Adevěrul, august 1949 (Anul 63, nr. 17531-17556)

1949-08-01 / nr. 17531

­ Calitatea produselor şi progresul tehnic Observaţiunile pozitive şi datele concrete pe care le-am avut sub ochi, cu prilejul publicării Planu­lui de Stat pe trimestrul al doilea, sunt numeroase. Asupra ansam­blului lor ne-am oprit cu alt pri­lej. Vom releva acum un aspect care ni se pare că merită a reţine în mod special atenţiunea noastră, şi anume constatarea că în secto­rul industrial s’au înregistrat im­portante progrese tehnice. încă de la sfârşitul războiului, utilajul teh­nic a constituit o problemă perma­nentă.­­ Ni se aduce la cunoştinţă, după şase luni de activitate planificată a industriei, că unul din rezultatele obţinute este tocmai progresul a­­tins în domeniul tehnic. Prin me­­najarea instalaţiunilor şi maşini­lor, prin perfecţionarea unora din sectoarele industriei grele şi prin încurajarea spiritului inventiv, o parte din lipsurile zestrei noastre tehnice a putut fi recuperată. Ne dăm seama cu uşurinţă ce avanta­­gii pot decurge din acest fapt pen­tru producţia industrială. Progre­sele tehnice se restrâng în primul rând asupra preţului de cost, care constitue unul din aspectele prin­cipale ale ieftinirii produselor şi deci a ridicării nivelului de trai al masselor muncitoare. Prin progre­se tehnice trebue să înţelegem de­­asemeni şi perfecţionările în pro­cesul tehnologic al muncii din fa­brici şi uzine, asupra căruia influ­enţează foarte mult spiritul de or­ganizare, de iniţiativă şi de disci­plină de care dau dovadă oamenii muncii. Bilanţul Planului de Stat mai­ observă însă, pe de altă parte, că în schimb calitatea produselor nu s’a generalizat în măsura aştepta­tă. Pe alocuri, unele produse au fost trecute din nou la fabricat, deoarece lăsau de dorit în această privinţă, ceea ce a anelat o parte din efortul de producte. Să nu ui­tăm că exigenţa calităţii nu în­semnează numaidecât o exigenţă de lux, ci ea priveşte soliditatea produselor care, la rândul lor, ser­vesc ca piese sau materiale de re­construcţie economică. Un aseme­nea produs, care nu rezistă la pro­bele de utilizare pe terenul practic, constitue mai curând o pagubă de­cât o înlesnire a reconstrucţiei. Observaţiunile realiste făcute de forurile superioare care au alcătuit acest al doilea raport către mas­­sele muncitoare, cu privire la mer­sul efortului de muncă planificată, constituesc un îndreptar pentru conducerea uzinelor şi fabriclor Experienţele care se fac în ca­drul Planului de Stat în curs, pri­vesc îndeosebi o serie de amelio­rări succesive ale procedeelor de muncă, ameliorări care vor serv­ea Indicaţii pentru alcătu­rea Pla­nului de Stat pe anii viitori. Orice rezervă critică, ca şi orice subli­niere a succeselor obţinute, sunt elemente de orientare extrem de utile pentru stimularea progrese­lor viitoare ale producţiei indus­triale. ANDREI FILIMON AKlfL 65—Nr. 17.531 FONDATORI: Al. V. BELDIMAN 1888—T97 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921—1936 B. BRĂNIȘTEANU 1897—1947 Taxa poștală plătită fn­ numerar conform aprobării Direcțiuni Generale E. T. T. Nr. 140.306/946 și 261.020/947 Director: H. SOREANU ă­­­4 PAGINI 4 Proprietar: S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢĂ“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Cor­. Nr. 142/946 BIROURILE: BUCUREŞTI I Str. BREZOIANU 14 Telefoane: Luni I 1 august I Argentina e gata să vândă Angliei carne congelată. Plata se face in fire... îngheţate? Redacţia 5.38.56 Secretariatul de redacţie 3.86.12 Ad-u­a şi Publicitatea 5.57.63 C­RONICA Evenimentelor externe Proectele de accelerare a cursei înarmărilor întâmpină serioase dificultăţi E destul să treci în revistă comentariile ziarelor occidentale, să întârzii asupra declaraţiilor oamenilor politici sau asupra discuţiilor din parlamentele ţă­rilor apusene, subiectele sunt in­variabile. Ratificarea pactului Atlantic, discuţiile în jurul pro­­ectului de credite militare pen­tru ţările aderente la acest pact, călătoriile şefilor de state ma­­jo­re americane în vederea lăr­girii strategiei apusene, polemici in jurul garanţiilor militare şi a distribuirii de roluri în noul plan de acţiune comună. In faţa comisiei de afaceri ex­terne a Camerei Reprezentanţi­lor se perindă „martori“, care pledează pentru acceptarea ime­diată şi integrală a proectului d-lui Truman de credite militare. Totuşi, opoziţia în Statele Unite împotriva acestor credite se ac­­centuiază. Republicanii sunt con­vinşi că proectul va greva adânc asupra contribuabilului american şi, în acelaş timp, va da preşe­dintelui Statelor Unite drepturi extrem de largi, de a dispune cum crede de cuviinţă de fondu­rile militare. Apoi, depoziţia d-lui Johnson, ministrul apărării ame­ricane, nu este de natură să li­niştească aprehensiunile. Dimpo­trivă, ea dă un argument în plus opoziţioniştilor. Ce a spus în fond, d- Johnson in faţa comisiei de afaceri ex­terne? Că proectul creditelor militare „ar putea să fie necesar, patru sau cintci ani încă“.­. Deci, un fel de plan Marshall militar, cu lungă scadenţă, ceia ce va în­semna o cheltuială anuală obli­gatorie de un miliard patru sute cincizeci de milioane dolari! Este tocmai ceia ce nu pot admite opoziţioniştii, care nu văd cu plăcere angajamentele imediate exagerate, dar mai ales o obli­gaţie de lungă durată. Mai sunt şi alte doua ches­tiuni, pe care opozanţii la pro­ectul creditelor militare, nu le pot trece cu vederea şi care sunt legate de vizita celor trei şefi de state majoare americani în Europa. Ea are de scop lărgirea „strategiei americane pe o scară mondială“ , după cât se spune. Dar, vizitând Frankfurt­ul şi Viena, cei trei militari dau con­firmarea svonului că în această strategie vor fi cuprinse şi Au­stria occidentală, ca şi noul stat apusean german. Ele nu vor fi incluse în pactul Atlanticului — scriu ziarele — dar li se vor da „garanţii“. Şi iată cum. In vara lui 1949, ca în epoca Muenchen­­ului se vorbeşte din nou despre „­garantarea“ statelor europene. Dar, senatorii americani opozi­­ţionişti remarcă acest lucru stra­­niu că garantarea se dă tocmai Germaniei, care în două rânduri a fost agresoare! O altă problemă pe care o ri­dică noua strategie americană este poziţia particulară a Franţei Guvernul Queuille — ţinând sea­mă de recomandările Consiliului Republicii — revendică o priori­tate în înarmare — ceiace desi­gur nu este de natură să mulţu­mească Belgia şi Olanda. (In pa­ranteză se poate spune că pro­­cesul este identic cu acela din cadrul planului Marshall, unde cererea de alocaţii sporite a An­gliei alarmează ţările Beneluxu­­lui). Faptul că opoziţioniştii din Congres nu se vor arăta gră­biţi să dea prioritate şi multe cre­dite Franţei, îşi are explicaţia în „slăbiciunea democraţiei franceze, care işi schimbă guvernele prea des”­Cam acesta este tabloul dis­cuţiilor din lumea apuseană, ca­re ne-a arătat că în ciuda a două răsboaie, armele şi milita­rii mai ocupă un loc de prim plan. Popoarele, care doresc pacea, văd însă că, în chiar ţă­rile unde problema răsboiului es­te vânturată cu insistenţă, opinia publică, prin reprezentanţii ei, apără cu îndârjire pacea. T­S. V­ORBIRE Cunoaştem cetăţeni care colec­ţionează cu grije „Perlele“ vorbirii „pe radical“, înregistrându-le în cata­grafii speciale, de unde la ocazii mari le servesc... cunoscătorilor, aşa cum un adept al filateliei s-ar fu­duli cu cine ştie ce „capete de bou“ rarisime. Bunăoară. Am reţinut, dintr'un astfel de al­bum, sumedenie de exemplare do­vedind ambiţiei omului ins cu tot dinadinsul să pară „cult". Ne amintim de diverse „promoţii de cocoşi“, zguduind „emisfera“ cu cântatin lor, de anumiţi indivizi prost crescuţi „tapând cu ochiul“ şi „insultând până la ultimele fază“. Am găsit, tot acolo, întrebări ca a­­ceasta: ,,ce rezonanţă aveţi ca sa cântaţi?“ şi cugetări după calapo­dul: „vine o etapă când omul are nevoe de un pic de reacţiune „ me­­roprişi în viaţă“. Dar tot ce se ga­­sea strâns in registrul alcătuit cu atâta trudă nu poate fi comparat cu bijuteriile conţinute de o singură casetă puni­ciară, apărută mai zi­lele trecute într un cotidian. lat.p. „In fiecare seară concer­tează Mpesti­ul Cutare, cu orches­tra sa strans armonizată. La vioară energicul X, as al arcuşului staca­­to...“ Nu ştim cam câţi admiratori va fi adus energicului maestru X, lite­rarul anunţ citat mai sus. Ceea ce ştim însă sigur, este că mania uno­ra de a vorbi ,,pe radicali, în joc să se potolească, tinde să ia forme noui, mult mai virulente, introdu­­cându-se chiar şi acolo unde grija de a reda vechiul cântec românesc aşa cum l-au creiat oamenii simpli deip tară, ar fi trebuit să ferească de influenţele nefaste ale ciripitului „Pe radical“. Să ne spună „osul arcuşului stacato“ ce cap ar face auzind într-o bună seară pe an co­leg al d-sare de orchestră cântâncă: Mai am un singur spleen In calmul dens al serii Să pot să decedez Pe faleza mării. E frumos, nu susținem contrariul. Dar parcă Eminescu ne spunea mai bine. Nag. GLOSE POLITICE Jean Jaures Vinerea trecută s-au împlinit trei­zeci şi cinci de ani de la asasinarea marelui tribun socialist Jean Jau­­res. Cu acest prilej a fost reamintită viaţa tumultoasă a lui Jaures, no­bila pasiune pe care o aducea în serviciul ideilor, splendida integri­tate a caracterului său şi, în sfâr­şit, împrejurările tragice ale morţii sale pe altarul idealurilor pe care le-a slujit. Misterul care înconjura atentatul săvârşit de Vilain în modesta cafe­nea din rue de Croissant, s’a des­trămat la­­lumina cercetărilor istori­ce şi astăzi nu mai e o taină pen­tru nimeni că Jaures a fost răpus fiindcă reprezenta­ o piedică în ca­lea războiului. Dăndu-şi seama că Europa este îmbrâncită spre masa­cru, Jaures începuse să denunțe ţe­sătura de intrigi diplomatice din care avea să iasă primul război mondial. Dacă mai lipsea o dovadă că asa­sinul Vilain, nu era decât o unealtă scelerată în mâinile unor forţe obscure dar puternice — ea a fost făcută la procesul crimei. Cel care l-a ucis pe vrăşmaşul războiului era un fanatic al cărui, braţ fusese în­armat, de cercurile războinicii­. Vi­lain a fost achitat. , Raporturile dintre diverşii coman­danţi ai Uniunei Occidentalee sunt departe de a fi armonioase, la pri­lejul depoziţiei lui Johnson, mini­strul de război american, în faţa Comisiei de afaceri streine a Came­rei Reprezentanţilor, au fost dezvă­­luite unele disensiuni se­jinificati­­ve. Astfel, deputatul Fultgfti, a ex­primat­ uimirea că ,, generalul fran­cez De Glattre de Tassigny a fost însărcinat cu comandamentul forţe­lor terestre ale Uniunii Occidentale sub ordinele mareşalului Montgo­mery, deşi se ştie că acest general a refuzat să execute ordinele lui Montgomery în timpul ultimului război. La ce cooperare am putea sa ne aşteptăm intre aceşti doi oameni ?” s’a întrebat Fulton. Ministrul de război a refuzat să discute problema relaţiilor dintre diverşii comandanţi, lăsând fără niciun răspuns nedumeririle deputa­tului... Proectele lui Shaw Marţea trecută G. B. S. — adică George Bernard Shaw — a sărbă­torit cea de a 93-a sa aniversare. Numeroase personalităţi precum şi câţiva turişti streini au sosit la Ayot Saint-Lawrence pentru a fe­licita pe Shaw. Vorbind despre activitatea sa li­terară, autorul „Medicului în dile­mă” a declarat că face ultimele retuşări piesei sale „Boyant­ Bil­lions” a cărei premieră va avea loc la 13 August. — Alte proecte mai aveţi ? s'a in­teresat un gazetar. G. B. S. zâmbi: — O, şi încă destule! Intenţionez să mai scriu opt piese de teatru, două esseuri şi­ nişte amintiri Ştiu eu însă dacă voi avea timp să le scriu? In cel mai fericit caz mai am de trăit 20—30 de ani ! Disensiuni ŢEPI Un restaurator cons­­tanţean socoteşte 60 lei o ciorbă de peşte, cu cap. Ne­vrând să mai lungească vina, îşi zice’n sine autorul. C’o fi cu cap, probabil, ciorba. Dar, fără cap, ...restauratorul! F. Lobodă O ŞCOALĂ BINE VENITA Astăzi, 1 August 1949, începe să funcţioneze şcoala specială de panificaţie înfiinţată de Comite­tul Provizoriu cu scopul de a îm­bogăţi cunoştinţele profesionale ale şefilor de fabricaţie a pâinii. Luând iniţiativa creerii şcoalei de care vorbim, este evident că factorii răspunzători au discernat, printre cauzele care fac ca pâinea distribuită in Capitală să fie nu totdeauna de o calitate remarca­bilă, o anumită incompetenţă ne­­permisă unor elemente de care, în ultimă analiză, depinde alimentul Nr. 1 al cetăţeanului. Şefii de fa­bricaţie, cărora le revine impor­tantul rol de a supraveghea pro­ducţia, veghind ca toate operaţiile prin care trebue să treacă preţio­sul aliment să se facă fără de a­­proximaţii dăunătoare, n’au, une­ori, întreg bagajul de cunoştinţe profesionale indispensabile unei normale desfăşurări a lucrurilor. Că acesta este adevărul, ne-o do­vedeşte constatarea, făcută zilnic, din care reese că pâinea fabricată In două brutării diferite poate, fi intr’o parte bună şi în alta rea, cu toate că materia primă utili­zată este riguros aceeaşi şi cu Se întâmplă, totuşi, ca una şi aceeaşi fabrică să dea într’o zi pâine excelentă şi după 24 ore un produs de calitate inferioară, cu toate că la controlul fabricaţiei se găsea aceeaşi persoană. Este in­contestabil că în asemenea cazuri teoria incompetenţei suferă o seri­oasă sdruncinare. Nimeni nu poate fi priceput astăzi şi incapabil mâine — în acelaşi domeniu — decât, poate, dacă dintr’un motiv sau altul atenţia pusă în exerci­tarea atribuţiilor suferă fluctuaţii regretabile. In realitate, cauzele provocând variaţiile de calitate sunt mai nu­meroase de­cât credeam­. Săptămâna trecută, un confrate discutând problema, dădea urmă­torul exemplu edificator: „Fabrica I. C. Frimu oferă de foarte multe ori, pâine acră şi crudă, i­a „­ C. Frimu” malaxoarele sunt stricate şi frământarea aluatului nu se face cum trebue. Nu se acordă a­­tenţie procesului de fabricaţie scurtând durata de fermentare a aluatului, ceea ce face ca pâinea să reia acest proces, după ce ia fost scoasă din cuptor şi să se a­­crească. Caetul de sarcini nu e toate că la confecţionarea ambe­ respects­ şi se realizează econo­for calităţi s’a ţinut seama — sau ar fi trebuit să se ţină­­ de clau­zele unuia şi aceluiaşi caet de sar­cini. Concluzie simplă ca bună ziua, nemai având nevoe de argu­mentări desvoltate, unii în dauna­ calităţii”. Apoi, mai departe, confratele adaugă, nn lip­sit de umor: „Laboratorul de ana­liză al urinei îşi face zilnic datoria, dar „uită” cu aceeaşi regularitate, să comunice rezultatele analizei spre a se lua măsuri de îndrep­­tare”. Examinând rândurile­­ citate, ceea ce frapează mai mult este­, cumulul de greşeli săvârşite în­­tr’un singur loc, care cumul poate dovedi, pe lângă o posibilă incom­petenţă, şi o foarte probabilă in­diferenţă din partea şefului de fa­­bricaţie. Ar fi nedrept să aruncăm în seama şefilor de fabricaţie cusururi de care nu trebue făcuţi responsabili. Datoria acestor şefi este să sesizeze pe toţi cei de care ar depinde o ameliorare calitativă. Când uzina X fabrică, ia un mo-FRED GHENADESCU (Continuarea în pag. 2-a) l­n mare număr vapoare imobilizate în blo­churile Londrei, în urma grevei docherilor. 4 CHESTIA ZILEI Ingenios și practic — Acum sunt sigur c’o să rămână zidul curat !\ Comemorarea lui Anton Cehov m’a întors cu gândul la contemporanul sau Caragiale. Deşi n’au fost înru­diţi prin fire, opera lor poartă o pecete comună. Aceiaşi reacţie faţă de lumea măruntă a burgheziei bi­rocratice şi funcţionăreşti, cu ticu­rile profesionale, cu micile laşităţi de toată ziua, cu eftina demagogie a unor aspiraţii lipsite de consisten­ţă şi îndată naufragiate în neant. Intre Momentele lui Caragiale şi fauna din schiţele lui Anton Cehov, cu deosebire din prima fază a evo­­luţiei literare este o apropiere vă­dită. Fireşte reacţiile au urmat tem­peramentul autorilor. Ascuţimea lui Caragiale cedează mai puţin înduio­şărilor care au umanizat atât de adânc opera lui Cehov şi i-au dat un caracter atât de universal, de o mare circulaţie şi cu o mare influ­enţă asupra literaturilor străine. Fapt asupra căruia voi reveni cu alt prilej. Ţineam deocamdată să semnalez o analogie pe care n’a observat-o încă nici un critic sau istoriograf român. Anume: Există o schiţă a lui Caragiale In­titulată URGENT... O schiţă care satirizează tembelismul şi forma­lismul bzirocratic. Directoarea şcoa­lei de fete No. 1 din v­ rbea Z. cere duc urgenţă primăriei în­­­unu No­­embrie să trimită cantitatea de lemne cuvenită pentru încălzitul sălilor de cursuri. Destui, atât, ca să deslănţuie o serie întreagă de răspunsuri, adrese, rapoarte, anche­te şi aşa'fhiai departe. Care de care mai urgente. Trece Noembrie, trece Decembrie, trece Ianuarie, Februarie Martie şi in sfârşit, odată cu echi­noxul de primăvară, după, geruri, viscole, troiane, corespondenţe, a­­drese oficiale, rapoarte, plângeri şi inspecţii, directoarea şcoalei e a­­nunţată la 15 Martie, fireşte urgent, că va primi a doua zi cant­itateva de lemne cerută, „cer curat, prima ca­litate”. In câteva pagini o lume întreagă. O lume pe care o cunoaştem şi tare nu era numai specific românească. Străbătând aceleaşi etape de evolu­ţie şi pătimind de­ aceleaşi metehne ale birocratismului, vechea Pasie ţaristă a hrănit o adevărată litera­tură consacrată acestui capitol. In cerând cu Revizorul lui Gogol ’ în teatru şi cu Mantaua aceluîaş Go­gol în proză, socot Că s’ar putea în­tocmi o întreagă bibliotecă literară inspirată exclusiv din aceste stări cu toate aspectele și conflictele tragi-comice de rigoare. Iată­ însă ceva care subliniază mai apăsat acest paralelism de si­tuaţii. Iată în opera lui Cehov o schiţă aproape identică un­ subiect, tehnică literară şi atmosferă, cu sus amintita schiţă a lui Caragiale, care mi­ se părea atât de autentic şi de specific românească. Se intitulează MULTA HÂRTIE, cu subtitlul Investigaţii de arhive şi a apărut in troducţia operelor com ■Plecté ale lui Cehov, tălmăcite de Denis Roche în limba, franceză, la Pion, sub direcţia lui Charles du Bos — singura sursă pe care o am CEZAR PETRESCU (Continuare în pag. 2-a) Carnetul nostru INTRE CEHOV ŞI CARAGIALE Aceleaşi cauze, cu aceleaşi reacţii şi aceleaşi efecte Principiile politicii noastre fiscale Reducerea fiscalităţii după reforma monetară. Bugete excedentare. Degrevările uşurează tot mai mult sarcinile categoriilor muncitoare de contribuabili Reducerea fiscalităţii reprezin­tă unul din obiectivele esenţiale ale politicii fiscale a regimului de democraţie populară, înfăptuiri importante, hotărâtoare, in acea­stă direcţie, se datoresc nouei po­litici fiscale, începând mai ales cu reforma fiscală din 1 Aprilie 1948. Ar fi desigur foarte instructiv ţie Înfăţişat procentul scăderii fis­­calităţii de azi, faţă de fiscalitatea in vigoare la 15 August 1947. A­cest calcul — concludent şi inte­resant — e insă greu de făcut din pricina sistemului fiscal din tre­cut — un adevărat labirint de im­pozite şi taxe, multe din ele şi în cascadă. Folosind totuşi materialul docu­mentar şi statistic existent, d. consilier ministerial Ion N. Craiu, arată într-un studiu publicat în „Revista Finanţelor” că reduce­rea de fiscalitate totală făcută pe timpul de la 15 August 1947 până la 1 Iulie 1949 — şi socotită după producţia anului 1949, însumează circa 50 miliarde lei. Modificarea legislaţiei fiscale din 1 Aprilie 1948 a adus o serie de degrevări fiscale de circa 12 miliarde lei, repartizate astfel: 2-500-000.000 lei la impozitul pe cifra de afaceri, taxarea făcân­­du-se numai la valoarea de factu­rare: 1.500-000.000 lei la trans­porturi prin desfiinţarea impozi­tului excepţional; 6 miliarde la im­pozitul de timbru şi 2 miliarde lei immpozitele pe venit, prin reduce­rea coeficienţilor de rentabilitate şi alte degrevări, ca desfiinţarea globalului. Aceste degrevări im­­preună cu reducerea preţurilor de cost, a îngăduit reducerea preţu­rilor la 1 Mai 1948, cu un procen­taj de 10—15 la sută- Graţie de­grevărilor de impozite şi reduce­rilor de preţuri de mai sus — sub­liniază d. Craiu — a rezultat nu numai o circulaţie mai mare a mărfurilor, dar şi un plus de ve­nituri pentru Stat, toate acestea contribuind in acelaş timp şi la o mai justă repartizare a sarcinilor iscale. Politica de reducere a fiscalită­ţii a continuat şi in perioada dela l Aprilie — 1 Octombrie 1948, când s-au adus o serie de degre­vări de aproape 2 miliarde lei, mai ales in sectorul produselor economiei agricole. La 1 Octom­brie, pe aceeaşi linie de îmbună­tăţire a nivelului de traiu al oa­menilor muncii, s-a făcut o artă de grevare de taxe şi impozite, pentru produsele raţionalizate in producţie şi distribuţie, de aproa- (sută. § 3.050.000­ 000 lei pe trei tan! (1 ' Principiul in baza căruia s Octombrie—31 Decembrie 1948)- " Pentru produsele de primă necesi­tate care au beneficiat de această reducere (textile, încălțăminte, za­hăr, carne, paste făinoase) s-a a­­juns la o fiscalitate aproape egală cu aceea din 1938- Reducerea to­tală pe anul 1948, socotită anual. (Continuare în pag. 2­ a.i­­ însumea­ză, după cilculele d-lui Craiu, 26.100.000.000 lei. Dacă la aceasta reducere se adaugă şi reducerea din­ exerciţiul 1947—48 de 7.500.000.000, raportată la pro­ducţia anului 1948, adică suma de 9 miliarde lei, atunci totalul redu­cerii fiscalităţii pe intervalul dela reforma monetară (15 August 1947) până la 1 Ianuarie 1948, în­sumează 35.100.000.000 lei. Ceeace trebue scontat e faptul că deşi s‘au aplicat aceste masive degrevări, bugetul Statului pe timpul dela 1 Aprilie 1948­ la 31 Decembrie 1948 s‘a soldat la ve­nituri cu un plus de 33 la­­sută fa­ţă de prevederi. De la 1 ianuarie 1949 până la 1 iunie 1949 s-au acordat reduceri de fiscalitate de circa 7 miliarde 800 milioane lei prin desfiinţarea de impozite şi reduceri de cote de impozit în sectoarele: lemn,­ tex­tile şi încălţăminte ,şi ,alimentar, prin reducerea cotei la executa­rea de lucrări dela 8 la sută la 0,50 la sută şi prin reducerea ta­xei vamale dela 5 la sută la 1 la au acordat aceste reduceri de fisca­litate a fost acela de „a înlesni producţia şi circulaţia de mărfuri, a veni în ajutorul celor ce mun­cesc, prin reduceri de preţuri şi

Next