Adevěrul, octombrie 1946 (Anul 59, nr. 16677-16704)

1946-10-01 / nr. 16677

V f Vox claman Nu totdeauna ne putem bu­cura de tot ce sa petrece In Ju­rul nostru. Nu totdeauna pu­tem lăuda şi aproba, aplauda şi aclama. Înseamnă aceasta că avea dreptate un binevoitor care ne-a ţinut următorul Ihn* bai? — Băgaţi de seama». Trăiţi Vremuri grandioase şi vă o­­priţi la critici meschine; fut­ilul marilor prefaceri vă îm­pinge din spate şi vă Împiedi­caţi de o pietricică; puteţi fi demiurgi şi vă mărginiţi la rolul de criticaştri... Ceea ce fa­­ceţi este lipsit de măreţie şi de utilitate; armele voastre sunt analiza şi scepticismul, vremurile noas­re sunt însă Şcolile iţri deschid porţile. începe munca unui an nou — făcută In eon­ . „ “tale­­rele de azi — dar care tre­vremurile credinţei care mişca lne făcutt cu tot avântul, căci treu­ne­per­m­anţii. Am fi putr.t răspunde: — Este acel care denunţă pe falsificaton­ii de bancnote un inamic al creditului public? Şi este vreodată falsificatorul de bancnote altceva decât un indi­vid izolat, care nu poate com­promite escala superioară a hârtiei împodobită cu pecetea Statului? Este conformismul respectuos şi totdeauna apro­bator un ajutor pentru guver­nanţi şi o lecţie de morală pen­tru guvernaţi? Este roml gaze­telor de a oferi un calmant care să coste 389 lei, pentru a concura farmaciile care furni­zează acelaşi medicament cu 2080? . Dar n’am răspuns ca mai sus ci precum urmează: — Analiza şi scepticismul nu deplinesc un rol modest, dar util. Ele feresc pe guvernanţi de exagerări şi auto-adulaţie şi învaţă pe guvernanţi să dis­tingă esenţialul de secundar; ele constitue un mijloc de con­trol şi controlul n'a dăunat nici când creaţiei. Singura con­diţie ce ni se poate pune este să ne mânuim armele cu pon­­deraţie şi cu bună credinţă, tara ură şi tara părtinire. Cui încât copilul bogata?, să aibă nevoe modestele noastre puteri cău­tăm să Îndeplinim această con­diţie. Pentru ca ponderaţia noastră să cu­m se transforme Insă in exasperare, pentru ca buna noastră credinţă să nu fie risipită in deşert, avem şi noi de pus o condiţie: să nu fim lăsaţi să strigăm un van, să nu ni se dispreţuiască a­­vertismentele şi sfaturile. Nu vrem să jucăm rolul unei Ca­­sandre, nu avem de profetizat nenorociri şi calamităţi, dar putem juca rolul unui barome­tru al opiniei publice şi ar fi bine ca atunci când acest ba­rometru arată: „vreme schim­bătoare” să vă luaţi pardesiul şi umbrela. Asta e tot: am vrea ca ceea ce scriem să nu fie scris pe nisip, ci pe piatră albă. Ad. 4 \ imt GK­OSR POLITICE au abuza* el. Tribunalul dela Nue­rnberg o® condamna nu numai cdfira insi. ci și un sistem, o doctri­nă, o lume de idei. I naici orare decât la o singură concluzie: ceeace o ** ■* I făcut cu putință faptele acestor oo Orlcât de mult am stărui, nu e­­u­­meni a fost lipsa de control de care .2__ i. .mittl MeejmsL ■ ificient: urcarea fantastică a preţuri­lor la alimente• creiază o perspectivă tragică pentru majoritatea cetăţeni­lor. Fiindcă majoritatea « cu venituri fixe. şi se sbate chinuitor, făcând a­­desea o echilibristică ce nu se va pu­tea. totuşi­ continua. E­ste adevărat că avem alimente puţine. Totuşi, în nici un sector, specula nu e atât de mare ca un acel al hra­nei. Oricâtă energie ar avea cetăţea­nul­ ea nu poate face faţă grijilor co­pleşitoare de ordin alimentar. Credem că aceasta este înic’adevăr problema Nr. l. Noi am propus, mai de mult ca să se înlesnească aprovi­zionarea nu prin măsuri restrictive şi represive, cari nu duc la rezultat­ei prin crearea unor centre de des­facere a câtorva alimente esenţiale­­la un preţ suportabil. Să fim foarte atenţi la această pro­blemă. F. foarte gravă, şi cu ea de­pind multe. Ultimul week end Numai un week-end ne mai despar­te de ziua in care sentinţa de la Nürn­berg va fi pronunţat şi un capi­tol de istorie, poate cel mai sângeros capitol de istorie, va fi încheiat. Ma­rii criminali de războiu îşi vor primi pedeapsa pe care un tribunal repre­zentând cea mai mare parte a ome­nirii o va găsi dreaptă pentru pre­gătirea şi conducerea­ neomenoasă a războiului. Ultimul week-end este mai degra­bă decât un prilej de reculegere pen­tru acei cari sunt astăzi incă acuzaţii ■ şi vor fi săptămâna, viitoare condilxn- j naţii de la Nuernberg, un prilej de gândire pentru opinia publică mon-­­ diată: câte nelegiuiri au fost pos-bite căt’­va ani şi căt timp căte energii câte lacrimi, cât sânge au fost pier­dute de omenire din vina câtorva oa­meni! Aceste meditaţii nu pot conduce­­ vâlvă despre activia ea tatălui său, regretatul preşedinte Roose­­velt, în tîmpul războiului. In cli­şeul nostru, lată! $î Fiul, întrio conversaţie intimă, în timpul conferinţei dala Casablanca, din Ia­nuarie 1943, V". -*:• -—" ANUL 60.­­ Nr. 18.677 4 PAGINI 300 LEI Cometa ©iacobini so agwspis de pământ. Să ne ■ Epeg^efe! Dir ««tor: B. BRANIȘTEANUI BIROURILE: București, Str. Matei Miile 11 FONDATORI s AL V. Beldiman Const. Mille Coost. Graur 1888—1897 1897—1920 1921—193« Marți 1 Octombrie 1946 10TECA.,A$TRH MJ Proprietari S. A. R. „Sărindar“ EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ȘI „DIMINEAȚA“ Registrul de pubicaţii al Tr*l 1­for S- 1* Com. Wr 142/946. TELEFOANE: To­talier» Redacția 5.3836 Adm'nistratia 5­57.63 Publcitatpn 5.57­63 GENEROZITATEA IN ŞCOALA DE AZI­ tăţile sunt trecătoare, pe când voia de cultură şi de lumină i­manentă. Dar trebui că recunoaştem că noul an şcolar,­ începe la condiţii cu totul altele, decât ne-au apucat se­­niraţiile mai feri­cite din anii revo­luţi. In primul rând ne lovim de drama subnutriţiei pentre cei mal mulţi din elevi, cari In majoritate au părinţi săraci, căci sunt puţin! cari realmente ori sunt bogaţi. E uşor să ne închipuim cât e potenţa asimilării tmui elev când anemia pune stăpânire pe un biet corp firav, în formaţie! Cum poate da atenţia cuvenită — şi atenţia e o sforţare adese­ori importantă — un elev care vine la şcoală flămând? Iată de ce o mare greutate pentru buna instrucţie şi educaţie In şcoală, căci fără a repeta ceea ce spunea un cugetător că omul este ceea ce mă­nâncă, nu se poate nega faptul că munca Intelectuală ca orice muncă,­ cere să fie susţinută de forţe com­pensatoare căci de unde să chel­­tueşti, dacă nu sdaugi nimic? Iată de această situaţie, credem că părinţii înstăriţi pot face un gest frumos şi anume să ia la­­nja lor pe unul sau mai mulţi elevi din cei cunoscuţi ca foarte săraci, colegi cu codii­or, având marea satisfacţie de a fi făcut un mare bine şi scornel al ţării şi chiar... copiilor lor. Căci ce plăcută le va fi amintirea lor când devenind oameni mari, vor evoca timpurile când au ajutat pe colegii lor. Şi cine ştie. E posibil ca roata norocului să se Întoarcă în aşa chip mai târziu tn viaţă de copilul sărac de altă dată, ajuns puternic prin o inteligenţă ce nu o a­vea copilul cre­zut norocos! Dar şi fără acest gS­nd, — puţin cam utilitar generozitatea desfăşu­rată In şcoaîă, se impune ca o fru­museţe morală, ca o obligaţie etică, dela care e bine să nu se ce! bogaţi. Gr. Tăuşan N­ĂZBÂTII ACUM ! S'a calculat k­t pentru efectuarea ar­­egerilor trebuesc 0 miliarde. Să ne trăim­, fiindcă preţurile sunt In ur­care. Kl* PROBLEMA PÂINII Câteva întrebări la care e greu de răspuns de B. BRANIŞTEANU pâine albă, raţionalizat şi ea, Împărtăşită de o raţie mai mică, preţuită la de vreo opt ori preţul La Începutul verii acesteia, când perspectivele recoltei pă­reau foar­e bune şi frumoase, un val de optimism s'a revărsat, aş pâinii negre, care insă, şi ea, a zice, a fost revărsat asupra opt- vea să He pusă pe piaţă, nu raţii nie­ noastre publice. Se părea că mai man­ii pe preţuri relativ vom scăpa din toate necazurile mai mici, şi greu­ăţile şi dacă incă nu va ! Dar prevederile privitoare la curge laptele şi mierea, cel puţin recoltă s’au dovedit a fi fost vom scăpa d® raţionalizarea pâi-­ gesite, pnpîte, o secetă cu totul nil, fiecare va putea mânca du- \ excepţională a redus recolta pă foamea şi gustul Iul, pâinea grâului, dar a zădărnici­-o a­­care ni va plăcea: albă sau nea­­proape cu totul pe cea a porum­­bră. Căci să nu uităm că nu vrerbului, 61 oricât şi până când să murîle normale şi de abundenţă, ‘ sosească din afară şi să se poa­­mulţi dintre noi preferam pâinea, să împărţi înăuntru porumbul, te neagră celei albe. Dar aşa e a- l pomeneş­i, Doamne fereşte, că unul, când avea posibili­atea să țărănimea noastră va Începe să mănânce până la risipă pâine al* S mănânce pâine, că, A queique bă, avea poană de pâine neagră, j ebose malheur est bon, chiar au­­dar când an­ de zile s’a văzut p­­j torîtatea oblăduitoare, o va mâ' btigat să mănânce pâine neagră­ na pe această cale, pe care nu ar fi incă şi acela cu gramul, l-a apu­cat un dor nespus de pâine albă, de covrigi, colaci, cozonaci şi ai­ci fos’ deloc rău, să fi umblat, cu alimentaţia, de mult. S’a mai întâmplat ceva, pen*­te asemenea bunătăţi — ceiace, fiu brutari, fabricarea pâinii ab­­ia, în fond, o formă a dorului de libertate Să poată mânca îa­­d«_ redusă răşl, după voie, orice fel de pâi­ne, albă, fără cartelă, fără con­trol, ori câtă ca» Hale ar voi. Dar o secetă cumplită a zădăr­nicit toate speranţele şi a tăiat scurt toate poftele. Cei responsa­bili de aprovizionarea ţării, nu au­ vroit totuşi ca deziluzia să fie prea mare. Li s’a părut că acea­sta ar putea avea anumite re­percusiuni asupra vieţii politica­le, pare a fi fost mul mai ren­tabilă, decât a cefei negre. Şi nu­mărul consumatorilor de pâine albă pare a fi atât de mare. Încât nu mai rămâne timp pentru ia­mal ridicat chiar în raport cu Prin birouri si magazine gustările preţul grâului, rămânând ca ex­ de câte două, trei ori pe sl. O fată bricarea cele­, negre. Rezultatul: cedentul financiar ce ar rezulta! cu fortul alb. un băiat in uniformă, cea albă se găseşte In abunden- ^in vânzarea scumpă a el să a­ zed de asemenTM fete si băeţi. umi­cea albă se găseşte In abunden­tă şi de o calitate excelentă. Cea neagră, cel puţin in Capi­tală, se găseşte, în unele cartiere mai ales, foarte greu şi de calita­te mizerabilă* S’a pornit deci alarma* Şl se a ţării Au hot­ărit deci să fabrice pare cu succes. In curând decii (Continuare in pag. 2-a ) CUM PĂCÂTUEŞTE birocraţia ÎMPOTRIVA SANATATII PUBLICE D-na dr. Bagdasar işi poate începe cariera mini­sterială cu o faptă mare damnare din cele mai aspre. Dar să arătăm despre ce-i vorba. Cei mai mulţi dintre cititorii noş­tri au auzit despre o boală gravă, atât prin fenomenele ce provoacă, cât şi prin marea eî răspândire, des­pre guşa endemică. Este o boală a glandei tiroide provocată de Insu­ficienţa­­acestui organ, şi care se manifestă în cazurile ma! grave prin oprirea in creştere şî prin idioţie. Boala este mai răspândită în regiu­nile submuntoase şî se desvoltă de regulă la vârstă pubertăţii. O statistică întocmită de ,,Comi­sia gusel”, instituită la ministerul sănătăţii în 1925, a arătat că am a­­vea în ţară 24.855 guşaţi dintre cari 4895 sunt cretini. Statisticile făcute însă de d. prof. Ureche, prof. dr. Par­hon dr. Liviu Câmpeanu şi în special anchetele d-lui prof. dr. Da­­nîelopo­u au dovedit­­că boala este mult maî răspândită. La acelaş re­zultat ajunge şi lucrarea^ d-Ior prof. Stoîchiţla şi dr. Cantemîr Angeles­­cu, apărută in 1943. Asupra cauzelor acestei endemîi nu ne putem întinde aci. ajunge să spunem că cei maî multi autori în­­vinuesc apa din regiunile deluroase și submuntoase. : * de Dr. GR. GRAUR Mă văd nevoit să dau alarma In- J. Pentru profilaxia boaîeî se face tr’o chestiune de cea maî mare im-­­ uz de iod sub forma de îodură de portantă pentru sănătatea poporului. j potasiu in doze mici. Şi cum nu poţi No IES «rarioR Jim /.«mn. f«rrM Oa­r 1 of!« /I in n Se va vedea dîn cele ce urmează, că ne urma unor divergenţe biro­cratice se refuză îndeplinirea unei eschiveze. elementare datorit, refuz care unei Instituţii particulare l-ar aduce ce! E aşa de plăcut lucre a­­l bun şi­­ mai grav proces de sabotaj şi o con­a vedea că feţele ofilite ale colegilor copilului tău, devin ramenei prin «bolul generos oferit! obţine ca întreaga populaţie dîn a­numite regiuni să ia acest medica­ment. s’a recurs la o metodă sim­plă, aplicată maî ales în Austria, după propunerea prof. Wagner- Jauvegot în Elveţia şi in America. Şî anume se adaugă la sarea ^con­sumată în ace’e regiuni 5 mil’gra­­me de îodură de sodiu la un kilo­gram de sare de bucătărie, iar după prof. Danielopol o doză ceva maî urcată. Metoda cea mal obişnuită este ca în regiunile contaminate să se dis­­tribue debitelor de desfacere a sării pachete de sare cu exact acelaş am­balaj ca şi în restul ţării, astfel ca populaţia să consume sare îndatâ fără să-şî dea măcar seama că ia un medicament. Această metodă a fost adoptată şi la noi de către Ministerul Sănătăţii, care pentru aplîcarea ei a luat con­tact cu sensturul distribuitor de sare, Casa Autonomă a Monopolurilor Statului. Şi acum să trecem la grava acu­zare pe care o aducem atât acestei instituţii cât şi Ministerului de care depinde ea. Pentru rodarea să­rii este nevoie de instalaţii destul de complicate, deoarece amesteci^ de podură cu sarea de bucătărie tre­­bue să fie f'­arte Intim şi omogen încă dan 1933 au început tratati­vele dintre Ministerul Săi­ătâţî! şi C. A. M., ca­re la început s’a arătat foarte înţeleg,nor. D. Ing M. Sta­marin, şef serviciului exploată­rii salinelor, şi-a dat o preţioasă contribuţie în această problemă. C. A. M. a comandat din Elveţia un aparat de Iodizarea sării, care a fost instalat la salina din Slănic- Prahova. Dar acest unic aparat nu este suficient pentru cantitatea de sare iodată necesară în toată ţara. De aceea in 1939 C. A. M. a cerut oferte pentru încă trei Instalaţii. Ofertele au sosit la timp, dar C. tor (Continuare în pag. 2-a)l­uă cărnuri In stomac si o turcească­­ dădea naştere la complicaţii. Câte o Duminica, de domiciliu, noaptea, pe birou dar, ziua primea cu cravata botită şi cu gulerul suspect, audiente. Un domn foarte stilat ii explica subiectul la ordinea zilei, tratat în ajun cu des­­gust într'un articol de mântuială, şi consecinţele catastrofale ale Infor­maţiilor greşite, care serviseră de­ substrat. Actriţele se socoteau ne­dreptăţite, oamenii politici calomni­aţi. Pe vremurile încă ale duelului, nu lipseau nici martorii, plini de mâ­nuşi, însărcinaţi de o susceptibilitate ofensată* cu Purtarea unui mesaj de onoare, de la senior la senior, ur­mat de Proces verbal. „Noi, maio­rii domnului A. B. C. constatând că domnul A.-IB. refuză să dea 1Sa­tisfacţia cerută, declarăm că ne-am depus mandatul. Lăsăm clientului nostru Libertatea să şi-o la­se calea ce va crede d-sa.­ Asta însemna o­ bătae­­e înghesuite. Atunci, în mijlocul solemnităţii, apăreau băiatul în halat şi colivia cu cărnuri. I se cumpăraseră domnului director şi două ţigări de damă, dar, aplecat respectuos la urechea lui, băiatul repeta o proză auzită la fiece, chenzină (de obicei, încasată de mai înainte). — Ştiţi, jupânul a spus că nu mai dă pe datorie... Noroc că aducătorul de gustări era un confrate. Isi lăsase să-i crească sl Iul caPelura, ca la domnii directori avea un Pieptene în buzu­narul dela Piept Pentru răsturnarea valului de chică, din când in când, pe deasupra cafelelor peste cap fi scria Poezii... T. ftpghezî pleau Lipscanii fl Sărindarul cu co­copere deficitul des­ul de ffras ce j Rvu­lt lor de bunătăţ aproximative, va rezulta din vânzarea pâinii nege. Dacă aşa este, cine va a­­coperi deficitul cu mult mal ma­re ce va rezulta dîn dispariţia Construite tre două fi trei rânduri, cafelele, ceaiurile fi laptele ocupau mai grele in pahare fi cefii, parte­rul, etajul fiind rezervat îmbucături­lor mai uşoare, cărnuri, prăjituri, portocale. Pentru redactori fi poeţi. Domnişoara Punea pe birou prânzul întreg, două cărnuri şi o chiflă, date de gât uscate. Când găseai un cafea o muscă te Interesa să știi dacă a fiert un Ibric ori a căzut la rece. Domnișoara o scotea cu unghia, schimba ceașca, fi dumneata ii des­­voltai un principiu de psihologie: — Toată problema, d-tă, este să nu o vezi. Căci dacă te gândești mai mult, nu mai bei niciodată cafea. Domnișoara învinovățea culoarea. In lapte se observă mal ușor fi o dai afară decim a căzut. — Să le la dracul, domnule direc­tor! De ce-o mai fi făcut Dumnezeu fi lighioanele astea? — Ca să sâcăe pe bieții directori, d-ră. Nu ne ajungea musca de Pe căciulă. I Pentru chelnerifă orice redactor trebuia să hie director si avea din pricina călimărilor fi a sticlelor de la ochi. respectul cuvenit ..ăluia de scrie".­­ Contactul dintre atare Personal de serviciu si asemenea domni direc­­care îndreaptă omenirea cu do­ TABLETE Boema ASPECTE BUCUREŞTENE Cine pierde, câştigă — O faţă a psihozei jocului de cărţi — morali căzuţi pradă unui viciu funest. Cu traiul greu de azi, care te învârteşte î° jurul unei singure preocupări, aceea a veş­nicei lipse de bani, jucătorii de cărţi au devenit şi ei oameni chibzuiţi. Joacă, dar cu perspec­tiva unui câştig sigur sau măcar a unui echilibru stabilit odată pe săptămână. Nu e limpede? In Ca­sele unde se joacă, o cota-parte din stuma ce şi-o trage câştigă­torul după fiecare tur, se depu­ne discret pe o tavă anume adu­să. Pentru casă! Carietă? Da, calota. Şi de Ce în am învăluit-o în cuvântul „dis­eret”? Cariera se dă pe faţă şi când o favorită a norocului de­pune în bucuria ei, mai mult de­cât e obligată, stăpâna casei, chiar doamnă cu strămoşi de vi­ţă, o sărută recunoscătoare. — Că eu, di® asta t­răesc! Ea nu joacă, supraveghează numai, serveşte mereu câte o gu­de aceea când se mai duc la prietene o fac numai ca să se’state Şi la sfârşit îşi numără re­­plângă de ticăloşiile scumpului noul zilei, cam cât o leafă luna­ Ionei sau Titel. Au cincizeci de ră de funcţionar. Din care n’a am­ mărturisiţi, aiu pierdut multe cheltuit cu gustările şi servirea- Roosevelt a publicat o carte care a produs nul­ă ’lucruri de când t­răesc, dar nu rea decât ceva peste un sfen.. încă nevoia de a avea „ceva” în ! Aşa se petrece la un joc mO­ viaţă. Jocul de cărţi, cu emoţiile dest, într'o casă modest­ă. In al­­lui, cu aşteptările care­ îi pornesc teme mari, rulează milioane şi to­tnai iute sângele in vine, poate tul revine în proporţie. Dar bo­­­ consti­tui acel „ceva”, . . gărtaşii îmi par mai puţin intere­tăzi pătimaşii de odinioară, flă,­­se organizează pe rând la fiecare mânzijii de emoţii, slăbănogii din ele, astfel ca fiecare să-şi aii S’o spunem deschis: in Bucu-1 Ocolesc şi nu spun adevărul, .sânţi decât doamna scăpătată pe veşttul frământat de atâtea pre- cu toate că am făgăduit să vor- 'care o pândea inaniţia şi care azi bleme grave, o categorie de inşi l­esc deschis. Jucătorii de cărţi trăeşte în larg din canie­tă. Doam, de ambe sexe, atât de mulţi că­ nu mai ss.tnţi deât întâmplător as- W adică doamnele, căci jocul nu te-ai mira să devină 0 pătură s-! j!»-----* *’* - -----5- -* - -*-J 1 socială, pierd o mare parte din zi la masa de joc de cărţi. Mai deschis s’o spunem: în t toată sfân­­ta zi de lucru, ei nu fac altceva decât joacă. Cucoanele! cucoanele i au să strige domnii, care nu se strâng în cluburi și case primitoare de­­câ­t după orele de lucru la birou. Da, mai ales cucoanele, mai ales femei, câte zece-cincispreze- Ce. Se adună zilnic, când la una, când la alta, ocupă scaunele ce­lor două­ trei mese pregătite. în­cep jocul de la ora patru după masă şi nu se mai ridică până la zece seara- Rummy, pocker, I bridge, pinac. In fiecare zi, fiecare zi... Insă pentru cucoane, eu pot a­duce circumsttanţe uşurătoare. Sunt femei trăite după vechea formula „casnică” şi astazi tre­cute de vârsta când se mai poate căpăta o muncă sau un ideal. Au trecut şi de vârsta dragostei. Şi bă ziua plină care astupă golu­rile din celelalte zile. Văd că nu v’aţi dumeriri. Dacă toate jucătoarele câştigă pe rând, atunci cine se alege cu pierde­rea? Că neapăra­t trebue să-i piardă cineva banii care se câş­tigă. Drept să spun, nu ştiu si­gur. Şi nici jucătoarele nu-şi dau seama că marele lor câştig e în­­şelător şi micul deficit perma­nent crăpa odată faţada. Deo­camdată, căruţa merge... Sau poate pierde cele câteva doamne care nu au unde primi, sau bărbaţii care-şi fac uneori apariţia în careul doamnelor, de curiozitate. E o plăcere mai mare să câş­tigi de la bărbaţi, dar cu ei jocul nu mai e acelaş. Femeile intre ele joacă serios, în tăcere, cu toată fiinţa prinsă de ceea ce va aduce cartea. Cu un bărbat de față, Alica Gabrielescu) (Continuare în pag. 2-a) CHESTIA ZILEI SFATURI: pâinea albă nu se va mai fabrica decât, probabil clandestin, şi nu­­mai pâine, nu neagră ci integra­lă, se va împărţi pe boburi. Cla­sele consuma­tare vor fi cel pu­ţin legal, desfiinţate. Nu vom mai avea deci clasa mâncătorilor de pâine albă şi cea diferenţiată a consumatorilor de pâine neagră, ci Intreg poporul, cu mari, cu mici, cu sănătoşi şi bolnavi, cu cel cari au mon® e şi cu c®l cari n’au, va mânca pâinea neagră a sărăciei. Adică, nu neagră, ci In­tegrală, care dacă ar îi Intr’ade­­văr, ar fi, pe cât ştiu, mai higie­­nică şi m­­aî nutritoare. Dar:« mal es!« un dar. Grâul este plătit acum mai scump decât în anul recoltei trecue. Mai scump, deşi preţul h­d, urcat, cum a fost fixat, este încă sub pari­tatea mondială, care este cea a­­mericană. Şi pentru a putea to­tuşi menţine vechiul preţ scăzut al pâinii negre, responsabili de­­aprovizionarea noastră, au ima-. Cititorul na dat uitării, desigur.o scrisoare strecurată la franzelă, a ginit un mijloc foarte ingenios, tava conică, rotundă, agățată cu de­­j unei admiratoare de la un birou de Au pus pâinii albe un preț getul de un cârlig, și care colporta­­ bancă. Redactorul dormea, in lipsă Porumbelul din 1919, către cel dîn 1946: „So nu caxî in cursa în cetre am căxut om“... CITIŢI în PAG. SS-iaa Cronica Iste. «•ară, de Şerb­an Cioculescu­ PAG. IBâ-Ct: Anchetele noastre.* Depresiunea­ pîsţii economice.

Next