Adevěrul, decembrie 1946 (Anul 59, nr. 16731-16753)

1946-12-01 / nr. 16731

-­ Sa mai bate Un liceu frumos, luxos­c în centrul Capitalei. Ora 8 dimineaţa. .Clasa I. Limba română.­­Profeso­uil cheamă Un­ elev la lecţie. Rosteşte o întrebare. ...Tăcere. Jap! jap! pe obrazul elevului ignorant. Alt elev. Aceeaşi întrebare, aceeaşi tăcere. Jap! jap! Al treilea elev. Idem, Idem. Iin România anului 1946, sube un mini­stru modern şi progresist, mai sunt pro*­fesori care îşi valorifică, ca clasă, supe­­rioritatea fizică. , Să nu, pledăm neutru roussemi-îsm. Să admitem că elevii nu sunt totdeauna nişte îngeraşi nevinovaţi. Uneori, câte unul mai recalcitrant, poate scoate din fire pe profesor, prin reia purtări sau rea voinţă repetate. Scos din fire, un profesor — la nevoe — poate să recurgă şi la argumente contondente care, deşi condamnate de pedagogie, sunt pentru moment eficace, în orice caz, răcoresc. Dar ca profesorul să înceapă cursul, des de dimineaţă, cu asemenea argu­­mente, atunci când încă nu­-l supărase nimeni, nu­­ iritase, nu-l scosese nimeni din răbdare — şi să sancţioneze — nu reaua purtare, ci neştiinţa elevului printr’o pereche de palme, asta ni se pare prea mult. Respectivul profesor ar fi probabil uimit şi Indignat da­ţi din -va t-ar pun© şi lui o întrebare, numai una: — Pentru ce trei elevi la rând n’au ştiut lecţia? Nu unul, ci trei. Nu cumva o fi vim3 dumitare? Nu cumva nu le-aî Şi CU demnitatea­ călcată in picioare, cei gamsm de planificare şi, de coorco trei şcolari au devenit oare mai deştepţi, mare econom­iă. Nu credem ca ar putea exista un singur om cu judeca­tă obiectivă care să n­­ aprobe, cu reformă mai învăţaţi, mai capabili? Iar dacă nu. la ce a folosit argumentul răsunător? Profesor de limba română! Mâine va studia, cu aceiaşi elevi. — şî îi va învăţa să râdă de dascălul stupid al lui Ne­gruzzi, de barbar­ ! domnul Vupea el lui Belav­ancea, de învăţătorii Incapabili ai lui Creangă, sau de pedagogul imoral al lui Caragiale. Dacă s’ar ui­la în acel moment în oglindă, probabil că ar închide binişor pe Negruzzi şi pe Caragiale şi ar părăsi pentru totdeauna o carieră pentru care Ana Conarache FONDATORI: AL V. Beldiman Const. Mille Const. Graur 1888—1897 1897—1920 1921—1936 *y ... ANUL 80.­­ Hr. 16.731 4 PAGINI 300 LE­ i o««* o*® Proprietars S. A. R. „Sărindar*1 EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” Și „DIVU NEATA” Registrul de pnbUcaţii al Trib I for 8. I. Com. Nr 143/916. X*X£ poştală plătită în nuverar porform aprobării tir ten. S. I. T. Kt, USSU — îp«i Director: B. BRANIȘTEANU BIROURILE: București, Str. Matei Milie 11 TELEFOANE î ttetincţia a.Oftati Administraţi« 5.57.63 Publicitate* 5.57 63 D e* © l 1? si g dl mi @ifaislafI® mostefel® şS© %%©sl $©0 Iei* Ciis© ls»a văsut? 1 DECEMBRIE Ser­inificaţia actuală a unei aniversări istorice O întreagă filozofie politică ! Pentru aceste perspective, se desprinde din felul în care­ treime să fim recunoscători ar avut prilejul să conteme-; mateior sovietică şi română, rămi ziua de î Decembrie, în­ cari au luptat cot la cot pentru u­ltimii ani. Să ne amintim: e eliberarea unei provincii cu­ Decembrie 1839, zi de doliu, tropite. Gândul nostru de re­cunoştinţă se îndreaptă apoi spre puterile aliate şi asociate, cari, fără nici un vot contra, au aprobat anularea arbitraju­lui de l­a Vie­na, dar şi de hotărîre fermă de a îu uita nedreptatea făcută; 1 Decembrie 1941, în plină aven­tură absurdă sub pretextul de „a cuceri în Răsărit Apusul”; 1 Decembrie 1942, o divizie ar­delenească lupta fără nădejde şi fără rost la Stalingrad; 1 De­ce­nbrie 1944, politica instinc­tului naţional triumfa din nou, purtată de armele româneşti în Ardeal. Şi iată-ne, în fine, la 1 Decembrie 1945, cu drep­turile imprescriptibile ale Ro­mâniei asupra Ardealului, re­­cunoscute de marile puteri. De­sigur, ziua de mâine va fi zi de bucurie; sărbătorirea zilei de 1 Decembrie a intrat de alt­fel de mult în conştiinţa na­ţională. Dar după istoria atât de frământată a ţării din ulti­mii ani, 1 Decembrie este şi un strilej de meditaţie. Marii© principii expuse la 1 Decembrie la Alba Iulia, n’au fost cu nimic vinovate in ca­tastrofa care s’a produs în toamna lui 1939. Dimpotrivă, s’ar putea spune. De aceea, a­­cele principii nu şi-au pierdut cu nimic actualitatea. Şi, la fapt, guvern şi naţiune, sun­tem cu toţii hotărîţi să asigu­răm populaţiilor alogene din Ardea­­sa«s© egal© de viaţă şi d© propăşire, ca şi pentru populaţia majoritară. Marile puteri car î au con­sfinţit anularea arbitrajului de la Viena, nu s’au îndoit de acea­stă hotărîre şi a® respins ori­ce propuneri cari tindeau să lege un act de reparaţi© isto­rică de condiţii lui inutile şi jignitoare. In acest fel, condiţia­ esenţi­ală a unei pacificări durabile a acestei părţi a lumii a fost rea­lizată. Timpul, tactul şi simţul echităţii, trebue să facă restul. 1 Decembrie 1946 poate fi prăznuit aşa­dar, cu perspec­tiva unei devoltări liniştite a situaţiei din bazinul dună­rean. Fără resentimente şi făra recriminări, posibilitatea unei munci rodnice de refacere, este m­ are chemare­ asigurată. Ad. Pare a fi un fapt stabilit că unu! din primire procese economice ce pred­ t-o bine? Nu cumva cel sanctionat jva fj supus deliberărilor parlamentare trebue să fii dumneata? jva fj proedlu­l pentru crearea unu­­or-Ielerși In bancă, cu obrajii usturători . . / ... _ ■ . GLOSE POLITICE Preţuiri­le Bocurilor la Operă D. Eg’zio Massini, în expunerea ce o­ făcutre cu privire la activitatea, vii­toare a Operei Române, a a­dus l® cu­noştinţă şi faptul că preţurile locuri­lor va fi, pe căt posibil, mic. Cel mai scump ar fi de 13.000 lei E o veste bună, pentru că cel puţin Teatrele de Stat, larg subvenţionate trebue să aibă preţuri accesibile marelui public care e departe de a fi compus numai din nouri îmbogăţiţi. Un spectacol care costă pe un amator de arte, peste 30­ 000 lei, un loc, este principial, scos din preocupările artistice ale unui om cu mijloace materiale fixe. Cu, preţurile actuale, nici un inte­lectual — funcţionar, profesor, medic — nu poate să-şi îmbogăţească sufle­tul asistând la teatre. Să fie aceasta un ideal Civilizator? ! O problemă de educaţie 'Asasinat-ul misterios până acum al Unui tânăr, care s’a ilustrat în scur­ta în­ viaţă, prin frecventarea asiduă a localurilor de noapte, deschide problemă de educaţie, care este de actualitate. E vorba de risipa de ham a Celor ce n’au muncit ca să-i câştige, sau o au dela generozitatea prost în­trebuinţată a părinţilor. Viaţa de muncă ordonată şi condu­să de modestie şi cumpătare, pune la adăpost pe tineri de a apuca pe drumurile greşite — atât de greşite că uneori ele se sfârşesc sau la cimi­tir, sau la puşcărie. ■.­ Varietate Prea multă varietate este de multe ori un semn de desordine şi desorga­nisiere. Despre distracţii prim vremuri grele. Acesta este un a­­de­­it pe care nu mai este nevoe să-l de­monstrăm, ficare cetăţean simţindu-l în fiecare clipă, pe propria lui piele. Lip­surile sunt mari şi necazurile de toate felurile. Toată lumea suferă de urmă­rile unui răsboi distrugător, care a adus cu el dezastru şi nenorociri peste tot pe unde a trecut Şi totuşi lumea trăeşte, speră şi aşteaptă. Aşteaptă timpuri mai ferm­e din mila lui D-zeu şi, poate, nite­ Icpciunea oamenilor. Noi românii. In special, suntem un po­por de optimişti. Şi e bine că este aşa. O rază de lumină, o licărire de speranţă sau un zâmbet, sunt lucruri inestimabile atunci când nevoile stau gata să c­urbeze voinţele cele mai dârze. Românul este, Înainte de toate, zeflemist şi cât de ne­căjit ar fi el de greutăţile cari 11 apasă, un păhărel de vin bun ciocnit cu un prieten, pe un colţ de măsuţă, 11 face dacă nu să-şi uite necazurile, cel puţin să le prevadă un sfârşit care nu mai poate întârzia. Când omul este turtit de griji, o distracţie oarecare poate juca cu succes un rol terapeutic. Iată pentru ce găsim că’ ideea autorităţilor de a pre­lungi ora de închidere a restaurantelor şi a bodegilor este cât se poate de fericită. Un colţ întunecat de cameră friguroasă este mai sigur dătător de gânduri negre decât sala sgomotoasă şi populată a unei bodegi, bunăoară. Nu cred că vreodată o acţiune subversivă şi-a avut leagănul.. Intr’un dancing sau la masa verde a unui cazinou. Dar românul nostru mai găseşte şi alte genuri de amuzament. Astfel, zilele tre­cute, doi bravi ceferişti au dat, în trenul care leagă două oraşe de provincie, peste un cavaler care svârtit la picioarele iu­bitei, tocmai îl declama amorul lui de 24 de carate. Se poate imagina stupoarea bieţilor oameni când, cercetând mai a­­tent pe acest rugos Werth­er contempo­ran, au descoperit că au deaface... cai o faţă. O fată îmbrăcată hăeţeşte cu sur­tuc, cravată şi pălărie In regulă, pe a­­ceste vremuri de scumpete generală şi care tinzând către o identificare cât mai completă cu sexul... hidos, mergea până la a cere mâna tinerelor provinciale mai răsărite. Ce o fi determinat pe această secundă maiupin să renunţe la avantajele indiscu­tabile pe cari le oferă calitatea de fe­cioară, nu știm. In ziua de astăzi e Infi­nit mai oftîn să te ia cineva în căsătorie decât să te însori. Şi domnişoara dela Craiova în Ioc să se mărite, umbla des­..i­ o curiozitate. Aceeaşi marfă are preţuri variate­ dela un economat la altul, şi această varietate de preţuri erse de multe ori foarte accentuată, înţelegem până la un punct ca ne­­gustori să aibe libertatea imagina­ţiei, să-şi fixeze preţurile ad liberum, dar economatele sunt instituţii­­ fi­nanţate şi tutelate de SaI- aşa încât este cel puţin curios ca un kilogram de cartof să se vândă la economatul unui minister, ‘cu un preţ şi la eco­nomatul altui minister cu altul. A­­ceasta aduce aminte o curiozitate din timpurile patriarhale, când la un mi­nister funcţionarii ieşeau la pensie la o vârstă şi la ministerul de nlaturil peratiL63 sâ se—_tnj?Bre| Ia o alta. .. _ ‘^f In afară de­­„business­ men”-i, în America mai sunt o mulţime de visători naivi şi de nobili idea­lişti. Am făcut cunoştinţa, în Sud cu un inginer — un mare inven­tator. Odinioară el a refuzat o sumă enorm­ă de bani, temându­­se că maşina inventată de el, pentru culesul bumbacului, va lăsa fără pâine sute de mii de muncitori agricoli. Acest inginer şi astăzi îşi chel­­tueşte banii şi timpul pentru pro­paganda antirăzboinică. In statul Tennessee, am văzut utopişti care îşi rupeau pâinea de la gură, ca să susţie din sala­riul lor un proect fantastic — crearea unui „guvern mondial”. Intr’un oraş am dat de un cerc de oameni curioşi, care cred că prin reînoirea esperanto-ului se poate neutraliza bomba atomică. In sute de oraşe există organi­zaţii cari luptă împotriva Inega­lităţii rasiale. Am mai­ povestit cum ameri­cani înstăriţi donează în mod so­lemn 500‘său loo” de dolari, însă ar fi nedrept să trec sub tăcere că sunt destui americani săraci care renunţă la o pereche de pan­tofi noui, pentru a putea trimite ajutoare copiilor iugoslavi. , In această tânără şi imensă ţară, alături de cinismul cel mai crunt, se poate întâlni cea mai mare omenie. Cunoscutul scriit­or liga Ehrenburg a vizitat de cu­­rând Statele­ Unite. Impresiile culese vor for­­ma cuprinsul unui întreg vo­­lum• Suntem în măsură să dăm mai jos iin pasaj din această carte, aflată incă in URSS, sub teascurile tiparului. Cetitorii vor găsi in pasa­­jul reprodus aceeaşi vervă şi aceeaşi varietatee de ob­­servaţii cu care ne-a deprins marele scriitor sovietic. Există o intelectualitate ame­ricană. Ea este încă destul de slabă şi nu are încă încredere în sine, ea parcă fuge de reclame himnoase, de muzica asurzitoare din baruri, de predicile biseri­ceşti, unde printre citatele din Biblie se strecoară aluzii la re­clama comercială. Ea se refugia­ză în negaţie, într’o tristeţe, pe care aş num­i-o cehoviană, câte­odată în glume sau în utopie.. Am întâlnit în provincie inte­lectuali, cari — desgustaţi de ci­nismul mediului înconjurător­­ devin ipohondriei, se închid în sine şi adeseori se alcoolizează. Le e scârbă de cerul plin de re­clame luminoase „Kola-Kola” şi sunt gata să semneze orice mani­fest pentru crearea unui „guvern mondial”, dându-şi toată încre­derea primului venit sau escroc. Ei sunt ahtiaţi după romanele lui Sartre, Louis-Ferdinand Cali­ne, Miller — gata oricând să ponegrească tot ce e viaţa vie — pentru că această viaţă care li se prezintă, le zâmbeşte cu dantura falsă a unui misit. Dar printre ei apar din ce în ce mai mulţi intelectuali cura­­gioşi, cari au înţeles că salvarea nu constă în fuga de viaţă, în izolare şi în negaţie. Salvarea e în altă parte: nive­lul spiritual al americanului mij­lociu trebue să fie ridicat la ni­velul acelei tehnici în care îşi pe­trece viaţa, de la maternitate până la crematoriu. Toate semnele exterioare ale unei mari culturi există în Ame­rica. Am vizitat oraşe universi­tare, am văzut laboratoare mi­nunate, aşezate în grădini, am văzut grija cu care sunt încon­juraţi savanţii, am văzut expozi­ţii, librării mari şi am fost la concerte. îndrăznesc totuşi să spun că cultu­ra spirituală a Americei abia se naște. De multe ori stelele Lumii Noui strălucesc de o lumină re­flectată, dar noi vedem de pe acum încenutul luminii proprii. Cinematografia americană, a- (Continuare tn paff. S-a) IMPRESII GIN STATELE UNITE PENTRU ft ÎNȚELEGE ABICft de ILY A EHREN&URG *• » r'"c’­­’. ■gaeeeageggggg mmÉsm ilfiATWA PARTICULARA §1 INTERVENTIA DE STAT 5 în junsB procetelor* de plaBiifscsr© și coordonare — toată convingerea, această menită să înfăptuiască în­­domeniul economic ceea ce acum treizeci de ani, în toiul unei crize militare, Aris­tide Briand a caracterizat atât de pregnant prin formula intrată în isto­rie: „L'unité d’action sur l'unité du front". Intr'adevăr, situația pe câmpul, econom­c este, în clipele de faţă, foarte asemănătoare cu aceea a u­­­nui teatru de luptă. Greutăţile şi neprevăzutul economic răsar din toa­te unghiuţe, iar combaterea şi în­vingerea lor presupun un comanda­ment unic, bine informat şi înzestrat cu darul de a lua hotărîri prompte şi adecvate împrejurărilor. In aceeaşi măsură răspunderea ce va apăsa asupra conducerii supreme a noului organism va fi uriaşă. Pen-, tru a aşeza însă funcţionarea acestui mică­ departament pe un fundament solid şi util,­­ va trebui dominat de un spirit eminamente practic, realst, suplu şi totodată obiectiv. Făcând ceea ce noul organism va trebui să urmărească fără încetare, este un contact permanent cu viaţa şi miş­carea economică, pe teren, sub toate această afirmaţiune, am atins unul manifestările şi formele ei. Nu cu­ din punctele nevralgice ale struc­turii economice de astăzi. ■ Economia dirijată, a cărei încar­nare organizatorică va fi noul depar­tament, implică, în mod firesc, inter­­venţiunile multiple şi generalizate ale oficialităţii în mersul treburilor eco­­nome». Dacă ■iberalismu­ economic à outrance a păcătuit prin speranța exagerată în echi­­brul automat a­ for­ţel­or de producţie, distribuţie şi con­sum, tot aşa economia controlată şi planificată trebue să se ferească de un crez mistic în omnipotenţa salva­toare a ordonanţelor şi deciziilor au­­torităţilor. Ca şi în atâtea alte sec­toare, soluţia liniei de mijloc este singura chezăşie pentru evitarea şi înlăturarea extremelor de tot felul. De acea sperăm că acest organism al panificării şi coordonării ce intră în preocupările guvernului, va fi condus cu acea perspicacitate şi siguranță a cârmaciului tare şi con­ştient care va feri, în aceeaşi măsură, de schilja curentelor individualiste ca şi de caribda unei supraîncărcări­­a tendnţelor de îndrumare econo­noaştem încă amănuntele de orga­­n­zare a „Panficări" și de aceea ne îngăduim să sugerăm ca pe lângă acest departament să funcționeze, bineînțeles numai cu vot consultativ un consiliu economic compus din reprezentanții cei mai ealineați ai di­feritelor ramuri economice practice. Este evident că punctele de vedere susținute de specialiști vor purta co-Asîdrei FSIiîmm (Continuare în pag. 2-a) UN NOU APARAT DE RADIO O firmă engl­eză a lansat un nou aparat de radio ctm‘sÍ£,­re­­cepţie, de dimensiunea unui pachet d® 20 de ţigări. Asemenea aparate au fost întrebuinţate de englezi în, Polo­­ni°, dar »«um »a fost radical transformate şi perfecţionate. Au F« Ch. I o bătae de ^ ndlă, n± A .. . m wm N­ĂZBÂTII MARE ŞL« A fost crestat un controlor şef financiar prins asupra sporturiH de ...500.689 lei. La asemenea sumă, e cazul să spunem: —■ Ditai şef ţi totuşi Începător. Kist ■ CRONICA BUCURESTEANA Tarapanaua unde se bat aşteaptă marele punic dela nm emisiune preccdată ‘ — Ce am chibzuit dacă împrejurări­, salbe, cu o grabă caracteristică ,­le psihologice ce au determinat manierei ocârmuirii de pomină, astăzi tipărirea unei noui ediţii a­ medaliei, merită să repetăm prin­tr’o deplasare la Monetăria Sta­tului — recenzia privitoare la un spectacol de fabricaţie, intitulat acum doi ani, la premieră, „Spec­tacol de gală”. Atunci epitetul fastuos, cuprindea un sens oma­gial, nu numai în raport cu eve­nimentul în sine. Era în istoria politică şi socială a ţării simboli­zarea biruinţei, după ci­ mai cre­dincios tipic al tradiţiei naţiona­le, era în istoria tarapanalei ro­mâneşti, cea dintâi piesă de aur pusă în circulaţie. Amintim că s’au mai bătut două jubiliare, — dar care n’au apucat să devie publice. In 1939, la aniversarea unui veac dela naşterea primului Rege al Romă­niei. In 1940, pentru comemora­rea a zece ani de domnie a fostu­lui Rege Carol II. Monede de 20 şi 100 lei. Din cea de a doua s’au tras numai o mie de serii, cari au fost ulterior depozitate în te­zaurul Băncii Naţionale, unde mai repauzează şi astăzi. Detaliu picant: s’a cerut la instaurarea regimului antones­­cian, restituirea jubiliarelor de către acei ce apucaseră să le po­­seadă. Obţinute cu titlu... gra­ţios, podoabele devenite... orfa­ne, au fost nevoite să părăsească safeurile şi chiar albele decol­­t­teuri unde străluciau în chip de pentru acei cari mai sunt în stare să tresară admirativ la poemul galbenului, uitând jalni­ca lui carieră consumată în nu­mai doi ani, cutezăm să-l repe­tăm scandându-l pe etapele naș­terii sale glorioase. Numai că spre deosebire de altădată, poe­mul nu începe în peştera pitici­lor, fiu se mai isprăveşte specta­culos la Monte Carlo, ci în beciu­rile poliţiei. Drumul atât de lung pe care praful şi pepita de aur dibuite în pâraie sau în mărun­taiele pământului, îl parcurg ca să ajungă lingou, procesul de transformare al lingoului în me­dalie, — iată-le epilogate într’o secundă, de o razzie la bursa neagră. Intro clipită a rămas în sce­nă, numai ultimul capitol, în ca­re conchistadorul aurului e un simplu speculant contravenient, iar nestemata un vulgar corp delict. R’a­­i uitat că romanul galbenului, merita un desnodă­­mânt mai somptuos, începe cu cântecul teorii lingourilor. Din cuptoarele electrice, care-s ca niş­te samovare mari încinse la 1000 grade, bolovanul solid se lichefia­ză în chip de apă albă de ceai, în nişte creusete de forma gavanoa­­selor. Apă de aur, ce şi-a pierdut personalitatea şi acuma aduce cu orice metal în stare lichidă.­­­­Alături, latr’un «stei »de lemn, se înşiră lipite unsîe de altele, o serie de teci dreptunghiulare. Lucrătorul înşfacă gavanosul de toarte şi-l răstoarnă peste teci. Când conţinutul introdus se va fi răcit, ca să revie iară?! la sta­rea iniţială solidă, nu însă şi la forma anterioară. — teeile des­făcute slobozesc o lamă scurtă de 80 centimetri. O roadă groa­­să de aur, acoperită de impurită­ţile facerii, ca de o eczemă.­­ Al doilea capitol e laminarea drugilor, adică subţierea lor la grosimea hotărîtă monedei. Spa­da intră printr’un orificiu, trece prin nişte cilindri acţionaţi în sens contrar, ca să iasă prin alt orificiu, crescută. Masajul a lm­git-o cu mai bine de un metru. Dar pe semne tortura asta a sdruncinat ceva esenţial în struc­tura ei intimă celulară Şi de aceea lama bolnavă are nevoe de sana­toriu. Un soi de feredeu, întins ca un pat incandescent, îi redă ______________________Fox (Continuare în pag. 2-a) CHESSZA ZU.SI EXPLICAȚIA RecUrne au ainut preplii fantastice. (•Ziarele) -r- De-ala speculanfii continuă să opereze la W* ÎEABlUTSTIE DUMINICA: «TALENTUL MEU» Talentul meu, tini scrie un con-1C­uvântul tmt vine er eu un condei, frate străin, felicitai centru o carte Ii stere de tect­ori ji tot nu l-am a hd. în sfârșit apărută, nu e ce­l găsit. Mă sângeră fraza mă doare, pari a crede Dumneata. Dece m’aș)Sunt bolnav de ceva, bolnav de ne­­ascunde nu­­i-aş părea năsdrăvnc­i desluşit şi dorm neîntrerupt. Un Talentul meu te farmecă, dar ta­lentul­ meu e o tortură. Dela min­tea la condeiul meu e un drum de piedici şi de prăpăstii, ameninţat da fiece coli­tură să mă prăbuşesc ori să cad în golul fără fund. Mă tâ­răsc când ca Iov pe coate şi Pe coa­ste. mă duc când Pe brânci, când nu cârji. Suişul e greu şi-l sui cu per vara mea. încet. încet. Dacă ar fi.nuntat o muncă de su­prafaţă n'aş fi nefericit. Trebu­e să ai prin buturugi şi să le smulg din locul lor zidit, cu plugul. Câteoda­tă mă duc Până’n adâncul pămân­tului ca să le scot din el. Nimic «uri pentru mâne lesnicios. Sunt blestemat să stărui acolo unde altul flueră și trece. Dacă nu stau neclintit, parva, cea raai ușoară din­tre scule, îmi ciunge grea ca un bo­lovan de plumb. Nu am odihnă nici sărbătoare. Toate plăcerile mie-mî sunt refuza­te. Mă gândesc: otrava mea, şi uit lingura nu supă, ademenit nu de o idee distinctă, dar ţârii ca de un nor confuz, care mă ia cu el şi mă dure. Stau locului şi călătoresc. Ca­rul a rămas pe jos şi roţile lul frig­e înainte. Nu am talent, am o turburare, singur lucru le cer oamenilor care mă Iubesc, să m­ă late singur, să nu mă ceară, să nu mă cheme. Că dacă Sunt in' stare să fac ceva, nu Pot Izbuti in vuet. In ropot Si alarmă, tmt trebuie Hnistea dela titcePul. a­­ceea tn care Plutea ~ peste a Pe..cu­vântul,. Dumneata crezi ci lucrez ca o mașină de tipar, că Pul hârtia. în­vârtesc de roată și iese scris. Nu, dragul meu. Nu m’am născut înze­strat cu facilităfile Pe care mi le-aș dori. Capul mă apasă ca o Piatră. Am ajuns la sâmburele ț&rânul pe dedesubt. Pe unde trebuie să sfre­delești şî să deschiși o galerie. Pas cu pas, palmă cu palmă. Tot ceri de mine: sunt un cuceritor tenace şi neînduplecat şi numai nitciun e­­tern întuneric. Mă lupt de moarte cu ogorul meu. Aai care ţâşneşte rar o vână de argint: mă duc Până la ea cu lopata. Câtă sforţare îmi cere mie, ea nimăn­jm­, orice bob de ni­sip, e de neînchipuit. Lăsați-mă singur, le spun priele­nd or mei — şi nu vă supăraţi. Nu­mai aşa, vă place condeiul meu, pe Cir­e nu trebuie să­­ pierd. T. Arghexi Citiţi in pag. Ilkii CRONICA LITERARA tie Swban Clepr­escul iPagina Ill-a: EVOLUŢIA BURSEI DE EFECTE ŞI ACŢIUNI — SittiHtm el©?3 25 fta 30 ’ ,• Neombrij» —«

Next