Adevěrul, octombrie 1934 (Anul 48, nr. 15552-15584)
1934-10-01 / nr. 15552
Pagina 3-a ADEVĂRUL Continuare în pag. 4 a COMISIUNEA SKODA ŞI-A SUSPENDAT DESBATERILE Ultimele două şedinţe. — Lucrările vor reîncepe după depunerea raportului Comisiunea de anchetă parlamentară în afacerea Skoda şi-a continuat desbaterile ori după amiază. Iată rezumatul stenogramelor de ori: AUDIEREA CĂPITANULUI GHIRGIU Audierea d-lui locot. colonel Şerbu fiind terminată este introdus d. căpitan Ghirgiu, căruia i se pune aceiaşi întrebare: cum au ajuns acte secrete privind apărarea naţională în posesia Skodei? D. căpitan Ghirgiu răspunde ce nu are nici o cunoştinţă, apoi dă o serie de explicaţii şi răspundere la diferite Întrebări în legătură cu această chestiune. Şedinţa se ridică rămânând ca d. capitan Ghirgiu să fie ascultat în continuare în şedinţa de ori dimineaţă. . Este introdus d. colonel ŞERBU şi întrebat să spue cum au ajuns în posesiunea lui Seletzky actele secrete dela ministerul de război. _D. locot. colonel ŞERBU susţine că din raportul d-lui general Petrescu se vede precis că vinovat este căpitanul Ghirgiu. Numai printr’o interpretare eronată a fost pus in urmărire pentru înaltă trădare. De altfel însuși d. general Petrescu și-a dat seama de aceasta. D-sa a făcut un memoriu pe care i l-a predat generalului Sică Popescu. Pe baza acestui memoriu a fost dat în judecată. Un alt exemplar i l-a dat ministrului iar al treilea a rămas la căpitanul Ghirgiu. — Atunci cum a ajuns un exemplar la Seletzky? D. colonel ȘERBU: Să analizăm cine dintre cele trei persoane l-a putut preda lui Selettzky. Nu poate fi vorba de expozeul pe care 1-a avut d. prim ministru Vaida deoarece acela cuprindea numai patru puncte pe când celălălalt are cinci. La Skoda se găsesc insă amâdouă. D. GR. IUNIAN observă că expozeul nu se ceruse de către nimeni. „D. locot. colonel ȘERBU răspunde că în urma unei convorbiri avută cu generalul Popescu, i-a venit ideia întocmirii acestui expozeu. Mai târziu când i s’au cerut câteva lămuriri a trimis ministrului expozeul întreg. Expozeul urma să fie folosit în D. C. DIMITRIU, preşedinte. D. Străjescu, mi-a trimis o scrisoare prin care cere să se facă oarecari modificări, fiindcă s-au strecurat unele erori în stenogramă. Ori, afirmaţiile d-lui Străjescu sunt neîntemeiate, deci nu este locul a se face nici o rectificare. D. ARMAND CALINESCU: D-le preşedinte, aş avea să vă adresez o rugăminte, şi anume să binevoiţi a dispune să fie citat ca martor colonelul Gicu Ionescu, care a fost preşedintele comisiei de recepţie de la Skoda. Nu am să-i fac decât o singură întrebare şi anume asupra convenţiei, pe care a avut-o cu general Rudeanu la Pilsen, după cercetarea făcută acolo în vara anului 1929. Raţiunea culegerii acestei depoEste introdus d. căpitan Ghirgiu. D. GR. N. IUNIAN: Ne interesează să ştim cum au ajuns acte, care erau ale ministerului, în posesia uzinelor Skoda. D. căp. CHIRGIU: Dar aceste întrebări sunt toate de detaliu aşa de mărunte, adică forma sub care s'au petrecut lucrurile. După trei ani, când mi-au trecut sute de lucrări prin mână, eu nu mai pot şti câte copii am făcut. D. GR. N. IUNIAN, vice preşedinte: Dar, în orice caz patru copii trebue să fi făcut. D. căp. CHIRGIU: In mod logic deduc aceasta, pentru că trebuiau să fie date la 4 persoane. D. GR. N. IUNIAN, vicepreședinte: Acum, tot în mod logic o copie, înapoiată la minister, trebue să fi devenit ceva. D. căp. CHIRGIU: Sigur. D. GR. N. IUNIAN: Ce a devenit? D. căp. CHIRGIU: Nu pot preciza. A fost pusă în casa de fier, a fost cusută la dosar, nu-mi aduc aminte. D. GR. N. IUNIAN, vice preşedinte: V-a fost remisă d-voastră, când s‘a întors? D. cap. CHIRGIU: Cred că da. D. GR. N. IUNIAN, vice preşedinte: Ce aţi făcut cu ea? D. căp. CHIRGIU: Nu pot răspunde precis. D. GR. IUNIAN: Bine, dar asupra acestui lucru aţi mai fost întrebat acum un an şi jumătate, un prilej bine venit, ca să vă precizaţi aducerile aminte, căci atunci era mai curând.... D. căp. GHIRGIU: Şi atunci trecuse un an... CE S’A FĂCUT CU EXEMPLARELE D. GR. IUNIAN: Numai câteva luni, opt luni. Faptul s-a întâmplat la începutul lui Septembrie 1932 şi d-voastră aţi fost interogat in Aprilie 1933. Prin urmare, un interval relativ scurt, pentru ca memoria d-voastră să nu fie prea chinuită. D-voastră veţi răspunde ce vă amintiţi, comisiunea va aprecia acest lucru, întrucât justificarea pe care o prezentaţi d-voastră este sau nu justă. Eu vă rog să-mi amintiţi ce aţi făcut cu aceste exemplare? ’ D. căp. GHIRGIU: Nu-mi reamintesc ce am făcut. Dacă aş avea un amănunt în plus, peste ceia ce am declarat atunci, da, aş putea să dau o lămurire. Dar, cum v‘am spus a trecut un an şi jumătate, şi n’am nimic la îndemână care să mă ajute să-mi aducă aminte. D. GR. IUNIAN: Dar acum un an şi jumătate aţi mărturisit că le-aţi predat registratorului. D. CAP. GHIRGIU: Se poate să fie aşa. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: După ce s’a înapoiat d. general Ionescu-Munte v’a întrebat de acest exemplar sau v’a cerut lămuriri cu privire la lucrarea in sine ? D. CĂP. GHIRGIU: Lămuriri în general, dar nu în ce priveşte acest exemplar. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Unde le-aţi dat. D. CAP. GHIRGIU: Cred că acasă la dânsul i-am dat lămuririle. parlament de către ministru ca răspuns la interpelare. CHESTIUNEA SEMNĂTURII Se iscă un lung dialog cu privire la necesitatea ca acest expozeu să fie semnate. D. GRIGORE IUNIAN crede că semnătura nu avea nici un rost. D. locot. colonel ŞERBU susţine contrariul. D. GR. IUNIAN prin întrebările sale caută să stabilească dacă expozeul fusese în adevăr redactat înainte ca el să fi fost cerut de către ministerul armatei şi nu cu scopul de a fi remis ministerului cum susţine locot colonelul Şerbu. Din răspunsurile d-lui colonel ŞERBU care se referă mereu la d. colonel Petrovan, d. Grigore Iunian cere ca d. colonel Petrovan să fie chemat la comisiune. D. AL. ALEXANDRINI: D. ministru a făcut uz de acest memoriu în răspunsul pe care l-a dat la interpelare ? D. COL. ŞERBU: Dar, dar nu exact în forma aceasta. CINE A PREDAT ACTELE ? D. M. CONDRUS: După părerea d-voastră cine a predat Skodei actele ? D. LT.-COL. ȘERBU: Aceste acte nu au putut să dispară decât din sertarul căpitanului Ghirgiu. Lucrurile acestea nu au putut să ajungă la Skoda decât fie direct prin căpitanul Ghirgiu, fie prin o altă persoană. Aduce o serie de dovezi în sprijinul acestei afirmaţii, dovedind operă de adevărat judecător de instrucţie. D. general POPOVICI găseşte că este vina locat. colonelului Şerbu că a scos trei exemplare în loc de unul singur. ■ ■ D. general POPOVICI mai pune o serie de întrebări în legătură cu pedeapsa ce i s’a aplicat informatorului de către generalul Manu care l-a găsit vinovat de a fi redactat un memoriu conţinând critici violente contra direcţiei armamentului şi tendinţa de apărare pentru Skoda şi Seletzky. D. locot. colonel ŞERBU dă lămuriri şi explică pedeapsa ce i s’a aplicat şi pe care o socoteşte nedreapta. ziţii, stă în faptul că noi, în desbaterile pe cari le-am avut aici, am căutat să punem la contribuţie totdeauna opiniile desvoltate de d. general Rudeanu. Or, în desbaterile comisiei au fost diferite persoane, cari au adus la cunoştinţa comisiei o informaţie de natură să modifice unele opinii exprimate de d. general Rudeanu. Prin urmare, ca să nu rămână nici o îndoială asupra acestui punct, v-aş ruga Ca, după amiază — este o chestiune numai de cinci minute. Să fie invitat d. colonel Gicu Ionescu, care mi se pare, e la Pulberăria Dudeşti. (Se admite). D. ST. BOGDAN: V-aş ruga să chemaţi şi pe d. inginer Cioc. Este vorba de o audiere foarte scurtă. Se admite. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: l-aţi predat chiar un exemplar după expozeu ? D. CAP. GHIRGIU : Aceasta n’o pot preciza. Dar în mod logic trebuia să-i predau un exemplar, fiindcă trebuia să-l studieze acasă, era vorbă de o lucrare mare. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: I-aţi predat exemplarul pe care îl primiserăţi restituit, sau altul ? D. CAP. GHIRGIU: Tocmai acesta este un punct pe care nu-l pot preciza. S’ar vedea din dosar acest lalucru, dacă sunt adnotări făcute. MEREU MEMORIA D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Când a stat asupra d-voastră o învinuire atât de gravă că aţi înstrăinat în folosul unei case străine acte cari trebuiau să rămână secrete, când aţi fost atât de pe larg întrebat cu prilejul cercetării făcute de către organele militare, cum n’aţi putut să vă aduceţi aminte nici atunci, iar acum cum uitaţi şi ce vă aminteaţi atunci ? D. CAP. GHIRGIU: Am spus tot ce ştiam când am fost întrebat după nouă luni de zile. De atunci a trecut încă un an şi jumătate şi este imposibil să-mi aduc aminte cu preciziune de chestiunile de detaliu. Ansamblul îl cunosc dar detaliile nu pot să mi le reamintesc. D. GR. N. IUNIAN: Ce înţelegeţi prin ansamblu? D. cap. GHIRGIU: Lucrarea in sine, fondul ei... D. GR. N. IUNIAN: Fondul nu vă aparţine? D. căp. GHIRGIU: Da. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Este inutil să vă întrebăm asupra acestui lucru. Este foarte curios că aveţi o memorie excelentă în ce priveşte lucrurile care nu vă aparţin, dar memoria vă înşeală în chestiunile care vă aparţin. D. căp. GHIRGIU: D-le preşedinte, îmi trec sute de hârtii prin mână şi nu pot să-mi amintesc despre fiecare câte copii s’au scos. Nimeni nu poate face lucrul acesta, este o imposibilitate materială. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Dar în orice caz vă amintiţi că în cassa de fier s’au găsit încă două exemplare. D. căp. GHIRGIU: V’am spus aseară, posibil; nu ţin minte acest lucru. CUM AU AJUNS IN CASSA DE FIER? D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Anul trecut când aţi fost întrebat v’aţi adus aminte mai bine, aţi spus că s’au mai găsit două exemplare. D. căp. GHIRGIU: Atunci s’au mai găsit. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Cum vă explicaţi că au ajuns în cassa de fier? D. căp. GHIRGIU: In mod logic, un exemplar era cel înapoiat dela d. general Ionescu-Munte iar în plus un alt exemplar, peste acelea care trebuiau împărţite, poate că s’a reeditat lucrarea fără să ştiu eu. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Actele erau la dv. Exemplarul destinat să rămână la dosar în loc să fie ataşat la dosar se găsea într’un sertar al biroului dv. Exemplarul destinat d-lui general Ionescu-Munte nu i-a parvenit, a fost restituit și a intrat în mâna dv. Prin urmare ceia ce este cert este că ambele exemplare au intrat in posesia dv. De ce memoria dv. nu vă mai ajută ca să ne spuneţi unde au mers, ce au devenit ele? D. căp. GHIRGIU: Nu mă ajută. D. GR. N. IUNIAN: Logic ar fi — fiindcă am rămas la un punct de unde nu putem merge mai departe şi nu este vina noastră — logic ar fi fiindcă d-voastră eraţi deţinătorul a două exemplare, ca acele copii găsite in cassa de fier, să fi fost făcute cu ştiinţa d-voastră, dacă nu cu ordinul d-voastră. D. căp. GHIRGIU: Se poate, fiD. GR. N. IUNIAN: Aţi putea să ne spuneţi în legătură cu aceasta cum aţi predat aceste caiete de sarcini societăţei Skoda? A venit reprezentantul la minister? D. căp. GHIRGIU: Nu, m’am dus eu personal şi le-am predat. D. GR. N. IUNIAN: Cum vă explicaţi faptul că v’aţi dus personal să prezentaţi aceste caiete de sarcini? D. căp. GHIRGIU: Prin importanţa chestiunii. Domnul general a stabilit înainte de a pleca — poate d.sa îşi aminteşte mai bine — să se predea prin ofiţeri aceste lucrări de mare importanţă. Dar eu nu pot preciza, d-sa poate să precizeze mai bine. A spus: chestiunile importante nu merg decât prin ofiţeri. D. GR. N. IUNIAN: Ofiţerii au mai făcut şi in alte împrejurări oficiul de curier în serviciu Casei Skoda.— D. Căp. GHIRGIU: Nu ştiu. Făceau oficiul acesta între ministere. D. GR. N. IUNIAN: Aceasta este normal, nu de asta v’am întrebat. V’am întrebat dacă un ofiţer a făcut acest oficiu de curier în serviciul casei Skoda? D. Căp. GHIRGIU: Nu-mi amintesc. D. Gr. N. IUNIAN: Aţi făcut acest serviciu din proprie iniţiativă? D. Căp. GHIRGIU: Cum se poate şeful unui birou să plece aşa, fără să aibă un ordin? Am fost acolo cu adresă, semnată de şeful serviciului. D. Dr. ST. BOGDAN: Ordin verbal sau scris? D. Căp. GHIRGIU: In această privinţă ordinul nu putea fi dat decât verbal. Nu se putea da un ordin înscris dela şeful serviciului la şeful biuroului. D. GR. N. IUNIAN: Dela cine aţi avut ordin? D. Căp. GHIRGIU: Dela locţiitorul d-lui general Ionescu-Munte, cât timp d-sa lipsea, dela d-1 colonel Şerbu sau dela d-1 colonel Petrovan. D. GR. N. IUNIAN: La redactarea acestui caiet de sarcini a fost necesară consultarea procesului verbal No. 19 din 22 Iulie 1932? Vă amintiţi? Aţi pus să se scoată copii după el? D. Căpitan GHIRGIU: Lucrarea când a mers la semnat, a mers cu copie de pe procesul verbal. D. GR. N. IUNIAN: Dar dv. aţi spus că s’au scos copii? D. Căpitan GHIRGIU: Da. D. GR. N. IUNIAN: Câte? D. N. PAUŞEȘTI : Domnule căpitan este uzitat la dv. ca un act de mare importanţă, un act secret, să fie trimis prin poştă ? — vorbesc de actul acesta trimis domnului general Ionescu-Munte. D. căpitan GHIRGIU : Dar aceasta este o operaţie de registratură, pe care n’o fac eu... D. N. PAUŞEŞTI: Domnule căpitan, dă-mi voie, dumneata erai posesorul actului, sau cel mult domnul colonel Şerbu. Dumneata puteai să iei această măsură, sau dv. puteaţi să luaţi această măsură să trimeteţi un act de importanţa acestuia prin poştă ? D. căpitan GHIRGIU : Dar toate actele secrete merg prin poştă. Ar fi o imposibilitate să meargă o sută de curieri pe zi în toate direcţiile, cu acte secrete. D. N. PAUŞEŞTI: Sunt acte secrete şi acte secrete... D. căpitan GHIRGIU : Nu există decât un singur secret. Secretul este secret, nu este unul mai mare şi altul mai mic. D. N. PAUŞEŞTI: Dar motivul pentru care plicul s’a înapoiat, nu-l cunoaşteţi ? D. căpitan GHIRGIU : Din moment ce nu l-a găsit, desigur că plicul trebuia să se înapoieze. Poate că adresa a fost greşită, poate că domnul general nu era acolo, poate că s’a încrucişat chiar cu poşta pe drum... D. N. PAUŞEŞTI: Din a cui iniţiativă aţi trimis acest act domnului general Ionescu-Munte ? D. căpitan GHIRGIU : Nu m-aşi da înapoi să spun că din iniţiativa mea şi era natural să o fac, când era vorba de o chestiune atât de importantă şi când era vorba de domnul general Ionescu-Munte, cu care lucram toate chestiunile. D. N. PAUŞEŞTI : Numai că biroul nu era al dumitale. Dumneata nu puteai să dispui să trimiţi un secret ce nu î ţi aparţinea dumitale, ci domnului colonel Şerbu, era o lucrare personală a d-sale... D. căpitan GHIRGIU : Dacă actul ar fi plecat trimis de mine, desigur că ar fi însemnat proprie iniţiativă, dar când plicul a plecat cu număr de direcţie, prin registratură, este imposibil să nu fi raportat chestia aceasta şi domnului colonel Şerbu. D. N. PAUŞEŞTI: Dar ce-l interesa pe domnul general Munte această chestiune ? Aceasta nu era o lucrare cerută de d.sa, ci era pornită din iniţiativa domnului colonel Şerbu. D. căpitan GHIRGIU: Am spus că domnul general, cu care lucram, trebuia să cunoască lucrarea. D. N. PAUŞEŞTI: Va să zică dumneata spui că domnul colonel Şerbu a încuviinţat să se trimeată dosarele. D. căpitan GHIRGIU : Poate ca într’o convorbire care a avut-o cu mine să-mi fi spus acest lucru... D. N. PAULEȘTI: Dar actul acesta la câtă vreme a fost găsit în biuroul dumitale ? D. căpitan GHIRGIU : Nu ași putea spune pe dinafară, dar se poate incică nu pot să-mi aduc aminte dacă s-au făcut cinci, șase sau șapte exemplare. Una din copii era destinată dosarului, alta d-lui Ionescu- Munte înapoiată şi care se găseşte acolo.... D. GR. N. IUNIAN: Este vorba de alte copii care s-au găsit în casa de fier. A d-lui general Ionescu-Munte, aţi mărturisit că i-aţi dat-o dumnealui. D. căp. GHIRGIU: Dar poate că a înapoiat-o după o lună sau două. RESTITUIREA COPIILOR D. GR. N. IUNIAN: Era o copie destinată special pentru d. general Ionescu-Munte. Cum n'a restituit-o generalul Popescu, fiindcă era destinată lui personal, probabil că nici d. general Ionescu-Munte nu a D. Căpitan GHIRGIU: In orice caz nu mai mult de două, căci in afară de ordin precis nu se scot niciodată mai mult de două copii. D. GR. N. IUNIAN: Unul a rămas la minister; dar celălalt? D. Căpitan GHIRGIU: Originalul venit de la inspectoratul artileriei a trebuit să fie înapoiat; celălalt trebuia să rămână pentru dosarul respectiv unde se coase de către registrator. „O EROARE“ D. GR. N. IUNIAN: Dv. ştiţi că o copie de pe acest proces-verbal s’a găsit la Skoda? D. Căpitan GHIRGIU: Da. D. GR. N. IUNIAN: Nu au fost cumva alăturate de dv. la caietul de sarcini? D. Căpitan GHIRGIU: Dacă are așa, ar fi o eroare pe care am făcut-o. Eu însă nu cred să fi făcut acest lucru pentrucă nu avea nici un sens și pentrucă eu sunt foarte meticulos în lucrările mele. D. CHRIST. ELEFTERESCU: Dar din eroare s’ar fi putut întâmpla lucrul acesta. D. căp. GHIRGHIU: Da, dar nu cred să fi făcut această eroare, deoarece, după cum v’am spus, sunt foarte atent în lucrările mele. D. GR. n. IUNIAN: Unde faceţi serviciu acum ? D. căp. GHIRGIU: La depozitul de muniţiuni din Fântânele. D. GR. N. IUNIAN : Aţi fost cercetat în legătură cu găsirea actelor la uzinele Skoda ? D. căp. GHIRGIU: Da la Consiliul de război. D. GR. N. IUNIAN : Aţi suferit vreo pedeapsă ? D. căp. GHIRGIU: Efectiv, nu ; dar am fost mutat din garnizoana Bucureşti, unde am familia, la Bacău. In loc să-mi fac stagiul unde ar trebui să-l fac şi unde este specialitatea mea, sunt intr’un serviciu, care nu este compatibil de specialitatea mea, este inferior specialităţii mele. D. GR. N. IUNIAN : Vasăzicâ nu puteţi să daţi nici o lămurire cu privire la actele acestea, la modul cum au puttut să ajungă la uzinele Skoda ? D. căp. GHIRGIU: Domnule preşedinte, cât ştiu, spun , dar cum au ajuns acolo, nu aşi putea să spun, vedea din dosar, poate la 15 iulie sau la o lună. A trecut un an şi jumătate de când n’am mai discutat această chestiune. D. ARMAND CALINESCU : Domnule căpitan, eu înţeleg, la rigoare că anul trecut, când aţi fost cercetat după şapte luni, să nu vă fi adus aminte unele detalii, dar după ce aţi fost cercetat amănunţit şi aţi putut să vă daţi seama că chestiunea este pusă în legătură cu activitatea dv. şi că aveţi un interes superior să lămuriţi fără echivoc orice punct, nu v-aţi silit să vă reconstituiţi în memorie toate datele acestea ? Nu v-aţi complectat documentarea dv., pentru că astăzi să fiţi în măsură să ne daţi toate lămuririle pe cari le cerem? D. căpitan GHIRGIU: Domnule preşedinte, nu aveam nici posibilitatea, să caut aceste date şi nu mai avea nici sens să mă gândesc că voi mai fi cercetat, când dădusem D. CHRIST. ELEFTERESCU: Să vă ajut eu. Ordinul 409 privitor tocmai la lucrarea aceasta în legătură cu comanda Skoda. Apoi, Memoriul privitor la Copşa Mică Cugir; apoi o comandă de degetare de alamă... D. căp. GHIRGIU: In biuroul meu? Cine le-a găsit? D. CHR. ELEFTERESCU: Când ați deschis cutia biuroului, au fost hârtiiile acestea în biroul dv.? D. căpitan GHIRGIU: Am declarat eu lucrul acesta?! D. CHR. ELEFTERESCU: Nu. Vă întreb numai. Altceva acum: dosarul comenzii Skoda era în păstrarea biuroului d-voastră? D căpitan GHIRGIU: Da, erau mai multe dosare. D. CHR. ELEFTERESCU: Atunci toate dosarele comenzii Skoda erau în păstrarea biroului dv.? D. căpitan GHIRGIU: Da. D. CHR. ELEFTERESCU: Dosarul Copşa Mică Cugir, aţi spus dv. că era în păstrarea d-lui maior Jurca şi aţi mai spus că, memoriul Copşa Mică Cugir, nu aţi putut să-i predaţi d-lui maior Jurca, pentru că era în concediu. D. căpitan GHIRGIU: Natural. D. CHR. ELEFTERESCU: Expozeul, privind Copşa Mică Cugir, de ce nu era pus la dosarul Copşa Mică Cugir şi era tot în biroul dv? D. Căpitan GHIRGIU: Aceasta înseamnă că nu lam predat la timp. D. CHR. ELEFTERESCU: Dar expozeul, privitor la comanda Skoda, dece nu era la dosar şi era în biroul dv.? D. căpitan GHIRGIU: S’au făcut mai multe exemplare şi s’au împărţit. D. CHR. ELEFTERESCU: Dar exemplarul, care rămăsese la birou, nu mergea tot la dosarul respectiv? D. căpitan GHIRGIU: La dosarul respectiv este suficient să meargă un exemplar. D. CHR. ELEFTERESCU: Și celerestituit-o fiindcă era destinată pentru uzul lui personal. D. căp. GHIRGIU: Era pentru uzul d-sale personal, pentru că d-sa tocmai lipsea și i-am trimes-o acolo ca să fie informat. Dar acea copie mi-a fost restituită şi d. general Munte întorcându-se când avea dosarul la dispoziţie nu este exclus să fi restituit d-sa copia. Pe de altă parte la cassa de fier nu aveam numai eu cheia, erau trei chei. D. GR. N. IUNIAN: Aţi avut însărcinarea să scoateţi nişte copii depe caietele de sarcini? D. CAP. GHIRGIU: Nu copii, să lucrez la ele. D. GR. N. IUNIAN: Aţi lucrat la ele? D. căp. GHIRGIU: Da, la Consiliul de război toate declaratiile posibile şi imposibile. D. GR. N. IUNIAN: Aţi mai avut şi altă dată vreun raport cu uzinele Skoda? D. căpitan GHIRGIU: Cu uzinele Skoda, niciodată. D. GR. N. IUNIAN, vicepreşedinte: Dar cu reprezentanţii lor? D. căpitan GHIRGIU: Pe d. Soletzki l-am cunoscut în cabinetul secretarului general — nu ştiu sigur cine era atunci secretar general — într'o împrejurare de serviciu. Venisem cu un dosar într’o chestiune de preţuri. Alt raport cu Seletzki n’am avut. D. GR. N. IUNIAN, vicepreşedinte: Dar pe Macek l-aţi cunoscut? D. căpitan GHIRGIU: Macek venea la direcţia armamentului, căci pe Seretzki nu l-am văzut niciodată acolo şi cel puţin eu nu am lucrat cu d-sa. Macek avea legături cu biurourile respective, în speţă vorbea mai mult cu şeful armamentului. D. GR. N. IUNIAN, vicepreşedinte: Vasăzică venea adeseaori prin biurouri? D. Căpitan GHIRGIU: Nu venea prin biurouri, căci nu era permis. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Dar unde venea? D- Căpitan GIURGIU: Numai in cabinetul directorului sau în sala de audienţe. Acestea erau raporturile între ofiţeri şi furnizori. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Dar de ce contestaţi un lucru care s’a dovedit şi anume că Seletzki putea să pătrundă în oricare din biurourile Ministerului spre a dobândi informaţiuni? D. Căpitan GHIRGIU: Se poate controla că în biuroul meu nu a intrat niciodată. D. GR. NIUNIAN, vice-preşedinte: Poate la dv. în biurou, dar fapt este că intra in biurouri. Acum dv. spuneţi că venea şi Macek. D. Căpitan GHIRGIU: De la 1931 cel puţin, de când am luat eu biroul, eu nu l-am văzut niciodată. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Pentru ce n’aţi telefonat la Skoda să vie reprezentantul să ia plicul cu lucrarea, în loc să vă duceţi dv. personal ? D. Căpitan GHIRGIU: Repet că eu nu puteam face acest lucru ,şi nu puteam pleca din proprie iniţiativă. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Se va controla lucrul acesta. D. CHRISTELEFTERESCU : Domnule căpitan, este sigur că s’a trimis prin poştă domnului general Munte plicul acela? D. Căpitan GHIRGIU: Desigur, dealtfel este controlabil, la ieşire. D. CHRIST. ELEFTERESCU : In al doilea rând, se constată că s’a scris de două ori... D. Căpitan GHIRGIU: Aceasta nu pot să ştiu, eu nu l-am scris de două ori. D. CHRIST. ELEFTERESCU: A fost un exemplar găsit în biuroul dv., iar al doilea cel găsit în cassa de fier. Aţi putea să precizaţi care din exemplare a fost expediat domnului general Ionescu-Munte? D. Căpitan-CHIRGIU: Nu pot să precizez aceasta, din moment ce nu ştiu nici dacă s’a scris de două ori şi nici de cine s’a scris de două ori. D. CHRIST. ELEFTERESCU: Ce hârtii s’au mai găsit la biroul dv? D. căpitan GHIRGIU: Nu pot să-mi reamintesc, probabil hârtii de serviciu. lalte se lăsau așa, prin birouri? D căpitan GHIRGIU: Nu, se distrug, dacă nu mai sunt necesare. Dar era necesar la noi, ca și șeful să aibă câte o copie, pentru d. general Rudeanu, ca să i se poată da. D. CHR. ELEFTERESCU: Care era necesitatea să se găsească un exemplar în biroul dv.? D. căp. GHIRGHIU: Această chestiune aparţinea de biuroul meu, aşa că, dacă această copie se găsea la mine, era pentru că o copie era la dosar şi putea lucra foarte bine după ea. Este o întâmplare fortuită, că se găsea o copie la mine. Nu pot să spun, însă, de ce se găsea acolo. Se poate să fi avut un scop, la data aceea, de care nu pot să-mi mai aduc aminte. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Dacă aveaţi o copie la dosar, dece să mai fi păstrat încă una? D. căp. GHIRGHIU: Ca să nu se reediteze lucrarea. D. CHR. ELEFTERESCU: Prin urmare, ţineaţi această copie în biuroul dv., ţinând seamă că ar putea să fie folositoare? D. AUREL MILLEA: Cuiva, cel puţin putea să-i fie folositoare. D. CHR. ELEFTERESCU: Domnule căpitan, încă odată, eu stărui asupra acestui lucru: dacă, in mod obişnuit, actele secrete şi de importanţă naţională, cari se referă la o lucrare, trebue să se găsească la dosarul respectiv, cum se explică faptul că, un astfel de act, o copie după el, se găseşte prin birourile ofiţerilor? D. căp. GHIRGHIU: Legal, trebue să fie la dosar, dar procedura cerea să fie la îndemână totdeauna. D. GR. N. IUNIAN vice-preşedinte: Insă, nu cerea să fie în mâna unora, în care nu trebuia să intre niciodată. D. CHR. ELEFTERESCU: Domnule căpitan, dv. aţi spus că aveţi o cheie de la casa de fer şi că, în această casă de fer, să găsea ataşat un exemplar, după expozeul d-lui colonel Şerbu şi ne-aţi mai spus că, pentru trebuinţele curente, trebuia să aveţi la îndemână oricând un exemplar după acest expozeu. D. căp. GHIRGHIU: Era o necesitate. Legal trebuia să fie numai o copie. D. CHR. ELEFTERESCU: Din moment ce aveaţi cheia de la casa de fier, şi dosarele se găseau în ea, care mai era utilitatea — şi accentuez asupra acestui lucru — să se mai găsească un exemplar în cutia biuroului dv., care putea fi deschisă uşor de oricine? D. Căp. GHIRGIU: Nu pot să ştiu acum motivul, pentru care se găsea acolo. Insă, trebue să fi fost un motiv. Probabil că era păstrată pentru cineva. D. AUREL MILLEA: Domnule căpitan, peste acest lucru treceţi cu atâta uşurinţă, ca şi când ar fi un fapt divers. Nu vă daţi seama că din acest lucru s’a făcut trădarea tuturor intereselor noastre naţionale, de înarmare şi de apărare? D. Căp. GHIRGIU: Domnule deputat, sunt de acord cu dv. Un ofiţer, însă, nu poate să cumuleze 20 de servicii, în acelaş timp şi să fie peste tot. Din această cauză, în loc să am o cheie eu singur, erau mai multe. D. N. PĂUŞEŞTI: Exemplarul acesta prim, din memoriul d-lui Şerbu, nu s’a găsit la dosarul Skoda, dar s’a găsit în biuroul dv. D. CHR. ELEFTERESCU: Expozeul Skoda s’a găsit numai în cutia biuroului dv. şi nu în dosarul din cassa de fier. Cum se face acest lucru? D. căp. GHIRGIU: Poate să aibă o explicaţie foarte logică. Se poate întâmpla ca acest expozeu să fi fost dat de către directorul direcţiei armamentului, fără adresă, în mâna d-lui ministru sau a d-lui secretar general, şi, neavând adresă nu putea să fie ataşat la dosar, pentru că nu avea număr. D. N. PĂUŞEŞTI: Dv. aţi precizat că s’au făcut numai trei exemplare. Unul s’a făcut pentru generalul Popescu. D. Căp. GHIRGIU: Acela s’a făcut pentru Copşa Mică-Cugir. D. GR. N. IUNIAN, vice-preşedinte: Domnule căpitan, expozeul Skoda a fost înaintat ministerului armatei, de către direcţia armamentului, cu raportul No. 25434 din 24 August 1932. I. CĂP. GHIRGIU: Eu v’am dat numai o explicaţie, la care m’am gândit. Cu privire la expozeul, cu mai multe comenzi, n’am fost întrebat în câte exemplare s’au făcut. D. CHR. ELEFTERESCU: Expozeul acesta s’a făcut la dv., împreună cu memoriul Copşa Mică-Cugir. Expozeul acesta a fost căutat, fiindcă nu s’a găsit la dosarul comenzilor Skoda şi, cu ocazia aceasta, s’a găsit în cutia biuroului dv. Prin urmare, vă cerem o explicaţie dv. — şi acestaeste un fapt cert, care nu se poate discuta — faţă de lămuririle date adineauri, cum se face că expozeul acesta,privind o afacere, care era în păstrarea dv., nu se găseşte la dosarul respectiv, şi se găseşte în cutia biroului dv., împreună cu alte hârtii, privind alte birouri ? D. CĂP. GHIRGIU: Dacă a plecat cu adresă şi nu se găseşte la dosar, nu pot să-mi explic. D. N. PĂUŞEŞTI: Dar dv., care aţi spus să se trimeată un exemplar d-lui ministru, când a venit d. colonel Şerbu, şi v’a făcut observaţie, dece nu este la dosar, n’aţi reflectat atunci, fiindcă era recent faptul, că d. colonel Şerbu l-a găsit în biroul dv., ca să retrăiţi faptul acesta şi ca să vi-l memoraţi? D. CĂP. GHIRGIU: Atunci desigur că am reflectat. D. N. PĂUŞEŞTI: Atunci este imposibil să fi uitat. D. CĂP. GHIRGIU: Poate că ara raportat d-lui col. Şerbu şi d-sa îşi aminteşte mai bine. Nu este exclus să-i fi spus, dar nu pot să spun precis, fiindcă eu am lipsit cinci luni, de la Septembrie până în Ianuarie, fiind la comisia de recepţie. D. N. PĂUŞEŞTI: Vasăzică, nu puteţi să daţi o explicaţie. D. CHR. ELEFTERESCU: Acum, domnule căpitan, fiindcă s’au făcut aici oarecari concluzii, aş vrea să le precizaţi: hârtia expediată prin poştă, d-lui colonel Munte, care era ? Expozeul, privind comanda Skoda, memoriul Copşa Mică-Cugir sau amândouă ? D. CĂP. GHIRGIU: Memoriul Copşa Mică-Cugir, pentru că acela iî lipsea d-lui general Ionescu-Munte şi pe acela trebuia să-l vadă. Nu ştiu dacă a fost vre-o discuţie între mine şi d. col. Şerbu, dar eu am fost de părere să nu i se dea drumul, fara să fie șeful suprem acolo. D. CHR. ELEFTERESCU: Prin urmare, memoriul Copșa Mică-Cugir s’a trimis prin poștă. Dar expozeul asupra comenzii Skoda, nu s’a trimis ? D. CĂP. GHIRGIU: Mai mult ca sigur că nu s’a trimis. D. GHR. ELEFTERESCU: Când aţi predat memoriul Copşa-Mica— Cugir, domnului maior Jurca, aţi luat vreo dovadă sau aţi făcut vreo însemnare de predarea acestui memoriu ? D. CĂP. GHIRGIU: Nu se obişnueşte să luăm dovadă. Poate să fie vreo menţiune făcută, pe coperta aLD.JUCHR. ELEFTERESCU: Pe d. colonel Georgescu, care a fost in serviciul Skodei, l-aţi cunoscut . D. CĂP. GHIRGIU: Nici nu ştiu cum este la faţă. . D. AUREL MILLEA: Nici nu a fost prin biuroul dv.? . D. CĂP. GHIRGIU: Dacă nici nu ştiu cum arată ? CINE A SUSTRAS ACTELE? D. M. CONDRUS: Când s’a făcut atata vâlvă, domnule căpitan, şi vă rog să vă cercetaţi memoria, asupra acestei dispariţii, dv. n’aţi avut nici un fel de bănuială cine ar fi putut sustrage aceste acte ? D. CĂP. GHIRGIU: Nici nu m’am gândit şi probă că este aşa, este că am continuat să lucrez şi să-mi văd de treabă. Când am fost chemat la consiliu, n’am ştiut de ce sunt chemat. D M. CONDRUS: Şi după ce aţi aflat ? : D. Cap. GHIRGIU: Am răspuns ceea ce am ştiut. D. M. CONDRUS: Dar un informa■ tor mi-a spus că dvs. aţi declarat că nişte ofiţeri de rezervă veneau pe a■ colo. D. Cap. GHIRGIU: Eu n’am declarat aceasta. De altfel, matematic nu putea intra nimeni la noi în biurou. D. M. CONDRUS: Dv. nu aveţi nici un fel de explicaţie? D. Căp. GHIRGIU: Nici o explicaţie. D. AUREL MILLEA: Dar cine răspundea de buna păstrare, a acelor documente din biuroul dvs.? D. Căp. GHIRGIU: Eu. D. AUREL MILLEA: Cu ce aţi fost pedepsit pentru dispariţia acestor acte, dacă dvs. răspundeaţi? D. Căp. GHIRGIU: Chestiunea a fost cercetată şi cei mari au luat o hotărîre, pe care nu pot s’o discut. Sunt mutat din Bucureşti; altceva nu ştiu. D. AUREL MILLEA: Această mutare a fost pedeapsă disciplinară ? D. Căp. GHIRGIU: Nu scrie că este o pedeapsă disciplinară. Dar sunt mutat la Bacău. Mai mult nu ştiu. COPIILE ACTELOR SECRETE D. General POPOVICI: Domnule căpitan, fiindcă cunosc meseria, sunt surprins că dv., un căpitan şef , de biurou, care trebue să ştie şi noaptea, când II deşteaptă cineva, ce ţine în biurou, răspundeţi: nu ştiu, a trecut un an şi jumătate. Este singurul caz pe care îl aud şi am avut în viaţa, mea mulţi şefi de biurou şi nu s-a pomenit să-mi răspundă cu atâta uşurinţă: nu ştiu, a trecut un an şi jumătate, sunt chestiuni de detaliu. Domnule căpitan, am să vă arăt că ceea ce spuneţi dv. nu este o chestiune de detaliu. Cine hotărăşte, pentru un act secret, numărul copiilor, trebue să ştiţi. D. Căp. GHIRGIU: Domnule general, în regulă nu se scot decât două copii. Când este nevoe de mai multe, se precizează. D. General POPOVICI: Cine preci-D. Căp. GHIRGIU: Şeful de biurou, după ordinul primit. D. General POPOVICI: Atunci dv. sunteţi în măsură să răspundeţi: am scos două sau patru copii, pentru că eu eram şeful de biurou şi pentru că aşa mi-a spus şeful meu. D. Căp. GHIRGHIU: Exact domnule general. Aceasta am şi spus. Dar atunci când am avut 20—30 de lucrări, nu mai ştiu din care am făcut două şi din care am făcut cinci exemplare D. G-l POPOVICI: Revin încă odată. Sunt surprins că dumneata nu știi la un act secret câte copii s’au făcut. In al doilea rând, la întrebarea ca actele secrete nu erau toate de aceiaşi importanţă, dumneata ai răspuns că secrete erau toate. Nu este ata. Un act secret are o importanţă mai mare sau mai mică. Prin urmare, aţi răspuns slab, domnule căpitan. Acesta era un act secret de mare importanţă, care interesa ministerul Armatei şi chiar pe d-l ministru personal. Nu era un act secret de mică importanţă. Trebuia să-i daţi deci importanţa cuvenită. D. Căp. GHIRGIU: Domnule general, eu am avut nu numai acest act de importanţă capitală, ci cel puţin 50 de acte şi lucrări. In ceea ce priveşte secretul, n’am vrut să-l ofensez pe d-1 căpitan. Am vrut să spun numai că atunci când pe plic scrie secret, el trebue să fie secret pur şi simplu. D. G-ral POPOVICI: Cine hotărăşte mărimea sau micşorimea secretului? Şeful de biurou. Când este un act de o importanţă mai mare trebue să se arate acest lucru. D. GR N. IUNIAN: Mai ales că dv. singur aţi accentuat justificând pentru ce l-aţi trimis generalului Ionescu-Munte, spunând că el cuprindea aşa de mari acuzaţiuni şi concluziuni aşa de grave încât aţi socotit că nu este bine să fie înaintat ministerului fără să-l cunoască generalul Munte. D. Cău. GHIRGIU: Eu am vorbit de modul de expediţie al actelor. GREŞELI D. G-ral POPOVICI: Cine scria un D. Căp. GHIRGIU: In Direcţia Armamentului numai dactilografa. D. G-ral POPOVICI: Cine era lângă ea? D. Căp. GHIRGIU: Când era timp era cineva, altfel nu era nimeni. D. G-ral POPOVICI: Aşa a dispus colonelul dumitale ca dactilografa să scrie singură? D. Căp. GHIRGIU: Nu a dispus aşa D. G-ral POPOVICI: Atunci d-ta de ce ai lăsat pe dactilografa singură? D. căpitan GHIRGIU: Eu aveam prea multe însărcinări. D. G-ral POPOVICI: Prin urmare, recunoşti că era o greşeală a d-tale. D. căpitan GHIRGIU: Nu e greşala mea, e poate greşala acelora cari îmi dădeau zeci de însărcinări. D. G-ral POPOVICI: Dv., d-le căpitan, trăiţi timpuri uşoare. Noi când eram şefi de birou, acolo mâneam şi acolo rămâneam toată noaptea ca să scrim acte secrete. Aşa e doctrina ostăşească. Altfel, el face o greşală mare. Şeful de birou nu pleacă până nu isprăveşte misiunea lui, el nu are ceas, ci numai datorie. Dv. spuneţi pe urmă că la semnat l-aţi dat la registratură. Cure era registratorul pentru actele secrete? D. căpitan GHIRGIU: Nu puteam face eu pesonal serviciul de registrator pentru că nu aveam posibilitatea. Aceste acte mergeau la registratură. D. G-ral POPOVICI: La o singură registratură? D. căpitan GIUGIU: Fiecare birou avea o registratură aparte. De acolo după ce hârtiiile erau înregistate și puse in plic mergeau la Registratura Generală pentru expediţie. D. G-ral POPOVICI: Cine înregistra aceste hârtii secrete? D. căpitan GIRGIU: La noi era un Civil, care se numea Gogla. Era un român. D. G-ral POPOVICI: Şi dv., domnule şef de birou, îi dădeaţi hârtiile secrete să le înregistreze sau dumneata singur le înregistrai? D. căpitan GHIRGIU: Trebuia să le înregistrez eu, însă nu aveam timpul necesar. D. G-ral POPOVICI: Vasăzică a doua greşală. D. căpitan GHIRGIU: Dar nu a mea. D. G-ral POPOVICI: Eu vorbesc de sistem. Şedinţa de ori dimineaţă Audierea d-lui căp. Ghirgiu Legăturile cu Skoda Acte secrete trimise prin poștă Actele găsite în biroul căpitanului Ghirgiu