Adevěrul, decembrie 1946 (Anul 59, nr. 16731-16753)
1946-12-01 / nr. 16731
- Sa mai bate Un liceu frumos, luxosc în centrul Capitalei. Ora 8 dimineaţa. .Clasa I. Limba română.Profesouil cheamă Un elev la lecţie. Rosteşte o întrebare. ...Tăcere. Jap! jap! pe obrazul elevului ignorant. Alt elev. Aceeaşi întrebare, aceeaşi tăcere. Jap! jap! Al treilea elev. Idem, Idem. Iin România anului 1946, sube un ministru modern şi progresist, mai sunt pro*fesori care îşi valorifică, ca clasă, superioritatea fizică. , Să nu, pledăm neutru roussemi-îsm. Să admitem că elevii nu sunt totdeauna nişte îngeraşi nevinovaţi. Uneori, câte unul mai recalcitrant, poate scoate din fire pe profesor, prin reia purtări sau rea voinţă repetate. Scos din fire, un profesor — la nevoe — poate să recurgă şi la argumente contondente care, deşi condamnate de pedagogie, sunt pentru moment eficace, în orice caz, răcoresc. Dar ca profesorul să înceapă cursul, des de dimineaţă, cu asemenea argumente, atunci când încă nu-l supărase nimeni, nu iritase, nu-l scosese nimeni din răbdare — şi să sancţioneze — nu reaua purtare, ci neştiinţa elevului printr’o pereche de palme, asta ni se pare prea mult. Respectivul profesor ar fi probabil uimit şi Indignat daţi din -va t-ar pun© şi lui o întrebare, numai una: — Pentru ce trei elevi la rând n’au ştiut lecţia? Nu unul, ci trei. Nu cumva o fi vim3 dumitare? Nu cumva nu le-aî Şi CU demnitatea călcată in picioare, cei gamsm de planificare şi, de coorco trei şcolari au devenit oare mai deştepţi, mare economiă. Nu credem ca ar putea exista un singur om cu judecată obiectivă care să n aprobe, cu reformă mai învăţaţi, mai capabili? Iar dacă nu. la ce a folosit argumentul răsunător? Profesor de limba română! Mâine va studia, cu aceiaşi elevi. — şî îi va învăţa să râdă de dascălul stupid al lui Negruzzi, de barbar ! domnul Vupea el lui Belavancea, de învăţătorii Incapabili ai lui Creangă, sau de pedagogul imoral al lui Caragiale. Dacă s’ar uila în acel moment în oglindă, probabil că ar închide binişor pe Negruzzi şi pe Caragiale şi ar părăsi pentru totdeauna o carieră pentru care Ana Conarache FONDATORI: AL V. Beldiman Const. Mille Const. Graur 1888—1897 1897—1920 1921—1936 *y ... ANUL 80. Hr. 16.731 4 PAGINI 300 LE i o««* o*® Proprietars S. A. R. „Sărindar*1 EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” Și „DIVU NEATA” Registrul de pnbUcaţii al Trib I for 8. I. Com. Nr 143/916. X*X£ poştală plătită în nuverar porform aprobării tir ten. S. I. T. Kt, USSU — îp«i Director: B. BRANIȘTEANU BIROURILE: București, Str. Matei Milie 11 TELEFOANE î ttetincţia a.Oftati Administraţi« 5.57.63 Publicitate* 5.57 63 D e* © l 1? si g dl mi @ifaislafI® mostefel® şS© %%©sl $©0 Iei* Ciis© ls»a văsut? 1 DECEMBRIE Serinificaţia actuală a unei aniversări istorice O întreagă filozofie politică ! Pentru aceste perspective, se desprinde din felul în care treime să fim recunoscători ar avut prilejul să conteme-; mateior sovietică şi română, rămi ziua de î Decembrie, în cari au luptat cot la cot pentru ultimii ani. Să ne amintim: e eliberarea unei provincii cu Decembrie 1839, zi de doliu, tropite. Gândul nostru de recunoştinţă se îndreaptă apoi spre puterile aliate şi asociate, cari, fără nici un vot contra, au aprobat anularea arbitrajului de la Viena, dar şi de hotărîre fermă de a îu uita nedreptatea făcută; 1 Decembrie 1941, în plină aventură absurdă sub pretextul de „a cuceri în Răsărit Apusul”; 1 Decembrie 1942, o divizie ardelenească lupta fără nădejde şi fără rost la Stalingrad; 1 Decenbrie 1944, politica instinctului naţional triumfa din nou, purtată de armele româneşti în Ardeal. Şi iată-ne, în fine, la 1 Decembrie 1945, cu drepturile imprescriptibile ale României asupra Ardealului, recunoscute de marile puteri. Desigur, ziua de mâine va fi zi de bucurie; sărbătorirea zilei de 1 Decembrie a intrat de altfel de mult în conştiinţa naţională. Dar după istoria atât de frământată a ţării din ultimii ani, 1 Decembrie este şi un strilej de meditaţie. Marii© principii expuse la 1 Decembrie la Alba Iulia, n’au fost cu nimic vinovate in catastrofa care s’a produs în toamna lui 1939. Dimpotrivă, s’ar putea spune. De aceea, acele principii nu şi-au pierdut cu nimic actualitatea. Şi, la fapt, guvern şi naţiune, suntem cu toţii hotărîţi să asigurăm populaţiilor alogene din Ardeasa«s© egal© de viaţă şi d© propăşire, ca şi pentru populaţia majoritară. Marile puteri car î au consfinţit anularea arbitrajului de la Viena, nu s’au îndoit de această hotărîre şi a® respins orice propuneri cari tindeau să lege un act de reparaţi© istorică de condiţii lui inutile şi jignitoare. In acest fel, condiţia esenţială a unei pacificări durabile a acestei părţi a lumii a fost realizată. Timpul, tactul şi simţul echităţii, trebue să facă restul. 1 Decembrie 1946 poate fi prăznuit aşadar, cu perspectiva unei devoltări liniştite a situaţiei din bazinul dunărean. Fără resentimente şi făra recriminări, posibilitatea unei munci rodnice de refacere, este m are chemare asigurată. Ad. Pare a fi un fapt stabilit că unu! din primire procese economice ce pred t-o bine? Nu cumva cel sanctionat jva fj supus deliberărilor parlamentare trebue să fii dumneata? jva fj proedlul pentru crearea unuor-Ielerși In bancă, cu obrajii usturători . . / ... _ ■ . GLOSE POLITICE Preţuirile Bocurilor la Operă D. Eg’zio Massini, în expunerea ce o făcutre cu privire la activitatea, viitoare a Operei Române, a adus l® cunoştinţă şi faptul că preţurile locurilor va fi, pe căt posibil, mic. Cel mai scump ar fi de 13.000 lei E o veste bună, pentru că cel puţin Teatrele de Stat, larg subvenţionate trebue să aibă preţuri accesibile marelui public care e departe de a fi compus numai din nouri îmbogăţiţi. Un spectacol care costă pe un amator de arte, peste 30 000 lei, un loc, este principial, scos din preocupările artistice ale unui om cu mijloace materiale fixe. Cu, preţurile actuale, nici un intelectual — funcţionar, profesor, medic — nu poate să-şi îmbogăţească sufletul asistând la teatre. Să fie aceasta un ideal Civilizator? ! O problemă de educaţie 'Asasinat-ul misterios până acum al Unui tânăr, care s’a ilustrat în scurta în viaţă, prin frecventarea asiduă a localurilor de noapte, deschide problemă de educaţie, care este de actualitate. E vorba de risipa de ham a Celor ce n’au muncit ca să-i câştige, sau o au dela generozitatea prost întrebuinţată a părinţilor. Viaţa de muncă ordonată şi condusă de modestie şi cumpătare, pune la adăpost pe tineri de a apuca pe drumurile greşite — atât de greşite că uneori ele se sfârşesc sau la cimitir, sau la puşcărie. ■. Varietate Prea multă varietate este de multe ori un semn de desordine şi desorganisiere. Despre distracţii prim vremuri grele. Acesta este un adeit pe care nu mai este nevoe să-l demonstrăm, ficare cetăţean simţindu-l în fiecare clipă, pe propria lui piele. Lipsurile sunt mari şi necazurile de toate felurile. Toată lumea suferă de urmările unui răsboi distrugător, care a adus cu el dezastru şi nenorociri peste tot pe unde a trecut Şi totuşi lumea trăeşte, speră şi aşteaptă. Aşteaptă timpuri mai ferme din mila lui D-zeu şi, poate, nite Icpciunea oamenilor. Noi românii. In special, suntem un popor de optimişti. Şi e bine că este aşa. O rază de lumină, o licărire de speranţă sau un zâmbet, sunt lucruri inestimabile atunci când nevoile stau gata să curbeze voinţele cele mai dârze. Românul este, Înainte de toate, zeflemist şi cât de necăjit ar fi el de greutăţile cari 11 apasă, un păhărel de vin bun ciocnit cu un prieten, pe un colţ de măsuţă, 11 face dacă nu să-şi uite necazurile, cel puţin să le prevadă un sfârşit care nu mai poate întârzia. Când omul este turtit de griji, o distracţie oarecare poate juca cu succes un rol terapeutic. Iată pentru ce găsim că’ ideea autorităţilor de a prelungi ora de închidere a restaurantelor şi a bodegilor este cât se poate de fericită. Un colţ întunecat de cameră friguroasă este mai sigur dătător de gânduri negre decât sala sgomotoasă şi populată a unei bodegi, bunăoară. Nu cred că vreodată o acţiune subversivă şi-a avut leagănul.. Intr’un dancing sau la masa verde a unui cazinou. Dar românul nostru mai găseşte şi alte genuri de amuzament. Astfel, zilele trecute, doi bravi ceferişti au dat, în trenul care leagă două oraşe de provincie, peste un cavaler care svârtit la picioarele iubitei, tocmai îl declama amorul lui de 24 de carate. Se poate imagina stupoarea bieţilor oameni când, cercetând mai atent pe acest rugos Werther contemporan, au descoperit că au deaface... cai o faţă. O fată îmbrăcată hăeţeşte cu surtuc, cravată şi pălărie In regulă, pe aceste vremuri de scumpete generală şi care tinzând către o identificare cât mai completă cu sexul... hidos, mergea până la a cere mâna tinerelor provinciale mai răsărite. Ce o fi determinat pe această secundă maiupin să renunţe la avantajele indiscutabile pe cari le oferă calitatea de fecioară, nu știm. In ziua de astăzi e Infinit mai oftîn să te ia cineva în căsătorie decât să te însori. Şi domnişoara dela Craiova în Ioc să se mărite, umbla des..i o curiozitate. Aceeaşi marfă are preţuri variate dela un economat la altul, şi această varietate de preţuri erse de multe ori foarte accentuată, înţelegem până la un punct ca negustori să aibe libertatea imaginaţiei, să-şi fixeze preţurile ad liberum, dar economatele sunt instituţii finanţate şi tutelate de SaI- aşa încât este cel puţin curios ca un kilogram de cartof să se vândă la economatul unui minister, ‘cu un preţ şi la economatul altui minister cu altul. Aceasta aduce aminte o curiozitate din timpurile patriarhale, când la un minister funcţionarii ieşeau la pensie la o vârstă şi la ministerul de nlaturil peratiL63 sâ se—_tnj?Bre| Ia o alta. .. _ ‘^f In afară de„business men”-i, în America mai sunt o mulţime de visători naivi şi de nobili idealişti. Am făcut cunoştinţa, în Sud cu un inginer — un mare inventator. Odinioară el a refuzat o sumă enormă de bani, temânduse că maşina inventată de el, pentru culesul bumbacului, va lăsa fără pâine sute de mii de muncitori agricoli. Acest inginer şi astăzi îşi cheltueşte banii şi timpul pentru propaganda antirăzboinică. In statul Tennessee, am văzut utopişti care îşi rupeau pâinea de la gură, ca să susţie din salariul lor un proect fantastic — crearea unui „guvern mondial”. Intr’un oraş am dat de un cerc de oameni curioşi, care cred că prin reînoirea esperanto-ului se poate neutraliza bomba atomică. In sute de oraşe există organizaţii cari luptă împotriva Inegalităţii rasiale. Am mai povestit cum americani înstăriţi donează în mod solemn 500‘său loo” de dolari, însă ar fi nedrept să trec sub tăcere că sunt destui americani săraci care renunţă la o pereche de pantofi noui, pentru a putea trimite ajutoare copiilor iugoslavi. , In această tânără şi imensă ţară, alături de cinismul cel mai crunt, se poate întâlni cea mai mare omenie. Cunoscutul scriitor liga Ehrenburg a vizitat de curând Statele Unite. Impresiile culese vor forma cuprinsul unui întreg volum• Suntem în măsură să dăm mai jos iin pasaj din această carte, aflată incă in URSS, sub teascurile tiparului. Cetitorii vor găsi in pasajul reprodus aceeaşi vervă şi aceeaşi varietatee de observaţii cu care ne-a deprins marele scriitor sovietic. Există o intelectualitate americană. Ea este încă destul de slabă şi nu are încă încredere în sine, ea parcă fuge de reclame himnoase, de muzica asurzitoare din baruri, de predicile bisericeşti, unde printre citatele din Biblie se strecoară aluzii la reclama comercială. Ea se refugiază în negaţie, într’o tristeţe, pe care aş numi-o cehoviană, câteodată în glume sau în utopie.. Am întâlnit în provincie intelectuali, cari — desgustaţi de cinismul mediului înconjurător devin ipohondriei, se închid în sine şi adeseori se alcoolizează. Le e scârbă de cerul plin de reclame luminoase „Kola-Kola” şi sunt gata să semneze orice manifest pentru crearea unui „guvern mondial”, dându-şi toată încrederea primului venit sau escroc. Ei sunt ahtiaţi după romanele lui Sartre, Louis-Ferdinand Caline, Miller — gata oricând să ponegrească tot ce e viaţa vie — pentru că această viaţă care li se prezintă, le zâmbeşte cu dantura falsă a unui misit. Dar printre ei apar din ce în ce mai mulţi intelectuali curagioşi, cari au înţeles că salvarea nu constă în fuga de viaţă, în izolare şi în negaţie. Salvarea e în altă parte: nivelul spiritual al americanului mijlociu trebue să fie ridicat la nivelul acelei tehnici în care îşi petrece viaţa, de la maternitate până la crematoriu. Toate semnele exterioare ale unei mari culturi există în America. Am vizitat oraşe universitare, am văzut laboratoare minunate, aşezate în grădini, am văzut grija cu care sunt înconjuraţi savanţii, am văzut expoziţii, librării mari şi am fost la concerte. îndrăznesc totuşi să spun că cultura spirituală a Americei abia se naște. De multe ori stelele Lumii Noui strălucesc de o lumină reflectată, dar noi vedem de pe acum încenutul luminii proprii. Cinematografia americană, a- (Continuare tn paff. S-a) IMPRESII GIN STATELE UNITE PENTRU ft ÎNȚELEGE ABICft de ILY A EHREN&URG *• » r'"c’’. ■gaeeeageggggg mmÉsm ilfiATWA PARTICULARA §1 INTERVENTIA DE STAT 5 în junsB procetelor* de plaBiifscsr© și coordonare — toată convingerea, această menită să înfăptuiască îndomeniul economic ceea ce acum treizeci de ani, în toiul unei crize militare, Aristide Briand a caracterizat atât de pregnant prin formula intrată în istorie: „L'unité d’action sur l'unité du front". Intr'adevăr, situația pe câmpul, economc este, în clipele de faţă, foarte asemănătoare cu aceea a unui teatru de luptă. Greutăţile şi neprevăzutul economic răsar din toate unghiuţe, iar combaterea şi învingerea lor presupun un comandament unic, bine informat şi înzestrat cu darul de a lua hotărîri prompte şi adecvate împrejurărilor. In aceeaşi măsură răspunderea ce va apăsa asupra conducerii supreme a noului organism va fi uriaşă. Pen-, tru a aşeza însă funcţionarea acestui mică departament pe un fundament solid şi util, va trebui dominat de un spirit eminamente practic, realst, suplu şi totodată obiectiv. Făcând ceea ce noul organism va trebui să urmărească fără încetare, este un contact permanent cu viaţa şi mişcarea economică, pe teren, sub toate această afirmaţiune, am atins unul manifestările şi formele ei. Nu cu din punctele nevralgice ale structurii economice de astăzi. ■ Economia dirijată, a cărei încarnare organizatorică va fi noul departament, implică, în mod firesc, intervenţiunile multiple şi generalizate ale oficialităţii în mersul treburilor econome». Dacă ■iberalismu economic à outrance a păcătuit prin speranța exagerată în echibrul automat a forţelor de producţie, distribuţie şi consum, tot aşa economia controlată şi planificată trebue să se ferească de un crez mistic în omnipotenţa salvatoare a ordonanţelor şi deciziilor autorităţilor. Ca şi în atâtea alte sectoare, soluţia liniei de mijloc este singura chezăşie pentru evitarea şi înlăturarea extremelor de tot felul. De acea sperăm că acest organism al panificării şi coordonării ce intră în preocupările guvernului, va fi condus cu acea perspicacitate şi siguranță a cârmaciului tare şi conştient care va feri, în aceeaşi măsură, de schilja curentelor individualiste ca şi de caribda unei supraîncărcăria tendnţelor de îndrumare econonoaştem încă amănuntele de organzare a „Panficări" și de aceea ne îngăduim să sugerăm ca pe lângă acest departament să funcționeze, bineînțeles numai cu vot consultativ un consiliu economic compus din reprezentanții cei mai ealineați ai diferitelor ramuri economice practice. Este evident că punctele de vedere susținute de specialiști vor purta co-Asîdrei FSIiîmm (Continuare în pag. 2-a) UN NOU APARAT DE RADIO O firmă engleză a lansat un nou aparat de radio ctm‘sÍ£,recepţie, de dimensiunea unui pachet d® 20 de ţigări. Asemenea aparate au fost întrebuinţate de englezi în, Poloni°, dar »«um »a fost radical transformate şi perfecţionate. Au F« Ch. I o bătae de ^ ndlă, n± A .. . m wm NĂZBÂTII MARE ŞL« A fost crestat un controlor şef financiar prins asupra sporturiH de ...500.689 lei. La asemenea sumă, e cazul să spunem: —■ Ditai şef ţi totuşi Începător. Kist ■ CRONICA BUCURESTEANA Tarapanaua unde se bat aşteaptă marele punic dela nm emisiune preccdată ‘ — Ce am chibzuit dacă împrejurări, salbe, cu o grabă caracteristică ,le psihologice ce au determinat manierei ocârmuirii de pomină, astăzi tipărirea unei noui ediţii a medaliei, merită să repetăm printr’o deplasare la Monetăria Statului — recenzia privitoare la un spectacol de fabricaţie, intitulat acum doi ani, la premieră, „Spectacol de gală”. Atunci epitetul fastuos, cuprindea un sens omagial, nu numai în raport cu evenimentul în sine. Era în istoria politică şi socială a ţării simbolizarea biruinţei, după ci mai credincios tipic al tradiţiei naţionale, era în istoria tarapanalei româneşti, cea dintâi piesă de aur pusă în circulaţie. Amintim că s’au mai bătut două jubiliare, — dar care n’au apucat să devie publice. In 1939, la aniversarea unui veac dela naşterea primului Rege al Romăniei. In 1940, pentru comemorarea a zece ani de domnie a fostului Rege Carol II. Monede de 20 şi 100 lei. Din cea de a doua s’au tras numai o mie de serii, cari au fost ulterior depozitate în tezaurul Băncii Naţionale, unde mai repauzează şi astăzi. Detaliu picant: s’a cerut la instaurarea regimului antonescian, restituirea jubiliarelor de către acei ce apucaseră să le poseadă. Obţinute cu titlu... graţios, podoabele devenite... orfane, au fost nevoite să părăsească safeurile şi chiar albele decoltteuri unde străluciau în chip de pentru acei cari mai sunt în stare să tresară admirativ la poemul galbenului, uitând jalnica lui carieră consumată în numai doi ani, cutezăm să-l repetăm scandându-l pe etapele nașterii sale glorioase. Numai că spre deosebire de altădată, poemul nu începe în peştera piticilor, fiu se mai isprăveşte spectaculos la Monte Carlo, ci în beciurile poliţiei. Drumul atât de lung pe care praful şi pepita de aur dibuite în pâraie sau în măruntaiele pământului, îl parcurg ca să ajungă lingou, procesul de transformare al lingoului în medalie, — iată-le epilogate într’o secundă, de o razzie la bursa neagră. Intro clipită a rămas în scenă, numai ultimul capitol, în care conchistadorul aurului e un simplu speculant contravenient, iar nestemata un vulgar corp delict. R’ai uitat că romanul galbenului, merita un desnodământ mai somptuos, începe cu cântecul teorii lingourilor. Din cuptoarele electrice, care-s ca nişte samovare mari încinse la 1000 grade, bolovanul solid se lichefiază în chip de apă albă de ceai, în nişte creusete de forma gavanoaselor. Apă de aur, ce şi-a pierdut personalitatea şi acuma aduce cu orice metal în stare lichidă.Alături, latr’un «stei »de lemn, se înşiră lipite unsîe de altele, o serie de teci dreptunghiulare. Lucrătorul înşfacă gavanosul de toarte şi-l răstoarnă peste teci. Când conţinutul introdus se va fi răcit, ca să revie iară?! la starea iniţială solidă, nu însă şi la forma anterioară. — teeile desfăcute slobozesc o lamă scurtă de 80 centimetri. O roadă groasă de aur, acoperită de impurităţile facerii, ca de o eczemă. Al doilea capitol e laminarea drugilor, adică subţierea lor la grosimea hotărîtă monedei. Spada intră printr’un orificiu, trece prin nişte cilindri acţionaţi în sens contrar, ca să iasă prin alt orificiu, crescută. Masajul a lmgit-o cu mai bine de un metru. Dar pe semne tortura asta a sdruncinat ceva esenţial în structura ei intimă celulară Şi de aceea lama bolnavă are nevoe de sanatoriu. Un soi de feredeu, întins ca un pat incandescent, îi redă ______________________Fox (Continuare în pag. 2-a) CHESSZA ZU.SI EXPLICAȚIA RecUrne au ainut preplii fantastice. (•Ziarele) -r- De-ala speculanfii continuă să opereze la W* ÎEABlUTSTIE DUMINICA: «TALENTUL MEU» Talentul meu, tini scrie un con-1Cuvântul tmt vine er eu un condei, frate străin, felicitai centru o carte Ii stere de tectori ji tot nu l-am a hd. în sfârșit apărută, nu e cel găsit. Mă sângeră fraza mă doare, pari a crede Dumneata. Dece m’aș)Sunt bolnav de ceva, bolnav de neascunde nui-aş părea năsdrăvnci desluşit şi dorm neîntrerupt. Un Talentul meu te farmecă, dar talentul meu e o tortură. Dela mintea la condeiul meu e un drum de piedici şi de prăpăstii, ameninţat da fiece colitură să mă prăbuşesc ori să cad în golul fără fund. Mă târăsc când ca Iov pe coate şi Pe coaste. mă duc când Pe brânci, când nu cârji. Suişul e greu şi-l sui cu per vara mea. încet. încet. Dacă ar fi.nuntat o muncă de suprafaţă n'aş fi nefericit. Trebue să ai prin buturugi şi să le smulg din locul lor zidit, cu plugul. Câteodată mă duc Până’n adâncul pământului ca să le scot din el. Nimic «uri pentru mâne lesnicios. Sunt blestemat să stărui acolo unde altul flueră și trece. Dacă nu stau neclintit, parva, cea raai ușoară dintre scule, îmi ciunge grea ca un bolovan de plumb. Nu am odihnă nici sărbătoare. Toate plăcerile mie-mî sunt refuzate. Mă gândesc: otrava mea, şi uit lingura nu supă, ademenit nu de o idee distinctă, dar ţârii ca de un nor confuz, care mă ia cu el şi mă dure. Stau locului şi călătoresc. Carul a rămas pe jos şi roţile lul frige înainte. Nu am talent, am o turburare, singur lucru le cer oamenilor care mă Iubesc, să mă late singur, să nu mă ceară, să nu mă cheme. Că dacă Sunt in' stare să fac ceva, nu Pot Izbuti in vuet. In ropot Si alarmă, tmt trebuie Hnistea dela titcePul. aceea tn care Plutea ~ peste a Pe..cuvântul,. Dumneata crezi ci lucrez ca o mașină de tipar, că Pul hârtia. învârtesc de roată și iese scris. Nu, dragul meu. Nu m’am născut înzestrat cu facilităfile Pe care mi le-aș dori. Capul mă apasă ca o Piatră. Am ajuns la sâmburele ț&rânul pe dedesubt. Pe unde trebuie să sfredelești şî să deschiși o galerie. Pas cu pas, palmă cu palmă. Tot ceri de mine: sunt un cuceritor tenace şi neînduplecat şi numai nitciun etern întuneric. Mă lupt de moarte cu ogorul meu. Aai care ţâşneşte rar o vână de argint: mă duc Până la ea cu lopata. Câtă sforţare îmi cere mie, ea nimănjm, orice bob de nisip, e de neînchipuit. Lăsați-mă singur, le spun prielend or mei — şi nu vă supăraţi. Numai aşa, vă place condeiul meu, pe Cire nu trebuie să pierd. T. Arghexi Citiţi in pag. Ilkii CRONICA LITERARA tie Swban Cleprescul iPagina Ill-a: EVOLUŢIA BURSEI DE EFECTE ŞI ACŢIUNI — SittiHtm el©?3 25 fta 30 ’ ,• Neombrij» —«