în amănunţime de îngrădirea şi determinarea aplicării legii penale în timp, stabilind principiul neretroactivităţii. Pentru a preciza fără posibilitate de interpretare concursul diferitelor legi succesive ce ar interveni după săvârşirea infracţiunii, insă înainte de condamnare, art. 3 precizează că in asemenea ipoteză urmează a se aplica legea cea mai dulce. Acelaş principiu e stabilit de art. 5 şi când e vorba de prescripţiunea acţiunilor publice sau a pedepselor. APLICAREA LEGILOR IN SPAŢIU ŞI TIMP O deosebită atenţie acordă proectul chestiunii aplicării legii penale in spaţiu (art. 6—art. 19) precizând o serie de situaţii care au scăpat legiuitorului din 1865, sau pe care acesta nu le-a putut prevede din cauza unor serii de evenimente posterioare, care au impus în această materie norme speciale. Menţinăndu-se in totul principiul teritorialităţii legilor penale înscris Si In art. 3 al codului în vigoare, i s’a dat acestuia o mai cuprinzătoare înțelegere extinzându-i zona de aplicare prin prelungiri fictive de teritoriu, cum ar fi de exemplu straturile atmosferice, unde din cauza progreselor continue ale aviaţiei se poate presupune că far comite diferite infracţiuni. INFRACŢIUNILE SĂVÂRŞITE IN STRĂINĂTATE Despre infracţiunile săvârşite in străinătate care pot fi pedepsite după legea penală romănă se ocupă art. 7 şi urm. Excepţiunea personalităţii legii penale cunoscută de codul in vigoare a fost însuşită şi de noua legiuire care a înţeles însă să-i dea o formă mai clară, să înlăture unele lacune şi să-i asigure o represiune mai eficace. Coroborând dispoziţiile disparate care reglementează această materie In codul penal în vigoare, în codul transilvănean şi în codul penal bucovinean, legiuitorul a căutat să menţină o linie de conducere unitară. S’au înlăturat dispoziţiile criticabile şi cele căzute in desuetudine, cum este de exemplu judecarea chiar in lipsă a Românului pentru orice crime comise in străinătate pe cănd pentru delicte condamnarea nu poate surveni astăzi decât numai după întoarcerea de bună voie in ţară a infractorului, sau după extrădarea lui, operaţiune extrem de complicată şi de lungă durată. Distincţiunea pe care o face codul in vigoare era irațională mai ales că ea nu mai subsista in nici unul din numeroasele coduri moderne, fapt ce a determinat pe legiuitori să stabilească principiul că dreptul de urmărire în lipsă să nu se generalizeze ci să se limiteze numai la crimele sau delictele ce s’ar îndrepta fie contra statului român fie contra unui român. In toate celelalte ipoteze, urmărirea se va face numai după întoarcerea Românului in ţară sau după obţinerea extrădării. Codul din Vechiul Regat conţinea o lacună ce nu mai putea dăinui : stabilirea situaţiei juridice a Românului care după ce ar fi săvârşit o infracţiune in străinătate şi ar fi executat condamnarea, se putea întoarce in ţară unde să ajungă poate la onoruri civice de invidiat. Art. 12 precizează şi inovează că in ipotezele acestea, instanţele represive române, la cererea ministerului public pot pronunţa incapacităţile, interdicţiunile şi decăderile prevăzute de legile române pentru infracţiunea respectivă. In această situaţie rămâne condamnatului dreptul de a solicită judecăţii reluarea in cercetare a intregei afaceri putând invoca amnistia, reabilitarea sau prescripţia. E de la sine înţeles că această acţiune specială în decădere — necunoscută până acum in legislaţia noastră — nu poate cuprinde decât numai infracţiunile de drept comun, cele politice rămânând în afara operei de aplicare a acestei acţiuni inovatorii pentru ţara noastră. ALTE IPOTEZE Dela principiul acesta s’a trecut şi la alte ipoteze similare ca aceea privitoare la străinul care după ce a săvârşit o infracţiune în străinătate a venit in România obţinând cetăţenia, fapt care l-ar fi exonerat de orice pedeapsă, aceia relativă la străinul sau Românul care ar fi comis in străinătate vre-o crimă sau un delict din acelea care ar atinge interesele superioare ale statului român şi pentru care ar fi fost pedepsit în străinătate, etc. Pentru toate acestesituaţii noua legiuire prevede penalităţi speciale. Secţiunea VII a (art. 16—19) închide importanta problemă a extrădării , căreia codul penal în vigoare nu-i acordă stabilirea nici unei norme juridice. Consacrând principiul constituţional, proectul stabileşte că extrădarea nu se aplică naţionalilor, dând in acelaş timp fiinţă legală dreptului de azil pentru refugiaţii politici, despre pedepse In materia determinării pedepselor, noul proect aduce cele mai inovatori dispoziţiuni. Două principii fundamentale au călăuzit pe legiuitori în această materie; elasticitatea maximă a pedepsei, acordăndu-se magistratului o cât mai largă latitudine în proporţionalizarea ei; stabilirea unui regim care să înlesnească refacerea morală a infractorului, aceasta prin schimbarea pedepsei în cursul executării, prin înlocuirea unui regim mai aspru cu unul mai îngăduitor sau liberarea condiţională. Denumirea de recluziune care pentru mulţi cuprindea o noţiune de neinteres a fost schimbată în acea de temniţă grea. Apoi, faţă de diferenţierea care există între infracţiunile de drept comun şi cele politice s’a stabilit o gradaţie specială pentru fiecare categorie a acestor infracţiuni. Detenţiunii i s’a dat mai multe grade creiindu-se: detenţiune grea pe viaţă, detenţiune grea dela 5-20 ani şi detenţiune riguroasă dela 3 la 15 ani. In general proectul stabileşte următoarele două scări de pedepse: In drept comun: a) Pentru crime: Munca silnică pe viaţă, munca silnică pe timp mărginit dela 5—20 de ani, temniţă grea dela 3—15 ani; b) Pentru delicte: închisoare corecţională dela 1 lună—10 ani, amenda După cum se vede noul proect înmulţeşte numărul pedepselor, aceasta ca o consecinţă a măririi progresive a infracţiunilor şi potrivit tendinţelor doctrinare de actualitate care cer ca pedepsele să corespundă mai exact diferitelor varietăţi criminale. Proectul a ridicat, după cum se vede din clasificarea de mai sus, maximum închisorii corecţionale ca şi amenda corecţională şi poliţienească. Actualul sistem, după cum se ştie determină numai minimul de amendă corecţională, în viitor s-a fixat şi un maximum pentru amenda corecţională la 20.000 lei. O preocupare deosebită acordă proectul pedepselor complimentare şi accesorii, pedepselor privative de libertate şi regimului lor . REGIMUL PENITENCIAR Faţă de regimul în vigoare care nu poate cinsti o organizaţie civilizată, faţă de starea de sălbăticie în care se găsesc închisorile noastre şi lipsa totală de atenţie faţă de pensionarii închisorilor, care niciodată nu ies îndreptaţi ci înrăutăţiţi, demoralizaţi şi depravaţi, s’a găsit cu cale să se dea o altă îndrumare legală acestei extrem de importante chestiuni de profilaxie şi terapeutică socială. . Aplicarea şi executarea pedepselor constituie partea cea mai importantă a dreptului penal fiind ridicată chiar la rangul de ştiinţă, denumită ştiinţa penitenciară care are drept scop final: refacerea morală a condamnatului. Porniţi de la această constatare, autorii proectului au fost călăuziţi de principiul obligativităţii muncii pentru toţi cei condamnaţi la pedepse privative de libertate. Munca se poate face şi în afară de penitenciar în aer liber, iar din această muncă urmează să beneficieze numai deţinuţii care prezintă garanţii de îndreptare sau de readaptare. NOUI INSTITUŢIUNI Deci proectul cuprinde o serie de măsuri inovatorii dintre care merită a fi menţionate: a) suprimarea din conţinutul degradaţiei civice a incapacităţii de a fi martor sau de a fi scutit de serviciul militar; b) crearea a două instituţiuni noi: coloniile penitenciare ca o consecinţă a corecţională dela 2.000—20.000 afară de cazurile când legea ar prevedea un maximum mai ridicat; c) Pentru contravenţiuni: închisoare poliţienească dela 1 zi—1 hulă şi amendă dela 50—1500 lei. In materie politică: a) Pentru crime: Detenţiunea grea pe viaţă, detenţiunea grea dela 5—20 ani, detenţiunea riguroasă dela 3—15 ani; b) Pentru delicte: Detenţiunea simplă dela 1 lună—10 ani, amenda de la 20.000 lei afară de cazurile când legea ar prevedea un maximum mai ridicat. ideii moderne a ştiinţei penitenciare de a asocia elementul muncă în refacerea morală a condamnatului şi liberarea condiţională Graţie acestei instituţiuni noi se dă posibilitate condamnatului ca printr’o purtare exemplară să poată obţine eliberarea în anumite condiţiuni. PEDEPSELE PECUNIARE Modalitatea executării pedepselor pecuniare care se face cu atâta întârziere s’a ameliorat prin însuşirea măsurilor cuprinse in legea pentru majorarea amenzilor din 1923 acordându-se celui condamnat dreptul de a obţine păsuiri şi eşalonarea plăţii amenzii, cei insolvabili fiind trimişi in colonii penitenciare. DETENTIUNEA PREVENTIVA Una din cele mai importante reforme o constituie fără îndoială introducerea imputării detenţiunii preventive in pedeapsă. în acest sens art. 63 si 64 sună astfel: ART. 63. — Durata oricărei pedepse privative de libertate se socoteşte din ziua în care condamnatul este închis pe baza hotăririi devenită irevocabilă. Ziua în care începe executarea pedepsei şi ziua în care încetează se ţin în seama condamnatului ca zile pline. Timpul pe care condamnatul în cursul executării l-a petrecut într’un spital, din cauza boalei, îi este calculat in pedeapsă, afară de cazul când şi-a cauzat în mod voluntar boala. ART. 64. — In caz de detenţiune preventivă, durata detenţiunii este dedusă din pedeapsa ce se pronunţă prin hotărirea de condamnare. Deducerea deţinerii preventive se face şi in caz de condamnare la amendă socotindu-se o zi de prevenţie 50 lei. Toate obiecţiile aduse acestei instituţiuni introdusă de altfel în numeroase legislaţii care ar porni din inegalitate de tratament între delicvent şi condamnat nu au fost ţinute în seamă de autorii proectului, care adoptând noul sistem au pus capăt unei stări permanente de neechitate mai ales când ştiut este ce abuz se săvârşeşte la noi când e vorba de deţinerea preventivă, care de multe ori întrece pedeapsa finală, fără a se imputa din aceasta. ■ . Asupra celorlalte titluri din cartea I şi a cuprinsului celorlalte cărţi vom reveni. — A. RELEA — Pedepsele s’au înmulţit t Congresul corpului didactic de la şcolile de arte şi meserii Ziua ll-a. Lucrările în comisiuni TIMIŞOARA, 29. „ După şedinţa festivă din ziua de 27 August şi banchetul oferit de către primăria municipiului şi prefectura judeţului la restaurantul ,palace“, a urmat in cursul aceleiaşi zile, de la orele 4-8 lucrările in comisiuni privind cele două chestiuni ale programului: categorii de şcoli profesionale şi învăţământul elementar profesional la ţară. Biroul de conducere al congresului, a fost constituit astfel: preşedinte de inginer şef Ioan Sterian, vice-preşedinţi d-na Alex. Enăchescu şi Inginer St. Strugariu, comisar special d. St. N. Ploeşteanu de la şcoala superioară de arte şi meserii din Bucureşti. D. inginer ILARIE SACEANUCraiova supunând desbaterilor congresului raportul privitor la categoriile de şcoli profesionale, face, ocupându-se de avântul maşinismului şi necesitatea formării conducătorilor in diferitele ramuri de economie naţională, un istoric al şcoalelor de arte şi meserii ,începând de la 1830 şi arată dezinteresul permanentizat faţă de ele. Mai departe şi in legătură cu proectul de reorganizare al învăţământului technic, d-sa preconizează un tip de şcoală tehnică cuprinzând trei cicluri pentru formarea treptată de mici şi mari meseriaşi, capabili a conduce ateliere şi chiar de a urma şcoli superioare şi de specialitate. Aceste şcoli să aibă in acelaşi timp şi caracterul regional, special, reorganizate şi puse pe baze solide in conformitate cu cerinţele timpului. La discuţia în contradictoriu ia parte d. Decebal Păunescu, maestru din Bolgrad, care vorbeşte de reorganizare indicând formarea de şcoli superioare de meserii pentru maeştrii şi conducătorii de ateliere, şcoli de meserii pentru lucrătorii calificaţi şi o şcoală normală de meserii pentru creiarea corpului didactic profesional. Mai propune apoi înfiinţarea de şcoli de meserii chimice şi electro-chimice care să dea specialiştii necesari unor anumite industrii. Raportul de mai sus a fost susţinut de d. Gh. Urlea. ÎNVĂŢĂMÂNTUL SECUNDAR INDUSTRIAL D-na ALEXANDRINA dr. ENACHESCU directoarea şcoalei profesionale gr. II „Tudosea-Doamna“Bucureşti, ocupându-se de primul subiect al categoriilor de şcoli, pune chestiunea învăţământului secundar industrial raportat la fete, făcând o introducere a rosturilor copiilor în societatea de astăzi şi aplicaţiile către meserii. Explică foloasele oficiilor de orientare profesionala, recomandând anumite broşuri şi se declară pentru multeralitatea specialităţilor. Cere ca absolventa cursului supraprimar să obţină un „brevet iniţial industrial“, apoi brevet calificativ şi deci o selecţionare a valorilor. Raportoarea se ocupă în urmă de programul şcolar, şi de chestiunea liceului industrial chemat să devină şcoala societăţii mijlocii. Atrage atenţiunea asupra liceului industrial cu durata de patru ani care ar forma complect pe viitoarea şefă ori patroană de atelier. Termină prezentând un tablou al şcoalelor normale şi secundare de fete din anii 1931—932, evidenţiind necesitatea înfiinţărei unui seminar industrial ca autoritatea şcolară cea mai superioară profesională. Răspund pe rând, făcând obiecţiuni şi propuneri d-nii: inspectori Georgescu şi Gheorghiu. ÎNVĂŢĂMÂNTUL elementar PROFESIONAL LA ŢARA Acest al doilea punct din ordinea de zi este tratat de d-na Alexandrina Lacriţeanu, profesoară de pedagogie, care, dovedind legătura ce trebue să existe între cultura teoretică şi cea practică, se ocupă de importanţa învăţământului profesional ce asigură independenţa unei naţiuni, dând ţării pe conducătorii fireşti ai economiei. Discutând legea de organizare a învăţământului primar cu modificările survenite, demonstrează necesitatea şcoalei elementare cu caracter gospodăresc profesional, sprijinită pe specificul nostru naţional şi menită a ridica satele româneşti. Pomeneşte de încercările din trecut şi prezent pentru cultivarea ţăranului şi indică măsurile cari se impun pentru cât mai neîntârziata Înfiinţare a şcolilor elementare profesionale rurale, cu secţii agricole, industriale, comerciale şi de practică. Pentru fete ele să aibă secţii de gospodărie, ţesătorie, croitorie, etc. Astfel pregătit şi ordonat învăţământul rural va deveni un învăţământ de colectivitate pentru ridicarea populaţiei şi constituirea unei pături de gospodari şi meseriaşi luminaţi. Termină dând câteva lămuriri complimentare asupra programului şi cursurilor. Au răspuns cu date şi propuneri d-nii Vasile Vasilescu şi ing. St. Strugariu. La acelaşi subiect vorbeşte şi d. Vasile Trandafir directorul bazarului şcolar din Bucureşti. D-sa schiţează viaţa rurală cu toate greutăţile ei economice şi face o comparaţie succintă între desvoltarea industriei româneşti şi cea din ţările înconjurătoare. Preconizează constituirea de cercuri rurale agricole culturale şi industriale, cu concursul autorităţilor administrative, pentru pregătirea elementului de conducere. Cu foarte interesante date, observaţiuni şi studii, raportate la organizarea învăţământului profesional rural în Polonia, raportorul face să defileze prin faţa auditorului o serie de măsuri practice şi reforme cari ar putea fi imitate. Idem învăţământul respectiv din Franţa şi alte ţări avansate în această direcţie. D-na TEREZIA POPESCU face critica raportului. Răspunde pe larg şi documentat d. Gh. V. Cantemir, inspector şcolar din Roman, înşirând experienţele făcute pentru aflarea celei mai practice căi de pregătire a tineretului. D-sa descrie lipsurile şcolilor de meserii şi străduinţele corpului didactic, cerând ca forurile superioare să se îngrijească în primul rând de buna utilare a şcolilor profesionale, înzestrarea lor cu aparate de lucru, creerea unor venituri speciale şi localuri corespunzătoare. Cu aceasta a luat sfârşit ziua întâia, congresiştii participând seara la o masă comună la grădina Elite. ZIUA A DOUA învăţământul profesional ambulant. Desbaterile congresului din ziua a doua au continuat tot în sala de recepţii a prefecturii judeţului, sub preşidenţia d-lui inginer şef loan Sterian asistat de d-nii: ing. Ştefan Ardeleanu şi St. N. Ploeşteanu. D-na DRĂGANESCU, profesoară la şcoala profesională Robescu-Bucureşti, prezintă congresului raportul asupra învăţământului profesional ambulant şi lucrul la domiciliu. Raportoarea vorbind de rolul învăţământului profesional din punct de vedere economic şi social şi de perfecţionările la cari s’a ajuns, spune că învăţământului profesional al fetelor îi lipseşte educaţia morală a profesiunii. Desvoltă punctele mai însemnate din organizarea cursurilor ambulante profesionale chemate să pregătească in special pe femeile de la ţară şi să le dea îndrumările practice gospodăreşti. Relativ la atelierele de pe lângă şcolile primare doreşte complectarea acestora cu materialul didactic necesar şi o amplificare a materiilor de învăţământ. Idem pentru amenajarea unui muzeu rural. In ceea ce priveşte lucrul la domiciliu dă sugestii legate de iniţiativa şi concursul conducătorilor, prin înfiinţarea biroului de orientare profesională şi a consiliului industrial. Procedeul lucrului la domiciliu, întrebuinţat cu succes în Germania, Franţa, Belgia şi alte ţări, complectează educaţia profesională. Lămuriri complimentare dă în această direcţie şi d. Urlea. ORGANIZAREA LUCRULUI LA DOMICILIU D. V. TRANDAFIR ocupându-se de atelierele ambulante şi de organizarea lucrului la domiciliu, a făcut foarte interesantă expunere precedată de laudele pentru iniţiativa regală cu echipele culturale, arătând rostul absolvenţilor şcolilor meserii in opera de ridicare a statelor. Lucrările congresului continuă. BANCIULESCU .......... ADEVĂRUL Nenorocirea din R.Vâlcea R. VALCEA, 29. — In seara zilei de Luni 27 August a. c. d. maior I. Popescu din garnizoana Galaţi, ducându-se la Olt să facă baie, în dreptul oraşului Cărămăneşti, a fost luat de valuri şi înecat in timpul când voia să treacă Oltul. Cadavrul a fost pescuit in dreptul comunei Bujoreni. Japonia nu mai cere abrogarea tratatului naval TOKIO, 29. (Radop). — Un reprezentant al guvernului a declarat oficial că Japonia a renunțat de a mai cere abrogarea imediată a tratatului naval de la Washington. Explozia de lângă Gura Ocniţei MORENI, 29. — Astă noapte, doi indivizi, un bărbat şi o femee, s’au dus in pădurea Adânca de lângă Gura Ocniţei, cu două butoaie a câte 100 litri, ca să fure gazolina dintr’o conductă a soc „Unirea“. Fiind întuneric ei au aprins o lampă, ca să poată vedea cum să deschidă conducta. Gazele care au ieşit din conductă, odată cu gazolina care se scurgea intr’o groapă, împrăştiindu-se împrejur, au făcut explozie. Cei doi hoţi au fost răniţi de flăcări.Agenţii gărzii financiare, Stan C-tin, Munteanu Ion şi Dragovici Ghi ’controlând conducta au surprins pe cei doi şi le-a dresat acte de dare în judecată. Numele celor doi este: Nastasia Palada şi Niculae Oancea. Un alt furt de gazolină a fost săvârşit în aceeaş noapte in pădurea de deasupra Ţurcanilor, fără însă ca hoţii să fie identificaţi. ■' ---- —... Nenorocirea de la Mărăşeşti DOI COPII ÎNCERCÂND SA DEMONTEZE UN OBUZ. SUNT OMORÂŢI PE LOC MARAŞEŞTI, 29. — Un obuz, rămas probabil încă din timpul războiului, a cauzat astăzi o groaznică nenorocire în localitate. Doi băeţi anume Vasile şi Petre Orfeanu, primul în etate de 10 iar celalt de 14 ani, ambii fraţi şi mici copii a unei mame văduve, căutând deşeuri de fer vechi, au găsit pe câmp un proectil. Aducându-l acasă, au încercat să-l demonteze. Obuzul exploadănd, i-a omorât pe loc. La auzul detunăturii, sărmana mamă eşind din casă şi neştiind de prezenţă în curtea copiilor, a dat peste spectacolul sfâșietor al cadavrelor lor oribil mutilate. Comisarul de poliție face cercetări. Pag. 3 m a Filozofia românească contemporană Filozofia românească contemporană considerată în totalitatea sa prezintă astăzi cercetătorului perseverent al deosebitelor sale manifestări: un proces interesant de evoluţie şi un caracter net diferenţiator de manifestările deceniilor trecute, mai ales a celor dinainte de războiul de întregire naţională. Filozofia acestor decenii se poate caracteriza prin preocupări de cultură filozofică generală, afirmate în deosebitele sale discipline (metafizică, psihologie, logică, sociologie, pedagogie, etc.) şi prin tendinţe şi realizări merituoase de a fixa cât mai ştiinţific posibil obiectul şi metodele de studiu ale fiecărei din aceste ştiinţe filozofice. Cu alte cuvinte, preocupările esenţiale ale tuturor muncitorilor în domeniul filozofiei din acea vreme s-au concentrat în eforturi eroice de culturalizare a filozoficului şi de trezire şi organizare a unei receptivităţi publice pentru problemele filozofice. Multă vreme, profesorii noştri de filozofie, cu sacrificiul propriilor lor înclinaţii fiozofice sau cercetări personale, au trebuit prin cursuri la universitate, sau prin conferinţe exterioare să lămurească publicului şi tinerelor generaţii de studenţi, ce sunt fiecare din disciplinele filozofice, mai sus enunţate din punctele de vedere metodologic ,şi al obiectului de studiu. Astfel se înţelege pentru ce n’au fost posibile, afară de rare excepţii: o psihologie, o sociologie şi o pedagogie specific româneşti, sau pentru a ne exprima şi altfel: de ce nu există o filozofie originală românească recunoscută ca valoare alături de filozofia franceză, germană şi engleză, în cultura filozofică europeană. In prezent însă, situaţia filozofiei româneşti este diferită de cea a trecutului. Zicem diferită deoarece un proces nou, canalizat de eforturile generaţiilor mai vechi, începe să se afirme în cultura filozofică românească contemporană. Nu vrem să lăsăm impresia că exagerăm importanta sa, sau că sub-valorificăm contributiunile timpurilor trecute. Contributiunile lui Vasile Conta în metafizică, Alexandru Xenopol în filozofia istorică, Rădulescu- Motru în metafizică şi psihologie, Petre Negrescu în istoria filozofiei, Dimitrie Gusti în sociologie, Ioan Petrovici în logică, Ştefănescu-Goangă în psihologie, Gr. Tauşan în etică, George Antonescu, I. Rădulescu-Pogoneanu şi V. Ghidionescu în pedagogie sunt desigur de actualitate prin ideile şi sugestiunile care le cuprind. Ceia ce vrem să relevăm însă este faptul că deosebitele studii filozofice apărute în ultimii ani, învederează la nouile generaţii preocupări şi concepţiuni relativ deosebite de acele ale generaţiilor precedente. O înclinaţie şi un gust deosebit pentru particular şi diferenţiat sunt mai mult decât vizibile în cercetările şi manifestările lor şi ntr’un grad mai accentuat decât a înaintaşii lor. Această orientare a studiilor filozofice româneşti spre o filozofie mai diferenţiată în problemele sale se datoreşte de o parte evoluţiei progresive a deosebitelor discipline filozofice, care în mod necesar împinge spre specializare, iar de alta chiar încurajărilor şi stimulentelor, pe care unii profesori de fiozofie au înţeles să le facă elevilor lor, pentru a-i determina să abordeze şi alte probleme decât cele cercetate de dânşii. Se constată în special o înflorire şi desvoltare particulară a ştiinţelor filozofice în legătură cu viaţa socială, sau mai bine zis cu organizarea viitoare a acestei vieţi. Se poate vorbi în acest sens de o psihologie, sociologie şi pedagogie ştiinţifică românească, preocupate fiecare de anumite probleme. Psihologia de exemplu este preocupată de problemele orientării şi selecţiunii profesionale, caracterului, temperamentului, sufletului copilului, etc.; sociologia de problemele unei cunoaşteri ştiinţifice şi sistematice a realităţilor noastre sociale rurale, de problemele muncii şi cele de politică socială, iar pedagogia de problema organizării ştiinţifice a învăţământului în sensul adaptării sale individualităţii copilului. Acelaş proces de diferenţiere este vizibil şi în evoluţia filozofiei noastre speculative. Interesul acesteia gravitează mai mult spre probleme de filozofia istoriei, filozofia cunoştinţei, metafizică, filozofia sistemelor, filozofia religiei, decât spre istoria generală a filozofiei. * Toate lucrările filozofice românești apărute în ultimele 6—7 luni, confirmă observaţia noastră de mai sus. Vom aminti câteva din ele, fără să insistăm asupra, cuprinsului sau valorii lor ştiinţifice, locul neîngăduindu-ne acest lucru. Toate au însă o însuşire comună: problema specială pe care o studiază. Amintim în acest sens lucrarea d-lui I. Brucăr: Discurs asupra conceptului de filosofie a filosofiei, lucrarea d-lui Virgil Godeanu despre Filosofia religiei, lucrările d-lor Stahl şi Hryseni despre Tehnica monografiei sociologice şi lucrarea d-lui I. Nestor despre psihologia clipei de spaimă. Toate aceste studii conturează probleme noui, observaţii metodice, analize de idei interesante şi sugestiuni fecunde pentru cetitorul care ar vrea să abordeze studii asemănătoare. Sunt desigur şi unele puncte de vedere, poate prea unilaterale, nevralgice din punct de vedere critic sau prea dogmatice, asupra cărora s’ar putea insista în revistele de specialitate ; nu-i mai puţin adevărat însă, că aceste studii îşi au individualitatea lor netă prin problemele speciale care le studiază şi prin contribuţiile lor directe la desvoltarea ştiinţelor filozofice româneşti. Să ne referim concret, de pildă la studiul d-lui I. Brucăr. Studiul acesta este expresiunea unei noui metode de interpretare a sistemelor filozofice. Problema studiată prin caracterul său special ar putea figura în tematica oricărei filozofii europene. Principiile fundamentării acestei metode sunt expuse cu multă competinţă şi maturitate de gândire filosofică, claritate, logică şi stringenţă dialectică. Metoda fenomenologică aplicată de filozoful german E. Husserl în studiul actelor de conştiinţă, este extinsă de d. Brucăr studiului însuşi al sistemelor de filozofie. Metoda de studiu a acestora trebue să renunţe la punctul de vedere explicativ, pentru unul pur interpretativ. Cu alte cuvinte, adevăratul studiu al sistemelor filozofice nu constă în explicarea lor cauzală, ci în interpretarea şi sesizarea esenţialităţii lor ideale, ca elemente originare ale unei realităţi a valorilor pure în afară de spaţiu şi timp. Interpretarea lor trebue să facă abstracţie de clasicile atribute de întindere şi gândire ale realităţii, pentru a nu le considera decât din punctul de vedere al unei viziuni sub specie aeternitatis sau supra-raționale. Sau o asemenea interpretare a sistemelor de filozofie nu este posibilă decât dacă ele vor fi considerate independent de orice aderente biografice, psihologic, sociale, istorice, cauzale, temporale, etc. Orice transpoziţie sau relaţionare a eternului sistemelor filozofice, afirmat de esenţă divină, pe planurile raţionalului este echivalent cu o relativizare, cu o deseternizare a sa, deoarece raţiunea nu-şi fixează cunoştinţele sale decât în timp. Ceea ce caracterizează eternul, netemporalul este unicitatea sa primordială în care esenţele, unităţile sau ideile sistemelor filozofice se bucură de o existenţă virtuală, ideală, dar nu mai puţin reală. Existenţa lor este unică atâta vreme cât ea nu este exprimată raţional în raporturi de gândire şi succesiune. Cunoştinţa raţională însemnează distincţie, relaţie, cauzalitate, timp, în vreme ce cunoştinţa supra-raţională, înţeleasă ca o viziune eternă a acestei realităţi unice sau a sistemelor filozofice expresive, însemnează cunoaşterea însăşi a lui Dumnezeu, cunoştinţă rezolvabilă intr’o speţă de afect divin. Metodologia preconizată conduce după cum vedem la ontologie si epistemologie (teoria cunoştinţei). Ea ridica drept consecinţă firească: dificila problemă a posibilităţii filozofiei valorilor, în alţi termeni a eternului, sau problema corelatelor şi antinomiilor lumii valorilor, probleme care sunt numai schiţate, nu şi aprofundate, autorul în acest studiu mărginindu-se mai mult la punerea şi discutarea problemelor lor. Am insistat mai mult asupra studiului d-lui Brucăr cu scopul de a evidenţia caracterul cu totul particular al problemelor cercetate, pe care l-am prezentat în observaţiile noastre de mai sus, ca o trăsătură constitutivă a filozofiei româneşti contemporane. Acelaş caracter special ar putea fi învederat prin analiză, în oricare din studiile filozofice apărute în ultima vreme, bineînţeles că din punctele de vedere ale altor probleme cercetate. Diferenţierea aceasta este indiciul nu numai al specializării, dar dovada unui proces de organizare în adâncime a culturii noastre filozofice şi dovada unui progres indubitabil în desvoltarea gândirii filozofice româneşti. Se poate susţine prin urmare că o problematică specială preocupă permanent activităţile deosebitelor discipline filozofice româneşti, manifestată de altfel şi în publicaţiunile sau lucrările de specialitate, care le fac cunoscute marelui public. CONST. GEORGIADE * - ■ ■ -----------"" " -*.... .... .......•""" Posturi de medici vacante Monitorul Oficial No. 198 de azi, Miercuri, publică în partea II-a următoarele posturi de medici vacante : Boli interne: medic-primar la spitalul Caracal, jud. Romanaţi; medic-primar la spitalul Ismail. Chirurgie: medic-primar la spitalul Sighişoara, jud. Târnava- Mare; medic-primar la spitalul Mediaș, jud. Târnava-Mare. Otorinolaringologie: medic-primar la spitalul Oradea-Mare. Tuberculoză: medic-primar la Sanat, de T. B. C. Bisericani-Neamț; medic-primar al spitalului T. B. C. Greci-Olt. Radiologie: medic radiolog la spitalul Sighet; medic radiolog la, spitalul Călăraşi-Ialomiţa (plătit de prefectură). Psihiatrie: medic primar al serviciului IV de la spitalul central de boli mintale, nervoase şi endocrimologice Bucureşti. Laboratoare: medic la laboratorul spitalului Lugoj; medic-şef la laboratorul portului Giurgiu. Inspector general sanitar al regiunii IX-a Timişoara. Medic-primar al jud. Lăpuşna. Următoarele posturi de medici de spitale mixte : Mociu jud. Cluj ; Chilia-Nouă, jud. Ismail; Dumitreşti, jud. R.-Sărat; Murgeni, jud. Tutova şi Tg.-Neamţ, jud. Neamţ. D-nii medici cari întrunesc obhidiţiunile legale de a ocupa aceste posturi, vor înainta cererile ministerului muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale din Bucureşti, calea Griviţei No. 64, îi termen de 30 zile de la apariţia prezentei publicaţiuni în „Monitorul Oficial“. Accident de automobil lângă Buna O maşină se ciocneşte cu o motocicletă BRAILA, 29. — Legiunea de jandarmi a fost înştiinţată despre un grav accident întâmplat pe şoseaua Brăila-Viziru, în apropiere de oraşul nostru, in următoarele împrejurări: Iordache Furmuzache, din comuna Chiscani, având treburi in localitate, s’a hotărit să vină cu motocicleta sa, deşi n’o mai utilizase de mult timp. După ce a făcut o plimbare prin staţiunea balneară Lacul Sărat, Iordache Furmuzache s’a indreptat spre oraş, mergând cu viteza medie pe şoseaua judeţeană Brăila-Viziru. In apropiere de comuna Radu- Negru însă, a apărut în faţa sa un automobil care ieşise din oraş cu viteză nepermisă, gonind spre Lacul Sărat. Motociclistul ne mai având vreme să evite accidentul a fost lovit puternic in roata, din faţă a maşinii, care apoi şi-a continuat drumul în plină viteză. Iordache Furmuzache răsturnându-se cu motocicleta, s’a ales cu leziuni grave astfel că nu s’a mai putut ridica In ajutorul victimei au sosit câţiva soldaţi, dela un regiment din apropiere, cari l-au transportat la spital. Parchetul înştiinţat despre cele întâmplate, a dispus ca, d. medic legist Traian Ionescu să constate starea victimei, ordonând totodată jandarmilor să facă o anchetă. Din investigaţiile de până acum şi din declaraţiile lui Iordache Furmuzache reese că automobilul era din Timişoara şi purta No. 17. In consecinţă s-au dat circular tuturor posturilor de jandarmi din judeţul nostru, R. Sărat şi Buzău, să facă cercetări pentru descoperirea maşinei şi arestarea conducătorilor ei. Parastas pentru Zeletin Joi 30 August 1934, va avea loc, la ora 10 dimineaţa la biserica Mavrogheni, la şosea, str. Monetăriei 4, parastasul de 40 zile de la moartea mult regretatului prof. univ. ştefan Motăş Zeletin. I Cărţile Şcolare ale Editurei „Adeverul“ Editura „ADEVERUL“ care printr-o strălucită serie de publicaţiuni literare şi ştiinţifice a devenit astăzi o instituţie de cultură de primul rang, lansează în toamna aceasta o colecţie completă de cărţi şcolare, de curs primar. Adresându-se câtorva dintre cei mai distinşi membri ai corpului didactic, „Adeverii!“ a izbutit să realizeze pentru şcolile primare toate manualele, de la abecedare până la cărţile de matematici elementare, în condiţiuni excepţionale. Pe lângă colaborarea de specialitate a profesorilor şi institutorilor, cum sunt d. Petre Haneş, d-na Maria Giuglea, etc., editura „Adeverul“ a solicitat pentru cărţile de citire contribuţia cunoscuţilor scriitori d-nii Liviu Rebreanu şi Tudor Teodorescu-Branişte. Dacă adăugăm la acestea faptul că din punct de vedere tehnic, cărţile de şcoală editate de „Adeverul“ vor apare sub o îngrijire specială şi anume concepute pentru a se pune sub ochii copiilor manualele cele mai frumoase, mai interesante şi mai instructive, se poate vedea uşor că noul an şcolar va avea, prin cărţile tipărite de „Adeverul“ un element deosebit de important în învățământu nostru primar.