Adevěrul, octombrie 1947 (Anul 60, nr. 16976-17002)

1947-10-01 / nr. 16976

.■I' if:‘ jib ft"/i* v V' ./ iCS?.­, fO Metod® de selecţionare Echipa naţională pentru matchul cu Ungaria este în pregătire. Co­misia însărcinată să facă această treabă, a supus Biroului Federal un lot foarte compact de jucători, în vederea unor aprecieri preli­minare. De o selecţionare, măcar în principiu, nu poate fi încă vor­ba, pentru că proba vizionară îşi continuă mâine şi poimâine acti­­vitatea intensă în toată ţara. Ju­cătorii cuprinşi în prima listă vor putea fi verificaţi o dată mai mult, deşi bine ar fi fost ca etapa aceasta să fi fost programată la sfârşitul campionatului. Acciden­tele eventuale ar fi putt fi astfel evitat, iar comisia de pregătire technică ar fi avut un răgaz mai mare pentru lucrul serios cu care a fost însărcinată. Se vede însă că nu a fost chip să se procedeze alt­fel, pentru că programul oficial atât de aglomerat este o piedică în calea intenţiunilor cele mai fireşti. De aceia nici nu insistăm, mai ales că bunăvoinţă pentru o treabă fă­cută cu socoteală, este desigur a­­colo unde trebue. ■ Vom utiliza Insă popasul acesta fortuit pentru o scurtă discuţie mai puţin technică şi mai mult... logică, de marginea selecţionării propriu zise. Comisia de „5” care urmează să înfăţişeze chintesenţa îpotballului românesc sub toate aspectele posibile în ziua de 11e Octombrie, cuprinde oameni cu verificata cunoştinţe în materie. Ea se va strădui să aleagă tot ce ce este mai bun şi să cizeleze ma­terialul uman după posibilităţile îngăduite de timp şi mai ales după necesităţile impuse de împreju­rări. Operaţia aceasta, deloc uşoa­ră, se poate face în mai multe fe­luri, în măsura în care se ţine sea­mă de factorii existenţii la mo­mentul oportun. Dacă, bunăoară, timpul îngădue, adică scadenţa nu este ţarea apro­piată, ochiul expert al specialistu­lui poate alege din grămadă ală­turi de vedete consacrate sumede­nie de „speranţe” făgăduitoare. Pe cei dintâi li ştie pe de rost şi pro­fanul familiarizat doar cu numele sonorizate de publicitate. Pe cei­lalţi instinctul sigur al specialistu­lui expert îi găseşte de te miri unde. Pregătirea acestui amalgam, d­upă normele clasice şi cu răgazul necesar poate naşte un tot cu con­sistenţă deosebită, care să facă fa­ţă onorabilă în orice împrejurare. In ipoteza că timpul nu permite şi pregătirea, inclusiv selecţiona­rea, nu poate trena se recurge de obiceiu la ceia ce în limbaj vi­­zual se numeşte scheletul echipei cu forma cea mai bună. Punctele slabe ale „scheletului” sunt în­locuite cu jucători verificaţi în posturile respective şi se lasă an­trenamentului metodic sarcina de a realiza sudura necesară. Uneori, metoda aceasta dă roade, dar ni­meni nu poate afirma cu conştiin­ţa împăcată că echipa rezultată reprezintă cu adevărat potenţialul real al footballului respectiv în acel moment. Dacă răgazul este scurt, şi nu îngădue ca pregătirea să înceapă de la A şi să meargă până la Z şi dacă nici acea din echipele mai răsărite nu define o formă deose­bită, — cazul de acum — se re­curge uneori la soluţia interme­diară: se utilizează linii complecte care dau satisfacţie în formaţiile de club, urmând ca tot prin antre­nament să fie îmbinate între ele. In speţă s’ar putea utiliza linia de mijloc dela I. T. A.: Băcuţ, Pali, Petchowsky şi reface aripa Ma­­rcale-Farcaş, atât de penetrantă în trecutul nu prea îndepărtat. Restul echipei ar urma să fie desăvârşit printr’o utilizare a jucătorilor pre­supuşi mai uşor adaptabili unei pregătiri rapide. Cum am arătat însă că nu dorim să facem o discuţie technică, ne mărginim numai la atât. L„ RoşiSIIU MATCHURILE JUVENTU­S—LIBERTATEA Şl C. F. R.—JIUL SE DISPUTA IN CUPLAJ, JOI LA GîU­L LEŞ­TI Pentru­ ca echipa naţională de football să se prezinte odihnită­­la matchul cu Ungaria dela 12 Octom­brie FIFA a decis c­a etapă 7-a de campionat din Divizia A, dela 5 Oc­­tombrie să se dispute joi 2 Octom­brie. Programul etapei este următo­­rul: -J­­BUCUREŞTI: Juventus — Idher, Jafta şi CPR. B. - Jiul. ARAD: ITA — CFR. T. PLOEŞTI: F. C. Ploeşti — Cioca­nul. « -SîDDIAŞ: C. S. M. Mediaş — Fe­rar.' if a. MUREŞ: — Dermapant — A. '"Armata. . -ii, % *­JOJ. Universitatea — Derma’a. REŞIŢA: Oţelul "— Un. Tricolor. Ih. £?ucu­reşti,~ cele două partide Juventu®—'Libertatea şi CFR. B.— Jiul se vor desfăşura în program cuplat la,, (huleşti. Delegaţii Volubu­­............... stabili i ord rilorVs­­fi Cât' pri­g vind­e, se”'“ mata va fi . ijţe se vor * Întruni grateldisputare­a*Jocul Bgatchurils îdin pro­­|e că jocul „U”— Der­­anat, iar Oţelul—Un, Tricolor se iTa desfăşdra'. Duminică Boxeurii francezi Jawras şi Blanchard sosesc mâi­ne în Capitală Erî s-a primit la F. R. Box o tele­­gramă expediată din Paris prin care se anunţă că boxeurii francezi Jean Jouas şi Francois Blanchard însoţiţi de managerul Eugene Huat au părăsit ca­pitala Franţei Duminică seara. Ei vor sosi în Bucureşti mâine la ora 13:15 cu rapidul de Arad. Federaţia de Box pregăteşte oaspeţi,­lor in Gara de Nord o frumoasă pri­mire. Prin Sosirea excelenţilor pugilişti francezi, se­­înlătură ultimul obstacol care şedea în faţa disputării c­atchului Ion Chiriac—Jean Jonas. Gala de Sâm­bătă seara de la Venne se anunţă drept unul din marile evenimente sportive ale Sezonului. Astă seară se alcătuesc echipele pentru matchul cu Ungaria Matchul România—Ungaria se apro­pie cu paşi repezi. Federaţie de foot­­ball folosind învăţămintele trase după matchul cu Cehoslovacia, a luat o serie de măsuri cari tind la pregătirea celui mai bun ,.11“ Rational. Comisia de pregătire tehnică şi-a în­cheiat lucrările şi astăseară în cadrul şedinţei Com­ite­tului Federal va înain­ta lista jucătorilor cari au rămas în vederile selecţionării. Comitetul Federal după ce va exa­mina totul» propus va alcătui echipele naţionale A, B Şi juniori, cari vor înfrunta Ungaria. In ce priveşte formaţia Bucure? ţiu­lui care va juca la Ruşciuk, ea va fi desemnată de Districtul Bucureşti, Fer®? mt s’a prezentat la matshul cu C. F. R. B.­­.Am anunţat eri că matchul Berar— CFR Buc, programat la Cluj In cadrul etapei a 6-a, nu s‘a disputat. Caravana feroviară înapoîndu-se seară în Capi­tală am aflat motivele acestui fapt. La Cluj s‘au declarat câteva cazuri de tifos exantematic şi autorităţile au decis ca matchul Ferar—CFR Buc. să se dispute cu porţile închise. Gruparea Ferar n’a fost de acord cu această ho­­tărire şi a propus amânarea matchu­­lui. Feroviarii bucureşteni însă n'au ac­ceptat şi conform regulamentului la ora indicată s-au prezentat pe teren Arbitul delegat a consitat forfaitul gazdelor şi a menţionat acest lucru­ pe foaia de arbitraj. Petre Brătescu noul ad­versar al lui Blanchard Astfel matchul Ferar—CFR Buc. va avea o continuare înaintea Comisiei cran petiţiilor naţionale, forul care organi­cează campionatul Diviziei A. După matchul Ion Popa—Petre Bră­­tescu ,terminat la egalitate, s-a pus trebarea cine va întâlni pe francezul Blanc­hard, deoarece miza disputei era că Învingătorul va fi opus redutabilu­lui ..mijlociu“ Parisian, Federaţia de Box a fost pusă astfel în faţa unei grele alternative: pe cine va desemna, ambii campioni români fiind de valoare egală, înainte de matchul de Sâmbătă seara. Popa avea cele mai mari şanse, în baza valorii demonstrate până în prezent. Cum însă Brătescu a difuzat pe p rin-, gul de la Venus un spor apreciabil de valoare, acumulând la Sfârşitul mat-* chului un mic avantaj, dublul campio­n naţional are mari Şanse să fie adver­­sarul lui Blanche­d dela 5 Octom­brie. S’ar oferi astfel lui Brătescu un prilej de afirmare pentru a se vedea dacă speranţele puse In el sunt îndrep­tăţite. ... Papina 2 a PE ŞOSEA, de MI­HAELA CATARGI La amurgul vieţii, oricât te ră­peşte actualul, eşti în stare sub­­conştientă de recapitulare. N’aş spune de regret. Este absurd a dori să opreşti în loc ceea ce este în fi­rească mişcare: timpul, progresul, mersul anotimpurilor, vârsta­.­Trăieşti dar o viaţă paralelă, în care se înfrăţesc pas cu pas, trecu­­tul cu prezentul, fiecare ocupând locul ce i­ se cuvine: unul, dominat de acţiune, celalt, de amintire. Dintr’un trecut sportiv am rămas cu deprinderea cercetării, rubricei sporturilor în ziare. Mărturisesc chiar că această meteahnă mă co­stă scump, cu gazeta la cinci lei­ Astfel urmăresc cu patimă literatu­ra hipismului. N’am fost oare prima abonată la vechiul ziar „hipodro­ SPRE HIPODROM SILUETE DE PE VREMURI manţioase a tineretului bucureş­­tean. Ce mai țopăia cu sunetul înfun­dat al potcoavelor de cauciuc, goa­na mândrilor voştri Orlovi, când în­­tindeaţi trupul pentru a prinde din mers şirul de echipaje care îşi re­­vărsau pe hipodrom încărcătura si­­mandicoasă! Numai aşa... strângeaţi uşor din hăţuri, plescăiaţi din lim­bă şi sburaţi, caleidoscop de hamuri sclipitoare, de roţi roşii, de cau­ciucuri albe, de crupe lucii, de co­pite fulgerânde, de caftane sinilii, de ermetice trăsături orientale. Mai ales sburaţi în zilele de gală, când era anunţată prezenţa la curse a­ familiei regale, când aleea bom­bată a şoselei era presărată cu ni­sip proaspăt, şi stropită din vreme cu sacalele mari din care apa se rotea în paaul încet al cailor preot. Jandarmi călări cu coame albe la coifuri lucioase jalonau parcursul, stând smirnă pe murgii bine înfipţi ce scuturau sub căpăstrul, fuiorul îmbelşugat din mătase curată. Protocolul oprea depăşirea trăsu­rilor curţii. Nerăbdătoare, vehico­­cu coadă lungă şi nechezat sonora­tele se încolonau în dosul căleştii Falnicii, sburdalnicii armăsari Or- ■ din care Carol I saluta cu un deget Iov! Cum îi mânau, numai cu ano- ’ la chipiu, când trecea cu ochiul a­­­matepee, graşii idoli înşiruiţi pe ’­g«, spre hipodrom, numai în ziua piaţa Teatrului Naţional, parcă în Derbyului, precedat de flueratul »ă­­faţa unui altar! Prieteni Mişka, guşit al „vardiştilor”. In alte Da­lvan, Vaska, Serghie, Nicoluşka.­. miniei însă, nicio grijă, căci atunci ţii pur sportive. Apărea tipărită pe a­dresată Societăţii Hipice de Trap, „ ce contribuţie aţi adus vieţii ro-; se repezea, cu sclipiri mitologice de mul?” Era debutul unei publica-­­secretar de ambasadă Lesch­ov, hârtie roz. Eu credeam că dinadins. Dar editorii, mi-au mărturisit cu mulţi ani în urmă, că hârtia era mai ieftină, o eroare de care nu mai ştia fabrica cum să scape­ Mi-au mai spus că „Hipodromul” îmi era dator, chiar apariţia şi transformarea lui în decursul ani­lor. No. 1 fusese un faliment imo­ral şi material. Descurajaţi, băeţii hotărîseră să nu continue cu costi­sitoarea inovaţie. Dar primiseră un mandat şi o carte poştală- Acea­sta oglindea un naiv entuziasm, o şi mai naivă încredere. Abonamen­­tul era pe un an. Hai băeţi! încer­căm cu No. 2. A fost un succes. „Hipodromul” şi-a continuat apari­ţia-Acum, aflu despre invitaţia d-lui cu scopul de a organiza un meeting Româno-Sovietic pe hipodromul Bă­­neasa-Trap. Cine nu ştie că trăpa­şul îşi are obârşia sau, în anglo­­normandul, sau în vestita rasă a calului Orlov? Tot aşa, cine nu ştie că, dacă pur-sângele anglo-arab este temelia remontelor cavaleriei şi a raselor de jumătate sânge, de partea lui trăpaşul înobilează şi desvoltă calul de ham, calul de ar­­tilerie; se pretează la felurite încru­cişări cât se poate de utile într’o ţară agricolă ca a noastră, unde încă multă vreme tracţiunea hipică va avea un rol cu atât mai de sea­mă cu cât se va da mai mult spri­jin hergheliilor noastre. Dar la noi, numele calului Orlov are şi un răsunet magic. Se împle­­teşte cu încântătoare amintiri de tinereţe; cu silueta „muscalilor” — baloane de catifea cu beţe de mă­tase roşie fâlfâind; cu braţele în­tinse şi mâinile încordate în inelele hăţurilor late, îndemnând, dar mai ales potolind, sburdalnicii, falnicii armăsari, cu grumazul, pana cortu- Im, încovoiat, cu coamă împletită, car al vreunei zeiţe nordice, echipa­jul principesei Maria, atât de bă­­lae încât se zăpăceau călăreţii mur­gilor, ca de şocul unei prea ascuţite raze de soare pocnindu-i drept în ochi, atât de fermecătoare, încât, prinşi în vraja gropiţelor trandafi­rii, muscalii scuipau de deochiu în­tre dinţi, când îi întrecea triumfă­toare, în zumzetul lănţişoarelor la zăbalele roibilor pe cari îi mâna de­gete catifelate-Hipodromul, pe atunci, era cu tribune de lemn, vopsite în roşu, cu acoperiş de tablă, având la mij­loc un turnuleţ învelit cu o cupolă sub care se­ afla tribuna regală. In ambele părţi, loje ca ale circului Sidoli- Erau închiriate, cu mare în­trecere, de familiile amatoare de alergări şi de paradă. Intre curse, cochetele şi sportivele coborau din loje, măturând cu „balayeuse” scă­rile de lemn. Peste corsetul „Mys­­tére”, (talie cambrată, piept bom­bat, şolduri rotunde) ele purtau ro­chii lungi şi late şuşuind în jurul picioarelor cuprinse în cio­­api de bumbac negru; rodiii din mătăsuri şi museline deschise, cu volănaşe multe, cu panglici de catifea, cu gu­lere înalte de turie sau de dantelă, sprijinite pe balene subţiri- Pălăriile când am mers pentru prima dată la curse, erau împodobite cu multe flori, pene, noduri, fructe sau egre­te; erai­ purtate peste edificii greoae întreceau la alergări cu câştig de premii şi de inimi. Ce strălucire, la acele alergări ju­biliare din 1906, cu aportul lor de cai francezi, englezi, unguri! Ce forfoteală de lume răsturnată pe pernele moi ale droşcilor cauciu­­cate, sau asudând pe jos, de la bu­fet, unde se oprea in dreptul casei „Beizadelei Mitică”, tramvaiul cu perdele de pânză înhămat cu o gloabă firavă! Nu desluşea nimeni biblica vesti­re în litere de foc, nici vițeiul sti­hiei ce era să reverse pârjol peste ţară cu câteva luni mai târziu. Totul a fost un joc de v’aţi as­­cunselea cu realitatea, cu adevărul care a izbucnit din durere în ma­nie­rătucii ale zilei de azi. Cele ce rămân de trebuinţă su­­pravieţuesc totuşi cu de la sine pu­teri. Ca de pildă, obiectul amintiri­lor acestea, sportul hipic, transpus pe planul recreaţiilor populare şi al nevoilor producţiei actuale. Augurăm o fericită înviorare pen­tru crescătorii de pur-sânge, după ce permanenţa probelor hipice la Bît­easa va rezolva cu încet o grea problemă materială. Tot aşa, pen­tru desvoltarea remontei de trăpaşi, îdin frumoasa iniţiativă a sportulu­­i sovietic, care va fi îmbrăţişată cu­­ entuziasm de crescătorii şi de ma­­­res massă a amatorilor ţie trap.« REALISMUL­­ Conferinţa d-lui H. K. Sâmbătă după amiază d. H. K. Zam­­baccian, cunoscutul critic de artă, a cte­­­voltat o conferinţă extrem de intere­santă cu tema de mai sus al cărei ca­dru general a fost următorul: Realismul în arta şi literatura seco­lului XIX ,nu a fost o simplă reac­­ţiune împotriva clasicismului căzut în convenţional, cum ar fi acel manierism academic sau împotriva romantismului răsuflat Realismul contemporan are şi un conţinut social stimulat de ideile progresiste şi generoase care au suc­­cedat revoluţiei franceze. Realişti au tocit şi in secolele trecute, dar realis­mul lor se mărginea a a transpune un realism vizual în care cel mult e im­plicat şi un proces psihologic fără nici o preocupare de alt ordin, în timp ce artistul realist al secolului XIX este îmboldit şi de condiţiunea socială a o­­mului în faţa căruia se găseşte. De pîldlă, „Torcătoarele” lui Velasquez nu.ţi stârnesc nici un sentiment de compasiune socială dar luntraşii lui Re­pin din tabloul „Burlacii de p® Volga“ te zgudue. Repin prezintă poporul în tabloul ..Procesiunea“ sesizând simpatia cin care artistul a privit pe­ om. In tmp ce într’o compoziţie r­eatistă flamandă, po­porul e un motiv de pitoresc şi anec­dotă, cum ar fi scenele luî Teniers, Van Ostade Brower, etc. Coubet spu­nea că trebue să fi in stare că traduci moravurile, ideile si aspectul epocii în care vieţuirii. Trebue să fi nu numai un pictor ci şi un om. Intr’un cuvânt să faci o artă vie. Pictura es’t® o artă concretă; pictezi ceeace vezi — şi zeii şi îngerii nu se văd. Imaginaţia noas­tră constă în a găsi expresia cea mai completă a ’unui lucru existent. Realismul în aria occidentală a rămas un episod din cauza epicurismului es­tetic care a îndreptat arta Spre păen­­jenitul subtilităţilor de pură vizualit­ate, sau în literatură, prin penubra simbolurilor jocului secund. In arta şi literatura rusă, primatei a rămas însă realist, deoarece problemele sociale erau atât de acute încât artiştii şi scriitorii l­uri nu au putut evada din constrângerea acestor realităţi — şi as­tăzi când o nouă organizare socială s’a impus acolo, bineînţeles că şi arta­­ e condiţionată de ea, ar particularităţii® excentrice nu pot exista într’un aseme­­nea climat. Ilya Efimovici Rupin se poate consi­dera ca pivotul artei realiste ruse. Com­poziţia sa „Burlacii de pe Volga“ este capodoperă a genului în care se îm­­ ARTA §1 REPIN Z amfeaccian la «A.R.LU.S.» pletesc calităţi de compoziţie, rit, formă şi mişcare cu o expresie de conţinut so­­ciaL Viziunea lui Repin a fost realizată printr’o tehnică picturală solidă, ea n’a stat Indiferentă la cuceririle impresio­­niştilor. Deşi nu aderă la această vi­zualitate îşi dă seama de aportul de viaţă al ac­etora şi într'o fază a operei Sale apar «fiele afinităţi „pleneriste“ cu­ Manet, cum ar fi portretele pictat© în ae liberi Este adevărat că fondul realist al vi­ziune! lui Ropin nu-l lasă­se să des­trame în joc de polechronie. El păs­trează puternic armătura formelor şi excelează prin soliditatea lor. Altfel nu ar fi putut să exprime atât de dens le­gătura dintre om şi natură, dintre om şi societate. Omul este scopul artei sale. Omul pe care l-a privit cu simpatie şi a căutat să pătrundă în procesul lui sufletesc şi nu era mărginit la aparenţele lui ex­terioare. Arta lui Repin are un sens şi un stil ce se înglobează în curentul rea­­list cu substrat social care a pregătit spiritele şi a călit energiile în căutarea unor stări mai bune. adevărul A MURIT UM HOŢ CELEBRU A murit un hoţ celebru: Anto­nio Ferrugia, italianul care a fu­rat dela „Luvru” din Paris, în ziua de 22 August 1915, preţiosul ta­­blou al lui Leonardo Da Vinci, „Gioconda’’. Bătrânul pocăit care s’a stins acum din viaţă într’un sat din Haute-Savoie, în Franţa, era acum 36 ani, un sentimental înflăcărat care a dat îndrăzneaţă lovitură, numai fiindcă celebrul portret îi aducea aminte de trăsăturile unei femei pe care o iubea la nebunie. Dealtfel, impresionaţi de confe­siunea hoţului sentimental, jude­cătorii lui Ferrugia­ nu-l condam­naseră decât la un an închisoare. Recordul Operetei sul vieţii romanţate şi modernizate a sculptorului Phidias. Situaţia era atât de Îndoeînică Încât desenatorul Pol Rab (creatorii„ Tui­­-Rie & Rac“) a ac­­ceptat să livreze machetele costumelor in schimbul unei cote din încasări.. .Fericită generozitate! De atunci, Phi­care nu s‘a desnunţat până în ziuajph. n,a mai părăsit­ afişul şi n‘a tre­ce azi. Ceeace poate nu se ştie că Phi-Phi ] a fost creată într’o atmosferă de pe-­­­simism. Nimeni nu credea în succ®­it o zi fără ca desenatorul ,să nu-şi, primească' procentul­ din ‘piesa jucată se un punct sau altul a globului. Phî-Fhî este din nou programată la teatrul Bouffes-Parîsiens. Se ştie că este opereta-record, de­oarece a fost jucată de zeci de mii de ori pe toate scenele din lume. Se mai ştie că a fost lansarea româncei Alice Cocea acum... douăzeci şi nouă de ani, o carieră 90 JAMES SILVIA u­nde? SIDNEK­ —_ ---------------------—«„„a—a,■ I AZI dela 9 dim. continuarea m^eiui film nou american | In pauze pe scenă: RGZY BÁRSONY și OSKAR DENES Aşi, operetei și revistei cu program nou. La Pian compozitorul: H. MALIN BAND DALLES BasanaMbaagaro Regula unanimităţii (Urmare din pagina 1-a) textul legal sau oportunitatea a­­plicării lui. De aci discuţiuni la infinit, fără niciun rezultat pozi­tiv. Aşa cum este constituită Orga­nizaţia Naţiunilor Unite, cu re­gula votului concurent al marilor puteri, înscrisă ca principiu fun­damental, soluția nu poate fi gă­sită decât în adoptarea unei pro­ceduri conciliante, prealabile ori­cărei propuneri ce ar urma să fie făcută de un membru permanent în Consiliul de Securitate, anu­me ca marile puteri să se con­sulte cu privire la chestiunea ce urmează a fi adusă în desbateri şi numai dacă se înţeleg să se treacă la vot. D Gromîko a spus-o clar:„Greşala noastră este să nu ne consultăm între noi asupra propunerilor ce intenţio­­năm să facem Consiliului“. Desbaterile din Adunarea Ge­nerală vor arăta inanntatea e­for­turilor în afara cadrului arătat mai sus. Uniunea Sovietică şi Statele Unite se vor găsi pe po­ziţii ireconciliabile din punct de vedere juridic. Teza sovietică ur­mează regula romană că nu poţi păgubi pe cineva, dacă te afli în dreptul tău — neminem laedit qui suo jure utitur — iar puterile anglo-saxone se vor avânta în sfera nebuloasă a abuzului de drept, teorie imposibil de aplic­at în cazul de faţă, unde e vorba de un drept absolut, o regulă de esenţa Chartei Naţiunilor Unite, care nu ar putea fi ocolită fără să-i pericliteze existenţa. A. UNA DUPĂ ALTA S­APT­AM­AN A CURĂŢENIEI Vin cisterne cu grămada, Şi un lucru este clar: Sau se curăţă chiar strada, Sau... Consiliu­ interimar! F. LOBODA Şezătoarea Ateneului popular „Taier Vladim­irescu“ Duminică 28 Septembrie, Ateneul popular Tudor Vladimirescu in am­fiteatrul Liceului Lacal si-a ţinut şezătoarea obişnuită. Şezătoarea a început cu o documentată conferinţă ţinută de dma dr. Marilena Cotişt­an, tinesen de la UF­AR asupra actuali­­ţilor zilei.­­ A urmat apoi un bo­gat program artistic la care şi-au dat concursul d-na­­ Ecciterina Santa, care cu o voce de mare calitate a cântat romanţe italieneşti, româneşti şi cunoscuta arie din Tosca Vist d!Arte. D..na Aurelia Pascărescu pia­nistă şi d. Nicolae Paisi violonist, au interpretat­ frumos Sonata 4-a­­n la minor de Beethoven. D. avocat Radu Streitman, secretarul responsabil al acestui ateneu, a ţinut acompania­mentul sobru la piano executând solo cu temperament preludiul pică­turilor de ploaie de Chopin. D.la Lily Negrea, a dansat cu o nobilă Inspiraţie pe prima parte din Sonata Liniei de Beethoven şi valsul primă­ verel de Johan Strauss. Corul Fede­­fereului condus de d. Zdharia Popescu a delectat­­publicul cântând coruri populare. Şezătoarea s’a încheiat cu declamaţii distingându-se d.la Cri­­șan, d. Constantin Rădulescu, d. Ion Creangă de la clasa ă.lui profesor Baltazlu a Conservatorului Astra. D. profesor N. Baltazlu cu humorul său caracteristic a fost mult aplau­­dat. ULTIMELE ZILE singurul succes din Capitală ăMCyjfdCmn Completare: Ediție specială Matchul I. T. A. — Ciocanul fILM PIlfMIArOE MABCMWMK'ljÎIHywOO» ■ ' ^MCltAn CURȚII ./ uftADiilA' - *mm­flUinBBBHEiESBSIiliUSKWHKWMif-Stf&BWtt Zilnic dela 9 dim. contiguă ma nn rele film AMERICAN I' v ”’MA* fa .MERICAN T!¥!?U ! In pauze pe scenă: Aşii catretei şi revistei: ROSZY BARSONY şi OSKAR LENEŞ la pian compozitorul H. MALINEANU UN PALADIN (Urmare din pag. l­a) mirile cele mai prielnice ei, care sunt războaiele. Noi reamintim astfel că în pri­mul război mondial, nu am avut nici un caz de holeră Şi aceasta datorită bacteriologului de repu­taţie europeană, Doctorul I. Can­­tacuzino, care în calitate de direc­tor general al serviciului sanitar civil şi militar, a ştiut ca prin mij­loace eroice să ia cele mai nime­rite măsuri pentru că să juguleze întinderea boalei. Am trecut, ast­fel, prin marele pericol fără ca armata şi populaţia civilă să fie lovită de periculoasa epidemie. A­­ceasta utilă măsură ştiinţifică ne arată ce se poate face, atunci când un mare învăţat este pus în situaţiunea de a lua iniţiative şi de a organiza servicii de mare utili­tate publică, cum sunt acelea luate pentru apărarea sănătăţii. Evocarea­ doctorului I. Can­tăcu­­zino în momentele când o entde­mie de holeră bântue o ţară isto­rică cum e Egiptul, ne serveşte ca­­ să verificăm importanţa marilor oameni de ştiinţă pentru progres AL SĂNĂTĂŢI» sul în toate direcţiile al neamu­rilor pământului. Şi numele marelui învăţat ro­mân, care s’a făcut şi în campa­nia de combatere a tuberculozei, propagandistul metodei Calmette, nu trebue uitat. * Gr. Tăuşar* DEIA CASA DE ASIGURARE A ZIARIŞTILOR Se comunică tuturor pensionarilor Casei de Asigurare a Ziariştilor că Primăria Municipiului Bucureşti a aprobat acestora eliberarea de car­tele de alimente și îmbrăcăminte pentru luna octombrie a. c. Eliberarea nouilor cartele se va face la sediul Casei de Asigurare a Ziariştilor­­B-dul Regele Carol I nr. 33) etaj II camera 47)­in orele de dimineaţă predând vechile cartele ale pensionarilor şi membrilor de familie (soţie şi copii minori) şi ti­­chetele albe de pâine. Cei care primesc cartefe de la alte instituţii publice sau particulare nu au dreptul a preschimba cartele de la C. A. Z. Londra de astăzi (Urmare din pag. 1­a)­mite luxul de a petrece vacanta în Suedia. In magazinele Si casele de confectiuni din Stockholm ei îşi pot comanda un rând de haine, din cea mai bună stofă engle­zească. Greu să găseşti la Londra vre­un loc în care să nu se fumeze. Un fum des Şi acru umple autobuzele, metroul şi cinematograf el®. — Este imposibil să nu fumezi în aceasta atmosferă ploioasă şi ceţoasă,­­spun londonezii. Cu toate acestea, faţă de preţul foarte ridicat al tutunului şi ţigă­rilor, importate din Statele Unite, un­ mare num­­ăr de fumători au trebiit să renunţe la plăcerea^ lor. S’a putut vedea astfel în capitala Marei Britanii acest spectacol nou: l­ondonezi culegând mucuri de ţigară de pe trotuar. S-S tid«-Park Hyde Park... Ce plăcut este să te aşezi pe o bancă sau în iarbă, la umbra stejarilor seculari, a tei­lor sau a frumoşilor castani bogat înfrunziţi. Alei liniştite, o pădure umbroasă şi un bazin minunat. De departe se profilează palate şi hoteluri. Situat în mijlocul unor masive de verdeaţă, Hyde Parkul ocupă un loc aparte în viaţa Lon­drei: de dimineaţă până seara târziu o activitate neîntreruptă domneşte aici în faţa intrării prin­cipale.­­ Oratori — plătiţi sau „amatori” — ţin discursuri ceasuri întregi, în orice anotimp. Fiecare se sileşte să acopere vocea vecinului său şi să atragă cea mai mare parte a auditorilor. In ultima vreme vocile fascişti­lor lui Mosley răsună din ce in ce mai des de la tribunele din Hyde Park. Aici au putut auzi londone­zii îndemnurile­,acestora la pogro­muri. Aici au apărut manifestele fasciste care aţâţau la incendierea sinagogilor şi devastarea prăvălii­lor evreeşti. Ministrul de interne Chuter Ede de păr, şi se potriveau cu mânicile scurte, cu mânuşile lungi, cu um­brelele creţe, înalte, subţiri, nelip­site din garderoba elegantelor care se fereau de soare. Dar ce să ne mirăm? Nu învie, tocmai azi, aceeaşi modă? Din câte ne povestesc jurnalele sosite de la Paris, interpretăm revenirea la zor­zoanele epocei 1900—1910, aceleaşi ca în adolescenţa mea, când s’au inaugurat la hipodrom nouile tribu­ne, la alergările internaţionale din 1906, anul expoziţiei jubiliare. Nici partea bărbătească nu era a­­tunci mai comod învestmântată. Mi-aduc aminte de domni în redin­gote, de gulere scrobite până la bărbie şi de jobenuri înfierbântate de arşiţa. Astfel înhămaţi, roiau unii şi altele, la tribune, la pesaj­ la grajduri, la restaurantul de sub tei unde Capşa servea sandviciuri, pră­jituri şi îngheţate.­­ Cazaca tricoloră a lui Alexandru Marghiloman domina câmpul de curse, pregătind acolo marea re­zervă a hergheliilor româneşti. Ii urma de aproape albul şi negrul al grajdului Negroponte şi vişiniul locotenentului Moruzi. Nu se sfia să poarte însuş fabricile lui culori, la cursele de „gentlemen-rnders” în­deosebi de populare, când instruc­torii şcolii de cavalerie din Târgovi­­şte, în triumfală descălicătoare, s- a declarat în Camera Comunelor că organizaţiile fasciste prezen­tând un caracter „inofensiv”, el nu socoteşte necesar să le urmă­rească. Chuter Ede vede în pogro­muri doar o solticărie lipsită de răutate. Dar tocmai cu asemenea „şofticării” au debutat hitleriştii. D- DUFF COOPER ŞI... REGELE DAVID (Urmare din pag. l­a­ setării cu aroma prospătă a actua­lităţii. Dar nu mai puţin actuala ei proaspătă este o altă atitudine a ambasadorului britanic la Paris re­cent manifestată faţă de urmaşii marelui rege David. Este vorba de «afacerea „Exodus 1947” — de dra­ma celor 4508 evrei rătăcitori pe cari englezii i-au readus în lagă­rele de concentrare din Germania. In momentul în care vasul „E­­xodus” era ancorat într’un port francez, iar Franţa ducea tratative cu Marea Britanie, pentru a deci­de soarta celor 4500 de emigranţi, d. Duff Cooper, admiratorul popo­rului evreu, căuta să convingă pe d. Georges Bidault, că emigranţii trebuiesc debarcaţi chiar şi „cu forţa”. Să fi uitat atât de repede diplo­­n­atul Duff Cooper, cele scrise de biograful Regelui David? Sau înţeleg englezii să plătească dato­riile, pe care nu le reneagă, dealt­fel, faţă de seminţia lui David?­­. De la A­RC.E.S. ARCES — Asociaţia Română pentru strângerea legaturilor de prietenie cu Cehoslovacia, anunţă conferinţa d. ZA­HARIA SANDU care va vorbi aii Marţi 30 Septembrie la Studioul Teatru­lui Naţional din piaţa Am­zei despre­ München 30 Septembrie 1838. Intrarea liberă.

Next