Adevěrul, decembrie 1947 (Anul 60, nr. 17029-17050)
1947-12-02 / nr. 17029
T Patina 2 sa' BOT! ~v- -11- w 31 | C. Brezeţanu, Iulian Necşulescu, Ana Colda, V. Fiorescu şi VIRGINICA POPESCU SUCCES COLOSAL | Marinar Voiculescu, G Sterin, Dima Cocea, G. Demetru BANCHET in FAMILIE TPiesă în 3 acte de Bernard Shaw __, Trad. de N. D. Cocea 1 Dina Mîhalcea, Edit. Niţulescu-Şahâghîan, Jenîcă Constantînescu, G. Bărbulescu, Nuţi Dumitrescu. Regia: W. Siegfried la TEATRUL NOSTRU .v *AZI PREMIERĂ ora 14.30 REVELAŢIA STAGIUNII MMiQmmm e\ mSSSBf^k M ă ^(AOLE llOH //V 4 JOUtfCRITERIOHOe AZI PREMIERĂ LA1 Teatrul NAŢIONAL SALA MODERN , Tel 5.95.55 . .Vineri 5 Decembre Premieră „DOMNIŞOARA” COMEDIE în 3 acte de Jacques Duval cu Mimi Enăceanu, Eliza Petrăchescu V. Valentineanu, Aurel Munteanu 9i şi Ionel Ţăranu ! Biletele se vând în fiecare seară la Cassa Teatrului SALA SF. SAVA Tel. 3.94.36 10 Decembrie 1' ' îndărătnică” COMEDIE în 5 acte de Shakespeare cu Elvire Crodeanu şi Niky Atanasiu Cea mai fastuoasă montare a Teatrului Naţional_______ Spectacolele cu această piesă vor avea preţuri de premieră. Biletele se vând în fiecare st la Cassa Teatrului. Teatru! Naţional reprezintă azi Lunii 1 Decembrie SALA SF. SAVA Tel 3.94.36 tanara garda de Alexandru Fadeev cu distrbuţia de la premieră SALA STUDIO Tel 5.15.53 matineu Inspectorul de poliţie de J. B. Priestley cu Maria; Voluntarul Irina Răchiţeanu; cezar Rovinţescu; Chirii Economu; Al. Demetriad şi Al. Clonaru SALA COMEDIA Tel, 4.71,TI CHESTIUNEA RUSA de Constantin Simonov cu Al. Critico; Mihail Popescu;S. Heiban; H. Polizu; N. Brancomir; vasile Lăzărescu; Mircea Constantinescu; Agnia Bogoslava şi Elena Aramă de la a.r.c.e.s. Asociaţia română pentru strângerea legăturilor de prietenie cu Cehoslovacia ARCES, organizează cursuri serale gratuite de limba cehă. înscrierile se fac zilnic la sediul ARCES secretariat din str. Carageale 1 bis, etajul III. Telefon 20444 anterior 64., între orele 8—13. , ft D. Alex. Sencovici, amână conferința domniei sale ce urma să aibă loc în cadrul ciclului de conferinţe organizat de ARCES, în sala Teatrul Nostru din pasajul Comedia, din motive de sănătate. STIRI TEATRALE In rolul interpretat de Marcel Emilian, în piesa ,,Veste Bună" de la Teatrul Mic, a intrat de două zile Petru Novac. Titularul rolului este grav bolnav şi dv.bura se poate prelungi. : * Se pare că va fi reluat pe una din scenele centrale ale Capitalei, marele succes de comedie al lui Fodor László "Afacerea Kubinsky“. ft Ion Manu și Nataşa Alexandra sunt „capetele de afiş” ale comediei care va constitui viitoarea premieră a Teatrului Mic. Piesa este de Moshari şi Kaufman şi fii ui s'ar putea traduce ..Aici a domnit George Washington”. A Dalehudi Menuhim cântă r* Vîn ARCUŞUL FERMECAT PSnnnnrmn cu Stewart Granger blO.Onoa şi phillys Calvert ZILE FERICITE Pierre Richard Wilm ORFEU EXCELSIOR DiLLINGER t cu EDMUND LOWE > U I RNni, ^WHENCE TOMIT V1 r" 1 anul Am JEFEBIS SCALA Afacerea Korlick ^TRIANON împușcături in noapte j*1 Taim Wayn», Ilia Irian IIIYfIB Idolul Prăbuşit LU Aim cs Km» Frmaj fiiT Amiralul Nahimowr. —_____Film premial 1» Vemiţi» ÎFEMINA STAN si BRAN ti OHUHILE GELOZIEI HEOAL Demonii Zorilor GEORGES MARSHAL pi 1 TIVOLI După furtună :* *''*■' I, !. • os Alici r«o?M. VICTORIA Mascatul din Santa FejghnKY MAC BROWN eri Ci*T AL 7»ntatea. văl yLILpi^ cuHames 'Vlason CEHTKAL TMTM!SS t°B __________ RDŢA CARMEN ni*,n Krim Bornatc« — few MattaU CASANDBA Bd. PALAS Fiul Mexicului801 ,twlV *♦»♦♦♦+++++♦♦+++♦♦♦»»»++*. MORŢII (Urmare din pagina la pepenie proastă. Atât m’am priceput, atât am făcut”. • ujs» Dar te opreşti la Shaw şi la cei dema vârstă cu el. Le-au trecut pe dinainte şi pe de lături atâtea rânduri de oameni intr’un veac şi mai puţin, şi au dispărut. Ei au avut prieteni şi prietenii s’au dus. Când prietenii se schimbă cu admiratorii nu mai e acelaş lucru: vine un duh de marmoră cioplită, de bust, de ediţii cu pergament, un năduf de cimitir cu inscripţii, o adiere de parastas. Ai întărzat. De ce nu te-ai grăbit, ca să cazi întins de tânăr în şanţul cărţii tale, deschisă pe masaj de lucru, ca o muscă? _ Mai ciudat este că toţi oamenii care s’au prefăcut că trăesc in timpul tău, continuă să trăiască mai intens în tine după ce mor. Figurile lor au încăput în pinacoteca ta, mai nesfârşită ca viaţa şi sunt neîntrerupt prezenţi. Moartea, pământul sau flacăra rugului de cadavre nu sunt în stare, readucându-le în putregai şi cenuşe, să le suprime ceea ce-i mai subtil şi mai nuanţat în ei, portretul, crică o nimica toată personală, apărută printr’o simplă diferenţă neglijabilă a trei, patru elemente constante ale fizionomiei, și nu înțelegi pentru ce, unică, o singură dată în^ gloata mileniilor străbătute de miliardele de oameni provizorii. *■ ■ -» • Poate ca dată în sarcina unui socotitor filosofic de cifre vagi, aluzia l-ar putea îndruma către un argument valabil pentru demonstrarea existenţei unui suflet în om. T. Arghezî IEHUDI MENUHIM cântă compoziţiile lui Vagerilti în marele film „Arcuşul fermecat” • Cinematografele ARO şi GIOVONDA care au prezentat până acum cele mai mari filme ale stagiunii, invită cu începere de astăzi publicul Capitaei la un nou mareeveniment cinematografic. Este vorba de premiera superfilmuui „ARCUŞUL FERMECAT" care ranspune pe ecran viaţa pasionantă de dragoste şi sbucium a celui mai mare colonist al tuturor timpurilor NICCOLO MAGANINI. Filmul a fost realizat în studiourile britanice care ne-au prezentat în această stagiune nenumărate producţiuni de mare valoare şi este interpretat de celebrele vedete: STEWART GRANGER, PHILIPS CALVERT şi JEAN KENT. Senzaţii filtrtului o constituie însă faptul că întreaga partitură muzicală şi anume celebrele compoziţii ale lui PAGANINI, Campattella, Capricio Nr. 20 precum şi sonata TRILUL DIAVOLULUI de Tartini şi o parte din concertul de vioară de Beethoven sunt sunt interpretate de celebrul violonist IEHUDI MENUMIH. Toate acestea transformă premiera de azi a cinematografelor ARO și GIOCONDA în cel mai mare eveniment al stagiunii cinematografice. ...» In programul viitor la Miercuri „Femeia ■* I ■L I & TIVOLI I /A u = Ultimele zile DUPĂ FURTUNĂI 1 Elena Burmas G. Tresfian lon Ai itonescu şi Ban Demetrescu SAVOY Seara . 7:30 — Matisneua 3:30 STÂRNESC HOHOTE DE RÂS, CÂNTĂ ŞI DANSEAZĂ IN NEMURITOAREA OFERETĂ FARMECUL UNUI VALS Bir. gen. a spectacolului: GEORGE VAL ——— A DOUA LUNĂ DE SUCCES (GEORGE şi MARGARET cu MARIA FILOTTI şi G. TIMICĂ Îno’mnul Adevărului PORTRETUL MORAL AL LUI LEV TOLSTOI DESK DU BOGRAFIA 0101 ION OH Apariţia în editura „Cartea Rusă“ a volumului d-lui Ion Biberionsacrat lui Lev Tolstoi e, pentru orice iubitor de cultură, un fericit prilej de a restabili contactul cu una din cele mai complexe şi mai năreţe figuri ale istoriei aspiraţilor omeneşti spre mai bine. Biografia d-lui I. Biberi nu e câtşi de puţin o apologie: Tolstoi e destul de mare pentru a putea înfiinta cercetările şi criticile cele nai lucide, mai severe; idealurile ei sunt într’atâta de avântate şi le uriaşe încât aruncă în umbră slăbiciunile şi cusururile cele mai eviolente ale omului. D. I. Biberi a înţeles că Tolstoi mai presus de orice, un caz psihologic de structură bipolară şi contradictorie. Povestea vieţii lui Tolstoi şi cheia operei sale îşi află deslegarea într’o întreită dualitate: a sensualismului cu puritatea, a revoluţiei cu aristocraţia, a darului profetic cu arta.. Prima impresie pe care o dă Tolstoi e a unui dinamic, a unui tip respirator şi muscular în căutarea plăcerii, simţind nevoia de cheltuire fizică, brutală portă la oboseală. Cel ce urmăreşte documentele şi mărturisirile personale va afla deîndată că e pus în prezenţa unui caz de vitalitate excesivă, violentă, oarecum barbară. Dar freneticul sensual, obsedatul sexual până la adânci bătrâneţi, stăpânul unui trup sănătos e totodată înzestrat cu un suflet frământat a cărui supremă gri C . cu SILVIA FULDA; 9 T.CIUBOTARAŞU; FIFI NARAND; D. AMIGDALIS; AURA RADULESCU; MARGARETA TURCU; NIKI RADULESCU ; »4 V C. CRISTEL; STFANIA POPESCU; MIRCEA PSATTA G. FILIP ___________Direcţia de scenă: V. MAXIMILIAN_____________ fă e perfecţia morală. Iată o fire pasională, „îmbătată de viaţă“, dar iată şi o fire emotivă, ale cărei perspective interioare se schimbă mereu, pentru care perpetuu viaţa are alte tonalităţi şi lumea pricinueşte alte viziuni. Intre moralitate şi sensualism lupta se desfăşoară prin succesiuni ciclice de stări opuse. Voluptatea învinge în unele faze, altele alternativ, asigură triumful ascetismului, al remuşcărilor. Există perioade de orgoliu, de egoism şi deslănţuire; paralel apar crizele de spiritualitate, desgustul de sine, repulsia cărnii, îngenuncherea în faţa spiritului. In aceste cazuri instinctul e depăşit şi se afirmă vehement credinţa în perfecţie. Crizele morale au fost dese în viaţa lui Tolstoi; unele, de mică intensitate, trebue să fi fost aproape zilnice; altele, mai ample, despart diferitele epoci ale vieţii, acele epoci cărora Tolstoi însuşi le-a atribuit o durată de vreo şapte ani; ultima, însfărşit, cea mai mare, marea lui criza (asemănătoare cu a lui Pascal), în jurul anului 1880, îl transformă făţiş. Din ea provine predicatorul mistic cunoscut generaţiilor următoare, emult cu Rousseau, spune critica îndeobşte; atâta doar că Tolstoi se spovedeşte şi încheie bilanţuri morale cu scopul de a se schimba, nu numai de a recunoaşte; neliniştea morală şi metafizică duce nu la constatare, ci la voinţa dârză de prefacere. Ceiace s’a şi întâmplat. După o fază de progres moral, Tolstoi se poate mândri cu izbânzi continui asupra lui însuși. Fuga finală, fuga aceia în extremis, inutilă și afectată în ochii multora, capriciu senil pentru unii, nu e decât concluzia unui impuls vechiu, nevoia de a afirma sieși și altora că în cele din urmă s’a liberat, a rămas singur, a învins. Desigur că nu certuri de menaj şi iţe familiale, că nu evoluţia raporturilor cu Sofia Andreevna pot explica suficient acest gest. E — într’un fel dramatic şi naiv — supremul act prin care individul aruncă în faţa lumii, ca o mănuşă provocatoare, hotărârea lui şi alegerea simbolică a drumului de mult tânjit. O biografie cinstită, ca a d-lui I. Biberi, departe de a-l micşora pe Tolstoi spunând lucrurilor pe nume, îl înalţă şi îi dă o valoare universală rar întâlnită. Tolstoi evanghelistul raţional, creştinul care nu recunoaşte elementul divin al Scripturii, misticul al cărui crez se rezumă în dragostea aproapelui. Tolstoi mai oferă şi spectacolul dualităţii dintre nobil şi revoluţionar. Contele ţine de clasa lui socială, dar artistul îndrăgeşte arta populară, iar gânditorul tinde cu entuziasm către dreptate. La Iasnaia-Poliana, el întemeiază o şcoală populară şi se consacră pedagogiei; în manifestări precise se desolidarizează moraliceşte de clasa stăpânitoare a Rusiei. Dar declaraţiilor teoretice nu li se adaugă vreo acţiune practica. Tolstoi rămâne departe de revoluţia din 1905; pe teren politicsocial se fereşte de vreo pronunţare categorică. Umanistul îşi continuă traiul de mare senior, la Moscova sau la Iasnaia Poliana. In casa lui contradicţia izbeşte k ochi: încăperile sunt toate luxos mobilate; doar camera lui e de o simplicitate demonstrativă. A treia luptă e aceia dintre artist şi profet. Povestitorul ar vrea să redea viaţa aşa cum i se arată în întregul ei neierarhizat după vreun criteriu moral; reformatorul simte datoria să îndrepte. De aci şi existenţa în opera tolstoiană a două feluri de lucrări, a naraţiunilor pure şi a bucăţilor cu teză, ca învierea şi Sonata Kreutzer. Duelul artistului cu profetul nu e însă independent de celelalte două frământări. Se grefează pe ele, aşa încât aspectul tipic al personalităţii lui Tolstoi e al unui vast, neîncetat şi multiplu război interior. Patriarhului senin, predicatorului inspirat, operele complecte postume şi critica biografică i-au subsumat un neliniştit, un sensual exacerbat, un ins care se teme îin faţa morţii, un soţ nenorocit; vegetarianului şi teoreticianului simplicităţii câmpeneşti i s’a opus realitatea boerului. Dar biograful cinstit nu va trage de aci concluzii superficiale. Dualitatea nu dovedeşte lipsa de sinceritate a uneia din feţele personalităţii morale tolstoiene. Bilanţurile morale încheiate de tolstoi sunt întotdeauna nemăsluite; cele doua tendinţe există deopotrivă, şi soldurile rezultă din alăturarea unor conturi cu coloane aproape egale. Tolstoi seamănă mare şi e omenesc pentru că e dual. Lupta dintre temperament şi principii, dintre simţuri şi morală nu reprezintă o aventură particulară, ci însăşi esenţa fiinţei omeneşti. Fără încetare, fără îndurare, fără seninătate s’au trudit cele două porniri în sufletul tolstoian, aşa cum — incomparabil mai slab şi mai şters — se înfruntă înlăuntrul oricărui om. Tolstoi e mare pentru că cele două părţi ale firii sunt la el egal de puternice, pentru că lupta e vajnică şi pentru că voinţa de a da uneia din ele o exclusivă predominanţă asupra celeilalte e hotărâtă. Omul mare nu caută echilibrul, ci absolutul, nu compromisul ci înfrângerea părţii din sine pe care o desconsideră: nu liniştea, ci posibilitatea de a se crea din nou aşa cum vrea, întrucât Tolstoi a izbutit să împlinească această strădanie o altă problemă. Din biografia lui putem însă trage învăţătura că victoria individului asupra lui însuşi în mod desăvârşit e treapta prealabilă a oricărui progres. N. Steinhardt IYfjffffyrfTEATRUL ATENEULUI __________________________________ .■r^-HUM.7TELEFON 5.20.63 ^ _ _ BF§ In fiecare seară ora 8 | MARCEL ANGHELESCU in * -i- Vi . Mâine matineu ora 4.30 CLONIALE Şl DELICATESE | ADEVERUL TEATRUL MIC Tel, 4,31,37 Zilnic ora 8 seara [EUGENIA zaharia ■ NATASA ALEXANDRA MARIA MOHOR VESTE BUNA Comedie dramatică de MIRCEA STEFANESCU Sâmbătă, Duminică matineu ora 4.30 FORY ETTERLE G. DEMETRU MARCEL EMILIAN .. fWVA'.' DUPĂDOUĂ MII DE ANI.... (Urmare filt pagina la biblici era de fapt un om politic pozitiv, care a lucrat după legile eternei dreptăţi, pentru egalitatea în drepturi şi dreptul de a trăi al unui popor nomad, respins din toate părţile. Un congres mondial evreesc a fost convocat la Basel în Elveţia. Unde trebuia să se fondeze noua patrie? Aceasta a fost problema oferită desbaterilor. Marele scriitor Israel Zangwill, balzacul evreilor englezi, poet dar totuşi spirit realist, a propus să se aleagă Uganda, o ţară din Africa, mai mare ca Franţa şi dotată cu imense bogăţii naturale. Guvernele europene sprijineau acest curent teritorialist, cum a rămas ca denumire în istoria sionismului. S’a ridicat atunci un evreu rus. Usischin şi cu o forţă oratorică formidabilă a pledat pentru Palestina, ţară primitivă şi săracă, sub dominaţie turcească, aşezată la confluenţa unor interese mondiale. Planul său nu era lipsit de frumuseţe, dar politiceşte părea absurd. Usischin a dinamizat simţirea naţională — dacă nu mi-ar fi teamă aş zice şovină — şi a isbutit ca punctul său de vedere să fie acceptat. Celebrul pamfletar al secolului al XIX-lea Max Nordau şi şeful recunoscut al mişcării. Theodor Herzl, care înclinaseră pentru planul realist al lui Zangwill, au trebuit să se supună. Aşa a fost fondat sionismul ca mişcare politică organizată. Până la întâiul răsboi mondial, statul evreu rămăsese un simplu ideal, înfiripat răsleţ prin câteva colonii de pioneri îndărătnici. In 1917, ministrul englez Balfour îşi dădu consimţământul pentru „un cămin naţional în Palestina, garantat de dreptul public”. In 1923 Societatea Naţiunilor a dat Angliei mandatul să supravegheze această nouă înjghebare, care nu avea atributele unui stat independent şi suveran. Sionismul a înregistrat progrese remarcabile, însă interesele imperiale britanice au stat în calea unei imigrări masive. Transformările uimitoare realizate de tehnica şi de banii evreeşti au afirmat o voinţă de a clădi la o parte a poporului evreu. O ţară de mlaştini şi de arşiţă modificată într-o ţară de agricultură sistematică şi de industrie — ce cale lungă până la înfăptuirea unui stat modern! Lunga noapte a lui Bartolomeu pe care au trecut-o evreii sub Hitler a dat problemei ■ palestiniene o neaşteptată urgenţă: sute de miide supravieţuitori, deposedaţi de tot ce aveau, luptând cu mizeria cea mai atroce şi dovedind o dârzenie neînfricată pentru a pătrunde pe un teritoriu propriu, uzând de persuasiune şi diplomaţie şi ajungând până la terorism... Rezistenţe redutabile şi interese complexe au fost înfrânte. Eri, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite s’a rostit în chip definitiv asupra împărţirii Palestinei:două state, unul arab, altul evreesc. Un capitol de istorie universală a fost încheiat, începe o nouă epocă pentru evreii din lume, poate tot atât de grea, tot atât de dramatică. Focul e încă deslănţuit; el arde subteran şi nu va fi stins decât prin voinţa unanimă a poporului evreu şi a celui arab de a conlucra deadreptul, potrivit cu idealurile mari ale umanităţii şi cu aptitudinile lor inerente. Acesta e un aspect al problemei. Mai rămâne altul: vor pleca toţi evreii în Palestina? Hotărât, nu. Infiltraţia organizată cer© timp şi metodă. Şi dacă perfegrinarea „persoanelor strămutate” —din care evreii au un contingent atât de mare — presează inevitabil, nu trebue să se creadă că o imensă parte a poporului evreu n’a rămas credincioasă idealurilor ei universaliste. Intre naţionalismul evreesc şi perspectiva democraţiei mondiale în care fiecare om să fie într’adevăr egal — evreii se sbat şi se vor sbate încă mult timp. S’ar putea ca în afara statului evreesc să trăiască mai mulţi evrei ca înăuntrul graniţelor lui. Grecia a fost şi este o patrie simbolică pentru milioane de eleni, răspândiţi între alte popoare. Dacă sute de mii de „Hermatloşi” aşteaptă de la statul evreu numai un paşaport, o situaţie juridică clară în ţările în care trăiesc în afară de .,dreptul public” — mai mulţi îşi croiesc o viaţă nouă, în mijlocul celorlalte naţii, pe pământul unde s’au născut, legaţi puternic de dânsul, prin firele nevăzute ale unei solidarităţi, deasupra conceptului, naţional. Palestina, centrude concentrare al culturii şi spiritualităţii iudaice — încurajat de acordul unanim al evreilor din toată lumea şi de sprijinul moral al tuturor popoarelor civilizate — e un refugiu pentru evreii persecutaţi, care nu mai pot rezista în patriile lor de baştină. H. Soream« RECITAL DE PIAN Marţi 2 Decembrie, ora 8 seara, va avea loc la Athéneul Român, recitalul de pian al d-lui George Halmoş, profesor la Conservatoru maghiar din Cluj. D-sa este cunoscut publicului nostru, în faţa căruia a apărut acum doi ani executând cu un deosebit succes Concertul mi bemal de Beethoven, în cadrul Filarmonicii și sub conducerea maestrului George Enescu. In programul recitalului opere de Bach, Beethoven, Chopin, Schumann, Bartock, Bral. Bibliografie A apărut „îndrumătorul” pentru activitatea culturală educativă în şcoalele secundare. Ioscu. Şcoalele secundare de toate categoriile din Bucureşti pot ridica „îndrumătorul” de la subsecretariatul de stat al educaţiei Tineretului, Str. Roma 32, în fiecare zi între orele 8-13. I IN CURAM VASILIU BIRLIC A LIBABA Comedie de ARNOLD și BACH. Prelucrare de TIMUȘ Utima sptamaflă SCLAVUL INEBUNIT Teatrul COLORADO Campania BIRLIC ! TEATRUL MUNCITORESC C. F. R. Teatrul Muncitoresc CFR Giuleşti a reluat şi reprezintă în zilele de Duminică, Marţi, Joi şi Sâmbătă marele succes al stagiunei trecute „Coliba lui Moş Toma” în direcţia de scenă a d-lui Ivad Dubrovin. In rolurile principalei Nicolae Popescu, Dinu Macedonschi, C. Tănase, Stelian Mihăilescu, Al. Caţichi, Vasiliu şi d-rele: Gina Petrini Astra Da, Elvira Stratilat, etc. Numeroase divertismente muzicale și coreografice. . .*• Muzica de scenă: Prof. Iusceanu. Spectacolele încep la orele 7 seara. Duminecă matineu orele 3.