Adevěrul, aprilie 1947 (Anul 60, nr. 16827-16849)
1947-04-01 / nr. 16827
3.,a Dina 2 . Acordurile de la Latran (Urmare din pag. 1 a) morala religioasă şi etica partidelor marxiste există aceeaşi decresire profundă. Concepţia creştinismului despre ceeace este bun şi moral — şi invers despre ceea ce este rău şi imoral — e în contrazicerecu etica proletariatului. Pentru proletar, tot ceea ce e necesar şi profită luptei sale de eliberare trece drept cea dintâi virtute, morala sa supremă. Etica este astfel strâns împletită cu baza materială a întregii vieţi sociale. ■A Lupta socialismului, a democraţiei de toate nuanţele impotriva puterii politice a bisericii au caracterizat aproape toată franţa secolului al XIX-lea. A fost o luptă de doctrine, de sentinţente, de tendinţe, în care seciocneau spiritul revoluţionar, reperând sub o formă redusă şi atent Vită marile crize religioase ale sicolului XIV-lea. Acest asalt contra clericalismului începe o iată cu ivirea raţionalismului. intre ştiinţă şi dogmă, între adevărurile verificate şî revelaţie — poziţiile sunt ireconciliable. Waldek Rousseau urmăreşte congregaţiile şi expulzează f de iezuiţi. Emil Combes sprijinit de o majoritate radical-socialistă atacă direct biserica. Franţa e împărţită de un adevărat război religios, dar Aristide Briand realizează despărţirea bistricii de stat. Luptele pentru ştiile laice— şi încontra educa ţi® i religioase —formează altă fază a socialismului şi democraţiei. Biserica este isgonită din poziţia ei donat,sântă, dar ea îşi cucereşte o forţă inexpugnabilă în credinţa individuală. Majoritatea oamenilor acceptă deasupra doctrinelor, în afară de ideile politice petru care luptă şi se jertfesc, o ordine morală universală- Lumea aceasta superioară e lumea lui Dumnezeu şi duce la libertatea morală, care nu se găseşte ,în natură, în ambianţa pământenescă. Democraţia anglo-svaxonă e întemeiată pe idei morale de esenţă creştină.. In Belgia, o fracţiune a partidului socialist îşi zicea creştin.■ E drept că partidele creştin sociale din Germania şi Austria ■sunt situate la centru dreapta şi au un caracterconservator. In ţări înapoiate ca Spania, biserica şi congregaţiile îşi menţin —1—— privilegiile şi o influenţă politică, pierdute în Europa odată cu revoluţia franceză. Libertatea de conştiinţă, libertatea religiei şi a cultului apar însă, după aceste lupte vijelioase, ca o cucerire a democraţiei. A oprima un om fiindcă crede în Dumnezeu ori are o anumită concepţie religioasă apare în democraţie ca un act de tiranie, ca o violentare a conştiinţei lui intime. Lipsită de puterea ei politică, care a împins-o la excesele din Evul de mijloc şi redusă la forţa ei spirituală, biserica se apropie de sensurile ei iniţiale, de concepţia umanitaristă care este şi o trăsătură comună a democraţiilor. Când Hitler vrea să reintroducă cultul barbar al lui Wotan şi începe persecuţiile lui crude în contra bisericii catolice din Germania — apropierea dintre biserică şi democraţii devine mai strânsă. Catolicismul se opune intoleranţei politice şi religioase, prigoanei rasiale şi apără libertatea spirituală a omului. Guvernul frontului popular prezidat de d. Leon Blum face un gest de apropiere faţă de Vatican. Excesele şi bestialitatea nazistă dau bisericii şi clerului un rol şi mai însemnat In Germania, există un partid al rezistenţei catolice care colaborează cu toate forţele opoziţioniste. In Franţa, în Belgia, în Olanda, în polonia, în Cehoslovacia Şi în Italia legăturile dintre elementele democratice prigonite şi biserică sunt foarte active. Din rezistenţă au ieşit partidele democratice creştine, sprijinite pe largă adeziune populară. Soalismul îşi păstrează caracterul ateu, dar el nu mai vede în biserică şi în credinţele religioase în general o forţă potrivnică. De altă parete, desnădejdea caa cuprins toate clasele în timp i acestui război crud, a promovat un nou misticism relios: credinţa în triumful final al armatelor democratice se unea cu speranţa într-o salvare lain partea unei forţe extraordinare. De la războiul dintre democraţie şi clericalism, dintre mişcările socialiste şi biserică până la pacea religioasă reclamată astăzi de un reprezentant al comunismului în Italia — e o întreagă evoluţie în procesul istoriei. ■. . H. SOREANU Trebue să-l vedeţi pe I ANCO VESCI! în MISTERIOSUL BEVERLEY1 V, • , X E f© rmidabil I In fiecare seară orele 7.30 la I TEATRUL MODERN 1 Azi lumi, Marţi. Miercuri fi Vineri ora 4.30 şi Cosmînică ora 10.30 IREVOCABIL ULTIMELE SPECTACOLE OTTO ELEFANTU cis Timică, Sylvia Dumitrescu şi Ionel Ţărâna iMat.ora 4 Seara ora 7.3DEi TEATRUL MARIA F1LOTTI ULTIMELE SPECTACOLE SAMBAT.f * APRILIS PRIMIERA UN CICLU DE NUMAI II SPECTACOLE pXTRAOIjDINARZ FLACĂRA SFANTA «tfcATRW. DBcop,! "iEZlNT »P PASTI LA COPII?•iAPr'ST/Deettc 1' cÂ^Tece, ctow,. EHL£T£ IA Ag $Cdk sififh&ftbra TEATRUL COLORADO — Companies Birlic — în fiecare seară ora 8| Numai fie spectacole] cu celebrar comedie BIRLIC1 cu Vasiliu Birlic, Eugenia Badulescu George Malia escu si Ion Tabarau Viitoarea premieră TITANIC VALS PARISUL DE ALTADATA de GR. TAUŞAN Mirajul Parisului a fost totdeauna prezent în faţa ochilor româneşti, şi spre oraşul tuturor libertăţilor şi al tuturor frumuseţilor, se îndrepta ca spre un liman generaţia anului 1848, generaţie care prin entuziasmul ei a grăbit evoluţia socială şi politică a ţării noastre. Nu e deci de mirare că generaţiile mai noui, cei care erau foarte tineri prin preajma anului 1900, epocă în care Parisul cunoştea apogeul culturii şi se bucura de o linişte ce nu bănuia dezastrele ce aveau să vie mai în urmă, trăiau cu viziunea Parisului, ca şi cărţilor, dar şi prin o viziune directă a oraşului lumină. Parisul îl vedeam atunci în felurite chipuri, după feluritele temperamente ale tinerilor de altădată. Pe unii îi atrăgea nota veselă şi frivolă a unui Paris care nu era cel autentic. Credeau unii dintre noi că oraşul lumină este locul distracţiilor permanente, al cancanurilor de la Moulin-Rouge, al unei lumi galante pe care „Pin de Siècle”, un ziar tipărit în roşu şi răspândit la noi într’un tiraj ce nu-l cunoşteau ziarele româneşti, le prezenta ca un climat pur Parisian, şi trăiam sub mirajul prodorul de a-i cunoaşte un mimai S zei lui Caturie Mendes, poet străprin reflexele şi ecourile ziarelor lucitor, dar de rezonanţe spre plăa- I să devină mai târziu unul din neurologii cei mai cunoscuţi din Paris, deoarece făcând cunoştinţă cu savantul francez, el l-a urmărit şi la Paris. Frumos ca un Apollo, muncitor extraordinar, N. Vaschide se face cunoscut prin cartea sa asupra viselor, urmată de numeroase articole publicate în reviste de specialitate, ajungând curând medic primar de specialitate neurologică la Asile Viile Juive din Paris. O moarte prematură curmă o viaţă atât de bine împlinită şi care ar fi făcut atât de mult bine reputaţiei noastre în străinătate. Ziarele franceze din preajma anului 1900, ca ,,Le Journal”, „Le Petit Parisien”, „Le Figaro“ se vindeau mai mult decât cele româneşti, precum celebra afacere Dreyfus pasiona în aceeaşi măsură pe români ca şi pe francezi, cerile senzuale, ce erau evocate în treşti de Alfred albumele „Le Nu au Salon”, edi care a dat ocazie tate de el, şi în care arta plastică era un pretext de a admira mai mult o anatomie încântătoare. Dar mulţi dintre noi, alături de magnetul ce-l prezenta pentru o vârstă tânără viaţa de distracţii, cunoşteam un alt Paris care ne făcea să-l dorim cu frenezie şi cu pasiunea caracteristică anilor de tereţe plini de curiozitate şi de dragoste de carte. Urmăream, cei pe care ne atrăgeau studiile literare, mișcarea filosofică reprezentată prin Boutroux, Lechelier, Bergson, care atunci se făcea cunoscut prin studii de filosofie veche ca distins normalian ce era, precum urmăream cercetările de psiho-fizică ale lui Vinet sau Fere care introducea în cercetările psihologice măsurători cantitative. Se înţelege cu câtă aviditate am ascultat cele câteva lecţii ţinute la Facultatea de Litere din Bucu-' Timpuri fericite în care sentimenprezenţă tanitatea putea să se desfăşoare lui N. Vaschide, fără gânduri înguste, egoiste şi in-Trăiam cu toţii teresate, trăiam cu toţii atunci, nu sub obsesia războaielor nimicitoare, şi Parisul se prezenta în faţa ochilor noştri ca cea mai reuşită etapă de civilizaţie umană. Cu aceste sentimente anticipative despre Paris şi cu dorul de a ne adăpa la o cultură ce o simţeam atât de superioară şi de utilă evoluţiei fiecăruia dintre noi, am luat drumul Parisului cu atâtea fonduri materiale cât, dacă e vorba de drum, s’ar fi putut plăti o cursă de automobil, astăzi. Pe atunci, pe vremea finanţelor echiliberate, leul nostru făcea primă şi 100 de lei româneşti produceau 105 franci francezi, cu explicaţia atât de măgulitoare pentru noi a celui ce făcea schimbul: „c’est pour le blé roumain”. Căci grâul şi porumb il nostru erau mult preţuite în Occident. Strata Gli Ranetti în cartierul Grozăveşti sectorul IV Roşu la o depărtare de cca. 800 metri de grădina Botanică se găsește întră stare dezolantă. Lipsită de Pavaj ea este locul de depozitare a molozului și a gunoaelor, timpul ploilor sau al topirii zăpezii devine inaccesibilă chiar pentru pietoni — nu numai pentru vehicule. Nu e canalizată și în anotimpul ploilor casele sunt pur şisimplu inundate de ape care sa transformă în băltoace pline de miasme focare de ia£'acţie S’ aştepta mult ca să fie descoperită . Ci Io navsan rhi D'inubp” devenea penc01 permanent pentru locuitori „„ „ . . Sile paysan ti luampe pevei ea D primar al sectorului e rugat şi acord ca ne urcam deci în vagon şi cu curând amantul acestor frumuseţi! de binevoitoarea d-saie atenţie şi acestei uţine merinde, că atunci nu în-^ neegalabile. I străzi şî cetăţenii n vor trecui,uscători. ADEVĂRUL Teatrul şi oamenii luiS'O LUĂM DE VREME! Falsificarea textelor Un lucru deosebit de grav - adevărată molimă care a năpădit ultimul timp mişcarea noastră teatrală — este pornirea spre falsificare a textelor. Textul original, acela, bun-rău, cum l-a Întocmit art torul este dispreţuit, aşa zişii prelucrători intrând în acţiune nu cu igliţa sau măcar cu foarfecă, ci cu satârul şi cuţitul de bucătărie. Dela un rând de vreme — afară de rare excepţii — nu se mai joacă pe scenele noastre piesele, ca să spunem astfel, „dela mama lor“, ci ,rafistolate”, cu tăeturi, cu lipituri care sar în ochi, ca replici care cad ca nuca’n perete, adevărate falsuri grosolane care nu pot fi tolerate numai prin faptul achitării drepturilor de autor unor “reprezentanţi“ despre care ar fi multe de vorbit şi despre care vom şi vorbi. Croitorii aceştia de piese, mai bine spus cârpacii aceşti, îşi motivează falsul cum că respectiva lucrare ar fi învechită, prăfuită, mâncată de molii şi că s’ar impune intervenţia lor salvatoare. Motivarea aceasta ni se pare atât de stupidă, atât de revoltătoare, încât nici nu credem că este nevoe să fie combătută prin contraargumente.Mişcarea noastră teatrală nu poate fi un sat fără câini. Aici nu mai e vorba de libertatea sau de îngrădire a acestei libertăţi, ci de un abuz căruia ar trebui să i se pună capăt. Noi, din locul nostru modest, ne străduim să înfrânăm zelul prelucrătorilor care au dat iama^în literatura dramatică universala. Scaatdalul cu tradu»■îs»1 cerile La noi s’a furat deseori cu „acte tn regulă". Vrem să spunem prin aceasta că s’a călcat legea, respectându-se chipurile prevederile el. Există o lege care reglementează traducerile în sensul că ele trebuesc făcute doar de către membrii unor anumite asociaţii. Totuşi cele mai multe traduceri de romane, studii, piese de teatru, apărute recent, sunt infame, deşi poarta girul unor oameni cari după lege au dreptul să facă traduceri. Explicaţia ororilor nu poate fi decât una: domnul membru al Societăţii Scriitorilor Români semnează numai traducerea, pe care a dat-o spre efectuare poate soţiei domniei-sale, care pentru că a învăţat la „călugăriţe“ crede că e şi literată. Deunăzi, am asistat la un spectacol cu o piesă interesantă, din literatura franceză. Spectacolul, care ar fi putut să fie excelent, a suferit din pricina unei traduceri menite să te supere chiar dacă te fereşti să faci pe puristul şi chiar dacă eşti pornit să crezi că excelentul nostru amic Oscar Lemnaru, care le vede pe toate „cu ochii’n patru“, e un exagerat. Dar directorul respectivului teatru, în faţa observaţiilor asupra traducerii imposibile, se spăla pe mâini. Pilotul teatralist respectase prevederea legii, încredinţând traducerea unei emerit membru al Societăţii Scriitorilor. Concluziile acestor triste constatări ar fi două: legea nu e bună, adică nu e dreaptă, iar teatrele noastre ar trebui să aibă dacă nu ceea ce în străinătate se numeşte un dramaturg, măcar un secretar literar bănuit că ştie româneşte. Şi pentru că suntem la capitolul traducerilor, semnalăm cu deosebită satisfacţie excelenta traducere lui „Ruy-Blas“ făcută de d. V. Stoicovici, care a scăpat Teatru.. Naţional de imposibila traducere a lui Olănescu-Ascanio, înaintaş care pe alte planuri n’a fost lipsit de merite. # ( Joan Massoff Toamna trecută oficiul de fabricare uleiurilor a dat anunţuri zilnice, prin care aducea la cunoştinţa cititorilor cumpărarea in mari cantităţi de sâmburi de fructe, de tomate, de struguri, — indicând şi preţurile — pentru extragerea uleiului comestibil. Cui se adresa acest anunţ tardiv Desigur că nu bucureştenilor, cu cele 2 200.000 de gospodării sau celor câteva sute de restaurante. Efectul ar fi fost nul, chiar dacă anunţul tipărea din vreme E bine ca şi gospodinele bucureştene să afle că din cele ce aruncă la gunoi se poate extrage un excelent ulei de salată. In curând apar primele fructe. Gospodinele ştiu să adune cozile de cireşi pentru ceai diuretic, dar n'au a fl şi că nici sâmburii nu trebuesc aruncaţi. E şi aceasta o ştiinţă ca oricare alta, ce se propagă printr-o perseverenţă şi neobosită lămurire celor prin mâna cărora trec alimentele şi resturile lor, susceptibile a valorificate. E momentul ca această campanie de lămurire să înceapă, la noi, în Bucureşti prin presă, afişe, conferinţe, radio, cinema. Dar la ţară? Acolo cresc produsele; acolo sunt mânuite în cantităţi mari, utile fabricilor; acolo trebue îndreptată atenţia celor interesaţi, deşi Interesaţi suntem cu toţii, să avem materii grase nedrămuite. Odată cu lămurirea — ca să nu întrebuinţăm cuvântul unora neplăcut de ’’propagandă'', deşi tn acest sens l-ar «probă oricine — să se dea gospodinelor un imbold, pe lângă solidaritatea ce li se cere pentru conomia ţării, să li se dea o răsplată personală, cel mai sigur stimulent■ Nu neapărat plata în bani, ci şi natură, adică o cantitate de ulei socofiţă la un procentaj din sâmburii predaţi. Şi mai ales să fie lămurite femeile unde să poată preda, în fiecare comună, cât mai la îndemână şi contra unui bon sau a plăţii în bani, deşeurile cari interesează fabricile de ulei. Ne-am obişnuit oarecum cu sistemul de colectare de pe la gospodăriile ţărăneşti. Din aceste colectări se ţin azi în parte vieţile moldovenilor chiar, ale noastre, de la oraşe. Ţărancele gospodine, dacă ar fi lămurite şi mai ales cointeresate, ar avea grije să adune sâmburi de tot felul, ar pune copiii la această muncă uşoară. Sâmburi de tot solid, din fructele ce se succed cu aceeaşi regularitate neclint.E dealungul anotimpului ce-l aşteptăm de astă dată cu atâta legitimă nerăbdare. E momentul să fie lămuriţi copiii în şcoli, până nu începe vacanţa. Acolo la ţară, începând în curând şi până la sezonul ţuicii şi al mustului, se află mormanele de sâmburi producători de ulei. Spre a nu fi irosiţi gospodinele şi copiii lor trebuesc lămuriţi din vreme. Avem tot interesul să scăpăm de foamete prin propriile noastre posibilităţi. Şi slavă domnului avem destule. Greşelile trecutului să nu se mai repete şi dacă există vreo întenţie de acţiune să înceapă din vreme! Comemorarea prof. Gr. Trancu-Iaşi şi tir Lupu la Seminarul de politică socială In cadrul Seminarului de politica socială de la Academia de înalte studii comercîae şi industriale din Bucuraşi, studentii, licenţiaţii si doctorii in ştiinţele economice, au comemorat realizarile profesorilor Gr. Trancu-Iaşi şi dr. N. Lupu, foşti miniştri ai muncii, in domeniul politicii sociale Au vorbit studentul Gr. Popa din partea studenţilor: d-r. Emilia Deleanu din partea licenţiaţilor; d. Ion Diesen din partea doctoranzilor; d. dr. Ionescu Pantelimon în numele diplomaţilor doctorî şi d. Radu Mija d’n partea profesorilor secundar* reti-'uali din «dementele Academiei comerciale. Tuturor le-a răspuns d. prof. D. R. Ioaniţescu, titularul catedrei care a fa- Mâine V «ULTIMA SPERANŢA» cuf istoricul politici sociale din România Ifl oare cei omagiaţi au contribuit. S‘a hotarît ca tablourile Trancu-daS* și dr Lupu să figureze în sala Seminarului, alături de tabloul lui Albert Thomas, marele director dela Geneva ®î b. I. T.-ului. CONFERINŢE Aso Luni orele 18 la Fundaţiile Carp. I, d. prof. Universitar George Sofronie va vorbi despre "Problemei® fundamen. fals ale securităţii colective". In cadrul ciclului de conferinţe al Frontului democrat universitar. In cadrul conferinţelor organizate de U . A. R, secţia justiţie, d-na procuror Silvia Plăeşu, va vorbi in ziua da 8 Aprilie 1947 ora ÎS, In sala Curtii de Apel secţia I, din Bucureşti, despre "Evoluţia socială şi Juridică « femeii in raport cu civilizaţie". «un CONCERT MSI ne Marţi, la orele 18, va evea loc la sala Dalles un concert de muzică franceză. In program: Arthur Honneger: "Sonatina pentru violină şi violence"; Ernest Chausson, Arthur Honneger: "Melodii"; Gabriel Fauré: "Quartel In apt minor" (4 părţi). îşi dau concursul d-nii Mihai Andi-leu,ai Theodorescu, Jean Fotino, Apostolescu şî O. Stroescu, LEGAJURI - MATASURI pentru rochii-fuste, mătăsuri pentru lingerie, căptuşeli bumbăre pentru rochiţe, soldează etajul îi Blocul Zaha_ A apărut Tîr. # din Gazete ’"Economist" cu un bogat material Informativ şi documentar, cronic? şi reporte’gtt din ra Piaţa si Gheorghe, Intrarea Meiultot73 deconomică Rugăm notați: ETAJUL DOI, din țară și străinătate. .,,^«'^.1. B. Madeleine Un nu filu american Direcţiunea cinematografului „Trvcui a oferit acum câteva zile o agapă colegială, la care au fost invitaţi şi reprezentanţii presei cinematografice din Capitală Cu aceastăocazie, d. Ion Burcă, subsecretar de stat la ministerul de interne, care , onorat cu prezenta agapa, a ţinut să releve sprijinul pe cere presa de specialitate o acordă cinematografiei cât şi rolul pe care n are un Îndrumare a masselor. Totodată d-sa a adus mulţumiri d-lui A. C. Gusti, directorul sălii „Tivoli" a Casei P.S.D., d-se contribuind la das voltarea şi bunul mers al cinematografului. La orele 11 seara, a rulat un film american „Uts thing called love“, și în care rolul principal este deţinut de Melvyn Douglas. . . .. .... . . --------- ilipiyi Ti ’ BIBLIOGRAF II TEATRUL ODEON Bd. Take Ionescu 20 — tel. 2.82.00 Zilnic ora 7.30 seara — Joi, Sâmbătă, Duminică matineuri ora MARELE SUCCES DE COMEDIE COPILUL cu G. Calboreanu, Athena Rally, Florin Scărlatoson, Elena Aramă ■y Luni, Marţi, Miercuri. Vineri ora 11 Duminică ora 10.30 dim. UN SPECTACOL VESEL COLEGI DE BANCĂ cu C. Ramadan, Jules Cazaban și Nineta Gusti TM ODEON STUDIO Bd. Take Ionescu 20__tel. 2.82.00 mm ZILNIC ORA 7 SEARA Joi, Sâmbătă, Duminică matineuri ora 3.30 BRI RĂSUNĂTORUL SUCCES AMERICAN SCUMPA MEA RUTH... comedie de Norman Brasna, trad. Alt. Atlanta on Marietta Sadova, Jenică Constantinescu, Eugenia Popovici, Dan Nasta, Edith Prager, Corina Constantinescu Nai Toscani Dem, Saw mimai PROGRESELE CIVILIZAŢIEI Ii plâng din toată inime pe ascendenţii noştri cari fi-au grăbit să vină prea devreme pe lumea aceasta, neputându-se astfel bucura de binefacerile civilizaţiei moderne. Stau şi mă întreb, cum puteau să trăiască fără calorifer şi ascensor fără apă curentă şi telefon, fără tramvai şi automobil? Şi declar solemn că n'aş putea trăi aşa cum trăiau străbunicii noştri, nici o săptămână. Acum câteva seri, tocmai când terminam de citit o frumoasă evocare a trecutului Capitalei noastre, lumina se stinse conform programului de raţionalizare al Societăţii de Gaz Şi Electricitate, ale cărei atribuţiuni actuale sunt, după cum se Ştie, acelea de a ţine oraşul in Întuneric şi fără gaze. Bineînţeles, m-am culcat. Abia adormisem, când una se deschise lăsând că Intre un bătrân ciudat, ale cărui trăsături abia se distingeau la lumina confuză, dar încă neraţionalizată a razelor lunii. — „Bine te-am găsit strănepoate“, vorbi musafirul. Sunt străbunicul tău, dar n‘ai de unde să mă cunoşti, fiindcă fac parte dintr‘o familie, fără arbore genealogic, adică fără strămoşi inventariaţi şi catalogaţi cu grijă Şi fără o galerie cu portretele lor. Dar ai putea să aprinzi lampa, ca să ne vedem mal bine! — Bine ai venit străbunicule! Regret insă că au pot face luminăl— înţeleg, de*» spart sticla de 1* lampă ! Sau ai uitat să iei gaz? — Gaz am, fiindcă erl a stat Mariţa la coadă opt ceasuri și a reușit să la 5 litri. Dar n'aim lampă. Se vede că dumneata ești In urmă cu progresele civilizaţi®!. Noi nu mai folosim vechile mijloace de iluminat. Noi avem lumină electrică, mult mal puternică, mai higienică șl mai practică. — Păi dacă lumina asta a voastră e atât de bună, de ce stai pe Întuneric? — Păi stai să vezi. Din diferite motive de ordin economic, financiar şi aşa mai departe, lumina a fost raţionalizată. Dar o să aprind o lumânare. - H Bravo, aprinde o lumânare. Asta o să-mi aducă aminte de bunicii mei. Săracii de ei, erau tare Înapoiaţi; pe vremea lor nu as Inventase Încă lampa cu gaz. Aprinsei o lumânare Şl observai că musafirufl meu, Îmbrăcat după moda din 1848, avea hainele sfâşiate şi giubeaua turtită şi murdară de noroi. ■— Vai de mine străbunîcuîs, dar ce ai păţit? Ai luat parte la o Încă erare? — Mai rău, strănepoate. Ca să ajung chipurile mai repede la tine m‘am urcat intr’o diligenţă de a voastră fără cai. Şi atât m‘au îmbrâncit, rriau înghesuit şi m*au răsucit, încât mă mir că nu mi-am dat sufletul pentru a doua oară. — înţeleg, te mai urcet intriun tramvai. Pe vremea de tale nu erau mijloace de transport în comun, ca tramvaiele și autobuzele. Vezi cât am progresat noi între timp? Peti*© F*OW©î — Veți fi progresat, nu zic ba, dar de urcat a doua oară într'o astfel de drăcie, nu mă mai urc. Mai bine merg pe jos. — Și noi tot pe jos umblăm. Fiindcă din diferite cauze economice, financiare... — Lao‘că e mai bine. Mersul pe jos măreşte pofta de mâncare! _ Tocmai asta e nenorocirea Fiindcă din diferite cauze economice, financiare şi altele, nu prea avem ce mânca. — Cum aşti? Nu mai lucraţi pe mântui? Nu mai creşteţi vite? — Vai străbunicule, tare eşti şi urmă cu progresse tehnice!? noi lucrăm părântjî cu maşini, ii prelucrăm produsele în nitriol, iar în creşterea vitelor suntem mai pricepuţi decât în creşterea copiilor. Dar din diferite cauze?*».._Lasă-le încolo de cauze. Stai să-mi scot şuba! — Nu o scoate fiindcă stau fără căldură — Cum vrei să ai căldură dacă nu ai sobă? — Sobă? Nu vezi că am calorifer? Uite, pe țevile acestea îmi vine căldura din pivniță. — Atunci de ce stai un frig? — Fiindcă n’avem combustibH; dar chiar dacă asi ave®, caloriferul tot n'ar funcționa, fiindcă s'a stricat lobina electromotorului de la injector și nu găsesc fir s-o rebobinez. — Lasă că stau cu Șube pe mine. In casa mea aveam sobe de zid făcute încă de străbunicul și nu le-am rebobinat niciodată. Și mă topeam de căldură. — Darrd te rog o ulcică cu apă căci mi-e sete. — îmi pare rău dar a'am fia pic de apă. Am uitat să fac o rezervă. — Sigur că ți-a înghețat duşmeaua. Trebuia să-i faci o apărătoare cu paie sau rumeguş de lemn. — Mă faci să râd străbunicul? Noi nu avem dușmele în curta Nouă ne vine apa de la uzină. Și încă apă filtrată și cu dozajul de săruri prescris de higienă. Numai că din diferite cauze de ordin.. ..economic, financiar şi aşa mai departe, staţi fără apă. Dă-mi niţel tutun să-mi umplu pipa, ca să-mi treacă setea. — Tutun n’am, dar uite, îţi dau cartela mea Şi când o să Înceapă C.A.M.-ul s3-l distribua, faci roade câteva ceasuri şi-ţi iei tutun. — Bine frate, nici tutun nu veţi? Atunci ce dracul aveţi? Că doar îl dai mereu cu progresele civilizaţie! — Avem destule. Avem raţionalizări, avem cartele, avem preţuri maximale, avem controlori, avem certificate de călătorie, avem economate... şi pronunţând cuvântul economat m-am trezit din somn şi aratărit din pat. Fiindcă mi-am adus aminte că economatul nostru urma să ne dis tribu© In dimineaţa aceea câte o jumătate de kilogram de prune uscate. Iar prunele sunt foarte bune pentru compot, atunel când ai zahăr. EVOLUŢIA POLITICII MAGHIARE (Urmare din pag. l-d) din Ungaria şi mersul gândirii eonilor şi baronilor unguri, au fost pe deplin edificaţi asupra trăiniciei şi mai ales asupra sincerităţii acestor încercări puerile. Evenimentele cari au urmat în rit accelerat aveau să le dea dreptate. Nu se putea ca aliaţii şi sateliţii imperialismului german să fie în acelaş timp şi amicii popoarelor slave. Cu atât mai puţin se putea ca amiciţia aceasta atât de dubioasă să dureze eternitate. Nici n’a durat mai mult decât trei luni de zile. In momentul când iugoslavii au refuzat să-şi bage grumazul în jugul hitlerismului, Ungaria a trebuit să-şi schimbe jocul. Contele Paul Teleky, primul ministru ungar, care se vedea pus în situaţia de a refuza ordinele categorice ale Berlinului sau de a-şi călca cuvântul de onoare, a soluţionat dilema în mod brutal, s-a sinucis. Horty a făcut apel la Ladislau Bárdosy, fostul ministru al Ungariei la Bucureşti, care a constituit un guvern gata să satisfacă poruncile lui Hitler şi de a blama „amiciţia eternă” cu Belgradul. Ungurii au pornit deci şi ei la „eliberarea” Voevodatului. Dacă ar fi făcut numai atât, poate nu se supărau prea mult nici Sârbii, dar ocupaţia ungurească din Bacica a însemnat o serie întreagă de fărădelegi şi sancţionări bestiale. Zeci de mii de cedrăzneam să ne urcăm în vagonul restaurant şi să luăm drumul Parisului, oraşul visurilor noastre. Pe peronul gării de acolo câţiva colegi, mai dinante veniţi, ne primeau cu mândria de a fi Ciceronii noştri în marele oraş, mărturisind că prima impresie a unui bucureştean ajuns la Paris nu era încântătoare. Patina nobilă a clădrilor peste care chiciura veacurilor se scursese, făcea ca aceste clădiri să fie mohorîte şi triste, aclimatizarea cu Parisul cerând un oarecare timp. Veneam dintr’un oraş, mai bine zis, dintr’un sat mai mare, cu căsuţe mărunte aşezate în curţi mari şi deci patriarhalitatea noastră era oarecum un impediment al unei grăbite admiraţii. Dar frumuseţea Parisului nutăţeni paşnici, tineri, femei şi bătrâni, au fost înnecaţi în Dunăre şi Tisa. Fireşte, că prin această politică forte, a cărei melodie se dicta de Gestapou, problema maghiară n’a fost soluţionată. Cu toate victoriile iniţiale destul de zgomotoase ale Germanilor. Ungurii nu erau câtuşi de puţin convinşi, că aventura sângeroasă se va termina cu bine. Păcăliţi odată cu ocazia primului război mondial, a doua oară se părea că sunt mai circumspecţi. Ei îşi aduceau aminte de ezitările ultimului împărat habsburgic, ale lui Carol I, care a încercat și el să sară cu un ceas mai devreme din trăsura dusă în goană de cai buteci, dar a întârziat. Horty nu se mai încredea în steaua lui Hitler. El se hotărî, ca încetul cu încetul să schimbe macazul. La Budapesta se formează deci un guvern prezidat de Kállay, considerat omul cel mai potrivit să execute acest joc dublu. De a miza adică pe două tabiouri adverse şî pe rouge şi pe noir. (Numai că s’a păcălit pe urmă ca şi jucătorii din anecdotă, care n’a ţinut cont de zero). Cercurile iniţiate au înţeles imediat tâlcul noului joc şi au zâmbit îngăduitei’). Opinia publică, mai greoa’e a sesizat şi ea manevra ceva mai târziu. Ba s’a şi făcut mult haz asupra ei. Pe atunci circula din gură în gură o butadă foarte nimerită, car’e botezase politica noului guvern, duetul Kállay. Exista doar un dans naţional unguresc numit la fel ,la mintea omului, că, dacă toată lumea, guvern şi popor, amici şi duşmani au descoperit tâlcul nouii orientări. Germanii vor afla şi ei ceva de ea. Lovitura proiectată de Kállay devenise un fel de secret de a lui Polichinelle. GH. Z. TARNAVE ANU IN ATENIA D-LUI PRIMAR AI SECT IV ROȘ!!