Adevěrul, ianuarie 1949 (Anul 62, nr. 17355-17377)

1949-01-04 / nr. 17355

ANUL 83­­ Nr. 17.355 FONDATORII 4 PAI 4 LEI 9 JIMOCIATIUNII BIBLIOTECA,,ASTRA" S­I 8 I U­deverul Lună 3 Ianuarie 1949­­*­ / AL. V. BELDIMAN 1888—1897 1 CONST, MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921 — 1936 1 B. BRANIȘTEANU 1897-1947 Proprietari S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL” ȘI „DIMINEAŢA” Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Corn Nr. 142/943 Director H. SOREANU BIROURILE: BUCUREŞTI Str BREZOIAIMU 14 Telefoane Redacţia 5.38 56 Secretariatul de redacţie 3.86.12 Abi­tralia şi Publicitatea 5.57.63 In urma ordinului de încetare a lităţilor dat de Consiliul de Securitate, trupele olandeze au reluat ofensiva Indonezia­—O fi o greşeală de traducere ! N­oua lege a impozitelor ! In sfârşit, după aproape trei de­cenii de neplăceri şi surprize, une­le mai curioase decât altele, con­tribuabilul român are ocazia să constate că mult complicata lege a contribuţiilor directe a Intrat în Istorie. Pe ziua de 1 ianuarie 1949 ea a fost înlocuită cu o lege sim­plă, pe înţelesul tuturor, graţie căruia cetăţeanul poate şti cu pre­­ciziune ce obligaţii are faţă de fisc şi cum trebue să le satisfacă. Ce concepţie încâlcită a prezi­dat la întocmirea vechii legi, o­­peră a lui Vintilă Brătianu şi a succesorilor lui la Ministerul de Finanţe, e greu de spus. Ceia ce este sigur, e că aşa cum era alcă­tuită, pe lângă că nu putea fi în­ţeleasă de contribuabil, dar avea atâtea cotloane şi ascunzişuri, a­­tâtea „sorturi“ de impozite mai ales la categoria contribuabililor comercianţi, încât, pe lângă că a­­ceştia nu se puteau orienta, dar organele fiscale dacă nu erau de perfectă bună credinţă puteau folosi tot soiul de chiţibuşuri spre a-şî creia venituri atât în dauna statu­lui cât şi în a contribuabililor. La acest rezultat contribuia şi latitu­dinea ce o aveau organele de im­punere de a stabili venitul impoza­bil după mai multe criterii, putând ater­ge, pentru una şi aceiaşi în­treprinder­e, la diferite venituri şi deci la tot atâtea impozite. Actuala lege a d-lui Vasile Luca a curmat acest sistem periculos şi dăunător atât pentru stat cât şi pentru contribuabil. Modalitatea de impunere — una singură pen­tru fiecare categorie de contri­buabili — este l­ijipede şi înţeleasă de oricine, astfel că instanţa de impunere nu se poate abate de la normele legale iar contribuabilul are posibilitatea să controleze le­­galimea operaţiunii şi, eventual, să-i găsească viciul şi să repare eroarea în faţa comisiunii de apel. Mai mult, pentru a preciza şi mai bine impozitele datorate de fiecare categorie de contribuabili, legea face şi calculul sumelor da­torate, astfel că oricine citeşte le­­gea la capitolul ce-l interesează, ştie exact suma ce are de plătit la venitul impozabil corespunză­tor. Aceste calcule sunt cuprinse î­n tabelele aflate la capitolele di­feritelor categorii de contribuabili, salariaţi, literaţi, artişti şi oameni de ştiinţă, meseriaşi şi profesio­nişti, comercianţi şi industriaşi, proprietari de clădiri. Impozitele, astfel stabilite, se plătesc, conform dispoziţiei din art. 41, lunar şi nu ca până acum trimestrial. Această ultimă moda­litate de plată a rămas valabilă immal pentru clădiri, al căror im­pozit 11 achită chiriaşul trimes­trial, reţinând din chirie suma cu­venită pe care este obligat s’o verse la percepţie în cursul luni­lor Februarie, Mai, August şi No­­embrie. In acelaş timp este de re­marcat că cele două impozite ce gravau imobilele — pe clădiri şi special — au fost suprimate, ele contopindu-sa în Impozitul unic fixat de noua lege. De asemenea trebue să relevăm că răspunderea solidară a proprietarului pentru neplata impozitului de către chi­riaş este condiţionată. In caz că proprietarul anunţă fiscul că chi­riaşul său n’a achitat impozitul, el este exonerat de orice obliga­ţie, fiscul neputând să urmărească decât pe chiriaş. Noua lege scoate din categoriile de contribuabili şi impozite ale vechii legi, veniturile realizate de agricultori prin cultura pământu­ri. In art. 2 al. 2 legea spune: „Veniturile supusa impozitului pe gospodăriile săteşti, nu sunt supuse impozitului de faţă“, întrebarea ce se pune este ce a fi­feles legiuitorul prin „gospodă­rii săteşti“. Sunt toate gospodăriile agricole din comunele rurale sau nu­mai cete propriu zis ţărăneşti ? Probabil câ dispoziţiuni noui spe­ciale vor interveni şi pentru aceas­tă categorie de venituri care figu­rează în buget cu o sumă de circa 8 miliarde lei. In general legea este de o cla­ritate şi preciziune care, mai ales în materie de impozite, sunt abso­lut necesare. Graţie ei multe nedu­meriri şi abuzuri vor dispare. EM. SOCOR a s Un­ program des­văl­uit „L’Hutrianite" desvălue progra­mul prin care se urmăreşte sub­ordonarea aviaţiei franceze coman­damentului britanic. „Ministrul englez al aerului — scrie ziarul Parisian. — a confirmat Informa­ţia publicată ori de „Daily Tele­graph“ după care Marea Britanie va livra un număr de aparate de vânătoare „cu reacţie" Franţei, Belgiei şi Olandei. E vorba de avioane „Gîester Meteor" şi „De Wavilland Vam­­pires". Oficiosul francez „Le Mon­de" a anunţat că Franţa a şi pri­mit cinci aparate de acest tip, pre­cizând că la Londra s-a hotărit: „1. Reorganizarea forţelor ae­riene ale ţărilor „Uniunii occiden­tale" după modelul R.A.F. (ofi­ţerii, subofiţerii şi soldaţii fran­cezi — subliniază „L’Humanité" — se vor găsi sub comanda ma­reşalului britanic al aerului Sir­­Jammes Robb). ,2- Constituirea în Anglia a unei forţe strategice americane de bombardament cu aparate având o mare rază de acţiune". ,,L’ Humanité" atrage atenţia faum­a caracterului agresiv al de­ciziilor de la Londra.­ ­ Credit extraordinar ! La cererea d-lui Ramadier, mi­nistrul de război al Franţei, Adu­narea Naţională a votat un credit extraordinar de 40.000.000 franci sumă necesară pentru „acoperirea cheltuelilor de instalare a gene­ralului Montgomery şi a cartieru­lui general aliat la Fontaine­bleau". In numele deputaţilor comu­nişti, d. Jaques Duclos a prote­stat împotriva alocării acestui cre­dit, subliniind că „este pentru în­tâia oră în timp de pace când se cer credite pentru instalarea unui stat major străin pe teritoriul fran­cez". In legătură cu aceasta, d. Pierre Courtade, observă în „L’Huma­nité" că „drumul păcii nu trece pe la castelul din Fontainebleau unde un mănunchi de strategi prepară războiul, pe cheltuiala noastră". I­M­POZITUL ASUPRA PRESTAŢIILOR DE SERVICIU Dai începerea noului an budgetar va intra in vigoare un impozit r­ou, menit nu atât să aducă venituri suplimentare, cât să unifice diferite taxe şi impozite ce se percepeau asupra aceleiaşi opera­ţiuni, înlăturându-se atfel multe forma­lităţi greoaie. Astfel, la preţul realizat pentru mon­tajul de maşini şi aparate, pentru lucră­rile de finisaj şi ajustare, pentru repa­raţiile obiectelor supuse impozitului pe cifra de afaceri se va percepe un impozit de 15 la sută. La orice alte reparaţii se va percepe 8 la sută. La serviciile prestate de hoteluri, im­pozitul va fi de 12 la sută. Serviciile prestate de telefoane, vor fi supuse unui impozit de 6 la sută calculat la preţul realizat de întreprinderile care prestează serviciul. La serviciile prestate de PTT şi de societatea de radiodifuziune se va per­cepe un impozit de 2 la sută. Aici obser­­văm că aceasta nu înseamnă o scumpir­e a abonamentului la radio, deoarece prin legea „pentru unele măsuri financiare şi pentru desfiinţarea unor impozite şi taxe“ au fost suprimate taxele în favoa­rea Casei de asigurări a ziariştilor şi a Casei artiştilor. La orice alte prestaţii de servicii se va percepe o taxă de 3 la sută. La orice transport pe apă, aerian şi terestru se va percepe o taxă de 4 la sută. Sunt scutite de impozite executările de lucrări făcute pentru sine, şi acelea, la care se întrebuinţează materii prime pentru obţinerea de produse finite supu­se impozitului pe cifra de afaceri. Deasemenea sunt scutite reparaţiile fa­cute pentru sine, reparaţiile făcute în a­­telier de micii meseriaşi care au cel mul un ucenic sau folosesc o forţă motric până la 2 HP, transporturile în raza une comune și transporturile efectuate de mi­cii cărăuși care lucrează singuri cu mi­jloace proprii. —-----­G. Taxa poștală plătită In numerar conform aprobării Direrțiuni Generale P.T.T. Nr. 140.306/946 și 261.020/947 f Săptămâna internaţională. ULTIMELE ZILE ALE LUI 1948 Anul 1948 a lăsat nesoluţionate numeroase probleme internaţio­nale. Luptele continuă în Indone­zia şi Palestina. Acordul de la Londra asupra Ruhr-ului — odată trecută lipsa de orientare a pri­mului moment — este privit a­­cum la Paris ca şi în Germania, cu multă circumspecţie. Diversele pacte, ale Atlanticului de nord sau al Mediteranei, întâmpină se­rioase greutăţi dar relevă în a­­celaş timp o febră de înarmare în occident. De altfel toate ştirile din ulti­mele zile ale lui 1948 au fost mai puţin în contingenţă directă cu opera de pace, cât mai mult in legătură cu pregătirile nesăbuite de război. Ministrul armatei din Statele Unite, d. Forrestal a vor­bit despre platforme aeriene şi despre rachete; armata olandeză a continuat să publice „comuni­cate” de pe front; un alt focar de lupte s’a declarat în America de sud între Nicaragua şi Cosita Rica; Ciang Kai Shek intr’un mesagiu adresat populaţiei se arată „dis­pus” să cedeze locul; din Cairo se anunţă incursiuni ale trupelor evreeşti pe teritoriul egiptean, dar la Tel Aviv ştirea a fost des­­minţită­ După 14 luni de lupte în­tre India şi Pakistan pentru pro­vincia Kaşmir, un acord a fost încheiat sub supravegherea comi­siei Naţiunilor Unite. Cele două state au dat ordin trupelor să în­ceteze focul, iar In Kăşmir, după toate probabilităţile, va avea loc un plebiscit. Care au fost insă rezultatele la care a ajuns Consiliul de Secu­ritate In ce priveşte Palestina şi Indonezia? Ultimele şedinţe din anul 1948 — care au coincis şi cu ultimele ale sesiunii europene ale acestui Consiliu — au fost ex­trem de agitate. Pe chestia Indo­neziei divergenţele dintre puteri s’au manifestat şi mai pronunţat, iar atitudinea agresivă a guver­nului olandez nu a fost de natură să faciliteze misiunea Consiliului de Securitate. Delegatul olandez, recunoscând agresiunea, a anun­ţat că trupele „Îşi vor înceta ope­raţiile pe ziua de 31 Decembrie în Java, iar în Sumatra după câ­teva zile şi că preşedintele repu­blicii indoneziene, Sokarno şi ce­lelalte personalităţi nu vor fi eli­berate decât dacă se vor abţine de la orice activitate „ce ar putea pune în primejdie securitatea pu­blică”. Această declaraţie a scan­dalizat pe numeroşi membri ai Consiliului de Securitate, iar de­legatul sovietic, d. Malik, a cali­ficat-o drept o dovadă de mare cinism. Pe de altă parte, d. Ma­lik s’a împotrivit cererii america­ne ca desbaterea asupra Indone­ziei să fie continuată... la 7 ia­nuarie la Lake Succes. „Prin a­­mânarea de câteva zile, St­atele Unite vor să faciliteze acţiunea olandezilor in Indonezia — spune d. Malik."Şi este cert că trupele olandeze au nevoe de câteva zile — aşa cum a cerut şi delegatul Olandei — pentru a sdrobi pe re­publicani". Cu toată această argumentaţie, Consiliul de Securitate a adoptat o recomandaţie britanică — simi­lară cererii americane — prin ca­re problema indoneziană urmea­ză să fie discutată la 7 ianuary în Statele Unite. In ce priveşte Palestina, Consi­liul a adoptat rezoluţia engleză prin care se cere încetarea ime­diată a focului şi retragerea tru­pelor pe poziţiile ocupate Înainte de 14 Noembrie. Rezoluţia mai cere com­isiunii de meditaţie — compusă din trei membri ai Con­siliului — să se întrunească ime­diat la Lake Succes.. Aceste două recomandări au încheiat activitatea Consiliului de Securitate pe anul trecut şi in se­siunea dela Paris, preşedintele Consiliului, delegatul Belgiei, da­că nu a putut mulţumi acestui for că a adus soluţii definitive la o­­pera păcii, a ţinut să mulţumeas­că măcar guvernului francez pen­tru ospitalitatea pe care a dat-o membrilor Consiliului în sesiunea care s’a încheiat. T. S. înfrumuseţarea periferiilor Nimic nu schimbă mai uşor un colţ de oraş ca Instalarea unei prăvălii noui, mai arătoasă ca cele din jur, cu faţada înălţată, cu vitrine in care şerpuesc stofele colorate şi strălucesc obiecte ar­tistic aranjate. Toată mohorâta răspântie capătă deodată un as­pect vioiu, mai ales seara când se aprind becurile. Toate privi­rile se îndreaptă intr’acolo. O e­­mulaţie se produce şi printre ne­gustorii vecini. Magazine noui nu-şi pot clădi, dar fiecare se simte îmboldit să-şi Înnoiască fa­ţada, vitrina, să servească mai a­­tent clientela, încât cu timpul Înfăţişarea veche a locului şi mo­ravurile de periferie lâncedă dis­­par. Prăvălia noua a dat impulsul Intr’un singur colţ şi întreg car­tierul se modernizează şi se În­frumuseţează treptat. Transformarea e datorită as­tăzi magazinelor de Stat care se deschid pe rând în diferite puncte din afara razei centrale a Bucu­reştilor.. „Textila” de la bariera Moşilor s’a deschis cu puţin îna­­inte de sărbători în parterul fos­­tului hotel Solacolu. Bătrâncioa­­sa clădire a Întinerit in câteva săptămâni sub mistria şi bidinea­ua câtorva zeci de lucrători. Mărfurile dinăuntru, raţionalizate sau libere, sunt aceleaşi ca la marile magazine de Stat din cen­tru, astfel că nimeni nu mai are nevoie să se deplaseze şi sa lun­gească cozile în acelaş foc. Lumea se Îmbulzeşte destulă şi aici, In faţa uşii tăiată dublă, cu Intrare şi eşire. Pe un scaun, cameristul dela percepţie Încear­că acelaş model şi aceiaşi cali­tate de pantofi ca domnul şef. O cucoană cu palton de blană alege pentru un capot barchetul cu flo­ri care a plăcut şi muncitoarei de lângă dânsa. Roşu, toate cli­entele cer din bucăţile cu desenul roşu. Când s’au terminat, atunci se vând şi acelea cu flori albas­tre sau albe pe negru. Seara, rafturile rămân pline nu­mai cu baloturile de americă pentru care nu ajung punctele din cartelă. întâi omul se vrea Îmbrăcat pe dinafară, înregistrăm dorinţa comună ca la viitoarele cartele cearşaful, adică america, să se vândă pe punctele obişnui­te, ca să nu ni se scadă din me­trii trebuitori la Îmbrăcăminte. La fel ca magazinele noul, a­­lungă marasmul unui cartier şi o sală nouă de spectacol. Lumi­nile intrării atrag pe oameni ca şi fluturii în jurul lămpii. Exem­plul cel mai tipic ni-l dă revăr­sarea mulţimii care umple azi bulevardul Ipătescu începând dela strada Batistei şi până în strada Atena. Deplasarea aglo­meraţiei nedorite de pe calea Victoriei nu s’a putut obţine de­cât după deschiderea sălii Aro, urmată apoi de celelalte două sau trei cinematografe vecine. Dar la periferie, elementul a­­tractiv al cinematografelor nu era unit cu mijloacele de desvol­tare. Nici pe afară, nici înăuntru unde vizionarea devenea în unele săli un supliciu. Frigul, lipsa de aer, băncile stricate, filmul vechi, mereu rupt și nedeasupra pe­deapsa sonorizării hodorogite. Deocamdată s’a început cu re­pertoriul. S’a sfârșit cu formula filmelor „In exclusivitate”. Până la unificarea confortului In săli, publicului din cincisprezece cartie­re i se dă plăcerea de a vedea filmul premieră In aceeași zi ca luxosul cinema din centru dar cu preţul pe jumătate. Prin descentralizarea distrac­ţiilor, ca şi prin răspândirea ma­gazinelor de Stat, oamenii nu mai aleargă mereu spre centru, încep să-şi iubească mai mult cartierul, să-l dorească mai fru­mos şi pe cât le stă în putinţă, să pună umărul la Înfrumuseţa­rea lui. ALICE GABRIELESCU Războiul din China .......................................................................•■■ ■. . y. ssr-■ ■■.. .•■■X Vedere din Nanking, capi­tala Chitiei, către care se îndreaptă armatele populare chineze Intr-o perspectivă limitativă vieţii so­ciale se putea crede că formele evoluate ale artei, cer echipe de cunoscători, o minoritate privilegiată ca să simtă fru­museţile tăinuite. Dar această concep­ţie nu-şi găseşte verificarea şi controlul în experienţa istorică, mai bine înter­­pretată. Teatrul daric al vechilor eleni, — ca şi întreaga lor civilizaţie de alt­fel — era, cu toată subtilitatea şi adân­cimea lui, gustat în înţeles de contempo­ranii di­ Esculap ori Sofocles, de munci­torii din port şi de toţi săracii ce se mulţumeau cu câteva măsline, pentru a-şi astâmpăra foamea. Mai târziu, tea­trul lui Shakespeare cu adâncimile lui filosofice era preţuit de popor. Şi marile construcţii monumentale ar­hitectonice din vechime nu ne închipuim că ar fi fost admirate de puţini, ci răs­­­pundeau nevoie­ citadinilor cei mulţi, de a-şi indulci ochii cu realizările plastice ale artiştilor contemporani. Cu toate aceste exemple clasice, dir, care se poate vedea că arta e înţeleasă de publicul mare şi că nu cere selecţiuni sociale, — s'a continuat totuşi după epo­cile eroice şi îndepărtate ale istoriei, —, când se experimenta timid şi inconştient , arta pentru cei mulţi — să se considere publicul mare ca incapabil a urmări un concert ori o piesă de mare valoare li­terară. Acum clasa muncitare inundă sălile de teatru şi apreciază, cu emoţii, marile ar­monii ale unui Beethoven sau Bach. „Scrisoarea pierdută" a ajuns la a 400-a reprezentaţie, ascultată de un pu­blic mare şi de unul care nu era obişnuit cu distracţiile de dincolo de cârciumă sau de o sală de dans periferică. Dar capo­dopera caragialească la vremea ei, nici nu era deoseb­i de preţuită, după cum ne arată acea corespondenţă plină de humor dintre Caragiale şi directorii de atunci, un Petre Grădişteanu sau Pompiliu El­ad, ce se tânguiau în jurul unei piese, pe care o minoritate culturală o considera, pe plan minor. Astăzi succesele scenice sunt în se­­rie, susţinute de un public nou, amate iar turneele de teatru colindă minele şi fabricile, apreciate de mii de fatancton. Citim că 1430 de echipe artistice au stră­bătut ţara, dând zeci de t mii de specta­­cole. E o mişcare în care se chiamă un pu­t­ere virgin, care nu are nevoe de o pre­gătire specială pentru a participa în plin la marile sărbători ale vieţii, pe care arta are darul de a le dărui lumii. gr. tausam CARNETUL NOSTRU Arta pentru toţi CHESTIA CONFUZIE Numărul femeilor cari poartă pan­­taloni e din ce în ce mai mare. „ Desen el® ROSS 1 — Ascultă, domnule, d­e ce te-ai îmbrăcat ca o cucoană ? ! URAREA ADRESATA DE D. PROF. C. I. PARHON, PREŞEDINTELE PREZIDIULUI MARII ADUNĂRI NATIONALE CETĂŢENILOR REPUBLICII POPULARE PRILEJUL ANULUI Cu prilejul Anului Nou 1949, d. prof., dr. C. I. Parhon, preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţio­nale, a adresat cetăţenilor Republi­cii Populare Române, următoarea urare : iubiţi cetăţeni ai Republicii Populare Române, In pragul anului nou vă adresez, în numele Prezidiului Marei Adu­nări Naţionale, un călduros salut şi felicitările cele mai s­ecere. Anul 1948 a arătat cu prisosinţă tuturor, ce măreţe realizări se pot înfăptuit pe ţărimul politic, econo­mic, cultural şi social, atunci când clasa muncitoare sub conduce­rea Partidului său, Partidul Munci­toresc Român, având drept aliat ţărănimea muncitoare, deţine în mâ­niie sate viguroase puterea po­litică. Drumul parcurs în anul ce a tre­cut este drumul care duce spre lu­mină, spre bună­starea poporului nostru muncitor. Paşii pe care noi i-am făcut n’au cunoscut un drum bătător­i, dar greutăţile întâmpinate au fost învinse prin hotărârea şi dârzenia celor ce muncesc dela oraşe şi sate, care şi-au inmănunchiat efor­turile spre un singur ţel — con­struirea teme­­ilor socialismului in ţara noastră. Realizările obţinute în 1948 au dat posibilitatea introducerii Pla­nului in viaţa noastră economică — ce va creia noui resurse pen­tru a clădi o ţară înfloritoare şi prosperă. Dragi cetăţeni şi cetăţene. Dacă sforţările noastre ale tu­turor au adus isbânzile din anul 1948, anul care vine şi care trebue să consolideze şi să lărgească toate cuceririle noastre cere din partea noastră a tuturor un nou avânt. In fabrici, in uzine, pe ogoare, muncim pentru noi; rodul efortulu nostru ne aparţine. Planul economic prevede mări­rea producţiei noastre industriale cu 40%, precum şi o însemnată sporire a producţiei agricole. Vom produce mai mult şi mai bine, conştienţi că prin munca noa­stră făurim o ţară a socialismului în care exploatatorii nu vor mai avea ce căuta şi unde celor ce muncesc le este asigura­t bună­starea. Pilda U.R.S.S., ne este nouă în­­demn la luptă, iar sprijinul ei po­litic şi economic ne dă posibilita­tea să realizăm măreţele noastre sarcini. Să pornim cu nou avânt în mun­că. Să scoatem la lumină inepuiza­bilele resurse creatoare ale oame­nilor muncii şi să le punem in sluj­ba tinerii noastre Republici Popu­lare. Pe acest drum al efortului co­lectiv fără şovăială, al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, oameni ai ştiinţei şi culturii să mergem mai departe, astăzi când în faţa noastră se desch­de un an nou. Să-i parcurgem cu fruntea sus, mândri că suntem un popor liber care clădeşte pentru ei, o ţară a Socialismului, a păcii, a bunei stări. La mulţi­ ani, TEDEUMUL DE LA PATRIARHIE Sâmbătă, 1 ianuarie 1949, la orele 11,30 a avut loc în biserica Sf. Patriarhii un Tedeum cu pri­lejul sărbătoririi Anului Nou. Serviciul divin a fost oficiat da­­Continuare în pag. 2-al ROMANE NOU

Next