Adevěrul, mai 1948 (Anul 61, nr. 17151-17173)

1948-05-05 / nr. 17151

A11UL 02 - Nr.17.151 FONDATORI.[ AL. V. BIX D­IMAN CONST. WILLE CONST. GRAUR B. BSANIȘTEANU tsacumuwr^ 4 pagsnî 4 i_ei «IHR? SAU «iwilii »'?i jx»iirc?t'»y - •«!'*' torm aprobant Dir. gen. P. T. T. cu Wr 143.306/948 fi 261.020/947 Proprietare S. A. R. „Sărindar0 EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL* ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com­. Nr. 142/946 1888—1897 1897—1920 1921—1936 1897—1947 P­REŢ­U­R­I[SĂPTĂMÂNA INTERNAŢIONALĂ ŞI B­UNURI — In Palestina s’a ajuns la un armistiţiu — — Revendicările iugoslave față de Austria — — Situaţie încordată în Grecia — Sărbătorile nu au adus eveni­mente noui pe planul politicii ex­terne. Aceleaşi probleme: Palesti­na, Organizarea Germaniei occi­dentale, blocul militar apusean, continuă să fie discutate în foru­rile politice şi în presa mondială. O agravare a situaţiei în Grecia, este doar de semnalat în plus. In urma asasinării ministrului de jus­tiţie din guvernul Sophulis, starea de asediu a fost proclamată la A­­tena şi Pireu. Pe de altă parte, pentru a se opri difuzarea ştirilor despre defecţiunile armatei guver­namentale in faţa forţelor demo­crate ale generalului Markos, zia­rele au primit ordin să nu mai publice nici­ o informaţie cu ca­racter militar. In Palestina situaţia extrem de încordată din săptămâna care a precedat Paştile, a început să se calmeze. In două cartiere ale Ie­rusalimului, evreii şi arabii au încheiat un armistiţiu de 48 ore, iar la Jaffa şi Tel-Aviv tulburări­­le au încetat. Comisia de tutelă a Naţiunilor Unite ca şi comitetul politic discută încă problema unui tutelaj provizoriu. Trupe de comandă şi unităţi motorizate engleze, provenind din insulele Cipru şi Malta au fost de­barcate în Palestina în ultimele două zile. Numărul lor deocamda­tă se cifrează la o mie de oameni şi motivul acestei operaţiuni ar fi „restabilirea ordinei şi acoperi­rea retragerii forţelor britanice”, care începe la 15 Mai şi trebue terminată până la 1 August. Cer­curile evreeşti din Palestina se întreabă însă dacă acesta este a­­devăratul scop al recentelor de­barcări de trupe şi dacă asigură­rile date ori de oficialii din Lon­dra că „Anglia nu-şi va menţine sub nici un cuvânt trupele în Pa­lestina peste data de 1 August”, trebue să fie socotite sincere. Ce­­ea ce face ca Agenţia Evreiască să fie circumspectă, este şi faptul că în Consiliul de Securitate, cu toa­te dovezile produse de Agenţie că trupe arabe venite din Siria au în­ceput să invadeze frontierele Pa­lestinei, delegaţii puterilor occi­dentale nu s’au grăbit să ia o ho­­tărîre şi amână discutarea plân­gerii, până la „noui informaţiuni”. La Londra, adjuncţii miniştri­lor de Externe au continuat în timpul sărbătorilor să examineze chestiuni pendinte de tratatul de pace cu Austria. De data aceasta discuţiile s’au dus asupra memo­riului Jugoslaviei prin care se a­­rată revendicările teritoriale ale acestei ţări, privind cele două pro­vincii Stiria şi Carintia. In timp ce adjunctul sovietic a demon­strat justeţea cererilor­­Iugosla­viei, delegaţii englez şi american s-au opus la retrocedare. Proble­ma a rămas insă pendinte, ea ur­mând să mai fie discutată în cursul acestei săptămâni. Y. S. Desigur, cel mai important eve­niment economic din ultima vre­me este reducerea preţurilor a­­nunţată în ajunul Sărbătorilor. Important din două puncte de ve­dere: acel a bugetelor particu­lare,­­*­ punct de vedere care nu trebue dispreţuit —, şi acel al si­­tuaţiei generale economice, pen­tru care nivelul preţurilor repre­zintă un simptom şi un indice. , Din citirea comunicatului care anunţa reducerea preţurilor, se poate trage concluzia că acest act este rezultatul unei întregi e­­voluţii. Prin acest comunicat, cat, guvernul spune masselor pro­ducătoare: „aţi făcut eforturi mari, aţi obţinut rezultate simţi­toare, aţi muncit mai mult, mai bine, mai disciplinat, culegeţi a­­cum roadele”. Din momentul în care s’a pus punct inflaţiei şi s’a trecut la re­forma monetară şi la stabilizarea economică, a fost evident ca se făcea o relaţie strânsă între volu­mul mărfurilor disponibile şi nive­lul preţurilor. Cu cât mai multe mărfuri, cu atât se poate trece mai repede la o sporire a puterii de cumpărare. In cele mai impor­tante domenii de producţie am a­­tins acum nivelul producţiei din­­41.381 Iar în domeniul circulaţiei, rezultatul este scăderea preţuri­lor şi tarifelor. Dialectica preţurilor se va face, fără îndoială, simţită şi de astă dată. Rezultat al unei munci mai intense şi mai productive, scăde­rea preţurilor nu va rămâne fă­­ră efect asupra productivităţii muncii. Ridicarea puterii de cum­părare a masselor, înlesnirea adu­să bugetelor particulare se va fa­ce simţită în capacitatea şi dorin­ţa şi mai mare de muncă a fie­cărui salariat. Desigur că intenţia guvernului este de a merge mai departe pe foaiea astfel deschisă. Experienţa ne-a învăţat însă că pentru a ne bucura de preţuri joase, trebue să avem mărfuri multe şi pentru a avea mărfuri multe trebue muncă serioasă. Stă în putinţa masselor produ­cătoare ca, prin efortul lor orga­nizat, să obţină o nouă sporire a puterii lor de cumpărare. Ad. GLOSE POLITICE Altfel Când se dau gratificaţii, premii, bin­ansuri pe salarii şi aşa mai de­parte, suntem obişnuiţi ca ele să se acorde fie proporţional cu salariul, fie in sume fixe, mai mari celor cu salariile mari şi cu atât mai mici cu cât scad salariile. La avansurile care s’au acordat de 1 Mai, s’a procedat altfel decât se obişnuia altădată. Salariaţilor de stat şi particular nii s’au dat avan­suri de 2000 lei dacă se găsesc mai sus de scara salariilor şi de 2500 dacă au salarii mai mici. O caracteristică răsturnare a o­­biceiurilor... )ătre Malnaş Casa centrală a asigurărilor so­ciale a achiziţionat Băile Malnaş pe care le va folosi pentru trata­­mentul asiguraţilor. Este adevărat că atât captarea izvoarelor, cât şi instalaţiile sunt foarte învechite şi în stare de de­cădere, încât modernizarea lor va necesita mari cheltueli. Dar sta­ţiunea în sine este atât de înzes­trată de natură cu apa de băut, izvoare pentru băi, turbă putând­ fi folosită pentru băi de nămol de origine vegetală, încât ea ar pu­tea deveni una din cele mai im­portante localităţi de cură din ţară. Dacă se vor pune la dispoziţie fondurile necesare acestor amelio­­rări, C. C. A. S. îşi va câştiga un mare merit prin achiziţionarea staţiunii. ȚEPI S’a stabilit impozitul fix al văcsuitorilor de ghete. Sperăm că i-a impus ușor De astă dată vistieria. Căci vai, în meseria lor. E lucie... chiar sărăcia! F. Lobodă RECUNOŞTINŢA CLIENŢILOR Intr’o comunicare recentă , el a micro­fonul nostru s’a vorbit despre­­dinarvnnea morală ciudată a medi­cului care deşi dărueşte omului cel mai preţios dintre bunuri, sănăta­tea şi cu ea prelungirea vieţii, nu se bucură decât rareori — noi am zace aproape niciodată — de recu­noştinţa celui salvat. Desigur recu­­noştinţa nu este un sentiment tot aşa de egal Împărţit intre oameni cum Descartes socotea că e bunul simţ. Ar fl să cerem omului o ab­negaţie: abnegaţia de a uita că in­­tr’un moment al vieţii, el s’a pre­zentat In postura unei inferiorităţi cu atât mai jignitoare, cu cât se credea mai sus prin avere ori prin situaţie socadă. In faţa medicului, el nu e decât un bolnav cu dureri­­le ce-i scad şi cu frica ce-1 înjo­seşte. Cel care a poruncit o viaţă întreagă, se roagă de cel căruia îi imploră ajutorul. Cum am voi­a* Ionei ca omul care este profund e­­goist să uite că la un moment dat el a­ avut nevoe de ajutorul altuia, intr’o aşa măsură încât existenţa lui, fără de el, era ameninţată? Sufer­ista fizică Înjoseşte ca şi cea de ordin sufletesc. Ea egalizează şi împuţinează. Şi de aceea când bol­navul e salvat, îşi aduce aminte nu atât de bucuria de a fi sărit groapa, cât de momentele în care el cerea umilit ajutorul medicului. Desigur că aceste consideraţiuni nu duc la încheerea că omul este prin natura lui altruist. Dimpotri­vă, se pare că altruismul este in bună parte o formă mai dibace a egoismului o subtilitate prin care vorba lui La Rochefoucauld, se im­­bracă tendinţele egocentrice intr’o generozitate agreabilă. Cu toate acestea, o auto-educaţie trebue făcută pentru ea să dăm în­văţatului care îşi expune viaţa ca să ne salveze, o doză de recompensă care să fie $1 de natură morală, nu numai pecuniară. * Gr. Tăusus. BALADA CHIRIAȘULUI A fost descoperit* o bandă de escroci care se ocupa cu furnizarea de ,,dovezi de rămânere *n Capitală'4. Bine'nțeles că țidulele oficiale prin care titularul capătă dreptul de a se desfăta în urbea lui Bucur erau plastografîate dela un cap la altul de către Ingenioșii indivizi. — Dar cine va fi ţinând atât de mult să se spuie la Bucureşti?—veţi întreba poate c-tră, cu gândul la eftinătatea şi huzuri­l în car­e se scaldă provincia.­­— Nu ştim cine anume — vom răs­­punde noi, dar faptul că Pentru o singură dovadă, plastografii ce­reau şi obţineau 15 mii lei, dove­­deşte că.. întreprinderea nu şoma. Independent de aceste considera­­ţiuni de ordin mai mult general, rămâne valabilă întrebarea: pentru ce ţip unii provinciali atât de mult să se stabilească în Capitală, luând in cap toate belelele legate de o viaţă agitată de oraş mare, plus riscul unu­i timp oarecare petrecut între gratiile penitenciarului, pentru uz de fals? Iată o problemă pe care o supunem specialiştilor în so­ciologie şi... migraţivani. Pentru noi observatori ocazionali ai fenomenului, chestiunea care ne preocupă nu diferă cu nimic de obiceiul constănţeanului, bunăoară, care după ce a supărt­at cu eroism iadul unei ierni pe litoral de cum se Încălzeşte apa fuge să-şî petreacă vacanţa... la munte. Mai presus de toate cazul provincialilor dornici de schimbare seamănă, de multe ori, în­ situaţia chiriaşului lui Topârceanu care fără de motive, “îşi lua geaman­tanul şi pleca“. . _____ , F- G.i. έNTÂI IN Parada muncii.­Aspecte şi impresii de la desfăşurarea defilării din Piaţa Victoriei Felul cum s’a sărbătorit ziua de 1 Mai în Capitală, depăşeşte în proporţii, sărbătorirea din ceilalţi ani. O sumă de lucruri cu contri­buit să dăruiască o nouă şi deose­bită strălucire acestui 1 Mai al Re­publicii populare româneşti. Se poate spune fără exagerare că aproape toată populaţia bucu­­reşteană, a ţinut să participe, dar de astădată potenţialul spectatori­lor era infinit inferior marei mese de cetăţeni şi muncitori încolonaţi în parada primăverii. încă din zori, cartierele, străzile şi bulevardele Capitalei au fost în­sufleţite de grupurile şi formaţiile tuturor breslelor şi sindicatelor­ lo­cale, ce se îndreptau cu stindarde, placarde şi straie festive spre punctele stabilite în prealabil în itinerariul respectiv al defilării. Mulţimi sprintene şi voioase, stră­bateau metropola, venind din toa­te părţile, convergând paralel, în­­tretăind sau aliniând coloanele, — spre piaţa Victoriei. Oameni din fabrici cu uneltele simbolice în mână, bărbaţi şi fe­mei tineri şi adolescenţi, — mărşă­luiau în cântece şi isbucniri înăl­ţătoare. Massă înfrăţită in acelaş semn al păcii, oameni ai sculelor şi cărturari, muncitori cu braţele şi muncitori cu mintea — ţinteau solidari spre aceiaşi destinaţie. Artişti şi scriitori, sportivi şi me­dici, toate asociaţiile profesionale bucureştene, au urmat coloanele ar­­matei cari au deschis, —■ în noile uniforme — defilarea. Ceasuri în­tregi s’au desfăşurat trecând pe lângă tribunele oficiale, grupurile şi cortegiil­­e multicolore, veste cari fâlfâie mătasea sglobie a stindar­delor. S’au remarcat în deosebi frumoasele costume ale femeilor din Ardeal şi Oltenia, precum şi acelea atât de reprezentative ale femeilor bulgare, sârbe, maghiare şi muntenegrene. Deasemeni, apariţia corpului de balet al Operei a stârnit ropote­le aplauze. Echipa bicicliştilor, a feluritelor instituţii sportive, cari au defilat cu emblemele respective, —­ nan­tice, footbaliste, — au fost răsplă­tite cu ovaţii. La rândul lor, călu­şarii, taraful masiv al lăutarilor, cari au trecut în ritm de scripcă şi dans — au răscolit entuziasmul privitorilor. E serbarea muncii. Exprimată în feţele ei multiple, în simbolurile sale auxilire, in forţa ei irezistibi­lă, vizibilă şi în această ipostază a desfăşurării, a ”relache‘‘-ul”. Mun­ca­ — potenţial masiv, impresio­nant, ce-şi desvăluie posibilităţile căci e deajuns să ţi-o închipui în cealaltă postură, — aplecată pe u­­nealtă — ca să-i complectezi imagi­nea. Iată fabrici, industrii, labora­toare, universităţi, — în mişcare acuma aliaj al muncii nediscrimi­nate pe specialităţi şi ierarhii. Laminată ca un singur fir de aur ce traversează şi leagă toate coloa­nele astea mărşăluite. Trec cortegiile. In fluturări de steaguri, cortegii multicolore, sglo­bii, bresle, sindicate, muncitori şi mereu muncitori. Cortegii cari nu se mai isprăvesc. Fx­­ tar al prezidiului: d-nil: Anton A­­lexandrescu, Ladiskiu, Banyai; d-nila Liuba Chifinsvschi, Constanţa Cră­­ciun-Vinţe. d-nui Constantin Pârvu­­iescu; Tănase Zaharia, membri ai Prezidiului. D-nii: dr. pet­.­u Groza, preşedin­tele Consiliului de miniştri; Gh. Gheorghiu-Dej, prim vice preşedinte al Consiliului de miniştri; prof. Traian Săvulescuu şi Ştefan Voitec, vice­preşedinţi ai Consiliului de mi­niştri; d-na Ana Pauke, ministrul Afacerilor Externe, d-nii: Vasic Luca, ministrul Finanţelor; Teohan Geo­rgescu, ministrul Afacerilor In­terne; Emil Bodnăraş, ministrul A­­părării Naţionale; Avram Banasiu, ministrul Justiţiei, Gheorghe Vasi­(Continuare în pag. 3-a) ASIST­ENŢA Festivitatea a început la ora 9 dim. In Piata Victoriei. In tribuna oficială se aflau d-nii: dr. C. I.­­Parhon, preşedintele Prezi­diului Marii Adunări Naţionale, prof. Constranthuiscu-la fi, firim­ preşedinte al Prezidiului: Mihail Sa­­­loveanu, vice­preşedinte al Prezi­­diuli­.i. Marin Floren Ion­escu, secre- Tribtu­m of teiul r l­ef :b­azin ostasii La Spre Mî&pcur' 3 fd­in­ 104B Publicitatea 5.57.6X Redacţia 5.38.5« Administraţia 5.57.63 lerus­alim s’a tras a sărbători învierea cu tunul. Domnului? masasmuc *ua .. Problema invalizilor, repusa la ordinea zilei prin nouile dispoziţii asupra plăţii pensiilor I. O. V. R., dă încă loc la diverse situaţii in­suficient lămurite şi diferit inter­pretate. Am discutat decizia comisiei de redresare economică prin care se stabileşte un nou criteriu de pen­sionare şi anume, starea materială. Am arătat că între necesitatea de a se reduce toate pensiile cu un procent mai mare şi a se acorda aceleaşi pensii ca şi până acuma numai celor lipsiţi de alte mijloace materiale, cei în drept au apreciat mai favorabilă soluţia a doua. Primim acuma din partea unui căpitan invalid o întâmpinare re­lativă la un aliniat al art. 1 din acea decizie. Și anume, după ce spune că revizuirile se vor face pe baza constatărilor făcute până la 1 Ianuarie 1948 in mediul rural și până la 4 Aprilie în mediul ur- i vedere prevederile acestei deciz ban, decizia continuă „Schimbările I­nirii”, survenite în situaţia materială a Noui pensionari I. O. V. R. nu se pensionarului, ulterior acestor da-­mai pot ivi, după terminarea răz­­ie, nu vor fi luate în considerare”, boiului, decât doar poate unii pri-Căpitanul invalid întreabă ce se va întâmpla dacă, indiferent da cauză, situaţia se va schimba în dauna pensionarului. Va mai pu­tea el cere Casei I. O. V. R. să­­redea pensia? Şi corespondentul nostru­­dă exemple: un salariat invalid este comprimat, sau un accidentat este internat în sanatoriu şi nu mai poate întreţine un debit C. A. M. Ar fi necesar nu numai ca aceste schimbări să fie luate în conside­rare, dar chiar să se stabilească o procedură simplă care să repună cât mai grabnic pe invalid în drep­turile sale. D. căpitan invalid are perfectă dreptate în ce priveşte fondul Astfel de invalizi, care pe baza ultimei revizuiri au pierdut drep­tul la pensie, trebue să aibă posi­bilitatea de a cere revenirea la ve­chea situaţie, dacă situaţia lor ma­terială s’a modificat. Avem însă impresia că d-sa a interpretat prea rigid aliniatul citat mai sus. Credem că deci­zia comisiunii de redresare e­­conomică nu merge atât de depar­te, ci se referă numai la revizuirile care s’au făcut acuma, în bloc, pentru stabilirea nouilor pensii. După ce s’au terminat constatările, adică la 4 Aprilie, în perioada de revizuire nu se mai putea ţine sea­mă de modificările intervenite. Dar după ce se termină aceste re­­v^te^g enerale, nimic nu se opu­­hţţţdip­ate face cereri individuale. Ca’crovad­­ă este articolul 11 al de­zonieri de război, care se întorc acasă. Pe viitor, stabilirea şi recal­cularea pensiilor priveşte pe cei a căror situaţie se va schimba şi vor cere revizuirea în cazul special. Care poate fi şi în defavoarea pen­sionarului, azi lipsit de mijloace şi mâine eventual într’o stare foar­te bună, printr’o moştenire sau prin primirea unui serviciu bine plătit. Socotim totuşi că o lămurire­ ofi­cială ar fi necesară şi rugăm Casa I. O. V. R. să comunice care este Interpretarea justă. Cu atât mai mult cu cât imediat după scrisoarea căpitanului inva­lid am primit o altă scrisoare, prin care ni se relatează cazul a trei avocaţi din Cluj, invalizi sută la sută, d-nii C. Basturea, A. Ivaşcu şi I. Modala, care n’au fost înscrişi în Colegiu pe motivul că au alt venit şi anume pensia de invalidi­tate. Iată deci că pensia I. O. V. R. se retrage dacă pensionarul exercită o profesie liberă pentru care, con­form deciziei, se socotesc 40 de puncte, iar Colegiul avocaţilor ies-" cizie", care spune: ..Pe viitor, la stabilirea pensiilor se vor avea în GR. GIWR "Continuare în pag. 2-a) ( f­ mmnmmmm DREPTURILE INVALIZILOR ■---- 1 ■■ 11 BUCURII Nu ştiu dacă mai există o „Casă a grădinilor” — dar oricum s’ar che­ma serviciul municipal care le poartă de grijă, el merită recunoş­tinţa tuturor. O raită prin Cişmi­­giu, unde câteva hectare de frumu­seţe devastată de bombardament, au fost reconstituite, privirea svăr­­lită in treacăt peste paraginile gra­dinei Icoanei însufleţite deodată, bucuria unui prieten care a revăzut parcul abandonat al Expoziţiei re­adus la viaţă, propria noastră sur­priză de-a da cu ochii pe şoseaua Kisseleff de un grădinar al primăriei aplicând un soiu de pansament unui bătrân arbore suferind de cine ştie ce meteahnă, — toate mărturisesc existenţa cuiva care veghează pen­tru desfătările noastre indispensa­bile. Sunt dealtminteri, aceste desfă­tări ale hoinărelii, printre cele pu­ţine care nu depind, deocamdată, de vreo orânduială şi ne putem bucura de ele aşa cum poftim. Dacă pierdem un ceas în faţa unei ga­roafe, dacă absorbim aerul relativ curat de la Herăstrău sau dacă ne scăldăm privirea in valurile de lu­mină ale amiezii, nu e nimeni să ne înfăţişeze vreo socoteală pentru a­­ceasta consumaţie excesivă. E deajuns să deschidem fereastra ca să ne oferim priveliştea mereu nouă a străzii, cu freamătul ei viu, spectacol gratuit care răscumpără atâtea altele lipsite de orice interes şi pe care le plătim cu banii şi cu plictiseala noastră. CARNETUL NOSTRU SIMPLE In trilul pasării care a poposit pe streaşină nu distingem decât două note repetate la infinit, dar concer­tul ei voios ne răsplăteşte pentru toate fanfarele indurate o viaţă în­treagă. Chiar vântul umblând noaptea pe acoperişul caselor sau silind pomii de pe bulevard să se salute până la pământ, ni se pare un bufon bătrân, făcând pe nebunul ca să ne amuze.­ Plăcerea simplă a plimbării pare hărăzită oricui, dar dacă judecăm mai de aproape, ne dăm seama că ea este o favoare preţioasă şi tre­cătoare ce se refuză multor semeni puţin norocoşi. Parcul public unde oamenii care trudesc laolaltă vin să se regăsească împreună în ceasurile de odihnă sau de sărbătoare, îndeplineşte şi o nebănuită funcţie socială, ajutân­­du-ne să luptăm împotriva senti­mentului de singurătate, acest duş­man cuibărit în noi dela începutul începuturilor. Rege al creaţiunii, fie că scrie „Faust” fie că vinde covrigi, omul se simte captiv al propriei sale sin­gurătăţi-Ibsen e autorul opiniei trufaşe, după care numai omul singur ar fi cu adevărat puternic, dar împotriva ei se ridică voinţa celor mai mulţi de-a fi nedespărţiţi în bucurie sau întristare. SERGIU DAN CHESTIA ZILEI După Paști — Iar te încondeieri ? — Paî, am terminat c­u ouăle... Desen este BOSS Citiți în pag. 11­ a.* TABLOUL OFIȚERILOR ÎNAINTAT! IM­BRAD ȘI &L CELOR PUȘI m RE­TRAGERE CRONICA SPORTIVĂ » 1 ! A ‘. V V

Next