Adevěrul, noiembrie 1948 (Anul 61, nr. 17305-17329)
1948-11-02 / nr. 17305
k PROCESUL m mm® crearea unor condiţii mai bune de viaţă, se găsesc elemente care vehiculează ideea distrugerii şi a violenţelor cu hotarirea de a le săvârşi. Este deci explicabilă indignarea cu care opinia publică priveşte asemenea încercări menite a arunca ţara în sânge şi ruine. Prin actul de acuzare, prin mărturiile complete şi fără reticenţă ale acuzaţilor, din depoziţiile martorilor, procesul care s’a încheiat aseară a arătat opinii publice care sunt faptele săvârşite şi plănuite de grupul celor doisprezece. Mari industriaşi, un fost amiral, profesori universitari, elemente legionare, rămase în țară sau revenite din străinătate colectând suporturi politice, înodând legături cu servicii străine de spionaj şi preţuind colaborarea CU... Institutul de Cercetări Technolo- JHoria Sima — s’au constituit în iffiw a întocmit «n raport privitor la nouîle surse de materii prime^necesare fabricării uleiurilor vegetale comenstibile. Concluziile acesttfî raport sunt cât se poate de îmbucurătoare, ele arătând că, de aci înainte, uleiul de masă s untdelemnul cu«n 5 se spune încă' dintr’o reminiscenţă mişcătoare — va putea fi extras şi din alte materii decât seminţele de floarea soarelui şi dovleac. Mai mult decât atât, se pare că din prelucrarea seminţelor de tomate, a sâmburilor de struguri şi prune, precum şi din valorificarea fructelor de ,olr şi molid, vor rezulta “cantităţi apreciabile de ulei comestibil care, alături de acel extras din plantele oleaginoase obişnuite, Vor veni să, îndestuleze foarte oportun piaţa. N'avem cifrele necesare !» Îndemână. Insă ni se pare că cele circa 599 vagoane, pe care se contează 46« utilizarea seminţelor de tomate şi struguri, a sâmburilor de prune, a fructelor de fir şi molid, precum şi a porumbului determinat, reprezinţi totuşi o cantitate apreciabilă Nu trefene uitat că uleiul vegetal comestibil se găseşte foarte greu pe Piaţă şî că gospodăriile săracei într’un „comitet de conducere“ şi unul de „coordonare“ destinate în ultimă instanţă a schimba prin violenţă politica ţării. Ce ar fi trebuit să însemne violenţa !e spune actul de acuzare, confirmat integral în desbateri: sabotaj industria!, spionaj în massă, aruncări în aer de poduri, de lini ferate, atentate şi insurecţie armată, precedate de crearea unei stări de nemulţumire în massete muncitoare, prin deficienţă în plăţi, aprovizionări, etc. O parte a acestei acţiuni a fost adusă la hideplinire, dar fireşte că ceea ce trebuia să fie hotăritor în intenţiile grupului complotist a fost zădărnicit. Este fără îndoială că acest „plan“ are un caracter de o excepţională gravitate. Dar dincolo de gravitatea faptelor, un examen lucid al complotului indică şi o regiune de ridicul, căreia un confrate i-a spus mai direct: prostie. Numai nişte oameni fără simţul real taţilor ŞÎ-au putut închipui • care untura ie porc păstrează încă că deplorabilul proect de natura t aea oricui prestigiu propriu lucrurilor rare, şi-ar vedea « grîje grea ridicata de pe sollet, in momentul 3» care litrul de «lei ar putea tîfcît la. fcărcânie aşa cum se găseşte franzela leşinăoari. Este adevărat, uleiul vegetal se poate înlocui in total grisimea animali, dar intre o porţie de legume opărite şi o mâncare îngrăşată, chiar şi cu „untdelemn", credem că numai foarte puţini oameni ar ezita. Iată pentru ce, aplaudând din tot sufletul activitatea binefăcătoare Institutului de Cercetări Teehnologice, avem speranţa ci cele cuprinse in raportul amintit îşi vor găsi realizarea intr’un viitor cât se poate de apropiat. F. Gh. adul pe care l-au iniţiat e in stare să întoarcă cursul evenimentelor şi să modifice evoluţia istoriei, istoria nu cunoaşte .,comploturi“ care s’o fi putut înfrunta. Dar trecând peste materialul de fapte pe care l-a prezentat procesul, trebue să reţinem şî un alt aspect al lucrurilor. Este foarte tragic şî condamnabil că în timp ce oamenii, lăsând trecutului lor ororî'e Îngrozitoare ale războiului si Înotând din greu cu urmele lăsate de dânsul, — cheltuesc colectiv un efort de redresare, in limp oamenii se străduesc pentru liniște, pentru hrană, pentru ARUL 62 - Hr. 17.30?4 LEI V ■ » Int. AL. V. BELDIMAN 1888—1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921-1936 B. BRANIȘTEANU 1887—1947 FONDATORI t Tan psjfaB plififJ TB Sumww echfom «protorB tSrec^oa* generate P.T.T. Nr. 140.306/946 si SSÎJ026/947 Proprietar: S. A. R. „Sărindar” ' EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL* ŞI „DIMINEAŢA” Registrul «re publicaţii, al Tr.b. Ilfov, S. I Corn. Nr. 142/948 *4» * ' Marii 2 Neemforie 1843 Unii dentişti practică meseria cu, acte false. ...Le-o fi rămas material dela proteze. 5.57.63 5.38.56 redacţie 3.86.12 mmmmmmessamm masam GLOSE POLITICE DthfPa Clara S’a aflat abia acum, că, Clara Pa*tacci, maresa lui Mussolini, a cărui soartă a împărtăşit-o dealtfel, a lăsat o moştenire considerabilă. Foarte „strângâtoare” Donna Clara şi-a traficat influenţa puternică pe care o exercita asupra aşa zisului duce al fascismului, punând deoparte o avere cifrată la mai multe milioane de franci elveţieni. Oamenii de afaceri aflseră că pentru a îmblânzi rigorile legilor şi pentru a netezi calea aranjamentelor fructuoase, trebuiau să treacă neapărat pe la favorita dictatorului. Jr,a început, ea se mulţumise sa primească cadouri în raport cu „serviciile“ prestate —■ dar în anii războiului, când statul dădea mai comenzi de echipament militar, Clara Patacci înţelegea să participe direct la beneficiile realizate prin intervenţia ei. Aproape n’a existat mare întreprindere care să nu ofere un pachet de acţiuni atotputernicei metrese... Rămâne da văzut (După ce au respins prima oară d-rului Hewlett Johnson, decanus Canterbury, viza de a intra în Statele Unite, autorităţile americare s’au oferit acum să-i acorde această viză, cu condiţia ca voiajul său să fie patronat de către Comitetul grupărilor religioase de educaţie şi cultură Se ştie că d-rul Johnson a solicitat prima oară viza americană, fiind invit la New York de către Consliul naţional al prieteniei americano-sovietice. Rămâne de văzut dacă Decanul de Canterbury va primi să facă cererea de viză în nouile condiţii pe care i le oferă autorităţile americane. Bursa neagră Plaga târgului negru continuă să se întindă pe trupul economic franceze, provocând o adevărată emoragie de substanţă preţioasă Toate măsurile luate de autorităţi şi-au dovedit lipsa de eficacitate , târgul negru reuşind să supravieţuiască tuturor măsurilor ba chiar să-şi vadă extins câmpul de activitate. Asfel, de unde până acum specula îmbrăţişa mai ales sectorul alimentar în ultima vreme a pătruns şi în alte sectoare, făcând adevărate ravagii. De pildă, reducerea numărului trenurilor din cauza penuriei de cărbuni, a dat naştere unei burse negre a biletelor de călătorie. Gările Parisului, sunt aglomerate de mulţimea călătorilor care nu reuşesc să găsească bilete la ghişeele luate cu asalt. In schimb, indivizi care au achiziţionat din timp, li,lete, se dedau unui trafic întins, negociindu-le la preţ îndoit. Acelaş lucru se întâmplă şi în faţa teatrelor, unde biletele de intrare sunt vândute cu suprapreţ. ŢEPI Se judeci procesul dentiştilor, cere s’au servit de ette felie. FnimoasS toamnă, zâmbatm, Ci zile calde ne alinţi! E pentru toată lumea soare, Doar pentru ei, soare... cu dinţi! I. Lobodă In stânga D. prof. dr. C. I. Barhon, preşedintele Prezidiului Marei Adunări Naţionale şi membrii guvernului in frunte cu primul ministru, la inaugurarea liniei ferate Bumbeşti-Livezeni, in dreapta, D. I. Chişinevschi, secretar al C. C- ai P. M. R. rostinduşi conferinţa despre: „U. R. S. ? este chezăşia desvoltării Republicei Populare Române ’, ori la Casa Prieteniei Sovieto-Române BATE LA UŞA După un suplimentneprevăztrt tătoare pentru ochi, când o cerce- ttra, apărându-ne împotriva una* de zile frumoase, toamna pare să se încrunte. In dimineţile cu brumă şi în serile friguroase, chipul ei adevărat ni se Înfăţişează cu suita iminentă a ploilor, cu pomii desfrunziţi care, aşa cum remarcase un poet, îşi fac semne şi, în centrul acestui peisaj, omul zgribulit scrutând zărite cenuşii brăzdate de vasta emigraţie a pa* nu spună “ unora mare lucru, mai blânde. Anotimpul , duşmănos, se apropie. Iarna îşiva aşterne, peste puţină vreme, zăpezile, deslănţuinţi , asupră ne iureşul calamităţilor şi plictiselilor de tot felul. Nu ne-am împăcat niciodată cu poeţii care asemuiesc zăpada cu o hermină, uitând că hermina e călduroasă şi poţi umbla pe c ea cu picioarele desculţe. Priveliştea câmpiilor Îngropate sub zăpadă şi a piscurilor de munte cu căciuli albe poate fi incârt iezi dela fereastra unui salon bune încălzit sau, chiar de afară, sub ocrotirea unei şube cu funcţie de calorifer personal. Se poate ca aceste imagini să nu spună uneori mare lucru, mai ales ci ele au servit într’un mod teraturi duioase pentru numerile festive ale gazetelor. Fiecare anotimp pune probleme — dar ale iernii sunt cele mai apăsătoare. Hrana, îmbrăcămintea şi căldura capătă dintr’odată un caracter ultimativ, neîngăduind nicio amânare, niciun subterfugiu şi nicio tranzacţie. Necesitatea lor devine urgentă, absolută, vi* tală. Lipsa oricăreia din ele ni se pare, fără a ne inşela, Intolerabilă. Preocuparea de a ne şti la adăpost de frig şi foame, când iarna bate la uşă cu degetele ei de ghiaţă, nu se aseamănă cu niciuna dintre grijile obişnuite ce ne asaltează. ■ Instinctul nostru de a ne păsmicului care se anunţă, ne provoacă primele insomnii pe la sfârşitul lui Noembrie. Cămara cu alimente, pivniţa cu lemne şi dulapul cu haine groase capătă deodată proporţiile unor depozite tn care am strâns armele indispenconfecţionarea unei H- i sabiile ale campaniei—noastre de iarnă. Cu atât mai bine dacă pe lângă rezervele modeste ale prevederii fiecăruia, există magaziile încărcate ale obște! întregi! Când hambarele Statului sunt pline cu grâu, când frîgoroferete lui păstrează grăsimea caloriilor noastre viitoare, când în magaziile hif ne sunt rezervate şi puse deoparte hainele şi ghetele şi şoşonii, când — în sfârşit — lemnele şî păcura au fost aduse din vreme în uriaşele sale depozite şi rezervoare — putem întâmpina liniştiţi iarna, ba chiar să"!",spunem ca nu ne mai temem de rigorile ei. SERGttt DAN Poziţia Intentaţioială a Uniunii Sovietice .. . - > «-im- « 9- --Y Peisajul politicii inTWnaţîlortale, după patru ani dela sfârşitul răsboitului mondial, nu oferă nimic reconfortant. Prirtr'o frapantă similitudine cu cele ce se petreceau după conflagraţia din 1914—1918, marile puteri sunt divizate, înarmările sunt din nou pe primul plan al actualităţii, litigii şi conflicte locale — cu repercusiuni vădite asupra relaţiilor internaţionale —isbucnesc şi înfloresc in diverse puncte ale globului. Organizaţia Naţiunilor Unite, care a luat locul decedatei Ligi de la Geneva, se pierde în controverse şi subtile Interpretări de articole. In presa occidentală se vorbeşte din ce in ce mai mult despre tanagiile flotei, despre avioanele cu propulsie sau despre bomba atomică. In această avalanşă de ştiri alarmante, de „planuri ofensive“, de „pacte apusene“ şi nordice, de discursuri răsboinice şi de suspiciuni între naţiuni, politica externă a Uniunii Sovietice se singularizează printr-o fermitate şi consecvenţă care derutează spiritele înclinate spre compromisuri şi schimburi de poziţie . ■ Dacă am urmări atent poziţia Internaţională a Uniunii Sovietice între cele două răsboaie mondiale şi am raporta-o la aceia actuală va trebui să recunoaştem un fir conducător între ele. Din 1932 până în 1939, politica externa sovietică a pledat şi s’a manifestat pentru securitatea colectivă, pentru un front comun al păcii, pentru a se putea preîntâmpina agresiunea ce se desemna în inima Europe! prin afirmările violente ale hitlerimul!». Pactele de neagTCS îut fie semnate atunci deUniunea Sovietică cu vecinii ei, pactul de asistenţă mutuală cu Franţa, apoi sforţările din sânul Ligii Naţiunilor pentru stabilirea dezarmării generale şi prevenirea atacurilor armate, sunt unele din măsurile înfăptuite sau preconizate de Soviete in apărarea păcii generale De la 1932 până în 1939, delegaţii sovietici în forul internaţional de la Geneva nu au încetat de a cere masuri eficace pentru a se opri cursa înarmărilor. Ei au depus atunci un proect de desarmare totală, iar apoi, au acceptat să sprijine un program chiar limitat propus de Statele Unite, (Continuare in pag. 2 a) numai din dorința da a salvgarda interesele paşnice ale naţiunilor. Conferinţa desarmării s’a sfârşit însă printr’un eşec şî delegaţii sovietici au încercat zadarnic să o reînvie sub forma unei organizaţii permanente care să vegheze la controlul armamentelor. Germania şi Italia prin acţiuni oculte, isbutiseră să divizeze popoarele europene şi democraţiile care refuzau încă să vadă clar în jocul dictatorilor. Aşa s’a putut creia acel lanţ funest de evenimente începând cu agresiunea fascistă asupra Etiopiei şi terminând cu invadarea Franţei. Numai Uniunea Sovieticii fusese clarvăzătoare: de aceia protestele ei împotriva faimoasei „neintervenţii“ din Spania — care s’a dovedit repede o farsă — de aceia hotărîrea ei de a aplica cu stricteţe sancţiunile cerute de Liga Naţiunilor Împotriva Italiei, sancţiuni aplicate pare-se numai de această mare putere. In toată această perioadă declaraţiile diplomaţilor soviefici au fost categoricei „politica noastră este şi va fi o politică de pace“. Dar popoarele Europei occidentale — atunci, ca şi acum de altfel, — dădeau acestor afirmaţii sensuri pe care ele nu le conţineau. Făcându-şi iluzii că mersul forţei hitleriste nu poate fi ascendent, de împărtăşeau teoria ciudată şi paradoxală a unor conservatori că „primejdia fascismului este mai puţin importantă decât aceia a comunismului”. In cartea ziaristului Foster Rhea Dulles — profesor la uni- TUDOR ŞOIMARU CHESTIA Repunere în circulaţie ■nuaMiiaiKitoia »w. T Sistemul rre locomoţie cm def curtidW at Itti Franco (Din revista sovietică „Crocodil”) Carnetul nostru Influenţa mondială a Muri sovietice Revoluţia din Octombrie a avut. In literatura sovietică s’a realis pentru literatura rusă şi pentru [sat unitatea tendinţelor ideologice, estetică"o influenţă covârşitoare. Dacă până atunci, în regim burghez, au fost şi câţiva scriitori ruşi care au sombrat un simbolism decadent, suferind astfel de boala occidentului, cea mai mare parte insă a luat o atitudine critică faţă de regimul social şi politic. Realismul critic şi un humanism autentic şi profund izvorît din chiar cunoaşterea poporului, au caracterizat literatura rusă de dinainte de revoluţie. Reprezentantul ei cel mai viguros şi care a făcut legătura cu literatura sovietică este desigur Maxim Gorki. Acest mare apostol al scrisului pentru popor a pus in marea lui operă poezia humanismuluimilitant. ... După revoluţie, rHeratura sovietică nu s’a mulţumit- să rămână hii critice, formelor burgheze, ci să stimuleze şi participe la acţiunea de construire . Ea este o literatură militantă în care temele sunt trase direct din acţiunea politică de socializare, de construire a Statului socialst. ■ iDela poezia humanismului militant a lui Gorki,, şi dela poezia revoluţionară a lui Maiacovschi, tematica literaturei sovietice a îmbrăţişat toate marile probleme ale socialismului In mers. Astfel ea a tratat tema eroismului războiului proletar , fCeapaev, jft o literatură accesibilă masselor, trasă din viaţa masselor şi redată ei. “ • Romanele cuprind viaţa uzinelor, a colhozurilor, temele, construcţiei socialismului şi oamenii lui (Cimentul, Şi-a fost ziua a doua, Pământ desţelenit, Hidrocentrala etc.). . Pentru a ilustra raporturile existente intre omul contemporan şi trecutul istoric, literatura sovietică a cultivat şi romanul istoric (Petru, 1 al lui Alexei Tolstoi). Urmărind o serioasă educaţie a omului sovietic, s’a desvoltat în vederea formărei lui dela început, o literatură pentru copii foarte bogată şi cu o tematică cu totul nouă. Literatura sovietică apoi a îmbrăţişat marea luptă pentru patrie dusă de poporul sovietic, şi a inl semnat. 's.raisTfivleT 'intri0' serw 'tRT romane’ şi opere dramatice (Zile sociaUsnwîui i?l nXipV- In tra*&ete StaVngradusociansmuim. ^ T(Klăra Gardă) Acest răsboi, dus de un inamic necruţător a pustiit o mare şi bogată parte din URSS. Toate sforţările Uniunii Sovietice s’au concentrat în ritmul viu al reconstrucţiei postbelice. Literatura sovietică cea mai recentă trădează această temă (Furtuna, Fericirea etc) Din cele de mai sus apare ca evidentă legătura strânsă dintre literatura sovietică şi viaţa reală a poporului cu toate eforturile din Torentul de fer. Trenul blindat. , or«,« ’şi’ani) croind in literatură. A^nţele. ct de viitor, şi imprimând pe primul plan, I Un ^Usm somai,st și un romaneroul pozitiv, omul sănătos, activ, DEM4ÎSTENE iSOTEZ încrezător in viitor, stăpân pe rite*- -----.---------------------------------------tinv.l mu. \ (Continuare in parf. 2-a) Refacerea potenţialului industrial german nelinişteşte Franţa Misiuni comerciale gen» cutreeri iarăşi capitalele tapei au formulat-o mai din timp. Revista britanică scrie : „Nu mai pare astăzi atât de absurd ca altă data de a pune în balanţă avantajele reconstrucţiei unei puternice industrii siderurgice germane, cu ameninţările pe care aceasta le poate produce asupra păcii europene". Ceea ce şi-au dorit conducătorii Dacă se compară situaţia de astăzi în producţia Industrială a Germaniei occidentale, cu ceea catastrofală de acum trei ard — constată in ultimul său număr cunoscuta revistă engleză „Economist“ — se poate uşor observaschimbarea esenţială intervenită în acest interval de timp. Producţia germană de oţel se apropie astăzi de producţia Franţei. Francezii au ţinut seama de anumite modificări profunde în geografia economică a Europei occidentale atunci când şi-au alcătuit aşa numitul „plan Monnet“. Premizele de la care au pornit alcătuitorii planului francez „de redresare" a economiei franceze, s-au referit în special la limitele ce urmau a fi impuse economiei germane, potrivit condiţiilor capitularii şi mai târziu ale viitoarei păci. De pe acum, însă, se poate observa fenomenul depăşirii complete a acestor presupuse limite. Nivelul superior de 5.725.000 tone de oţel, îngăduit industriei germane pentru 1948, va fi cu mult depăşit, iar limita de 8.028.000 tone oţel, fixată pentru 1949, va trece cu mult de nouă milioane tone. De pe acum Germania occidentală a început să importe minereu de fier din Suedia şi numeroase contracte au fost încheiate cu firmele suedeze pentru sporirea acestor importuri. O primă concluzie la care se.... opreşte „Economist“ este acea primele sale transporturi de raţie pe care aprehensiunile Franţei tomobile. In Olanda, Belgia şi E.. mm reţia mărcile automobilelor germane Volkswagen şi Opel concurează producţia franceză şi cehoslovaca similară. In acelaş timp, investiţiile de capitaluri străine care s’au făcut în ultimii trei ani mai mult „pe sub marfă“, deoarece exista interdicţia cuprinsă în ordonanţa consiliului celor patru comandanţi Ceea ce şi-au dorit conducătorii “ , politici ai Bizoniei în cete mai (TM mari aliaţi, au început şarapa hazardate dintre visurile lor, se realizează astăzi prin graţia protectorilor lor. Ultima conferinţă de la Geneva al cărei obiect a fost să alcătuiască o Charta a Comerţului Mondial, a adus Germaniei occidentale un nesperat avantaj, punând-o pe picior de egalitate cu toate fostele ei victime. Intr’ade- văr, a fost acordat Germaniei occidentale privilegiul clauzei „na-iţiunii celei mai favorizate“, ceeace-i deschide accesul liber în toate pieţele ţărilor care au subscris la acordul de la Geneva. Industriaşii şi oamenii de afaceri nu au întârziat să treacă la exploatarea avantajului obţinut la Geneva. Numeroase misiuni comerciale germane au a eutreera marile capitale euro- 'C,U‘ ^‘V1 pene din Occident pentru a reînoda firul relaţiilor comerciale, rupt odată cu înfrângerea fostulu! Reich. O atare misiune s’a întors recent din Turcia, aducând cu sine importante contracte. Firma Mercedes-Benz, de pildă, se pregătește să trimită la Ankara Citiți în pag. III-a.: Discurs«isf-Isti £$?. Gheorghian-Dei I« inztw$KT2ti~«m îSstîet ferste BkMrtteesti* Livczsnl (Continuare în part. 2-a) ră şi să se facă în mod public. In regiunile de vest ale Germaniei, această ordonanţă a fost arbitrar abrogată, ceea ce a permis băncilor străine să-şi redeschidă sucursalele din Germania, închise de la începutul războitei. Astfel, Chase National Bank şi-a putut reîncepe operaţiunile, redeschizându-şi sucursala din Frankfurt pe Main. Ziaristul francez Jean Baumier, de la care împrumutăm aceste date, scrie că „este de prisos a mai aminti că şi imediat după încetarea precedentului războiu mondial, tot băncile americane şi engleze au furnizat Germaniei capitalurile care iau permis să-șî repună rapid pe picioare industria aa grea din Ruhr, care a devenit ulterior sprijinul ce! mai eficace al