Adevěrul, august 1949 (Anul 63, nr. 17531-17556)
1949-08-01 / nr. 17531
Calitatea produselor şi progresul tehnic Observaţiunile pozitive şi datele concrete pe care le-am avut sub ochi, cu prilejul publicării Planului de Stat pe trimestrul al doilea, sunt numeroase. Asupra ansamblului lor ne-am oprit cu alt prilej. Vom releva acum un aspect care ni se pare că merită a reţine în mod special atenţiunea noastră, şi anume constatarea că în sectorul industrial s’au înregistrat importante progrese tehnice. încă de la sfârşitul războiului, utilajul tehnic a constituit o problemă permanentă. Ni se aduce la cunoştinţă, după şase luni de activitate planificată a industriei, că unul din rezultatele obţinute este tocmai progresul atins în domeniul tehnic. Prin menajarea instalaţiunilor şi maşinilor, prin perfecţionarea unora din sectoarele industriei grele şi prin încurajarea spiritului inventiv, o parte din lipsurile zestrei noastre tehnice a putut fi recuperată. Ne dăm seama cu uşurinţă ce avantagii pot decurge din acest fapt pentru producţia industrială. Progresele tehnice se restrâng în primul rând asupra preţului de cost, care constitue unul din aspectele principale ale ieftinirii produselor şi deci a ridicării nivelului de trai al masselor muncitoare. Prin progrese tehnice trebue să înţelegem deasemeni şi perfecţionările în procesul tehnologic al muncii din fabrici şi uzine, asupra căruia influenţează foarte mult spiritul de organizare, de iniţiativă şi de disciplină de care dau dovadă oamenii muncii. Bilanţul Planului de Stat mai observă însă, pe de altă parte, că în schimb calitatea produselor nu s’a generalizat în măsura aşteptată. Pe alocuri, unele produse au fost trecute din nou la fabricat, deoarece lăsau de dorit în această privinţă, ceea ce a anelat o parte din efortul de producte. Să nu uităm că exigenţa calităţii nu însemnează numaidecât o exigenţă de lux, ci ea priveşte soliditatea produselor care, la rândul lor, servesc ca piese sau materiale de reconstrucţie economică. Un asemenea produs, care nu rezistă la probele de utilizare pe terenul practic, constitue mai curând o pagubă decât o înlesnire a reconstrucţiei. Observaţiunile realiste făcute de forurile superioare care au alcătuit acest al doilea raport către massele muncitoare, cu privire la mersul efortului de muncă planificată, constituesc un îndreptar pentru conducerea uzinelor şi fabriclor Experienţele care se fac în cadrul Planului de Stat în curs, privesc îndeosebi o serie de ameliorări succesive ale procedeelor de muncă, ameliorări care vor servea Indicaţii pentru alcăturea Planului de Stat pe anii viitori. Orice rezervă critică, ca şi orice subliniere a succeselor obţinute, sunt elemente de orientare extrem de utile pentru stimularea progreselor viitoare ale producţiei industriale. ANDREI FILIMON AKlfL 65—Nr. 17.531 FONDATORI: Al. V. BELDIMAN 1888—T97 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921—1936 B. BRĂNIȘTEANU 1897—1947 Taxa poștală plătită fn numerar conform aprobării Direcțiuni Generale E. T. T. Nr. 140.306/946 și 261.020/947 Director: H. SOREANU ă4 PAGINI 4 Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢĂ“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Cor. Nr. 142/946 BIROURILE: BUCUREŞTI I Str. BREZOIANU 14 Telefoane: Luni I 1 august I Argentina e gata să vândă Angliei carne congelată. Plata se face in fire... îngheţate? Redacţia 5.38.56 Secretariatul de redacţie 3.86.12 Ad-ua şi Publicitatea 5.57.63 CRONICA Evenimentelor externe Proectele de accelerare a cursei înarmărilor întâmpină serioase dificultăţi E destul să treci în revistă comentariile ziarelor occidentale, să întârzii asupra declaraţiilor oamenilor politici sau asupra discuţiilor din parlamentele ţărilor apusene, subiectele sunt invariabile. Ratificarea pactului Atlantic, discuţiile în jurul proectului de credite militare pentru ţările aderente la acest pact, călătoriile şefilor de state majore americane în vederea lărgirii strategiei apusene, polemici in jurul garanţiilor militare şi a distribuirii de roluri în noul plan de acţiune comună. In faţa comisiei de afaceri externe a Camerei Reprezentanţilor se perindă „martori“, care pledează pentru acceptarea imediată şi integrală a proectului d-lui Truman de credite militare. Totuşi, opoziţia în Statele Unite împotriva acestor credite se accentuiază. Republicanii sunt convinşi că proectul va greva adânc asupra contribuabilului american şi, în acelaş timp, va da preşedintelui Statelor Unite drepturi extrem de largi, de a dispune cum crede de cuviinţă de fondurile militare. Apoi, depoziţia d-lui Johnson, ministrul apărării americane, nu este de natură să liniştească aprehensiunile. Dimpotrivă, ea dă un argument în plus opoziţioniştilor. Ce a spus în fond, d- Johnson in faţa comisiei de afaceri externe? Că proectul creditelor militare „ar putea să fie necesar, patru sau cintci ani încă“.. Deci, un fel de plan Marshall militar, cu lungă scadenţă, ceia ce va însemna o cheltuială anuală obligatorie de un miliard patru sute cincizeci de milioane dolari! Este tocmai ceia ce nu pot admite opoziţioniştii, care nu văd cu plăcere angajamentele imediate exagerate, dar mai ales o obligaţie de lungă durată. Mai sunt şi alte doua chestiuni, pe care opozanţii la proectul creditelor militare, nu le pot trece cu vederea şi care sunt legate de vizita celor trei şefi de state majoare americani în Europa. Ea are de scop lărgirea „strategiei americane pe o scară mondială“ , după cât se spune. Dar, vizitând Frankfurtul şi Viena, cei trei militari dau confirmarea svonului că în această strategie vor fi cuprinse şi Austria occidentală, ca şi noul stat apusean german. Ele nu vor fi incluse în pactul Atlanticului — scriu ziarele — dar li se vor da „garanţii“. Şi iată cum. In vara lui 1949, ca în epoca Muenchenului se vorbeşte din nou despre „garantarea“ statelor europene. Dar, senatorii americani opoziţionişti remarcă acest lucru straniu că garantarea se dă tocmai Germaniei, care în două rânduri a fost agresoare! O altă problemă pe care o ridică noua strategie americană este poziţia particulară a Franţei Guvernul Queuille — ţinând seamă de recomandările Consiliului Republicii — revendică o prioritate în înarmare — ceiace desigur nu este de natură să mulţumească Belgia şi Olanda. (In paranteză se poate spune că procesul este identic cu acela din cadrul planului Marshall, unde cererea de alocaţii sporite a Angliei alarmează ţările Beneluxului). Faptul că opoziţioniştii din Congres nu se vor arăta grăbiţi să dea prioritate şi multe credite Franţei, îşi are explicaţia în „slăbiciunea democraţiei franceze, care işi schimbă guvernele prea des”Cam acesta este tabloul discuţiilor din lumea apuseană, care ne-a arătat că în ciuda a două răsboaie, armele şi militarii mai ocupă un loc de prim plan. Popoarele, care doresc pacea, văd însă că, în chiar ţările unde problema răsboiului este vânturată cu insistenţă, opinia publică, prin reprezentanţii ei, apără cu îndârjire pacea. TS. VORBIRE Cunoaştem cetăţeni care colecţionează cu grije „Perlele“ vorbirii „pe radical“, înregistrându-le în catagrafii speciale, de unde la ocazii mari le servesc... cunoscătorilor, aşa cum un adept al filateliei s-ar fuduli cu cine ştie ce „capete de bou“ rarisime. Bunăoară. Am reţinut, dintr'un astfel de album, sumedenie de exemplare dovedind ambiţiei omului ins cu tot dinadinsul să pară „cult". Ne amintim de diverse „promoţii de cocoşi“, zguduind „emisfera“ cu cântatin lor, de anumiţi indivizi prost crescuţi „tapând cu ochiul“ şi „insultând până la ultimele fază“. Am găsit, tot acolo, întrebări ca aceasta: ,,ce rezonanţă aveţi ca sa cântaţi?“ şi cugetări după calapodul: „vine o etapă când omul are nevoe de un pic de reacţiune „ meroprişi în viaţă“. Dar tot ce se gasea strâns in registrul alcătuit cu atâta trudă nu poate fi comparat cu bijuteriile conţinute de o singură casetă puniciară, apărută mai zilele trecute într un cotidian. lat.p. „In fiecare seară concertează Mpestiul Cutare, cu orchestra sa strans armonizată. La vioară energicul X, as al arcuşului stacato...“ Nu ştim cam câţi admiratori va fi adus energicului maestru X, literarul anunţ citat mai sus. Ceea ce ştim însă sigur, este că mania unora de a vorbi ,,pe radicali, în joc să se potolească, tinde să ia forme noui, mult mai virulente, introducându-se chiar şi acolo unde grija de a reda vechiul cântec românesc aşa cum l-au creiat oamenii simpli deip tară, ar fi trebuit să ferească de influenţele nefaste ale ciripitului „Pe radical“. Să ne spună „osul arcuşului stacato“ ce cap ar face auzind într-o bună seară pe an coleg al d-sare de orchestră cântâncă: Mai am un singur spleen In calmul dens al serii Să pot să decedez Pe faleza mării. E frumos, nu susținem contrariul. Dar parcă Eminescu ne spunea mai bine. Nag. GLOSE POLITICE Jean Jaures Vinerea trecută s-au împlinit treizeci şi cinci de ani de la asasinarea marelui tribun socialist Jean Jaures. Cu acest prilej a fost reamintită viaţa tumultoasă a lui Jaures, nobila pasiune pe care o aducea în serviciul ideilor, splendida integritate a caracterului său şi, în sfârşit, împrejurările tragice ale morţii sale pe altarul idealurilor pe care le-a slujit. Misterul care înconjura atentatul săvârşit de Vilain în modesta cafenea din rue de Croissant, s’a destrămat lalumina cercetărilor istorice şi astăzi nu mai e o taină pentru nimeni că Jaures a fost răpus fiindcă reprezenta o piedică în calea războiului. Dăndu-şi seama că Europa este îmbrâncită spre masacru, Jaures începuse să denunțe ţesătura de intrigi diplomatice din care avea să iasă primul război mondial. Dacă mai lipsea o dovadă că asasinul Vilain, nu era decât o unealtă scelerată în mâinile unor forţe obscure dar puternice — ea a fost făcută la procesul crimei. Cel care l-a ucis pe vrăşmaşul războiului era un fanatic al cărui, braţ fusese înarmat, de cercurile războinicii. Vilain a fost achitat. , Raporturile dintre diverşii comandanţi ai Uniunei Occidentalee sunt departe de a fi armonioase, la prilejul depoziţiei lui Johnson, ministrul de război american, în faţa Comisiei de afaceri streine a Camerei Reprezentanţilor, au fost dezvăluite unele disensiuni sejinificative. Astfel, deputatul Fultgfti, a exprimat uimirea că ,, generalul francez De Glattre de Tassigny a fost însărcinat cu comandamentul forţelor terestre ale Uniunii Occidentale sub ordinele mareşalului Montgomery, deşi se ştie că acest general a refuzat să execute ordinele lui Montgomery în timpul ultimului război. La ce cooperare am putea sa ne aşteptăm intre aceşti doi oameni ?” s’a întrebat Fulton. Ministrul de război a refuzat să discute problema relaţiilor dintre diverşii comandanţi, lăsând fără niciun răspuns nedumeririle deputatului... Proectele lui Shaw Marţea trecută G. B. S. — adică George Bernard Shaw — a sărbătorit cea de a 93-a sa aniversare. Numeroase personalităţi precum şi câţiva turişti streini au sosit la Ayot Saint-Lawrence pentru a felicita pe Shaw. Vorbind despre activitatea sa literară, autorul „Medicului în dilemă” a declarat că face ultimele retuşări piesei sale „Boyant Billions” a cărei premieră va avea loc la 13 August. — Alte proecte mai aveţi ? s'a interesat un gazetar. G. B. S. zâmbi: — O, şi încă destule! Intenţionez să mai scriu opt piese de teatru, două esseuri şi nişte amintiri Ştiu eu însă dacă voi avea timp să le scriu? In cel mai fericit caz mai am de trăit 20—30 de ani ! Disensiuni ŢEPI Un restaurator constanţean socoteşte 60 lei o ciorbă de peşte, cu cap. Nevrând să mai lungească vina, îşi zice’n sine autorul. C’o fi cu cap, probabil, ciorba. Dar, fără cap, ...restauratorul! F. Lobodă O ŞCOALĂ BINE VENITA Astăzi, 1 August 1949, începe să funcţioneze şcoala specială de panificaţie înfiinţată de Comitetul Provizoriu cu scopul de a îmbogăţi cunoştinţele profesionale ale şefilor de fabricaţie a pâinii. Luând iniţiativa creerii şcoalei de care vorbim, este evident că factorii răspunzători au discernat, printre cauzele care fac ca pâinea distribuită in Capitală să fie nu totdeauna de o calitate remarcabilă, o anumită incompetenţă nepermisă unor elemente de care, în ultimă analiză, depinde alimentul Nr. 1 al cetăţeanului. Şefii de fabricaţie, cărora le revine importantul rol de a supraveghea producţia, veghind ca toate operaţiile prin care trebue să treacă preţiosul aliment să se facă fără de aproximaţii dăunătoare, n’au, uneori, întreg bagajul de cunoştinţe profesionale indispensabile unei normale desfăşurări a lucrurilor. Că acesta este adevărul, ne-o dovedeşte constatarea, făcută zilnic, din care reese că pâinea fabricată In două brutării diferite poate, fi intr’o parte bună şi în alta rea, cu toate că materia primă utilizată este riguros aceeaşi şi cu Se întâmplă, totuşi, ca una şi aceeaşi fabrică să dea într’o zi pâine excelentă şi după 24 ore un produs de calitate inferioară, cu toate că la controlul fabricaţiei se găsea aceeaşi persoană. Este incontestabil că în asemenea cazuri teoria incompetenţei suferă o serioasă sdruncinare. Nimeni nu poate fi priceput astăzi şi incapabil mâine — în acelaşi domeniu — decât, poate, dacă dintr’un motiv sau altul atenţia pusă în exercitarea atribuţiilor suferă fluctuaţii regretabile. In realitate, cauzele provocând variaţiile de calitate sunt mai numeroase decât credeam. Săptămâna trecută, un confrate discutând problema, dădea următorul exemplu edificator: „Fabrica I. C. Frimu oferă de foarte multe ori, pâine acră şi crudă, ia „ C. Frimu” malaxoarele sunt stricate şi frământarea aluatului nu se face cum trebue. Nu se acordă atenţie procesului de fabricaţie scurtând durata de fermentare a aluatului, ceea ce face ca pâinea să reia acest proces, după ce ia fost scoasă din cuptor şi să se acrească. Caetul de sarcini nu e toate că la confecţionarea ambe respects şi se realizează econofor calităţi s’a ţinut seama — sau ar fi trebuit să se ţină de clauzele unuia şi aceluiaşi caet de sarcini. Concluzie simplă ca bună ziua, nemai având nevoe de argumentări desvoltate, unii în dauna calităţii”. Apoi, mai departe, confratele adaugă, nn lipsit de umor: „Laboratorul de analiză al urinei îşi face zilnic datoria, dar „uită” cu aceeaşi regularitate, să comunice rezultatele analizei spre a se lua măsuri de îndreptare”. Examinând rândurile citate, ceea ce frapează mai mult este, cumulul de greşeli săvârşite într’un singur loc, care cumul poate dovedi, pe lângă o posibilă incompetenţă, şi o foarte probabilă indiferenţă din partea şefului de fabricaţie. Ar fi nedrept să aruncăm în seama şefilor de fabricaţie cusururi de care nu trebue făcuţi responsabili. Datoria acestor şefi este să sesizeze pe toţi cei de care ar depinde o ameliorare calitativă. Când uzina X fabrică, ia un mo-FRED GHENADESCU (Continuarea în pag. 2-a) ln mare număr vapoare imobilizate în blochurile Londrei, în urma grevei docherilor. 4 CHESTIA ZILEI Ingenios și practic — Acum sunt sigur c’o să rămână zidul curat !\ Comemorarea lui Anton Cehov m’a întors cu gândul la contemporanul sau Caragiale. Deşi n’au fost înrudiţi prin fire, opera lor poartă o pecete comună. Aceiaşi reacţie faţă de lumea măruntă a burgheziei birocratice şi funcţionăreşti, cu ticurile profesionale, cu micile laşităţi de toată ziua, cu eftina demagogie a unor aspiraţii lipsite de consistenţă şi îndată naufragiate în neant. Intre Momentele lui Caragiale şi fauna din schiţele lui Anton Cehov, cu deosebire din prima fază a evoluţiei literare este o apropiere vădită. Fireşte reacţiile au urmat temperamentul autorilor. Ascuţimea lui Caragiale cedează mai puţin înduioşărilor care au umanizat atât de adânc opera lui Cehov şi i-au dat un caracter atât de universal, de o mare circulaţie şi cu o mare influenţă asupra literaturilor străine. Fapt asupra căruia voi reveni cu alt prilej. Ţineam deocamdată să semnalez o analogie pe care n’a observat-o încă nici un critic sau istoriograf român. Anume: Există o schiţă a lui Caragiale Intitulată URGENT... O schiţă care satirizează tembelismul şi formalismul bzirocratic. Directoarea şcoalei de fete No. 1 din v rbea Z. cere duc urgenţă primăriei înunu Noembrie să trimită cantitatea de lemne cuvenită pentru încălzitul sălilor de cursuri. Destui, atât, ca să deslănţuie o serie întreagă de răspunsuri, adrese, rapoarte, anchete şi aşa'fhiai departe. Care de care mai urgente. Trece Noembrie, trece Decembrie, trece Ianuarie, Februarie Martie şi in sfârşit, odată cu echinoxul de primăvară, după, geruri, viscole, troiane, corespondenţe, adrese oficiale, rapoarte, plângeri şi inspecţii, directoarea şcoalei e anunţată la 15 Martie, fireşte urgent, că va primi a doua zi cantitateva de lemne cerută, „cer curat, prima calitate”. In câteva pagini o lume întreagă. O lume pe care o cunoaştem şi tare nu era numai specific românească. Străbătând aceleaşi etape de evoluţie şi pătimind de aceleaşi metehne ale birocratismului, vechea Pasie ţaristă a hrănit o adevărată literatură consacrată acestui capitol. In cerând cu Revizorul lui Gogol ’ în teatru şi cu Mantaua aceluîaş Gogol în proză, socot Că s’ar putea întocmi o întreagă bibliotecă literară inspirată exclusiv din aceste stări cu toate aspectele și conflictele tragi-comice de rigoare. Iată însă ceva care subliniază mai apăsat acest paralelism de situaţii. Iată în opera lui Cehov o schiţă aproape identică un subiect, tehnică literară şi atmosferă, cu sus amintita schiţă a lui Caragiale, care mi se părea atât de autentic şi de specific românească. Se intitulează MULTA HÂRTIE, cu subtitlul Investigaţii de arhive şi a apărut in troducţia operelor com ■Plecté ale lui Cehov, tălmăcite de Denis Roche în limba, franceză, la Pion, sub direcţia lui Charles du Bos — singura sursă pe care o am CEZAR PETRESCU (Continuare în pag. 2-a) Carnetul nostru INTRE CEHOV ŞI CARAGIALE Aceleaşi cauze, cu aceleaşi reacţii şi aceleaşi efecte Principiile politicii noastre fiscale Reducerea fiscalităţii după reforma monetară. Bugete excedentare. Degrevările uşurează tot mai mult sarcinile categoriilor muncitoare de contribuabili Reducerea fiscalităţii reprezintă unul din obiectivele esenţiale ale politicii fiscale a regimului de democraţie populară, înfăptuiri importante, hotărâtoare, in această direcţie, se datoresc nouei politici fiscale, începând mai ales cu reforma fiscală din 1 Aprilie 1948. Ar fi desigur foarte instructiv ţie Înfăţişat procentul scăderii fiscalităţii de azi, faţă de fiscalitatea in vigoare la 15 August 1947. Acest calcul — concludent şi interesant — e insă greu de făcut din pricina sistemului fiscal din trecut — un adevărat labirint de impozite şi taxe, multe din ele şi în cascadă. Folosind totuşi materialul documentar şi statistic existent, d. consilier ministerial Ion N. Craiu, arată într-un studiu publicat în „Revista Finanţelor” că reducerea de fiscalitate totală făcută pe timpul de la 15 August 1947 până la 1 Iulie 1949 — şi socotită după producţia anului 1949, însumează circa 50 miliarde lei. Modificarea legislaţiei fiscale din 1 Aprilie 1948 a adus o serie de degrevări fiscale de circa 12 miliarde lei, repartizate astfel: 2-500-000.000 lei la impozitul pe cifra de afaceri, taxarea făcându-se numai la valoarea de facturare: 1.500-000.000 lei la transporturi prin desfiinţarea impozitului excepţional; 6 miliarde la impozitul de timbru şi 2 miliarde lei immpozitele pe venit, prin reducerea coeficienţilor de rentabilitate şi alte degrevări, ca desfiinţarea globalului. Aceste degrevări impreună cu reducerea preţurilor de cost, a îngăduit reducerea preţurilor la 1 Mai 1948, cu un procentaj de 10—15 la sută- Graţie degrevărilor de impozite şi reducerilor de preţuri de mai sus — subliniază d. Craiu — a rezultat nu numai o circulaţie mai mare a mărfurilor, dar şi un plus de venituri pentru Stat, toate acestea contribuind in acelaş timp şi la o mai justă repartizare a sarcinilor iscale. Politica de reducere a fiscalităţii a continuat şi in perioada dela l Aprilie — 1 Octombrie 1948, când s-au adus o serie de degrevări de aproape 2 miliarde lei, mai ales in sectorul produselor economiei agricole. La 1 Octombrie, pe aceeaşi linie de îmbunătăţire a nivelului de traiu al oamenilor muncii, s-a făcut o artă de grevare de taxe şi impozite, pentru produsele raţionalizate in producţie şi distribuţie, de aproa- (sută. § 3.050.000 000 lei pe trei tan! (1 ' Principiul in baza căruia s Octombrie—31 Decembrie 1948)- " Pentru produsele de primă necesitate care au beneficiat de această reducere (textile, încălțăminte, zahăr, carne, paste făinoase) s-a ajuns la o fiscalitate aproape egală cu aceea din 1938- Reducerea totală pe anul 1948, socotită anual. (Continuare în pag. 2 a.i însumează, după cilculele d-lui Craiu, 26.100.000.000 lei. Dacă la aceasta reducere se adaugă şi reducerea din exerciţiul 1947—48 de 7.500.000.000, raportată la producţia anului 1948, adică suma de 9 miliarde lei, atunci totalul reducerii fiscalităţii pe intervalul dela reforma monetară (15 August 1947) până la 1 Ianuarie 1948, însumează 35.100.000.000 lei. Ceeace trebue scontat e faptul că deşi s‘au aplicat aceste masive degrevări, bugetul Statului pe timpul dela 1 Aprilie 1948 la 31 Decembrie 1948 s‘a soldat la venituri cu un plus de 33 lasută faţă de prevederi. De la 1 ianuarie 1949 până la 1 iunie 1949 s-au acordat reduceri de fiscalitate de circa 7 miliarde 800 milioane lei prin desfiinţarea de impozite şi reduceri de cote de impozit în sectoarele: lemn, textile şi încălţăminte ,şi ,alimentar, prin reducerea cotei la executarea de lucrări dela 8 la sută la 0,50 la sută şi prin reducerea taxei vamale dela 5 la sută la 1 la au acordat aceste reduceri de fiscalitate a fost acela de „a înlesni producţia şi circulaţia de mărfuri, a veni în ajutorul celor ce muncesc, prin reduceri de preţuri şi