Adevěrul, octombrie 1934 (Anul 48, nr. 15552-15584)

1934-10-01 / nr. 15552

Pagina 3-a ADEVĂRUL Continuare în pag. 4­ a COMISIUNEA SKODA ŞI-A SUSPENDAT DESBATERILE Ultimele două şedinţe. — Lucrările vor reîncepe după depunerea raportului Comisiunea de anchetă parla­mentară în afacerea Skoda şi-a continuat desbaterile ori după a­­miază. Iată rezumatul stenograme­lor de ori: AUDIEREA CĂPITANULUI GHIRGIU Audierea d-lui locot. colonel Şerbu fiind terminată este intro­dus d. căpitan Ghirgiu, căruia i se pune aceiaşi întrebare: cum au a­­juns acte secrete privind apărarea naţională în posesia Skodei? D. căpitan Ghirgiu răspunde ce nu are nici o cunoştinţă, apoi dă o serie de explicaţii şi răspundere la diferite Întrebări în legătură cu această chestiune. Şedinţa se ridică rămânând ca d. capitan Ghirgiu să fie ascultat în continuare în şedinţa de ori dimi­neaţă. . Este introdus d. colonel ŞERBU şi întrebat să spue cum au ajuns în posesiunea lui Seletzky actele secre­te dela ministerul de război. _D. locot. colonel ŞERBU susţine că din raportul d-lui general Pe­­trescu se vede precis că vinovat este căpitanul Ghirgiu. Numai printr’o interpretare eronată a fost pus in urmărire pentru înaltă trădare. De altfel însuși d. general Petrescu și-a dat seama de aceasta. D-sa a făcut un memoriu pe care i l-a pre­dat generalului Sică Popescu. Pe baza acestui memoriu a fost dat în judecată. Un alt exemplar i l-a dat ministrului iar al treilea a rămas la căpitanul Ghirgiu. — Atunci cum a ajuns un exem­plar la Seletzky? D. colonel ȘERBU: Să analizăm cine dintre cele trei persoane l-a putut preda lui Selettzky. Nu poate fi vorba de expozeul pe care 1-a a­­vut d. prim ministru Vaida de­oa­rece acela cuprindea numai patru puncte pe când celălălalt are cinci. La Skoda se găsesc insă amâdouă. D. GR. IUNIAN observă că expo­zeul nu se ceruse de către nimeni. „D. locot. colonel ȘERBU răspunde că în urma unei convorbiri avută cu generalul Popescu, i-a venit ideia întocmirii acestui expozeu. Mai târ­ziu când i s’au cerut câteva lămu­riri a trimis ministrului expozeul întreg. Expozeul urma să fie folosit în D. C. DIMITRIU, preşedinte. D. Străjescu, mi-a trimis o scrisoare prin care cere să se facă oarecari modificări, fiindcă s-au strecurat unele erori în stenogramă. Ori, a­­firmaţiile d-lui Străjescu sunt ne­întemeiate, deci nu este locul a se face nici o rectificare. D. ARMAND CALINESCU: D-le preşedinte, aş avea să vă adresez o rugăminte, şi anume să binevoiţi a dispune să fie citat ca martor colo­nelul Gicu Ionescu, care a fost pre­şedintele comisiei de recepţie de la Skoda. Nu am să-i fac decât o­ sin­gură întrebare şi anume asupra convenţiei, pe care a avut-o cu­­ general Rudeanu la Pilsen, după cer­cetarea făcută acolo în vara a­­nului 1929. Raţiunea culegerii acestei depo­Este introdus d. căpitan Ghirgiu. D. GR. N. IUNIAN: Ne interesează să ştim cum au ajuns acte, care e­­rau ale ministerului, în posesia uzi­nelor Skoda. D. căp. CHIRGIU: Dar aceste în­trebări sunt toate de­ detaliu aşa de mărunte, adică forma sub care s'au petrecut lucrurile. După trei ani, când mi-au trecut sute de lucrări prin mână, eu nu mai pot şti câte copii am făcut. D. GR. N. IUNIAN, vice preşedin­te: Dar, în orice caz patru copii tre­­bue să fi făcut. D. căp. CHIRGIU: In mod logic deduc aceasta, pentru că trebuiau să fie date la 4 persoane. D. GR. N. IUNIAN, vice­președin­te: Acum, tot în mod logic o copie, înapoiată la minister, trebue să fi devenit ceva. D. căp. CHIRGIU: Sigur. D. GR. N. IUNIAN: Ce a devenit? D. căp. CHIRGIU: Nu pot preci­za. A fost pusă în casa de fier, a fost cusută la dosar, nu-mi aduc a­­minte. D. GR. N. IUNIAN, vice preşedin­te: V-a fost remisă d-voastră, când s‘a întors? D. cap. CHIRGIU: Cred că da. D. GR. N. IUNIAN, vice preşedin­te: Ce aţi făcut cu ea? D. căp. CHIRGIU: Nu pot răs­punde precis. D. GR. IUNIAN: Bine, dar asupra acestui lucru aţi mai fost întrebat acum un an şi jumătate, un prilej bine venit, ca să vă precizaţi aduce­rile aminte, căci atunci era mai curând.... D. căp. GHIRGIU: Şi atunci tre­cuse un an... CE S’A FĂCUT CU EXEMPLA­RELE D. GR. IUNIAN: Numai câteva­ luni, opt luni. Faptul s-a întâmplat la începutul lui Septembrie 1932 şi d-voastră aţi fost interogat in Apri­lie 1933. Prin urmare, un interval relativ scurt, pentru ca memoria d-voastră să nu fie prea chinuită. D-voastră veţi răspunde ce vă amin­tiţi, comisiunea va aprecia acest lucru, întrucât justificarea pe care o prezentaţi d-voastră este sau nu justă. Eu vă rog să-mi amintiţi ce aţi făcut cu aceste exemplare? ’ D. căp. GHIRGIU: Nu-mi reamin­tesc ce am făcut. Dacă aş avea un amănunt în plus, peste ceia ce am declarat atunci, da, aş putea să dau o lămurire. Dar, cum v‘am spus a trecut un an şi jumătate, şi n’am ni­mic la îndemână care să mă ajute să-mi aducă aminte. D. GR. IUNIAN: Dar acum un an şi jumătate aţi mărturisit că le-aţi predat registratorului.­ D. CAP. GHIRGIU: Se poate să fie aşa. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşe­­dinte: După ce s’a înapoiat d. ge­neral Ionescu-Munte v’a întrebat de acest exemplar sau v’a cerut lămu­riri cu privire la lucrarea in sine ? D. CĂP. GHIRGIU: Lămuriri în general, dar nu în ce priveşte acest exemplar. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Unde le-aţi dat. D. CAP. GHIRGIU: Cred că acasă la dânsul i-am dat lămuririle. parlament de către ministru ca răs­puns la interpelare. CHESTIUNEA SEMNĂTURII Se iscă un lung dialog cu privire la necesitatea ca acest expozeu să fie semnate. D. GRIGORE IUNIAN crede că semnătura nu avea nici un rost. D. locot. colonel ŞERBU susţine contrariul. D. GR. IUNIAN prin întrebările sale caută să stabilească dacă ex­pozeul fusese în adevăr redactat înainte ca el să fi fost cerut de că­tre ministerul armatei şi nu cu sco­pul de a fi remis ministerului cum susţine locot colonelul Şerbu. Din răspunsurile d-lui colonel ŞERBU care se referă mereu la d. colonel Petrovan, d. Grigore Iu­­nian cere ca d. colonel Petrovan să fie chemat la comisiune. D. AL. ALEXANDRINI: D. minis­tru a fă­cut uz de acest memoriu în răspunsul pe care l-a dat la inter­pelare ? D. COL. ŞERBU: Dar, dar nu e­­xact în forma aceasta. CINE A PREDAT ACTELE ? D. M. CONDRUS: După părerea d-voastră cine a predat Skodei ac­tele ? D. LT.-COL. ȘERBU: Aceste acte nu au putut să dispară decât din sertarul căpitanului Ghirgiu. Lucrurile acestea nu au putut să ajungă la Skoda decât fie direct prin căpitanul Ghirgiu, fie prin o altă persoană. Aduce o serie de dovezi în spriji­nul acestei afirmaţii, dovedind ope­ră de adevărat judecător de instruc­ţie. D. general POPOVICI găseşte că este vina locat. colonelului Şerbu că a scos trei exemplare în loc de unul singur. ■ ■ D. general POPOVICI mai pune o serie de întrebări în legătură cu pe­deapsa ce i s’a aplicat informato­rului de către generalul Manu care l-a găsit vinovat de a fi redactat un memoriu conţinând critici vio­lente contra direcţiei armamentu­lui şi tendinţa de apărare pentru Skoda şi Seletzky. D. locot. colonel ŞERBU dă lămu­riri şi explică pedeapsa ce i s’a a­­plicat şi pe care o socoteşte ne­dreapta. ziţii, stă în faptul că noi, în desba­terile pe cari le-am avut aici, am căutat să punem la contribuţie tot­deauna opiniile desvoltate de d. ge­neral Rudeanu. Or, în desbaterile comisiei au fost diferite persoane, cari au adus la cunoştinţa comisiei o informaţie de natură să modifice unele opinii ex­primate de d. general Rudeanu. Prin urmare, ca să nu rămână nici o îndoială asupra acestui punct, v-aş ruga Ca, după amiază — este o chestiune numai de cinci minute. Să fie invitat d. colonel Gicu Iones­cu, care mi se pare, e la Pulberăria Dudeşti. (Se admite). D. ST. BOGDAN: V-aş ruga să chemaţi şi pe d. inginer Cioc. Este vorba de o audiere foarte scurtă. Se admite. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşe­­dinte: l-aţi predat chiar un exem­plar după expozeu ? D. CAP. GHIRGIU : Aceasta n’o pot preciza. Dar în mod logic tre­buia să-i predau un exemplar, fiind­că trebuia să-l studieze acasă, era vorbă de o lucrare mare. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşe­­dinte: I-aţi predat exemplarul pe care îl primiserăţi restituit, sau al­tul ? D. CAP. GHIRGIU: Tocmai acesta este un punc­t pe care nu-l pot pre­ciza. S’ar vedea din dosar acest la­­lucru, dacă sunt adnotări făcute. MEREU MEMORIA D. GR. N. IUNIAN, vice-preşe­­dinte: Când a stat asupra d-voastră o învinuire atât de gravă că aţi în­străinat în folosul unei case străine acte cari trebuiau să rămână secre­te, când aţi fost atât de pe larg în­trebat cu prilejul cercetării făcute de către organele militare, cum n’aţi putut să vă aduceţi aminte nici a­­tunci, iar acum cum uitaţi şi ce vă aminteaţi atunci ? D. CAP. GHIRGIU: Am spus tot ce ştiam când am fost întrebat după nouă luni de zile. De atunci a tre­cut încă un an şi jumătate şi este imposibil să-mi aduc aminte cu pre­­ciziune de chestiunile de detaliu. Ansamblul îl cunosc dar detaliile nu pot să mi le reamintesc. D. GR. N. IUNIAN: Ce înţelegeţi prin ansamblu? D. cap. GHIRGIU: Lucrarea in sine, fondul ei... D. GR. N. IUNIAN: Fondul nu vă aparţine? D. căp. GHIRGIU: Da. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Este inutil să vă întrebăm asu­pra acestui lucru. Este foarte curios că aveţi o memorie excelentă în ce priveşte lucrurile care nu vă apar­ţin, dar memoria vă înşeală în che­stiunile care vă aparţin. D. căp. GHIRGIU: D-le preşedin­te, îmi trec sute de hârtii prin mâ­nă şi nu pot să-mi amintesc despre fiecare câte copii s’au scos. Nimeni nu poate face lucrul acesta, este o imposibilitate materială. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Dar în orice caz vă amintiţi că în cassa de fier s’au găsit încă două exemplare. D. căp. GHIRGIU: V’am spus a­­seară, posibil; nu ţin minte acest lucru. CUM AU AJUNS IN CASSA DE FIER? D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Anul trecut când aţi fost între­bat v’aţi adus aminte mai bine, aţi spus că s’au mai găsit două exem­plare. D. căp. GHIRGIU: Atunci s’au mai găsit. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Cum vă explicaţi că au ajuns în cassa de fier? D. căp. GHIRGIU: In mod logic, un exemplar era cel înapoiat dela d. general Ionescu-Munte iar în plus un alt exemplar, peste acelea care trebuiau împărţite, poate că s’a reeditat lucrarea fără să ştiu eu. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­­­te: Actele erau la dv. Exemplarul destinat să rămână la dosar în loc să fie ataşat la dosar se găsea în­­tr’un sertar al biroului dv. Exem­plarul destinat d-lui general Iones­­cu-Munte nu i-a parvenit, a fost restituit și a intrat în mâna dv. Prin urmare ceia ce este cert este că ambele exemplare au intrat in posesia dv. De ce memoria dv. nu vă mai ajută ca să ne spuneţi unde au mers, ce au devenit ele? D. căp. GHIRGIU: Nu mă ajută. D. GR. N. IUNIAN: Logic ar fi — fiindcă am rămas la un punct de unde nu putem merge mai departe şi nu este vina noastră — logic ar fi fiindcă d-voastră eraţi deţinăto­rul a două exemplare, ca acele co­pii găsite in cassa de fier, să fi fost făcute cu ştiinţa d-voastră, dacă nu cu ordinul d-voastră. D. căp. GHIRGIU: Se poate, fi­D. GR. N. IUNIAN: Aţi putea să ne spuneţi în legătură cu aceasta cum aţi predat aceste caiete de sar­cini societăţei Skoda? A venit reprezentantul la minister? D. căp. GHIRGIU: Nu, m’am dus eu personal şi le-am predat. D. GR. N. IUNIAN: Cum vă expli­caţi faptul că v’aţi dus personal să prezentaţi aceste caiete de sarcini? D. căp. GHIRGIU: Prin importan­ţa chestiunii. Domnul general a sta­bilit înainte de a pleca — poate d.sa îşi aminteşte mai bine — să se pre­dea prin ofiţeri aceste lucrări de mare importanţă. Dar eu nu pot pre­ciza, d-sa poate să precizeze mai bi­ne. A spus: chestiunile importante nu merg decât prin ofiţeri. D. GR. N. IUNIAN: Ofiţerii au mai făcut şi in alte împrejurări oficiul de curier­ în serviciu Casei Skoda.— D. Căp. GHIRGIU: Nu ştiu. Fă­ceau oficiul acesta între ministere. D. GR. N. IUNIAN: Aceasta este normal, nu de asta v’am întrebat. V’am întrebat dacă un ofiţer a fă­cut acest oficiu de curier în servi­ciul casei Skoda? D. Căp. GHIRGIU: Nu-mi amin­tesc. D. Gr. N. IUNIAN: Aţi făcut acest serviciu din proprie iniţiativă? D. Căp. GHIRGIU: Cum se poate şeful unui birou să plece aşa, fără să aibă un ordin? Am fost acolo cu adresă, semnată de şeful serviciului. D. Dr. ST. BOGDAN: Ordin ver­bal sau scris? D. Căp. GHIRGIU: In această privinţă ordinul nu putea fi dat de­cât verbal. Nu se putea da un ordin înscris dela şeful serviciului la şe­ful biuroului. D. GR. N. IUNIAN: Dela cine aţi avut ordin? D. Căp. GHIRGIU: Dela locţiito­rul d-lui general Ionescu-Munte, cât timp d-sa lipsea, dela d-1 colonel Şerbu sau dela d-1 colonel Petrovan. D. GR. N. IUNIAN: La redacta­rea acestui caiet de sarcini a fost necesară consultarea procesului ver­bal No. 19 din 22 Iulie 1932? Vă a­­mintiţi? Aţi pus să se scoată copii după el? D. Căpitan GHIRGIU: Lucrarea când a mers la semnat, a mers cu copie de pe procesul verbal. D. GR. N. IUNIAN: Dar dv. aţi spus că s’au scos copii? D. Căpitan GHIRGIU: Da. D. GR. N. IUNIAN: Câte? D. N. PAUŞEȘTI : Domnule că­pitan este uzitat la dv. ca un act de mare importanţă, un act secret, să fie trimis prin poştă ? — vorbesc de actul acesta trimis domnului gene­ral Ionescu-Munte. D. căpitan GHIRGIU : Dar aceasta este o operaţie de registratură, pe care n’o fac eu... D. N. PAUŞEŞTI: Domnule căpi­tan, dă-mi voie, dumneata erai po­sesorul actului, sau cel mult dom­nul colonel Şerbu. Dumneata pu­teai să iei această măsură, sau dv. puteaţi să luaţi această măsură să trimeteţi un act de importanţa ace­stuia prin poştă ? D. căpitan GHIRGIU : Dar toate actele secrete merg prin poştă. Ar fi o imposibilitate să meargă o sută de curieri pe zi în toate direcţiile, cu acte secrete. D. N. PAUŞEŞTI: Sunt acte secrete şi acte secrete... D. căpitan GHIRGIU : Nu există decât un singur secret. Secretul este secret, nu este unul mai mare şi al­tul mai mic. D. N. PAUŞEŞTI: Dar motivul pentru care plicul s’a înapoiat, nu-l cunoaşteţi ? D. căpitan GHIRGIU : Din mo­ment ce nu l-a găsit, desigur că pli­cul trebuia să se înapoieze. Poate că adresa a fost greşită, poate că dom­nul general nu era acolo, poate că s’a încrucişat chiar cu poşta pe drum... D. N. PAUŞEŞTI: Din a cui iniţia­tivă aţi trimis acest act domnului general Ionescu-Munte ? D. căpitan GHIRGIU : Nu m-aşi da înapoi să spun că din iniţiativa mea şi era natural să o fac, când era vorba de o chestiune atât de im­portantă şi când era vorba de dom­nul general Ionescu-Munte, cu care lucram toate chestiunile. D. N. PAUŞEŞTI : Numai că bi­roul nu era al dumitale. Dumneata nu puteai să dispui să trimiţi un secret ce nu î ţi aparţinea dumitale, ci domnului colonel Şerbu, era o lu­crare personală a d-sale... D. căpitan GHIRGIU : Dacă actul ar fi plecat trimis de mine, desigur că ar fi însemnat proprie iniţiativă, dar când plicul a plecat cu număr de direcţie, prin registratură, este imposibil să nu fi raportat chestia aceasta şi domnului colonel Şerbu. D. N. PAUŞEŞTI: Dar ce-l intere­sa pe domnul general Munte această chestiune ? Aceasta nu era o lucrare cerută de d.sa, ci era pornită din iniţiativa domnului colonel Şerbu. D. căpitan GHIRGIU: Am spus că domnul general, cu care lucram, trebuia să cunoască lucrarea. D. N. PAUŞEŞTI: Va să zică dum­neata spui că domnul colonel Şerbu a încuviinţat să se trimeată dosa­rele. D. căpitan GHIRGIU : Poate ca într’o convorbire care a avut-o cu mine să-mi fi spus acest lucru... D. N. PAULEȘTI: Dar actul acesta la câtă vreme a fost găsit în biuroul dumitale ? D. căpitan GHIRGIU : Nu ași pu­tea spune pe dinafară, dar se poate incică nu pot să-mi aduc aminte dacă s-au făcut cinci, șase sau șapte exemplare. Una din copii era desti­nată dosarului, alta d-lui Ionescu- Munte înapoiată şi care se găseşte acolo.... D. GR. N. IUNIAN: Este vorba de alte copii care s-au găsit în casa de fier. A d-lui general Ionescu-Mun­­te, aţi mărturisit că i-aţi dat-o dumnealui. D. căp. GHIRGIU: Dar poate că a înapoiat-o după o lună sau două. RESTITUIREA COPIILOR D. GR. N. IUNIAN: Era o copie destinată special pentru d. general Ionescu-Munte. Cum n'a restituit-o generalul Popescu, fiindcă era de­stinată lui personal, probabil că nici d. general Ionescu-Munte nu a D. Căpitan GHIRGIU: In orice caz nu mai mult de două, căci in afară de ordin precis nu se scot nicioda­tă mai mult­ de două copii. D. GR. N. IUNIAN: Unul a ră­mas la minister; dar celălalt? D. Căpitan GHIRGIU: Originalul venit de la inspectoratul artileriei a trebuit să fie înapoiat; celălalt tre­buia să rămână pentru dosarul res­pectiv unde se coase de către regis­trator. „O EROARE“ D. GR. N. IUNIAN: Dv. ştiţi că o copie de pe acest proces-verbal s’a găsit la Skoda? D. Căpitan GHIRGIU: Da. D. GR. N. IUNIAN: Nu au fost cumva alăturate de dv. la caietul de sarcini? D. Căpitan GHIRGIU: Dacă ar­e așa, ar fi o eroare pe care am făcu­t-o. Eu însă nu cred să fi făcut a­­cest lucru pentrucă nu avea nici un sens și pentrucă eu sunt foarte me­ticulos în lucrările mele. D. CHRIST. ELEFTERESCU: Dar din eroare s’ar fi putut întâmpla lu­crul acesta. D. căp. GHIRGHIU: Da, dar nu cred să fi făcut această eroare, de­oarece, după cum v’am spus, sunt foarte atent în lucrările mele. D. GR. n. IUNIAN: Unde faceţi serviciu acum ? D. căp. GHIRGIU: La depozi­tul de muniţiuni din Fântânele. D. GR. N. IUNIAN : Aţi fost cer­cetat în legătură cu găsirea actelor la uzinele Skoda ? D. căp. GHIRGIU: Da la Consi­liul de război. D. GR. N. IUNIAN : Aţi suferit vreo pedeapsă ? D. căp. GHIRGIU: Efectiv, nu ; dar am fost mutat din garnizoana Bucureşti, unde am familia, la Ba­cău. In loc să-mi fac stagiul unde ar trebui să-l fac şi unde este spe­cialitatea mea, sunt intr’un serviciu, care nu este compatibil de speciali­tatea mea, este inferior specialităţii mele. D. GR. N. IUNIAN : Vasăzicâ nu puteţi să daţi nici o lămurire cu pri­vire la actele acestea, la modul cum au puttut să ajungă la uzinele Skoda ? D. căp. GHIRGIU: Domnule pre­şedinte, cât ştiu, spun , dar cum au ajuns acolo, nu aşi putea să spun, vedea din dosar, poate la 15 iulie sau la o lună. A trecut un an şi ju­mătate de când n’am mai discutat această chestiune. D. ARMAND CALINESCU : Dom­nule căpitan, eu înţeleg­, la rigoare că anul trecut, când aţi fost cerce­tat după şapte luni, să nu vă fi adus aminte unele detalii, dar după ce aţi fost cercetat amănunţit şi aţi putut să vă daţi seama că chestiu­­nea este pusă în legătură cu activi­tatea dv. şi că aveţi un interes su­perior să lămuriţi fără echivoc orice punct, nu v-aţi silit să vă reconsti­tuiţi în memorie toate datele ace­stea ? Nu v-aţi complectat documen­tarea dv.,­ pentru că astăzi să fiţi în măsură să ne daţi toate lămuririle pe cari le cerem? D. căpitan GHIRGIU: Domnule preşedinte, nu aveam nici posibili­tatea, să caut aceste date şi nu mai avea nici sens să mă gândesc că voi mai fi cercetat, când dădusem D. CHRIST. ELEFTERESCU: Să vă ajut eu. Ordinul 409 privitor toc­mai la lucrarea aceasta în legătură cu comanda Skoda. Apoi, Memoriul privitor la Copşa Mică Cugir; apoi o comandă de de­­getare de alamă... D. căp. GHIRGIU: In biuroul meu? Cine le-a găsit? D. CHR. ELEFTERESCU: Când ați deschis cutia biuroului, au fost hârtiiile acestea în biroul dv.? D. căpitan GHIRGIU: Am decla­rat eu lucrul acesta?! D. CHR. ELEFTERESCU: Nu. Vă întreb numai. Altceva acum: dosarul comenzii Skoda era în păstrarea biuroului d-voastră? D căpitan GHIRGIU: Da, erau mai multe dosare. D. CHR. ELEFTERESCU: Atunci toate dosarele comenzii Skoda erau în păstrarea biroului dv.? D. căpitan GHIRGIU: Da. D. CHR. ELEFTERESCU: Dosarul Copşa Mică Cugir, aţi spus dv. că era în păstrarea d-lui maior Jurca şi aţi mai spus că, memoriul Copşa Mică Cugir, nu aţi putut să-i pre­daţi d-lui maior Jurca, pentru că era în concediu. D. căpitan GHIRGIU: Natural. D. CHR. ELEFTERESCU: Expo­zeul, privind Copşa Mică Cugir, de ce nu era pus la dosarul Copşa Mică Cugir şi era tot în biroul dv? D. Căpitan GHIRGIU: Aceasta în­seamnă că nu lam predat la timp. D. CHR. ELEFTERESCU: Dar ex­pozeul, privitor la comanda Skoda, dece nu era la dosar şi era în biroul dv.? D. căpitan GHIRGIU: S’au făcut mai multe exemplare şi s’au împăr­ţit. D. CHR. ELEFTERESCU: Dar ex­emplarul, care rămăsese la birou, nu mergea tot la dosarul respectiv? D. căpitan GHIRGIU: La dosarul respectiv este suficient să meargă un exemplar. D. CHR. ELEFTERESCU: Și cele­restituit-o fiindcă era destinată pentru uzul lui personal. D. căp. GHIRGIU: Era pentru uzul d-sale personal, pentru că d-sa tocmai lipsea și i-am trimes-o acolo ca să fie informat. Dar acea copie mi-a fost restituită şi d. gene­ral Munte întorcându-se când avea dosarul la dispoziţie nu este exclus să fi restituit d-sa copia. Pe de altă parte la cassa de fier nu aveam nu­mai eu cheia, erau trei chei. D. GR. N. IUNIAN: Aţi avut în­sărcinarea să scoateţi nişte copii de­­pe caietele de sarcini? D. CAP. GHIRGIU: Nu copii, să lucrez la ele. D. GR. N. IUNIAN: Aţi lucrat la ele? D. căp. GHIRGIU: Da, la Consiliul de război toate declara­­tiile posibile şi imposibile. D. GR. N. IUNIAN: Aţi mai avut şi altă dată vre­un raport cu uzinele Skoda? D. căpitan GHIRGIU: Cu uzinele Skoda, niciodată. D. GR. N. IUNIAN, vice­preşedin­te: Dar cu reprezentanţii lor? D. căpitan GHIRGIU: Pe d. Solet­­zki l-am cunoscut în cabinetul se­cretarului general — nu ştiu sigur cine era atunci secretar general — într'o împrejurare de serviciu. Ve­nisem cu un dosar într’o chestiune de preţuri. Alt raport cu Seletzki n’a­m avut. D. GR. N. IUNIAN, vice­preşedin­te: Dar pe Macek l-aţi cunoscut? D. căpitan GHIRGIU: Macek venea la direcţia armamentului, căci pe Seretzki nu l-am văzut niciodată a­colo şi cel puţin eu nu am lucrat cu d-sa. Macek avea legături cu biu­­rourile respective, în speţă vorbea mai mult cu şeful armamentului. D. GR. N. IUNIAN, vice­preşedin­te: Vasăzică venea adeseaori prin biurouri? D. Căpitan GHIRGIU: Nu venea prin biurouri, căci nu era permis. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Dar unde venea? D- Căpitan GIURGIU: Numai in cabinetul directorului sau în sala de audienţe. Acestea erau raporturile între ofiţeri şi furnizori. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Dar de ce contestaţi un lucru ca­re s’a dovedit şi anume că Seletzki putea să pătrundă în ori­care din biurourile Ministerului spre a do­bândi informaţiuni? D. Căpitan GHIRGIU: Se poate controla că în biuroul meu nu a in­trat niciodată. D. GR. N­­IUNIAN, vice-preşedin­­te: Poate la dv. în biurou, dar fapt este că intra in biurouri­. Acum dv. spuneţi că venea şi Macek. D. Căpitan GHIRGIU: De la 1931 cel puţin, de când am luat eu bi­­­­roul, eu nu l-am văzut niciodată. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Pentru ce n’aţi telefonat la Skoda să vie reprezentantul să ia plicul cu lucrarea, în loc să vă duceţi dv. personal ? D. Căpitan GHIRGIU: Repet că eu nu puteam face acest lucru ,şi nu puteam pleca din proprie iniţiativă. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Se va controla lucrul acesta. D. CHRIST­­ELEFTERESCU : Domnule căpitan, este sigur că s’a trimis prin poştă domnului general Munte plicul acela? D. Căpitan GHIRGIU: Desigur, de­altfel este controlabil, la ieşire. D. CHRIST. ELEFTERESCU : In al doilea rând, se constată că s’a scris de două ori... D. Căpitan GHIRGIU: Aceasta nu pot să ştiu, eu nu l-am scris de două ori. D. CHRIST. ELEFTERESCU: A fost un exemplar găsit­ în biuroul dv., iar al doilea cel găsit în cassa de fier. Aţi putea să precizaţi care din exemplare a fost expediat dom­nului general Ionescu-Munte? D. Căpitan-CHIRGIU: Nu pot să precizez aceasta, din moment ce nu ştiu nici dacă s’a scris de două ori şi nici de cine s’a scris de două ori. D. CHRIST. ELEFTERESCU: Ce hârtii s’au mai găsit la biroul dv? D. căpitan GHIRGIU: Nu pot să-mi reamintesc, probabil hârtii de ser­viciu. lalte se lăsau așa, prin birouri? D căpitan GHIRGIU: Nu, se dis­trug, dacă nu mai sunt necesare. Dar era necesar la noi, ca și șeful să aibă câte o copie, pentru d. ge­neral Rudeanu, ca să i se poată da. D. CHR. ELEFTERESCU: Care era necesitatea să se găsească un exemplar în biroul dv.? D. căp. GHIRGHIU: Această ches­tiune aparţinea de biuroul meu, aşa că, dacă această copie se găsea la mine, era pentru că o copie era la dosar şi putea lucra foarte bine du­pă ea. Este o întâmplare fortuită, că se găsea o copie la mine. Nu pot să spun, însă, de ce se găsea acolo. Se poate să fi avut un scop, la data aceea, de care nu pot să-mi mai a­­duc aminte. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedin­­te: Dacă aveaţi o copie la dosar, de­ce să mai fi păstrat încă una? D. căp. GHIRGHIU: Ca să nu se reediteze lucrarea. D. CHR. ELEFTERESCU: Prin urmare, ţineaţi această copie în biuroul dv., ţinând seamă că ar pu­tea să fie folositoare? D. AUREL MILLEA: Cuiva, cel puţin putea să-i fie folositoare. D. CHR. ELEFTERESCU: Dom­nule căpitan, încă odată, eu stărui asupra acestui lucru: dacă, in mod obişnuit, actele secrete şi de im­portanţă naţională, cari se referă la o lucrare, trebue să se găsească la dosarul respectiv, cum se explică faptul că, un astfel de act, o copie după el, se găseşte prin birourile ofiţerilor? D. căp. GHIRGHIU: Legal, trebue să fie la dosar, dar procedura cerea să fie la îndemână totdeauna. D. GR. N. IUNIAN vice-preşedin­­te: Insă, nu cerea să fie în mâna unora, în care nu trebuia să intre niciodată. D. CHR. ELEFTERESCU: Dom­nule căpitan, dv. aţi spus că aveţi o cheie de la casa de fer şi că, în această casă de fer, să găsea ataşat un exemplar, după expozeul d-lui colonel Şerbu şi ne-aţi mai spus că, pentru trebuinţele curente, trebuia să aveţi la îndemână oricând un exemplar după acest expozeu. D. căp. GHIRGHIU: Era o necesi­tate. Legal trebuia să fie numai o copie. D. CHR. ELEFTERESCU: Din mo­ment ce aveaţi cheia de la casa de fier, şi dosarele se găseau în ea, care mai era utilitatea — şi accentuez a­­supra acestui lucru — să se mai gă­sească un exemplar în cutia biurou­­lui dv., care putea fi deschisă uşor de ori­cine? D. Căp. GHIRGIU: Nu pot să ştiu acum motivul, pentru care se găsea acolo. Insă, trebue să fi fost­ un mo­­tiv. Probabil că era păstrată pentru cineva. D. AUREL MILLEA: Domnule că­pitan, peste acest lucru treceţi cu a­­tâta uşurinţă, ca şi când ar fi un fapt divers. Nu vă daţi seama că din a­­cest lucru s’a făcut trădarea tuturor intereselor noastre naţionale, de în­armare şi de apărare? D. Căp. GHIRGIU: Domnule depu­tat, sunt de acord cu dv. Un ofiţer, însă, nu poate să cumuleze 20 de servicii, în acelaş timp şi să fie pe­ste tot. Din această cauză, în loc să am o cheie eu singur, erau mai multe. D. N. PĂUŞEŞTI: Exemplarul a­­cesta prim, din memoriul d-lui Şer­bu­, nu s’a găsit la dosarul Skoda, dar s’a găsit în biuroul dv. D. CHR. ELEFTERESCU: Expo­zeul Skoda s’a găsit numai în cutia biuroului dv. şi nu în dosarul din cassa de fier. Cum se face acest lu­cru? D. căp. GHIRGIU: Poate să aibă o explicaţie foarte logică. Se poate în­tâmpla ca acest expozeu să fi fost dat de către directorul direcţiei ar­mamentului, fără adresă, în mâna d-lui ministru sau a d-lui secretar general, şi, neavând adresă nu putea să fie ataşat la dosar, pentru că nu avea număr. D. N. PĂUŞEŞTI: Dv. aţi precizat că s’au făcut numai trei exemplare. Unul s’a făcut pentru generalul Po­pescu. D. Căp. GHIRGIU: Acela s’a făcut pentru Copşa Mică-Cugir. D. GR. N. IUNIAN, vice-pre­şedin­­te: Domnule căpitan, expozeul Sko­da a fost înaintat ministerului arma­tei, de către direcţia armamentului, cu raportul No. 25434 din 24 August 1932. I­. CĂP. GHIRGIU: Eu v’am dat numai o explicaţie, la care m’am gândit. Cu privire la expozeul, cu mai multe comenzi, n’am fost între­bat în câte exemplare s’au făcut. D. CHR. ELEFTERESCU: Expo­zeul acesta s’a făcut la dv., împreună cu memoriul Copşa Mică-Cugir. Ex­pozeul acesta a fost căutat, fiindcă nu s’a găsit la dosarul comenzilor Skoda şi, cu ocazia aceasta, s’a găsit în cutia biuroului dv. Prin urmare, vă cerem o explicaţie dv. — şi ace­sta­­este un fapt cert, care nu se poa­te discuta — faţă de lămuririle date adineauri, cum se face că expozeul acesta,­privin­d o afacere, care era în păstrarea dv., nu se găseşte la do­sarul respectiv, şi se găseşte în cu­tia biroului dv., împreună cu alte hârtii, privind alte birouri ? D. CĂP. GHIRGIU: Dacă a plecat cu adresă şi nu se găseşte la dosar, nu pot să-mi explic. D. N. PĂUŞEŞTI: Dar dv., care aţi spus să se trimeată un exemplar d-lui ministru, când a venit d. co­lonel Şerbu, şi v’a făcut observaţie, dece nu este la dosar, n’aţi reflectat atunci, fiindcă era recent faptul, că d. colonel Şerbu l-a găsit în biroul dv., ca să retrăiţi faptul acesta şi ca să vi-l memoraţi? D. CĂP. GHIRGIU: Atunci desigur că am reflectat. D. N. PĂUŞEŞTI: Atunci este im­posibil să fi uitat. D. CĂP. GHIRGIU: Poate că ara raportat d-lui col. Şerbu şi d-sa îşi aminteşte mai bine. Nu este exclus să-i fi spus, dar nu pot să spun pre­cis, fiindcă eu am lipsit cinci luni, de la Septembrie până în Ianuarie, fiind la comisia de recepţie. D. N. PĂUŞEŞTI: Vasăzică, nu pu­teţi să daţi o explicaţie. D. CHR. ELEFTERESCU: Acum, domnule căpitan, fiindcă s’au făcut aici oarecari concluzii, aş vrea să le precizaţi: hârtia expediată prin poş­tă, d-lui colonel Munte, care era ? Expozeul, privind comanda Skoda, memoriul Copşa Mică-Cugir sau a­­mândouă ? D. CĂP. GHIRGIU: Memoriul Cop­­şa Mică-Cugir, pentru că acela iî lip­­sea d-lui general Ionescu-Munte şi pe acela trebuia să-l vadă. Nu ştiu dacă a fost vre-o discuţie între mine şi d. col. Şerbu, dar eu am fost de părere să nu i se dea drumul, fara să fie șeful suprem acolo. D. CHR. ELEFTERESCU: Prin ur­mare, memoriul Copșa Mică-Cugir s’a trimis prin poștă. Dar expozeul asupra comenzii Skoda, nu s’a tri­mis ? D. CĂP. GHIRGIU: Mai mult ca sigur că nu s’a trimis. D. GHR. ELEFTERESCU: Când aţi predat memoriul Copşa-Mica— Cugir, domnului maior Jurca,­­ aţi luat vreo dovadă sau aţi făcut vreo însemnare de predarea acestui memoriu ? D. CĂP. GHIRGIU: Nu se obişnu­­eşte să luăm dovadă. Poate să fie vre­o menţiune făcută, pe coperta aLD.JUCHR. ELEFTERESCU: Pe d. colonel Georgescu, care a fost in serviciul Skod­ei, l-aţi cunoscut . D. CĂP. GHIRGIU: Nici nu ştiu cum este la faţă. . D. AUREL MILLEA: Nici nu a fost prin biuroul dv.? . D. CĂP. GHIRGIU: Dacă nici nu ştiu cum arată ? CINE A SUSTRAS ACTELE? D. M. CONDRUS: Când s’a făcut a­­tata vâlvă, domnule căpitan, şi vă rog să vă cercetaţi memoria, asupra acestei dispariţii, dv.­ n’aţi avut nici un fel de bănuială cine ar fi putut sustrage aceste acte ? D. CĂP. GHIRGIU: Nici nu m’am gândit şi probă că este aşa, este că am continuat să lucrez şi să-mi văd de treabă. Când am fost chemat la­­ consiliu, n’am ştiut de ce sunt che­mat. D M. CONDRUS: Şi după ce aţi aflat ? : D. Cap. GHIRGIU: Am răspuns ceea ce am ştiut. D. M. CONDRUS: Dar un informa­■ tor mi-a spus că dvs. aţi declarat că nişte ofiţeri de rezervă veneau pe a­■ colo. D. Cap. GHIRGIU: Eu n’am decla­rat aceasta. De altfel, matematic nu putea intra nimeni la noi în biurou. D. M. CONDRUS: Dv. nu aveţi nici un fel de explicaţie? D. Căp. GHIRGIU: Nici o explica­ţie. D. AUREL MILLEA: Dar cine răs­pundea de buna păstrare, a acelor documente din biuroul dvs.? D. Căp. GHIRGIU: Eu. D. AUREL MILLEA: Cu ce aţi fost pedepsit pentru dispariţia ace­stor acte, dacă dvs. răspundeaţi? D. Căp. GHIRGIU: Chestiunea a fost cercetată şi cei mari au luat o hotărîre, pe care nu pot s’o discut. Sunt mutat din Bucureşti; altceva nu ştiu. D. AUREL MILLEA: Această mu­tare a fost pedeapsă disciplinară ? D. Căp. GHIRGIU: Nu scrie că es­te o pedeapsă disciplinară. Dar sunt mutat la Bacău. Mai mult nu ştiu. COPIILE ACTELOR SECRETE D. General POPOVICI: Domnule căpitan, fiindcă cunosc meseria, sunt surprins că dv., un căpitan şef , de biurou, care trebue să ştie şi noaptea, când II deşteaptă cineva, ce ţine în biurou, răspundeţi: nu ştiu, a trecut un an şi jumătate. Este sin­gurul caz pe care îl aud şi am avut în viaţa, mea mulţi şefi de biurou şi nu s-a pomenit să-mi răspundă cu atâta uşurinţă: nu ştiu, a trecut un an şi jumătate, sunt chestiuni de de­taliu. Domnule căpitan, am să vă arăt că ceea­ ce spuneţi dv. nu este o che­stiune de detaliu. Cine hotărăşte, pentru un act se­cret, numărul copiilor, trebue să ştiţi. D. Căp. GHIRGIU: Domnule ge­neral, în regulă nu se scot decât două copii. Când este nevoe de mai multe, se precizează. D. General POPOVICI: Cine preci-D. Căp. GHIRGIU: Şeful de biu­rou, după ordinul primit. D. General POPOVICI: Atunci dv. sunteţi în măsură să răspundeţi: am scos două sau patru copii, pen­tru că eu eram şeful de biurou şi pentru că aşa mi-a spus şeful meu. D. Căp. GHIRGHIU: Exact dom­nule general. Aceasta am şi spus. Dar atunci când am avut 20—30 de lucrări, nu mai ştiu din care am făcut două şi din care am făcut cinci exemplare­ D. G-l POPOVICI: Revin încă oda­­tă. Sunt surprins că dumneata nu știi la un act secret câte copii s’au făcut. In al doilea rând, la întrebarea ca actele secrete nu erau toate de a­­ceiaşi importanţă, dumneata ai răs­puns că secrete erau toate. Nu este a­ta. Un act secret are o importanţă mai mare sau mai mică. Prin ur­mare, aţi răspuns slab, domnule că­pitan. Acesta era un act secret de mare importanţă, care interesa mi­nisterul Armatei şi chiar pe d-l mi­nistru personal. Nu era un act se­cret de mică importanţă. Trebuia să-i daţi deci importanţa cuvenită. D. Căp. GHIRGIU: Domnule gene­ral, eu am avut nu numai acest act de importanţă capitală, ci cel puţin 50 de acte şi lucrări. In ceea ce priveşte secretul, n’am vrut să-l ofensez pe d-1 căpitan. Am vrut să spun numai că atunci când pe plic scrie secret, el trebue să fie secret pur şi simplu. D. G-ral POPOVICI: Cine hotă­răşte mărimea sau micşorimea se­cretului? Şeful de biurou. Când este un act de o importanţă mai mare trebue să s­e arate acest lucru. D. GR­ N. IUNIAN: Mai ales­­ că dv. singur aţi accentuat justificând pentru ce l-aţi trimis generalului Ionescu-Munte, spunând că el cu­prindea aşa de mari acuzaţiuni şi concluziuni aşa de grave încât aţi socotit că nu este bine să fie înain­tat ministerului fără să-l cunoască generalul Munte. D. Cău. GHIRGIU: Eu am vorbit de modul de expediţie al actelor. GREŞELI D. G-ral POPOVICI: Cine scria un D. Căp. GHIRGIU: In Direcţia Ar­mamentului numai dactilografa. D. G-ral POPOVICI: Cine era lân­gă ea? D. Căp. GHIRGIU: Când era timp era cineva, altfel nu era nimeni. D. G-ral POPOVICI: Aşa a dispus colonelul dumitale ca dactilografa să scrie singură? D. Căp. GHIRGIU: Nu a dispus aşa­ D. G-ral POPOVICI: Atunci d-ta de ce ai lăsat pe dactilografa singu­ră? D. căpitan GHIRGIU: Eu aveam prea multe însărcinări. D. G-ral POPOVICI: Prin urmare, recunoşti că era o greşeală a d-tale. D. căpitan GHIRGIU: Nu e greşa­­la mea, e poate greşala acelora cari îmi dădeau zeci de însărcinări. D. G-ral POPOVICI: Dv., d-le că­pitan, trăiţi timpuri uşoare. Noi când eram şefi de birou, acolo mâneam şi acolo rămâneam toată noaptea ca să scrim acte secrete. Aşa e doc­trina ostăşească. Altfel, el face o gre­­şală mare. Şeful de birou nu pleacă până nu isprăveşte misiunea lui, el nu are ceas, ci numai datorie. Dv. spuneţi pe urmă că la semnat l-aţi dat la registratură. Cu­re era registratorul pentru actele secrete? D. căpitan GHIRGIU: Nu puteam face eu pesonal serviciul de regis­trator pentru că nu aveam posibili­tatea. Aceste acte mergeau la regis­tratură. D. G-ral POPOVICI: La o singură registratură? D. căpitan GIU­GIU: Fiecare birou avea o registratură aparte. De acolo după ce hârtiiile erau înregistate și puse in plic mergeau la Registratu­ra Generală pentru expediţie. D. G-ral POPOVICI: Cine înregis­tra aceste hârtii secrete? D. căpitan GIRGIU: La noi era un Civil, care se numea Gogl­a. Era un român. D. G-ral POPOVICI: Şi dv., dom­nule şef de birou, îi dădeaţi hârtiile secrete să le înregistreze sau dum­neata singur le înregistrai? D. căpitan GHIRGIU: Trebuia să le înregistrez eu, însă nu aveam tim­pul nec­esar. D. G-ral POPOVICI: Vasăzică a doua greşală. D. căpitan GHIRGIU: Dar nu a mea. D. G-ral POPOVICI: Eu vorbesc de sistem. Şedinţa de ori dimineaţă Audierea d-lui căp. Ghirgiu Legăturile cu Skoda Acte secrete trimise prin poștă Actele găsite în biroul căpitanului Ghirgiu

Next