Adevěrul, noiembrie 1948 (Anul 61, nr. 17305-17329)

1948-11-02 / nr. 17305

k P­R­O­CES­UL m mm® crearea unor condiţii mai bune de viaţă, se găsesc elemente care ve­hiculează ideea distrugerii şi a violenţelor cu hotarirea de a le săvârşi. Este deci explicabilă indignarea cu care opinia publică priveşte a­­semenea încercări menite a arun­ca ţara în sânge şi ruine. Prin actul de acuzare, prin m­ărturiile complete şi fără reti­cenţă ale acuzaţilor, din depozi­ţiile martorilor, procesul care s’a încheiat aseară a arătat opin­ii publice care sunt faptele săvârşite şi plănuite de grupul celor doi­sprezece. Mari industriaşi, un fost ami­ral, profesori universitari, ele­mente legionare, rămase în țară sau revenite din străinătate colec­tând suporturi politice, înodând legături cu servicii străine de spi­onaj şi preţuind colaborarea CU... Institutul de Cercetări Technolo- JHoria Sima — s’au­ constituit în­ i­ffiw a întocmit «n raport privitor la nouîle surse de materii prime^nece­sare fabricării uleiurilor vegetale comenstibile. Concluziile acesttfî ra­port sunt cât se poate de îmbucu­rătoare, ele arătând că, de aci îna­inte, uleiul de masă s untdelemnul cu«n 5 se spune încă' dintr’o remi­niscenţă mişcătoare — va pu­tea fi extras şi din alte materii decât sem­inţele de floa­rea soarelui şi dovleac. Mai mult de­cât atât, se pare că din prelucrarea­­ seminţelor de tomate, a sâmburilor de struguri şi prune, precum şi din valorificarea fructelor de ,olr şi mo­lid, vor rezulta “cantităţi apreciabile de ulei comestibil care, alături de acel extras din plantele oleaginoase obişnuite, Vor veni să, îndestuleze foarte oportun piaţa. N'avem cifrele necesare !» Înde­mână. Insă ni se pare că cele circa 599 vagoane, pe care se contează 46« utilizarea seminţelor de tomate şi struguri, a sâmburilor de prune, a fructelor de fir şi molid, precum şi a porumbului determinat, reprezinţi totuşi o cantitate apreciabilă Nu trefene uitat că uleiul vegetal comestibil se găseşte foarte greu pe Piaţă şî că gospodăriile săracei în­tr’un „comitet de conducere“ şi unul de „coordonare“ destinate în ultimă instanţă a schimba prin violenţă politica ţării. Ce ar fi tre­­buit să însemne violenţa !e spune actul de acuzare, confirmat inte­gral în desbateri: sabotaj indu­stria!, spionaj în massă, aruncări în aer de poduri, de lin­i ferate, atentate şi insurecţie armată, precedate de crearea unei stări de nemulţumire în massete mun­citoare, prin deficienţă în plăţi, aprovizionări, etc. O parte a acestei acţiuni a fost adusă la hideplinire, dar fireşte că ceea ce trebuia să fie hotăritor în intenţiile grupului complotist a fost zădărnicit. Este fără îndoială că acest „plan“ are un caracter de o ex­cepţională gravitate. Dar dincolo de gravitatea fap­telor, un examen lucid al complo­tului indică şi o regiune de ridi­­cul, căreia un confrate i-a spus mai direct: prostie. Numai nişte oameni fără sim­ţul real taţilor ŞÎ-au putut închipui • care untura ie porc păstrează încă că deplorabilul proect de natura t aea oricui prestigiu propriu lucruri­lor rare, şi-ar vedea « grîje grea ridicata de pe sollet, in momentul 3» care litrul de «lei ar putea tî­­fcît la. fcărcânie aşa cum se găseşte franzela leşinăoari. Este adevărat, u­leiul vegetal se poate înlocui in total grisimea ani­mali, dar intre o porţie de legume opărite şi o mâncare îngrăşată, chiar şi cu „untdelemn", credem că nu­mai fo­arte puţini oameni ar ezita. Iată pentru ce, aplaudând din tot sufletul activitatea binefăcătoare Institutului de Cercetări Teehnolo­­gice, avem speranţa ci cele cuprinse in raportul amintit îşi vor găsi rea­lizarea intr’un viitor cât se poate de apropiat. F. Gh.­ adul pe care l-au iniţiat e in sta­re să întoarcă cursul evenimente­lor şi să modifice evoluţia isto­riei, istoria nu cunoaşte .,complo­turi“ care s’o fi putut înfrunta. Dar trecând peste materialul de fapte pe care l-a prezentat proce­sul, trebue să reţinem şî un alt aspect al lucrurilor. Este foarte tragic şî condamnabil că în timp ce oamenii, lăsând trecutului lor ororî'e Îngrozitoare ale războiu­lui si Înotând din greu cu urmele lăsate de dânsul, — cheltuesc co­lectiv un efort de redresare, in limp oamenii se străduesc pen­tru liniște, pentru hrană, pentru ARUL 62 - Hr. 17.30?­4 LEI V ■ » Int. AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921-1936 B. BRANIȘTEANU 1887—1947 FONDATORI t Tan psjfaB plififJ TB Sumww ech­fom «protorB tSrec^oa* gener­ate P.T.T. Nr. 140.306/946 si SSÎJ026/947 Proprietar: S. A. R. „Sărindar” ' EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL* ŞI „DIMINEAŢA” Registrul «re publicaţii, al Tr.b. Ilfov, S. I Corn. Nr. 142/948 *4» * ' Marii 2 Neemforie 1843 Unii dentişti practică meseria cu, acte false. ...Le-o fi rămas material dela proteze. 5.57.63 5.38.56 redacţie 3.86.12 mmmmmmessamm masam GLOSE POLITICE DthfPa Clara S’a aflat abia acum, că, Clara Pa­*­tacci, maresa lui Mussolini, a că­rui soartă a împărtăşit-o dealtfel, a lăsat o moştenire considerabilă. Foarte „strângâtoare” Donna Cla­ra şi-a traficat influenţa pu­ternică pe care o exercita asupra aşa zisu­lui duce al fascismului, punând de­oparte o avere cifrată la mai multe milioane de franci elveţieni. Oa­menii de afaceri aflseră că pentru a îmblânzi rigorile legilor şi pen­tru a netezi calea aranjamentelor fructuoase, trebuiau să treacă nea­părat pe la favorita dictatorului. Jr,a început, ea se mulţumise sa primească cadouri în raport cu „serviciile“ prestate —■ dar în anii războiului, când statul dădea mai comenzi de echipament militar, Clara Patacci înţelegea să partici­pe direct la beneficiile realizate prin intervenţia ei. Aproape n’a existat mare întreprindere care să nu ofere un pachet de acţiuni atot­puternicei metrese... Rămâne da văzut (După ce au respins prima oară d-rului Hewlett Johnson, decan­us Canterbury, viza de a intra în Statele Unite, autorităţile ameri­­care s’au­ oferit acum să-i acorde a­­ceastă viză, cu condiţia ca voiajul său să fie patronat de către Comi­tetul grupărilor religioase de edu­caţie şi cultură Se ştie că d-rul Johnson a solicitat prima oară viza americană, fiind invit la New York de către Consliul naţional al prieteniei americano-sovietice. Ră­mâne de văzut dacă Decanul de Canterbury va primi să facă ce­rerea de viză în nouile condiţii pe care i le oferă autorităţile ameri­cane. Bursa neagră Plaga târgului negru continuă să se întindă pe trupul economic franceze, provocând o adevărată emoragie de substanţă preţioasă­ Toate măsurile luate de autorităţi şi-au dovedit lipsa de eficacitate , târgul negru reuşind să supravie­ţuiască tuturor măsurilor ba chiar să-şi vadă extins câmpul de activitate. Asfel, de unde până a­­cum specula îmbrăţişa mai ales sectorul alimentar în ultima vreme a pătruns şi în alte sec­toare, făcând adevărate ravagii. De pildă, reducerea numărului trenurilor din cauza penuriei de cărbuni, a dat naştere unei burse negre a biletelor de călătorie. Gă­rile Parisului, sunt aglomerate de mulţimea călătorilor care nu reu­şesc să găsească bilete la ghişeele luate cu asalt. In schimb, indivizi care au achiziţionat din timp, li­,­lete, se dedau unui trafic întins, ne­gociindu-le la preţ îndoit. Acelaş lucru se întâmplă şi în faţa teatrelor, unde biletele de in­trare sunt vândute cu suprapreţ. ŢEPI Se judeci procesul dentiştilor, cere s’au servit de ette felie. FnimoasS toamnă, zâmbatm, Ci zile calde ne alinţi! E pentru toată lumea soare, Doar pentru ei, soare... cu dinţi! I. Lobodă In stânga D. prof. dr. C. I. Barh­on, preşedintele Prezidiului Marei Adunări Naţionale şi membrii guvernului in frunte cu primul ministru, la inaugurarea liniei ferate Bumbeşti-Livezeni, in dreapta, D. I. Chişinevschi, secretar al C. C- ai P. M. R. rostind­uşi conferinţa despre: „U. R. S. ? este chezăşia desvoltării Repub­licei Populare Române ’, ori la Casa Prieteniei Sovieto-Române BATE LA UŞA După un supliment­­neprevăztrt tătoare pentru ochi, când o cerce- ttra, apărându-ne împotriva una* de zile frumoase, toamna pare să se încrunte. In dimineţile cu brumă şi în se­rile friguroase, chipul ei adevărat ni se Înfăţişează cu suita iminen­tă a ploilor, cu pomii desfrunziţi care, aşa cum remarcase un poet, îşi fac semne şi, în centrul acestui peisaj, omul zgribulit scrutând zărite cenuşii brăzdate de vasta emigraţie a pa* nu spună “ unora mare lucru, mai blânde. Anotimpul , duşmănos, se apro­pie. Iarna îşi­­va aşterne, peste puţină vreme, zăpezile, deslănţu­­inţi , asu­pră­ ne iureşul calamităţi­lor şi plictiselilor de tot felul. Nu ne-am împăcat niciodată cu poeţii care asemuiesc zăpada cu o hermină,­­ uitând că hermina e călduroasă şi poţi umbla pe c ea cu picioarele desculţe. Priveliştea câmpiilor Îngropate sub zăpadă şi a piscurilor de mun­te cu căciuli albe poate fi incârt iezi dela fereastra unui salon bune încălzit sau, chiar de afară, sub ocrotirea unei şube cu funcţie de calorifer personal. Se poate ca aceste imagini să nu spună uneori mare lucru, mai ales ci ele au servit într’un mod teraturi­ duioase pentru­­ numerile festive ale gazetelor. Fiecare anotimp pune probleme —­ dar ale iernii sunt cele mai a­­păsătoare. Hrana, îmbrăcămintea şi căldura capătă dintr’odată un caracter ultimativ, neîngăduind nicio amânare, niciun subterfugiu şi nicio tranzacţie. Necesitatea lor devine urgentă, absolută, vi* tală. Lipsa oricăreia din ele ni se pare, fără a ne inşela, Intolerabilă. Preocuparea de a ne şti la adă­post de frig şi foame, când iarna bate la uşă cu degetele ei de ghia­­ţă, nu se aseamănă cu niciuna dintre grijile obişnuite ce ne a­­saltează. ■ Instinctul nostru de a ne păs­micului care se anunţă, ne provoa­că primele insomnii pe la sfârşi­tul lui Noembrie. Cămara cu ali­mente, pivniţa cu lemne şi dula­pul cu haine groase capătă deo­dată proporţiile unor depozite tn care am­ strâns armele indispen­confecţionarea­ unei H- i sabiile ale campaniei—noastre de iarnă. Cu atât mai bine dacă pe lângă rezervele modeste ale preve­derii fiecăruia, există magaziile încărcate ale obște! întregi! Când hambarele Statului sunt pline cu grâu, când frîgoroferete lui păstrează grăsimea caloriilor noastre viitoare, când în magazi­ile hif ne sunt rezervate şi puse deoparte hainele şi ghetele şi şo­şonii, când — în sfârşit — lemne­le şî păcura au fost aduse din vre­me în uriaşele sale depozite şi rezervoare — putem întâmpina liniştiţi iarna, ba chiar să"!",spu­nem ca nu ne mai temem de ri­gorile ei. SERGttt DAN Poziţia Intenta­ţioi­ală a Uniunii Sovietice .. . - > «-im- « 9- --Y Peisajul politicii inTWnaţîlortale, după patru ani dela sfârşitul răsbo­itului mondial, nu oferă nimic re­confortant. Prirtr'o frapantă­ si­militudine cu cele ce se petreceau după conflagraţia din 1914—1918, marile puteri sunt divizate, înar­mările sunt din nou pe primul plan al actualităţii, litigii şi conflicte lo­cale — cu repercusiuni vădite a­­supra relaţiilor internaţionale —­­isbucnesc şi înfloresc in diverse puncte ale globului. Organizaţia Naţiunilor Unite, care a luat locul decedatei Ligi de la Geneva, se pierde în controverse şi subtile In­terpretări de articole. In presa oc­cidentală se vorbeşte din ce in ce mai mult despre tanagiile flotei, despre avioanele cu propulsie sau despre bomba atomică. In această avalanşă de ştiri alar­mante, de „planuri ofensive“, de „pacte apusene“ şi nordice, de dis­cursuri răsboinice şi de suspiciuni între naţiuni, politica externă a U­­niunii Sovietice se singularizează printr-o fermitate şi consecvenţă care derutează spiritele înclinate spre compromisuri şi schimburi de poziţie . ■ Dacă am urmări atent poziţia Internaţională a Uniunii Sovietice între cele două răsboaie mondiale şi am raporta-o la aceia actuală va trebui să recunoaştem un fir conducător între ele. Din 1932 până în 1939, politica externa sovietică a pledat şi s’a manifestat pentru securitatea co­lectivă, pentru un front comun al păcii, pentru a se putea preîntâm­pina agresiunea ce se desemna în­ inima Europe! prin afirmările vio­lente ale hitlerimul!». Pactele de neagTCS îut fie semnate atunci de­­Uniunea Sovietică cu vecinii ei, pactul de asistenţă mutuală cu Franţa, apoi sforţările din sânul Ligii Naţiunilor pentru stabili­rea dezarmării generale şi pre­venirea atacurilor armate, sunt u­­nele din măsurile înfăptuite sau preconizate de Soviete in apărarea păcii generale De la 1932 până în 1939, delegaţii sovietici în forul in­ternaţional de la Geneva nu au în­cetat de a cere masuri eficace pen­tru a se opri cursa înarmărilor. Ei au depus atunci un proect de de­­sarmare totală,­ iar apoi, au accep­tat să sprijine un program chiar limitat propus de Statele Unite,­­ (Continuare in pag. 2­ a) numai din dorința da a salvgarda interesele paşnice ale naţiunilor. Conferinţa desarmării s’a sfârşit însă printr’un eşec şî delegaţii so­vietici au încercat zadarnic să o reînvie sub forma unei organizaţii permanente care să vegheze la controlul armamentelor. Germania şi Italia prin acţiuni oculte, isbuti­­seră să divizeze popoarele europe­ne şi democraţiile care refuzau încă să vadă clar în jocul dictatorilor. Aşa s’a putut creia acel lanţ fu­nest de evenimente începând cu a­­gresiunea fascistă asupra Etiopiei şi terminând cu invadarea Franţei. Numai Uniunea Sovieticii fusese clarvăzătoare: de aceia protestele ei împotriva faimoasei „neinter­venţii“ din Spania — care s’a do­vedit repede o farsă — de aceia hotărî­re­a ei de a aplica cu stricte­ţe sancţiunile cerute de Liga Na­ţiunilor Împotriva Italiei, sancţiuni aplicate pare-se numai de această mare putere. In toată această pe­rioadă declaraţiile diplomaţilor so­­viefici au fost categoricei „politica noastră este şi va fi o politică de pace“. Dar popoarele Europei oc­cidentale — atunci, ca şi acum de altfel, — dădeau acestor afirmaţii sensuri pe care ele nu le conţineau. Făcându-şi iluzii că mersul forţei hitleriste nu poate fi ascendent, de împărtăşeau teoria ciudată şi para­doxală a unor conservatori că „pri­mejdia fascismului este mai puţin importantă decât aceia a comunis­mului”. In cartea ziaristului Foster Rhea Dulles — profesor la uni- TUDOR ŞOIM­ARU CHESTIA Repunere­ în circulaţie ■nuaMiiaiKitoia »w. T Sistemul rre locomoţie cm def curtidW at Itti Franco (Din revista sovietică „Crocodil”) Carnetul nostru Influenţa mondială a Muri sovietice Revoluţia din Octombrie a avut.­­ In literatura sovietică s’a realis pentru literatura rusă şi pentru [sat unitatea tendinţelor ideologice, estetică"o influenţă covârşitoare. Dacă până atunci, în regim bur­ghez, au fost şi câţiva scriitori ruşi care au som­brat un simbolism de­­cadent, suferind astfel de boala occidentului,­ cea mai mare parte insă a luat o atitudine critică faţă de regimul social şi politic. Realismul critic şi un humanism autentic­ şi profund izvorît din chiar cunoaşterea poporului, au caracterizat­ literatura rusă de dinainte de revoluţie. Reprezentantul ei cel mai vigu­ros şi care a­ făcut legătura cu li­teratura sovietică este desigur Maxim Gorki. Acest mare apostol al scrisului pentru popor a pus in marea lui operă poezia humanis­­mului­­militant. ... După revoluţie, rHeratura so­vietică nu s’a mulţumit- să rămână hii critice, formelor burgheze, ci să stimuleze şi participe la acţiu­nea de construire . Ea este o literatură militantă în care temele sunt trase direct din acţiunea politică de socializare, de construire a Statului socialst. ■ iDela poezia humanismului mili­tant a lui Gorki,, şi dela poezia re­voluţionară a lui Maiacovschi, te­matica­ literaturei sovietice a­ îmbră­ţişat toate marile probleme ale so­cialismului In mers. Astfel ea a tratat tema eroismu­lui războiului proletar , fCeapaev, jft o literatură accesibilă masselor, trasă din viaţa m­asselor şi redată ei. “ • Romanele cuprind viaţa uzinelor, a colhozurilor, temele, construcţiei socialismului şi oamenii lui (Ci­mentul, Şi-a fost ziua a doua, Pă­mânt desţelenit, Hidrocentrala etc.). . Pentru a ilustra raporturile exis­tente intre omul contemporan şi trecutul istoric, literatura sovietică a cultivat şi romanul istoric (Petru, 1 al lui Alexei Tolstoi). Urmărind o serioasă educaţie a omului sovietic, s’a desvoltat în vederea formărei­ lui dela început, o literatură pentru copii foarte bo­gată şi cu o tematică cu totul nouă. Literatura sovietică apoi a îmbră­ţişat marea luptă pentru patrie dusă de poporul sovietic, şi a in­­l semnat. 's.raisTfivl­eT 'intri0' serw 'tRT romane’ şi opere dramatice (Zile sociaUsnwîui i?l nXipV- In tra*&ete StaVngradu­­sociansmuim. ^ T(Klăra Gardă) Acest răsboi, dus de un inamic necruţător a pustiit o mare şi bo­gată parte din URSS. Toate sfor­ţările Uniunii Sovietice s’au con­centrat în ritmul viu al reconstruc­ţiei postbelice. Literatura sovietică cea mai recentă trădează această temă (Furtuna, Fericirea etc) Din cele de mai sus apare ca evidentă legătura strânsă dintre literatura sovietică şi viaţa reală a poporului cu toate eforturile din Torentul de fer. Trenul blindat. , or«,« ’şi’ani) croind in literatură. A^nţele. ct de viitor, şi imprimând pe primul plan, I Un ^Usm somai,st și un roman­­eroul pozitiv, omul sănătos, activ, DEM4ÎSTENE iSOTEZ încrezător in viitor, stăpân pe rite*-­­ -----.---------------------------------------­tinv.l mu. \ (Continuare in parf. 2-a) Refacerea potenţialului industrial german nelinişteşte Franţa Misiuni comerciale gen» cutreeri iarăşi capitalele tapei au formulat-o mai din timp. Re­vista britanică scrie : „Nu mai pare astăzi atât de absurd ca altă data de a pune în balanţă a­­vantajele reconstrucţiei unei pu­ternice industrii siderurgice ger­mane, cu ameninţările pe care a­­ceasta le poate produce asupra păcii europene". Ceea ce şi-au dorit conducătorii Dacă se compară situaţia de astăzi în producţia Industrială a Germaniei occidentale, cu ceea catastrofală de acum trei ard — constată in ultimul său număr cu­noscuta revistă engleză „Econo­mist“ — se poate uşor observa­­schimbarea esenţială intervenită în acest interval de timp. Pro­ducţia germană de oţel se apro­pie astăzi de producţia Franţei. Francezii au ţinut seama de anu­mite modificări profunde în geo­grafia economică a Europei occi­dentale atunci când şi-au alcă­tuit aşa numitul „plan Monnet“. Premizele de la care au pornit al­cătuitorii planului francez „de re­dresare" a economiei franceze, s-au referit în special la limitele ce urmau a fi impuse economiei germane, potrivit condiţiilor capi­tular­ii şi mai târziu ale viitoarei păci. De pe acum, însă, se poate ob­serva fenomenul depăşirii­ com­plete a acestor presupuse limite. Nivelul superior de 5.725.000 tone de oţel, îngăduit industriei ger­mane pentru 1948, va fi cu mult depăşit, iar limita de 8.028.000 tone oţel, fixată pentru 1949, va trece cu mult de nouă milioane tone. De pe acum Germania occi­dentală a început să importe mi­nereu de fier din Suedia şi nume­roase contracte au fost încheiate cu firmele suedeze pentru spori­rea acestor importuri. O primă concluzie la care se.... opreşte „Economist“ este acea­­ primele sale transporturi­­ de r­aţie pe care aprehensiunile Franţei tomobile. In Olanda, Belgia şi E.­. mm reţia mărcile automobilelor ger­mane Volkswagen şi Opel concu­rează producţia franceză şi ceho­slovaca similară. In acelaş timp, investiţiile de capitaluri străine care s’au făcut în ultimii trei ani mai mult „pe sub marfă“, deoarece exista inter­dicţia­ cuprinsă în ordonanţa con­siliului celor patru comandanţi Ceea ce şi-au dorit conducătorii­­ “ , politici ai Bizoniei în cete mai (TM mari aliaţi, au început şarapa hazardate dintre visurile lor, se realizează astăzi prin graţia pro­tectorilor lor. Ultima conferinţă de la Geneva al cărei obiect a fost să alcătuiască o Charta a Comer­ţului Mondial, a adus Germaniei occidentale un nesperat avantaj, punând-o pe picior de egalitate cu toate fostele ei victime. Intr’ade-­ văr, a fost acordat Germaniei oc­cidentale privilegiul clauzei „na-­­i­ţiunii celei mai favorizate“, ceea­­ce-i deschide accesul liber în toa­te pieţele ţărilor care au subscris la acordul de la Geneva. Industriaşii şi oamenii de afa­ceri nu au întârziat să treacă la exploatarea avantajului obţinut la Geneva. Numeroase misiuni comerciale germane au a eutreera marile capitale euro- 'C,U‘ ^‘V1 pene din Occident pentru a re­­înoda firul relaţiilor comerciale, rupt odată cu înfrângerea fostu­lu! Reich. O atare misiune s’a în­tors recent din Turcia, aducând cu sine importante contracte. Fir­ma Mercedes-Benz, de pildă, se pregătește să trimită la Ankara Citiți în pag. III-a.: Discurs«i­sf-Isti £$?. Gheor­­ghian-Dei I« inztw$KT2ti~«m îSstîet ferste BkMrtteesti* Livczsnl (Continuare în part. 2-a) ră şi să se facă în mod public. In regiunile de vest ale Germaniei, această ordonanţă a fost arbitrar abrogată, ceea ce a permis bănci­lor străine să-şi redeschidă su­cursalele din Germania, închise de la începutul războitei. Astfel, Chase National Bank şi-a putut reîncepe operaţiunile, redeschizân­du-şi sucursala din Frankfurt pe Main. Ziaristul francez Jean Bau­­mier, de la care împrumutăm ace­ste date, scrie că „este de prisos a mai aminti că şi imediat după încetarea precedentului războiu mondial, tot băncile americane şi engleze au furnizat Germaniei capitalurile care iau permis să-șî repu­nă rapid pe picioare industria a­­­a grea d­in Ruhr, care a devenit­ ul­­­­terior sprijinul ce! mai eficace al

Next