Adevěrul, octombrie 1946 (Anul 59, nr. 16677-16704)
1946-10-01 / nr. 16677
V f Vox claman Nu totdeauna ne putem bucura de tot ce sa petrece In Jurul nostru. Nu totdeauna putem lăuda şi aproba, aplauda şi aclama. Înseamnă aceasta că avea dreptate un binevoitor care ne-a ţinut următorul Ihn* bai? — Băgaţi de seama». Trăiţi Vremuri grandioase şi vă opriţi la critici meschine; futilul marilor prefaceri vă împinge din spate şi vă Împiedicaţi de o pietricică; puteţi fi demiurgi şi vă mărginiţi la rolul de criticaştri... Ceea ce faceţi este lipsit de măreţie şi de utilitate; armele voastre sunt analiza şi scepticismul, vremurile noasre sunt însă Şcolile iţri deschid porţile. începe munca unui an nou — făcută In eon . „ “talerele de azi — dar care trevremurile credinţei care mişca lne făcutt cu tot avântul, căci treunepermanţii. Am fi putr.t răspunde: — Este acel care denunţă pe falsificatonii de bancnote un inamic al creditului public? Şi este vreodată falsificatorul de bancnote altceva decât un individ izolat, care nu poate compromite escala superioară a hârtiei împodobită cu pecetea Statului? Este conformismul respectuos şi totdeauna aprobator un ajutor pentru guvernanţi şi o lecţie de morală pentru guvernaţi? Este roml gazetelor de a oferi un calmant care să coste 389 lei, pentru a concura farmaciile care furnizează acelaşi medicament cu 2080? . Dar n’am răspuns ca mai sus ci precum urmează: — Analiza şi scepticismul nu deplinesc un rol modest, dar util. Ele feresc pe guvernanţi de exagerări şi auto-adulaţie şi învaţă pe guvernanţi să distingă esenţialul de secundar; ele constitue un mijloc de control şi controlul n'a dăunat nici când creaţiei. Singura condiţie ce ni se poate pune este să ne mânuim armele cu ponderaţie şi cu bună credinţă, tara ură şi tara părtinire. Cui încât copilul bogata?, să aibă nevoe modestele noastre puteri căutăm să Îndeplinim această condiţie. Pentru ca ponderaţia noastră să cum se transforme Insă in exasperare, pentru ca buna noastră credinţă să nu fie risipită in deşert, avem şi noi de pus o condiţie: să nu fim lăsaţi să strigăm un van, să nu ni se dispreţuiască avertismentele şi sfaturile. Nu vrem să jucăm rolul unei Casandre, nu avem de profetizat nenorociri şi calamităţi, dar putem juca rolul unui barometru al opiniei publice şi ar fi bine ca atunci când acest barometru arată: „vreme schimbătoare” să vă luaţi pardesiul şi umbrela. Asta e tot: am vrea ca ceea ce scriem să nu fie scris pe nisip, ci pe piatră albă. Ad. 4 \ imt GKOSR POLITICE au abuza* el. Tribunalul dela Nuernberg o® condamna nu numai cdfira insi. ci și un sistem, o doctrină, o lume de idei. I naici orare decât la o singură concluzie: ceeace o ** ■* I făcut cu putință faptele acestor oo Orlcât de mult am stărui, nu eumeni a fost lipsa de control de care .2__ i. .mittl MeejmsL ■ ificient: urcarea fantastică a preţurilor la alimente• creiază o perspectivă tragică pentru majoritatea cetăţenilor. Fiindcă majoritatea « cu venituri fixe. şi se sbate chinuitor, făcând adesea o echilibristică ce nu se va putea. totuşi continua. Este adevărat că avem alimente puţine. Totuşi, în nici un sector, specula nu e atât de mare ca un acel al hranei. Oricâtă energie ar avea cetăţeanul ea nu poate face faţă grijilor copleşitoare de ordin alimentar. Credem că aceasta este înic’adevăr problema Nr. l. Noi am propus, mai de mult ca să se înlesnească aprovizionarea nu prin măsuri restrictive şi represive, cari nu duc la rezultatei prin crearea unor centre de desfacere a câtorva alimente esenţialela un preţ suportabil. Să fim foarte atenţi la această problemă. F. foarte gravă, şi cu ea depind multe. Ultimul week end Numai un week-end ne mai desparte de ziua in care sentinţa de la Nürnberg va fi pronunţat şi un capitol de istorie, poate cel mai sângeros capitol de istorie, va fi încheiat. Marii criminali de războiu îşi vor primi pedeapsa pe care un tribunal reprezentând cea mai mare parte a omenirii o va găsi dreaptă pentru pregătirea şi conducerea neomenoasă a războiului. Ultimul week-end este mai degrabă decât un prilej de reculegere pentru acei cari sunt astăzi incă acuzaţii ■ şi vor fi săptămâna, viitoare condilxn- j naţii de la Nuernberg, un prilej de gândire pentru opinia publică mon- diată: câte nelegiuiri au fost pos-bite căt’va ani şi căt timp căte energii câte lacrimi, cât sânge au fost pierdute de omenire din vina câtorva oameni! Aceste meditaţii nu pot conduce vâlvă despre activia ea tatălui său, regretatul preşedinte Roosevelt, în tîmpul războiului. In clişeul nostru, lată! $î Fiul, întrio conversaţie intimă, în timpul conferinţei dala Casablanca, din Ianuarie 1943, V". -*:• -—" ANUL 60. Nr. 18.677 4 PAGINI 300 LEI Cometa ©iacobini so agwspis de pământ. Să ne ■ Epeg^efe! Dir ««tor: B. BRANIȘTEANUI BIROURILE: București, Str. Matei Miile 11 FONDATORI s AL V. Beldiman Const. Mille Coost. Graur 1888—1897 1897—1920 1921—193« Marți 1 Octombrie 1946 10TECA.,A$TRH MJ Proprietari S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ȘI „DIMINEAȚA“ Registrul de pubicaţii al Tr*l 1for S- 1* Com. Wr 142/946. TELEFOANE: Totalier» Redacția 5.3836 Adm'nistratia 557.63 Publcitatpn 5.5763 GENEROZITATEA IN ŞCOALA DE AZI tăţile sunt trecătoare, pe când voia de cultură şi de lumină imanentă. Dar trebui că recunoaştem că noul an şcolar, începe la condiţii cu totul altele, decât ne-au apucat seniraţiile mai fericite din anii revoluţi. In primul rând ne lovim de drama subnutriţiei pentre cei mal mulţi din elevi, cari In majoritate au părinţi săraci, căci sunt puţin! cari realmente ori sunt bogaţi. E uşor să ne închipuim cât e potenţa asimilării tmui elev când anemia pune stăpânire pe un biet corp firav, în formaţie! Cum poate da atenţia cuvenită — şi atenţia e o sforţare adeseori importantă — un elev care vine la şcoală flămând? Iată de ce o mare greutate pentru buna instrucţie şi educaţie In şcoală, căci fără a repeta ceea ce spunea un cugetător că omul este ceea ce mănâncă, nu se poate nega faptul că munca Intelectuală ca orice muncă, cere să fie susţinută de forţe compensatoare căci de unde să cheltueşti, dacă nu sdaugi nimic? Iată de această situaţie, credem că părinţii înstăriţi pot face un gest frumos şi anume să ia lanja lor pe unul sau mai mulţi elevi din cei cunoscuţi ca foarte săraci, colegi cu codiior, având marea satisfacţie de a fi făcut un mare bine şi scornel al ţării şi chiar... copiilor lor. Căci ce plăcută le va fi amintirea lor când devenind oameni mari, vor evoca timpurile când au ajutat pe colegii lor. Şi cine ştie. E posibil ca roata norocului să se Întoarcă în aşa chip mai târziu tn viaţă de copilul sărac de altă dată, ajuns puternic prin o inteligenţă ce nu o avea copilul crezut norocos! Dar şi fără acest gSnd, — puţin cam utilitar generozitatea desfăşurată In şcoaîă, se impune ca o frumuseţe morală, ca o obligaţie etică, dela care e bine să nu se ce! bogaţi. Gr. Tăuşan NĂZBÂTII ACUM ! S'a calculat kt pentru efectuarea aregerilor trebuesc 0 miliarde. Să ne trăim, fiindcă preţurile sunt In urcare. Kl* PROBLEMA PÂINII Câteva întrebări la care e greu de răspuns de B. BRANIŞTEANU pâine albă, raţionalizat şi ea, Împărtăşită de o raţie mai mică, preţuită la de vreo opt ori preţul La Începutul verii acesteia, când perspectivele recoltei păreau foare bune şi frumoase, un val de optimism s'a revărsat, aş pâinii negre, care insă, şi ea, a zice, a fost revărsat asupra opt- vea să He pusă pe piaţă, nu raţii nie noastre publice. Se părea că mai manii pe preţuri relativ vom scăpa din toate necazurile mai mici, şi greuăţile şi dacă incă nu va ! Dar prevederile privitoare la curge laptele şi mierea, cel puţin recoltă s’au dovedit a fi fost vom scăpa d® raţionalizarea pâi- gesite, pnpîte, o secetă cu totul nil, fiecare va putea mânca du- \ excepţională a redus recolta pă foamea şi gustul Iul, pâinea grâului, dar a zădărnici-o acare ni va plăcea: albă sau neaproape cu totul pe cea a porumbră. Căci să nu uităm că nu vrerbului, 61 oricât şi până când să murîle normale şi de abundenţă, ‘ sosească din afară şi să se poamulţi dintre noi preferam pâinea, să împărţi înăuntru porumbul, te neagră celei albe. Dar aşa e a- l pomeneşi, Doamne fereşte, că unul, când avea posibiliatea să țărănimea noastră va Începe să mănânce până la risipă pâine al* S mănânce pâine, că, A queique bă, avea poană de pâine neagră, j ebose malheur est bon, chiar audar când an de zile s’a văzut pj torîtatea oblăduitoare, o va mâ' btigat să mănânce pâine neagră na pe această cale, pe care nu ar fi incă şi acela cu gramul, l-a apucat un dor nespus de pâine albă, de covrigi, colaci, cozonaci şi aici fos’ deloc rău, să fi umblat, cu alimentaţia, de mult. S’a mai întâmplat ceva, pen*te asemenea bunătăţi — ceiace, fiu brutari, fabricarea pâinii abia, în fond, o formă a dorului de libertate Să poată mânca îad«_ redusă răşl, după voie, orice fel de pâine, albă, fără cartelă, fără control, ori câtă ca» Hale ar voi. Dar o secetă cumplită a zădărnicit toate speranţele şi a tăiat scurt toate poftele. Cei responsabili de aprovizionarea ţării, nu au vroit totuşi ca deziluzia să fie prea mare. Li s’a părut că aceasta ar putea avea anumite repercusiuni asupra vieţii politicale, pare a fi fost mul mai rentabilă, decât a cefei negre. Şi numărul consumatorilor de pâine albă pare a fi atât de mare. Încât nu mai rămâne timp pentru iamal ridicat chiar în raport cu Prin birouri si magazine gustările preţul grâului, rămânând ca ex de câte două, trei ori pe sl. O fată bricarea cele, negre. Rezultatul: cedentul financiar ce ar rezulta! cu fortul alb. un băiat in uniformă, cea albă se găseşte In abunden- ^in vânzarea scumpă a el să a zed de asemenTM fete si băeţi. umicea albă se găseşte In abundentă şi de o calitate excelentă. Cea neagră, cel puţin in Capitală, se găseşte, în unele cartiere mai ales, foarte greu şi de calitate mizerabilă* S’a pornit deci alarma* Şl se a ţării Au hotărit deci să fabrice pare cu succes. In curând decii (Continuare in pag. 2-a ) CUM PĂCÂTUEŞTE birocraţia ÎMPOTRIVA SANATATII PUBLICE D-na dr. Bagdasar işi poate începe cariera ministerială cu o faptă mare damnare din cele mai aspre. Dar să arătăm despre ce-i vorba. Cei mai mulţi dintre cititorii noştri au auzit despre o boală gravă, atât prin fenomenele ce provoacă, cât şi prin marea eî răspândire, despre guşa endemică. Este o boală a glandei tiroide provocată de Insuficienţaacestui organ, şi care se manifestă în cazurile ma! grave prin oprirea in creştere şî prin idioţie. Boala este mai răspândită în regiunile submuntoase şî se desvoltă de regulă la vârstă pubertăţii. O statistică întocmită de ,,Comisia gusel”, instituită la ministerul sănătăţii în 1925, a arătat că am avea în ţară 24.855 guşaţi dintre cari 4895 sunt cretini. Statisticile făcute însă de d. prof. Ureche, prof. dr. Parhon dr. Liviu Câmpeanu şi în special anchetele d-lui prof. dr. Danîelopou au doveditcă boala este mult maî răspândită. La acelaş rezultat ajunge şi lucrarea^ d-Ior prof. Stoîchiţla şi dr. Cantemîr Angelescu, apărută in 1943. Asupra cauzelor acestei endemîi nu ne putem întinde aci. ajunge să spunem că cei maî multi autori învinuesc apa din regiunile deluroase și submuntoase. : * de Dr. GR. GRAUR Mă văd nevoit să dau alarma In- J. Pentru profilaxia boaîeî se face tr’o chestiune de cea maî mare im- uz de iod sub forma de îodură de portantă pentru sănătatea poporului. j potasiu in doze mici. Şi cum nu poţi No IES «rarioR Jim /.«mn. f«rrM Oar 1 of!« /I in n Se va vedea dîn cele ce urmează, că ne urma unor divergenţe birocratice se refuză îndeplinirea unei eschiveze. elementare datorit, refuz care unei Instituţii particulare l-ar aduce ce! E aşa de plăcut lucre al bun şi mai grav proces de sabotaj şi o cona vedea că feţele ofilite ale colegilor copilului tău, devin ramenei prin «bolul generos oferit! obţine ca întreaga populaţie dîn anumite regiuni să ia acest medicament. s’a recurs la o metodă simplă, aplicată maî ales în Austria, după propunerea prof. Wagner- Jauvegot în Elveţia şi in America. Şî anume se adaugă la sarea ^consumată în ace’e regiuni 5 mil’grame de îodură de sodiu la un kilogram de sare de bucătărie, iar după prof. Danielopol o doză ceva maî urcată. Metoda cea mal obişnuită este ca în regiunile contaminate să se distribue debitelor de desfacere a sării pachete de sare cu exact acelaş ambalaj ca şi în restul ţării, astfel ca populaţia să consume sare îndatâ fără să-şî dea măcar seama că ia un medicament. Această metodă a fost adoptată şi la noi de către Ministerul Sănătăţii, care pentru aplîcarea ei a luat contact cu sensturul distribuitor de sare, Casa Autonomă a Monopolurilor Statului. Şi acum să trecem la grava acuzare pe care o aducem atât acestei instituţii cât şi Ministerului de care depinde ea. Pentru rodarea sării este nevoie de instalaţii destul de complicate, deoarece amesteci^ de podură cu sarea de bucătărie trebue să fie f'arte Intim şi omogen încă dan 1933 au început tratativele dintre Ministerul Săiătâţî! şi C. A. M., care la început s’a arătat foarte înţeleg,nor. D. Ing M. Stamarin, şef serviciului exploatării salinelor, şi-a dat o preţioasă contribuţie în această problemă. C. A. M. a comandat din Elveţia un aparat de Iodizarea sării, care a fost instalat la salina din Slănic- Prahova. Dar acest unic aparat nu este suficient pentru cantitatea de sare iodată necesară în toată ţara. De aceea in 1939 C. A. M. a cerut oferte pentru încă trei Instalaţii. Ofertele au sosit la timp, dar C. tor (Continuare în pag. 2-a)luă cărnuri In stomac si o turcească dădea naştere la complicaţii. Câte o Duminica, de domiciliu, noaptea, pe birou dar, ziua primea cu cravata botită şi cu gulerul suspect, audiente. Un domn foarte stilat ii explica subiectul la ordinea zilei, tratat în ajun cu desgust într'un articol de mântuială, şi consecinţele catastrofale ale Informaţiilor greşite, care serviseră de substrat. Actriţele se socoteau nedreptăţite, oamenii politici calomniaţi. Pe vremurile încă ale duelului, nu lipseau nici martorii, plini de mânuşi, însărcinaţi de o susceptibilitate ofensată* cu Purtarea unui mesaj de onoare, de la senior la senior, urmat de Proces verbal. „Noi, maiorii domnului A. B. C. constatând că domnul A.-IB. refuză să dea 1Satisfacţia cerută, declarăm că ne-am depus mandatul. Lăsăm clientului nostru Libertatea să şi-o lase calea ce va crede d-sa. Asta însemna o bătaee înghesuite. Atunci, în mijlocul solemnităţii, apăreau băiatul în halat şi colivia cu cărnuri. I se cumpăraseră domnului director şi două ţigări de damă, dar, aplecat respectuos la urechea lui, băiatul repeta o proză auzită la fiece, chenzină (de obicei, încasată de mai înainte). — Ştiţi, jupânul a spus că nu mai dă pe datorie... Noroc că aducătorul de gustări era un confrate. Isi lăsase să-i crească sl Iul caPelura, ca la domnii directori avea un Pieptene în buzunarul dela Piept Pentru răsturnarea valului de chică, din când in când, pe deasupra cafelelor peste cap fi scria Poezii... T. ftpghezî pleau Lipscanii fl Sărindarul cu cocopere deficitul desul de ffras ce j Rvult lor de bunătăţ aproximative, va rezulta din vânzarea pâinii nege. Dacă aşa este, cine va acoperi deficitul cu mult mal mare ce va rezulta dîn dispariţia Construite tre două fi trei rânduri, cafelele, ceaiurile fi laptele ocupau mai grele in pahare fi cefii, parterul, etajul fiind rezervat îmbucăturilor mai uşoare, cărnuri, prăjituri, portocale. Pentru redactori fi poeţi. Domnişoara Punea pe birou prânzul întreg, două cărnuri şi o chiflă, date de gât uscate. Când găseai un cafea o muscă te Interesa să știi dacă a fiert un Ibric ori a căzut la rece. Domnișoara o scotea cu unghia, schimba ceașca, fi dumneata ii desvoltai un principiu de psihologie: — Toată problema, d-tă, este să nu o vezi. Căci dacă te gândești mai mult, nu mai bei niciodată cafea. Domnișoara învinovățea culoarea. In lapte se observă mal ușor fi o dai afară decim a căzut. — Să le la dracul, domnule director! De ce-o mai fi făcut Dumnezeu fi lighioanele astea? — Ca să sâcăe pe bieții directori, d-ră. Nu ne ajungea musca de Pe căciulă. I Pentru chelnerifă orice redactor trebuia să hie director si avea din pricina călimărilor fi a sticlelor de la ochi. respectul cuvenit ..ăluia de scrie". Contactul dintre atare Personal de serviciu si asemenea domni direccare îndreaptă omenirea cu do TABLETE Boema ASPECTE BUCUREŞTENE Cine pierde, câştigă — O faţă a psihozei jocului de cărţi — morali căzuţi pradă unui viciu funest. Cu traiul greu de azi, care te învârteşte î° jurul unei singure preocupări, aceea a veşnicei lipse de bani, jucătorii de cărţi au devenit şi ei oameni chibzuiţi. Joacă, dar cu perspectiva unui câştig sigur sau măcar a unui echilibru stabilit odată pe săptămână. Nu e limpede? In Casele unde se joacă, o cota-parte din stuma ce şi-o trage câştigătorul după fiecare tur, se depune discret pe o tavă anume adusă. Pentru casă! Carietă? Da, calota. Şi de Ce în am învăluit-o în cuvântul „diseret”? Cariera se dă pe faţă şi când o favorită a norocului depune în bucuria ei, mai mult decât e obligată, stăpâna casei, chiar doamnă cu strămoşi de viţă, o sărută recunoscătoare. — Că eu, di® asta trăesc! Ea nu joacă, supraveghează numai, serveşte mereu câte o gude aceea când se mai duc la prietene o fac numai ca să se’state Şi la sfârşit îşi numără replângă de ticăloşiile scumpului noul zilei, cam cât o leafă luna Ionei sau Titel. Au cincizeci de ră de funcţionar. Din care n’a am mărturisiţi, aiu pierdut multe cheltuit cu gustările şi servirea- Roosevelt a publicat o carte care a produs nulă ’lucruri de când trăesc, dar nu rea decât ceva peste un sfen.. încă nevoia de a avea „ceva” în ! Aşa se petrece la un joc mO viaţă. Jocul de cărţi, cu emoţiile dest, într'o casă modestă. In allui, cu aşteptările care îi pornesc teme mari, rulează milioane şi totnai iute sângele in vine, poate tul revine în proporţie. Dar bo constitui acel „ceva”, . . gărtaşii îmi par mai puţin interetăzi pătimaşii de odinioară, flă,se organizează pe rând la fiecare mânzijii de emoţii, slăbănogii din ele, astfel ca fiecare să-şi aii S’o spunem deschis: in Bucu-1 Ocolesc şi nu spun adevărul, .sânţi decât doamna scăpătată pe veşttul frământat de atâtea pre- cu toate că am făgăduit să vor- 'care o pândea inaniţia şi care azi bleme grave, o categorie de inşi lesc deschis. Jucătorii de cărţi trăeşte în larg din canietă. Doam, de ambe sexe, atât de mulţi că nu mai ss.tnţi deât întâmplător as- W adică doamnele, căci jocul nu te-ai mira să devină 0 pătură s-! j!»-----* *’* - -----5- -* - -*-J 1 socială, pierd o mare parte din zi la masa de joc de cărţi. Mai deschis s’o spunem: în t toată sfânta zi de lucru, ei nu fac altceva decât joacă. Cucoanele! cucoanele i au să strige domnii, care nu se strâng în cluburi și case primitoare decât după orele de lucru la birou. Da, mai ales cucoanele, mai ales femei, câte zece-cincispreze- Ce. Se adună zilnic, când la una, când la alta, ocupă scaunele celor două trei mese pregătite. încep jocul de la ora patru după masă şi nu se mai ridică până la zece seara- Rummy, pocker, I bridge, pinac. In fiecare zi, fiecare zi... Insă pentru cucoane, eu pot aduce circumsttanţe uşurătoare. Sunt femei trăite după vechea formula „casnică” şi astazi trecute de vârsta când se mai poate căpăta o muncă sau un ideal. Au trecut şi de vârsta dragostei. Şi bă ziua plină care astupă golurile din celelalte zile. Văd că nu v’aţi dumeriri. Dacă toate jucătoarele câştigă pe rând, atunci cine se alege cu pierderea? Că neapărat trebue să-i piardă cineva banii care se câştigă. Drept să spun, nu ştiu sigur. Şi nici jucătoarele nu-şi dau seama că marele lor câştig e înşelător şi micul deficit permanent crăpa odată faţada. Deocamdată, căruţa merge... Sau poate pierde cele câteva doamne care nu au unde primi, sau bărbaţii care-şi fac uneori apariţia în careul doamnelor, de curiozitate. E o plăcere mai mare să câştigi de la bărbaţi, dar cu ei jocul nu mai e acelaş. Femeile intre ele joacă serios, în tăcere, cu toată fiinţa prinsă de ceea ce va aduce cartea. Cu un bărbat de față, Alica Gabrielescu) (Continuare în pag. 2-a) CHESTIA ZILEI SFATURI: pâinea albă nu se va mai fabrica decât, probabil clandestin, şi numai pâine, nu neagră ci integrală, se va împărţi pe boburi. Clasele consumatare vor fi cel puţin legal, desfiinţate. Nu vom mai avea deci clasa mâncătorilor de pâine albă şi cea diferenţiată a consumatorilor de pâine neagră, ci Intreg poporul, cu mari, cu mici, cu sănătoşi şi bolnavi, cu cel cari au mon® e şi cu c®l cari n’au, va mânca pâinea neagră a sărăciei. Adică, nu neagră, ci Integrală, care dacă ar îi Intr’adevăr, ar fi, pe cât ştiu, mai higienică şi maî nutritoare. Dar:« mal es!« un dar. Grâul este plătit acum mai scump decât în anul recoltei trecue. Mai scump, deşi preţul hd, urcat, cum a fost fixat, este încă sub paritatea mondială, care este cea americană. Şi pentru a putea totuşi menţine vechiul preţ scăzut al pâinii negre, responsabili deaprovizionarea noastră, au ima-. Cititorul na dat uitării, desigur.o scrisoare strecurată la franzelă, a ginit un mijloc foarte ingenios, tava conică, rotundă, agățată cu dej unei admiratoare de la un birou de Au pus pâinii albe un preț getul de un cârlig, și care colporta bancă. Redactorul dormea, in lipsă Porumbelul din 1919, către cel dîn 1946: „So nu caxî in cursa în cetre am căxut om“... CITIŢI în PAG. SS-iaa Cronica Iste. «•ară, de Şerban Cioculescu PAG. IBâ-Ct: Anchetele noastre.* Depresiunea pîsţii economice.