Adevěrul, noiembrie 1937 (Anul 51, nr. 16491-16515)
1937-11-01 / nr. 16491
ANUL 51.No. 16.4918 PAGINI2 LEI LUNI 1 NOEMBRIE 1937 FONDATORI г ^ 1888—C ГиииАЮШ. CONST. MILLE 1897—19 7 Г 1O0 LEI DE UN AN 1 1 m . .... шд ^ TELEFON: Redactia 51 Ad-tia 3.84.30; Adm. G-ral 3.63.53; Tip. 4.27.54; ABONAMENTE | 150 LEI PE 3 LUNI | ^ CUCUre§fii/ Strada Const. Mille 5 7 9 _____Com. Tip. 4.29.44; РиЫ. 4.94.13; Provincia 3.84.31; Labor. Radio 5.06.94 Ceatä deasä in Germania. Nu numai la figurat, ci si la propriu... Dincolo de ratiune Am impresia cä aceste ränduri sunt tot atat pentru con?tiinta mea cat si pentru acei care urmeazä sä le judece. Se petrec lucruri §i se iau atitudini care scapä judecätii si intelegerii. Nu am deslegare omeneascä si normalä; nu gäsesc nici o justificare. Mä simt deconcertat. Parcä peste noapte s’ar fi schimbat datele unei logici, care-i simplä, care-i la indemäna fiecäruia. Am siguranta cä aceiasi deconcertare stäpäneste o mare parte dintre semenii mei care au obiceiul de a judeca evenimentele, färä uräri färä pärtinire. In zilele acestea de primejdii reinoite, cänd grijile fiecäruia sunt atat de identificate cu grijile colectivitätii nationale, atitudinea unora dintre noi, din aceias tarä si de acelas neam, zdruncinä increderea in judecäti. Iatä, d. Mussolini, a vorbit la Roma pentru aniversarea inceputului erei fasciste. Cu aceastä ocazie d-sa, pentru ca sä fie pace, a declarat cä „este necesar ca anumite clauze ridicole si absurde ale tratatelor de pace sä fie reväzute”. Aceastä cerintä nu e nouä. Ea a fost in special formulatä si cu alte ocaziuni, cänd s’a vorbit mai precis de „Ungaria mutilatä”, de „Dreptate pentru Ungaria” si de calitätile räzboinice ale poporului ungar. Nu este vorba deci, precum se spunea altä datä, de o enervare trecätoare. E vorba de o pozitie politicä bine definitä. D. Mussolini luptä pentru reviziunea tratatelor. Asta e clar? Pe aceastä pozitie este aläturi de interesele Romäniei, sau contra lor ? Apoi România este beneficiarä a tratatelor de расе pe care d. Mussolini vrea sä le revizuiascä. Acele tratate de pace sunt actele de stare civilä internationale ale intregirii romänesti. Din acele tratate face parte harta Romäniei noastre de azi, — imaginea plasticä a idealului nostru national de eri. Orice revizuire a tratatelor inseamnä revizuirea hotarelor noastre. A cere revizuirea tratatelor este egal cu a cere revizuirea hotarelor noastre. Cäci dacä se cere reconstituirea anatomicä a Ungariei dinaintea marelui räzboi, cea mai mare parte a trupului ei de em, este acum, aici, intre hotarele noastre. D. Mussolini, deci, duce o politicä revizionistä — adicä acea politicä prin care sunt deocamdatä puse in discutiune, in gura Europei, in opinia publicä a Europei, hotarele noastre, — noi romänii, fiind arätati, noi, ca niste cotropitori. Nu se poate sustine cu bunä credintä cä revizuirea cerutä de d. Mussolini ar fi privind oricare alte tratate, dar numai pe cel dela Trianon, nu, fiindcä d. Mussolini a cerut dreptate pentru Ungaria, nedreptätitä dupä d-sa prin acest tratat, iar dreptatea pentru Ungaria inseamnä nedreptate pentru noi. Dar chiar dacä revizuirea preconizatä de d. Mussolini ar privi alte tratate si alte clauze decät acele care ne intereseazä pe noi, direct, — incä aceastä politicä sfärämä prestigiul tratatelor si deschide putinta de a se pune mäine sau poimäine, in discufie, §i tratatul de care depinde fiinta noasträ nationalä intregitä. $eful guvernului italian duce deci o politicä de primejduire, de amenintare, de discutare a hotarelor noastre. $i asta e clar. De-aici incolo insä, nimic nu ni se mai pare clar, in ce priveste reactiunea unora dintre noi. Dupä toate regulele färä gres ale unui instinct deconservare, noi trebue sä reactionäm fatä de o asemenea atitudine si amenintare. Desigur, nu cu o atitudine de bravadä, si nici cu insulte. Dacä unii dintre noi, mai puri, si mai aproape de lupi, simt si acum prin generafii, laptele lupoaicei, pot iubi Italia cea frumoasä, si Roma cea bätränä cu aceiasi pasiune de stränepoti. Aceasta se poate intelege. Fiecare dintre noi, prin culturä, prin slabiciuni spirituale, prin mistica afinitäti, prin temperament, avem admiratiuni cu precädere pentru alte täri si neamuri. Este de inteles sä iubesti Italia; este de inteles sä admiri regimul ei dacä-ti corespunde unei conceptii personale desinteresate. Nu voi cere sä se räspundä la urä, cu altä urä. Nici nu pot concepe ura „pe natiuni“ care cuprinde in generalizarea ei, ceva absurd si simplist. Dar ceiace nu pot intelege este sä fac särbätoare nationalä romäneascä din ziua in care d. Mussolini a cerut revizuirea tratatelor in care-i pecetluitä unitatea noasträ nationalä. Sä nu-l insult pe d. Mussolini pentru atitudinea sa. Sigur! A luat aceastä pozitie din patriotism, pentru tara sa, pentru cä asa crede a fi bine pentru Italia. Dacä as fi fost italian si as fi crezut la fel, nu m’as fi sfiit sä iritä altä tarä. Dar sä iait ditirambi acestei politici si sä mä solidarizez cu ea, sä ascund conationalilor mei, primejdiile pentru tara mea. — iatä ce nu pot intelege. D. Mihail Manoilescu a inchinat numärul „Bunei Vestiri“ de Sambätä, manifestatiei de la Roma. Eu il cunosc din tineretä pe d. Manoilescu. Este un fruntas al generatiei mele. Ii cunosc inteligenta, judecata Si cultura. Si tocmai de-aceia, nu inteleg cum a fost in stare ca in ziua in care la Roma se sapä la stalpii fruntariilor noastre, d-sa la Bucuresti sä facä din aceastä operä mussolinianä, o särbätoare omagialä a poporului romänesc. Mä simt umilit, ca roman, de aceastä festivitate graficä. Aici, in cele de mai sus, am fäcut judecata, färä sä insult, färä sä pun patimä.* Care-o fi, Doanme, judecata, tot asa, cea färä patimä, a d-lui Manoilescu ? ! Demostene Botez D. TÄTÄRESCU a fäcut senzatie la Ankara... ...Ca unicul ghiaur care nu poate fi mazilit. # SPECIALI$TII spun cä vom avea o iarnä foarte grea. Are haz cä de aceia vrea d. Tätärescu sä se retragä... # NE-A intrecut Bulgaria in exportul de cascaval. Deoarece la noi mai tot cascavalul se mänäncä... * D. TÄTÄRESCU vrea sä inlocuiascä firele de bumbac cu fire de in si de cänepä. Contra e numai d. Inculet — cäruia-i trebuesc sfori subtiri... # „ZONA liberä“ a Galafilor a ajuns acum un subiect de disputa electoralä. Ce va fi oare „zona liberä" chiar in timpul bätäilor electorate? In memoria lui Raymond Poincaré Monumental care se va desveiä in curänd la Sampigny (Meuse-Franta) DINAMISM CHESTIA ZILEI ln ultima vreme d.Vaid a face dese cälätorii pe linia Cluj- Sinaia-Bucuresti. Ochii vad, inima,cere Ce folos cä nu-i... Pistere desen de RS SS Expozeul d-lui Yvon Delbos „Franta i$i va respecta angajamentele luate“ de LIVIU P. NASTA La un interval de 24 de ore au . .ost lämurite principiile si directive de politicä externä ale celor , douä täri mari latine: Franta si Italia. In numele Italiei fasciste a vorbit d. Mussolini, cerand revizuirea clauzelor teritoriale din tratatele päcii, afirmänd cä va continua lupta fascismului italian pe pämäntul Spaniei si lansänd principiul comunist, cä orice capital, deci orice proprietate, este la dispozitia statului. D. Yvon Delbos, ministrul de externe al Frantei a vorbit in numele democratiei. Adicä in numele regimului pe care nimic nu va putea sä-l schimbe in Franta. A tinut un discurs potolit, desbräcat de orice retoricä, dar cu atat mai impresionant. A afirmat vointa Frantei de a nu mai accepta nici o abdicare, de a evita in atitudinea ei viitoare orice släbiciune. Franta n’a vrut panä acum sä se amestece in viata internä a Spaniei, „oricare ar fi simpatiile franceze pentru republica spaniola”. Insä „trebuie sä se $tie cä ultimele negocieri cari au inceput la Londra nu vor fi eternizate”. $i afirmä aceastä hotärire categoricä bazandu-se „in primul rand pe solidaritatea franco-britanicä”. Prin urmare argumentul invocat de ministrul de externe al Frantei este intr’adevär definitiv. Inseamnä cä intre Paris si Londra existä o intelegere deplinä asupra mäsurilor energice si imediate ce se vor lua, dacä Italia fascistä va continua sä saboteze retragerea voluntarilor sträini din Spania. Prin urmare blocul franco-britanic este gata sä räspundä in fond, cu acelas calm la eventuale imprudente italienesti de fapt, cu care d. Yvon Delbos a räspuns la atacul verbal, nervos ?i agresiv al d-lui Mussolini. S’a ajuns astfel incä odatä la o discriminare foarte precisä a curentelor in politica internationalä a Europei. ♦ Situatia internationalä este, incontestabil, foarte gravä. Au spus-o d-nii Chamberlain, Eden, Chauttemps, presedintele Roosevelt, ministrul de externe Hull si alti mari oameni de stat. Aceastä agravare nu dateazä insä de ori. Ea a fost provocatä de ani de zile prin violarea acordului de la Locarno si prin cälcarea färä nici o ezitare a angajamentelor si corventiilor internationale, de tärile totalitare. La congresul de boli contagioase de la Chisinau, d. ministru dr. I. Costinescu a scos in evidentä lucruri dureroase relative la starea higienicä a satelor in genere si la mortalitatea infantilä in special. „Clasa I incepe cu 50 de copilasi, — a spus d-sa, — iar pänä in clasa IV-a räman 15. Restul mor. Spcoala cu astfel de rezultate este „ scoalä de mormänt”. La tarä avem, in unele regiuni, un medic la 15-16.000 locuitori. Dar nici actualele circumscriptii sanitare — mult mai putine decat nevoile — nu-s complectate. Avem zeci de circumscriptii färä medici. Iar mai departe d. dr. Costinescu a adäugat: „Medici cu 12 luni de stagiu militar, fac, conform nouei legi, opt luni de stagiu la tarä. A trebuit sä se facä astFärä nici o pedeapsä din partea altora au putut sä substituie regulier de drept international procedeurile de fortä. ■ __________ | (Cititi continuarea in pag. II col. I) fei de fei, ca sä putem da satelor medici”. In schimb, la Bucuresti revine un medic la 300 locuitori. Sunt deci medici care preferä sä träiascä in mizerie la oras — decät confortabil, la tarä, in dispensarii moderne, cu o remuneratie de circa 10.000 lei lunar. Pentru capriciul acestora — de a nu se detasa de cinematografele bucurestene — nu putem vorbi de un Somaj al elementelor tinere. Incä un basm deci s-a spulberat la Chisinäu, unde ministrul Sänätätii a spus: „Avem zeci de circumscriptii sanitare färä medici”. Tineretul medical care tine atat de mult la popor — de ce nu ia drumul satelor? M. Sevastos Tineretul medical fi starea satelor D. YVON DELBOS .INFLATIE*” DE FUNCTIONARI Avem specialitatea campaniilor demagogice, incä o campanie este scoasä acum din circulatie. Este vorba de asa zisa inflatie de functionari. Ziarul „Lupta“ a fäcut o anchetä. „Lupta“ a luat drept exemplu ministerele Muncii si Sänätätii. La aceste ministere sunt 2.166 functionari administrativi, 2.988 medici, 8.908 corpul tehnic si 6 049 personal de serviciu. In total 20.110 oameni. Acesti functionari sunt repartizati astfel: 807 functionari in administratia centrala si 19.303 in serviciul exterior. Cifra de 2.166 functionari pentru nevoile celor douä departamente este intr'adevär, prea micä, iar cat priveste numärul de 2.988 de medici acest numär e ridicol. Unele birouri sunt, färä indoialä, suprapopulate — in defavoarea altor. Dar chiar dupä o justä repartitie — nevoia de functionari persistä. Cänd aceasta-i realitatea — de la agitatii, campanii, etc. pe tema „inflatiei“ functionäresti? SUPÄRÄRI... Oficiosul partidului national-cre-Stin este foarte supärat. Bine inteles e supärat pe noi. Motivul: am fäcut in cäteva cuvinte un bilant al tendintelor manifestate in ultima vrerfie de regimurile totalitare, pe edin dreapta noasträ le recomandä tärii de model. Si anume am spus cä aceste regimuri luptä impotriva bisericii, lovesc capitalul si declanseazä continua ofensive pentru revizuirea tratatelor. Antibolsevicii, acei cari si-am luat misiunea de a feri Europa de comunism, aplicä, cu alte cuvinte, la ei acasä, insäsi principiile esentiale ale societätii comuniste. Extrema noasträ dreaptä cere insistent sä imbräcäm haina regirnurilor totalitäre. virtutea solidaritätii „ideologice“ ar trebui deci sä ne aläturäm Si noi cruciadelor de care vorbim mai sus. $i pe deasupra sä cerem aläturi de dictatori revizuirea tratatelor... In ciudatä luminä s’au asezat dreptasii nostri! Supärarea lor e atat de explicabilä incat e inutil sä stäruim asupra ei. Opinia publicä o judecä asa cum trebue... Eri, in ziua Sfantului Dumitru, s’au revärsat asupra noasträ limpezimile cerului in panze cäldute si transparente ca in mugurul primäverii. Cand nu tragi din el valori pozitive de viatä, excesul de frumos inutil se suportä insä greu; iatä pentru ce, in loc de a mä intinde, la soare, ca poetii si ca haimanalele, pe o bancä in Cismigiu, m'am gandit la^ feeria märii sub väpaia molaticä a neasteptatului soare däruit in plinä toamnä. Am päräsit, asa dar, frumusetea avutä la indemänä si, in cäutarea unui miragiu, m‘am urcat in rapidul de unu patruzeci de Constanta. In compartiment m’am nimerit cu vechiul meu prieten, camarad de studii la Paris, pe care, desi insemnat factor politic si fost ministru, imi voi lua libertatea de a-1 numi Pierrot, asa cum il numeam in anii tineretii. Vioi, desghetat, plin de planuri mari sociale si culturale inca de pe atunci, vorbnd mai mult de cooperative, sindicate agricole, de cultura rationalä a pämäntului, de ridicarea täranului prin scoalä si bisericä, decät de femei, in mijlocul unei febre religioase, un spirit socotit, ordonat, de gospodar.Nu era la mijloc avaritie sau mäcar economie, ci regulä, punctualitate. Intämplarea ai fäcut ca, dupä plecarea lui de la Paris, sä-i readuc la „viatä“, o prietenä desperatä pänä la amenintarea cu sinuciderea. La prima mea invitatie la masä acasä la dänsa, (urmatä apoi de multe altele), Midie mi-a spus in treacät: — Cänd 1-am invitat intäi pe Pierrot, el n’a voit sä primeascä de cät cu reciprocitate, sub cuvant cä un bärbat nu trebue sä primeascä nimic de la o femeie. A evaluat masa la doi franci si totalizändu-i mi-i dädea sub formä de bilete de teatru sau de concerte. N’am stiut ce sä admir mai mult: corectatidnea contabilä chiar in domeniul dragostei a lui Pierrot ori spiritul de economie al banei noastre Miche, in care träia geniul ra- 51г*?а]е- Am Primit si eu traditia platindu-i insä mesele in bani si adaugand dela mine, suplimentar, (Cititi continuarea in pagia)1 , iaf Iiteraro Mini nemernice de E. LOVINESCU Cum ar fi räzboi economic §i cum nu e Intr’un discurs de curand rostit la Tg. Jiu, d. George Tätärescu, presedintele consiliului, a vorbit despre „ultima luptä din räsboiul de desrobire economicä a täränimii“, inceputä de guvern. D-sa se referea la initiativele luate anul acesta in vederea indrumarii si ajutorarii agriculturii. La infiintarea nouilor institutii de credit, pentru proprietarii rurali, la electrificarea unor sate, la cumpararea de pluguri-tractoare, si la constituirea „Federatiei nationale pentru Industrializarea textilelor“. Nu se poate spune nimic räu despre aceste initiative si nici nu se poate nega cä, ceeace s’ar putea realiza prin ele, ar constitui intr’adevär un inceput de luptä impotriva desrobirii economice a täränimii. Ni se pare totusi, cä inceputul acesta n’are chiar atat de pronuntat aer de räzboi. Se ghiceste in el, destul de usor, ostilitatea. Este evident cä initiativele guvernului vizeazä o indreptare, cä näzuesc inspre ea. §i pentru asta nu s-ar cädea niciun cuvant de criticä. Dimpotrivä. §i chiar dacä, ingerul clevetitor mereu treaz si nu chiar atat de antipatic, care intoväräseste firea noasträ romäneascä, ne dä bränci in spre gälceavä, e de ineles cä pe längä ce vorbim de räu, gändim si de bine. Asa. Acum iatä, dece credem cä ceea ce a pornit sä facä guvernul, n’are amploarea unui räzboi, cum a spus d. presedinte al consiliului, de desrobire economicä. Nu repetäm ce am mai spus si altädatä in privinta tractoarelor. Rämänem insä la acea pärere. Tractoarele nu remediazä nimic, nu ajutä si nu indreaptä starea economicä a täränimii. Cu ele se vor ara mai adanc cäteva sute sä zicem chiar trei, patru mii de hectare. Si atat. Dar oricum ar fi arat hectarul, mai mult de 2600 de lei, hai sä spunem 3000, nu poate produce. Or, un taran mijlociu nu posedä decät 3—4 hectare. Si sä admitem cä ar pune pe toate gräu — ceea ce ar fi un dezastru pentru el, care se hräneste cu porumb. Ce venit ar avea? Cel mult 12.000 lei pe an. Este aceasta o sumä cu care poate träi cumsecade? Dacä va fi incurajat sä inlocuiascä o parte din culturä cu in si cänepä — asa cum sperä s’o facä Federatia pentru industrializarea inului si cänepei, e cu putintä sä cästige ceva mai mult — cu vreo cäteva sute de lei la hectar. Patrusprezece mii de lei pe an in loc de 12, e o cifrä mai onorabilä? In ceea ce priveste creditul oferit de noiile institutii, nädejdile noastre sunt si mai mici. Banii imprumutati, chiar färä dobandä de-ar fi, nu ridicä venitul pämäntului. Fiindcä el rämäne ACELAS, cu aceleasi puteri de productie, sau usor, foarte usor variabile, si aceias sub raportul cantitätii. Mai fericitä ni se pare ideea electrificärii. Dar nu pornitä asa, si nici in scopul inteles de simtul comun. Nu pentru inzestrarea satelor cu luminä e fericitä ideea introducerii electricii la sate. Pentru cä täranul n’are nevoe de lampä electricä pentru ceea ce face acum. Pentru ca sä vadä ce are pe masä la cinä sau cät fän trage in iestea vacii inainte de a se culca, el are lampa cu petrol si obiceiul in degete. Electricitatea la sate ar fi bunä dacä ar servi la creearea unor mici industrii rurale si numai pentru asta. Dar ca sä se ajungä la intemeerea lor nu e nevoe sä se inceapä cu electricitatea. E nevoe de altfel de incurajäri. E nevoe de capitaluri destinate anume, de avantajii evidente acordate industriasilor rurali poate de prime, de scutiri de impozite, de propaganda serioasä, de ingrijire specialä a drumurilor in vederea transporturilor, de concursul larg al cailor ferate etc. In ziua in care am putea realiza in fiecare plasä mici industrii in ziua aceia, mäcar o parte dintre säteni, ar avea ce face cu mainile pe care le incruciseazä iarna, si si-ar putea märi veniturile insuficiente oricat de bine si-ar lucra pämäntul. Capitalurile utilizate astfel de nouile institutii de credit ar putea avea o putere activä mult mai mare in lupta de desrobire a täranului. In orice caz dacä electrificarea urmäreste numai inlocuirea lämpii cu petrol, e clar cä se incearcä o operä inutilä. Dacä s’a avut insä in vedere incurajarea unei industrii rurale, atunci dece capitalurile institutiilor de credit nou creiate, nu se investesc in intreprinderile pe care le urmäreste electrificarea? Nu exprimäm aici nedumeririle unui economist. Sunt aprecierile unui agricultor, dintre cei multi. Si sunt comune majoritätii lor. Const. Balcanin NÁZGÁTII Ą REFLECTIE... О reflectie a d-lui Tätärescu, dupä intoarcerea din voiaj: In Turcia numai interesul poartä fesul... Kix Traduceri in romtaneste De curand, in „Adeverul”, am avut incantarea de zile mari de a citi o cronicä a d-lui Perpessicius. Intr’o vreme cand atäti fo?ti slujitori ?i interpreti ai literaturii au dezertat, spre a se indrepta spre tärmul, mai prozaic, dar, desigur, mai productiv materialmente, al speculatiilor politice, d. Perpessicius a rämas printre cei cativa — numärati pe degete — cari continuä sä träiascä intre cärti ?i pentru eie. In pomenitul foileton, d-sa a subliniat „devotamentul de tälmäcitor al d-lui Stamatiad”. Un devotament, care — ca mai toate devotamentele — inseamnä nu numai dragoste, ci ?i curaj. Dragoste incercatä pentru cele ?apte coarde ale lirei, dar $i o indräznealä romanticä de pana$ in a porni räzboiul impotriva indiferentei din ce in ce mai accentuate fatä de vers. Cäci, dacä aparitiile volumelor cu poeme originale devin tot mai rare, cu atät mai mare este temeritatea celor ce sacrificä parale, tipärind traduceri. Iar cänd aceste cärti mai sunt ?i cärti de poezie—$i incä de poezie bunä! — avem dreptul sä mai speräm in supravietuirea sufletului , a talentului. Si sä desfidem opacitatea tristelor zile de azi. O culturä lipsitä de tälmäciri din literatura altor popoare este o culturä rudimentarä si debusolatä. . Indicele progresului unei literaturi il formeazä nu numai creatiile artistice nationale, ci si traducerile din operele de artä ale celorlalte täti. Mä gandesc oare ar fi fost configuratia liricii eminesciene, dacä poetul nu ar fi incercat virtutile cuvintelor romänesti, transpunand in limba noasträ atätea melodii ale poetilor germani... O tälmäcire nu este o simplä transmutatie de atmosferä si sens literal dintr’o limbä intr’alta; deobiceiu, ea dovedeste ceva mai mult: corespondentele tainice, asemänärile structurale, dintre doi artisti. Bunele traduceri trebuesc intampinate cu aceleasi calde reverente, ca si creatiile originale. Iatä pentru ce primim cu emotie vestea aparitiei „Florilor räului” de Baudelaire, in transpunerea d-lui Tudor Arghezi. E o särbätoare pentru toti cei cari isi dau seama de valoarea impäräteascä a unui Baudelaire, redat in intregime, in romäneste, de fäurarul „Cuvintelor potrivite”. Dar si alte daruri ne mai asteaptä. Tot „Fundatiile regale”, vor tipäri un volum cuprinzänd toate poemele lui Edgar Allan Роё, in traducerea indelung cizelatä a lui Emil Gulian, iar la alte edituri vor apare: о carte cu admirabile traduceri din poeziile lui Rainer Maria Rilke, transpus de d-ra Maria Banus. Si, se pare, о culegere din Arthur Rimbaud, tälmäcit de d. Frunzetti, un poet incä foarte tänär, dar de excelente sperante. O recoltä, precum se vede, si bogatä Si diversä... Eugen Jebeleanu