Adevěrul, septembrie 1949 (Anul 63, nr. 17556-17581)

1949-09-01 / nr. 17556

ANUL 63—Nr. 17.556 Al. V. BELDIMAN 1888-1897 CONST. MILLE 1897—1920 CONST. GRAUR 1921 — 1936 B. BRANIȘTEANU 1897—1947 FONDATOR ^ Generale P. T. T. Nr. 140.306/946 șl 261.020/947 ""'T' A DAGIM!­A 5 E| Texa poștală plătită In numerar conform aprobării Direcțiunii ,..p ' ** “ »«El Proprietar, S. A. „Sărindar” EDITOAREA ZIARELOR „ADEVERUL“ ŞI „DIMINEAŢA“ Registrul de publicaţii al Trib. Ilfov S. I. Com. Nr. 142/946 Joi I Septembrie 1949 fil5. o io I Redacţia 5.38.56 Director H. CoREANu BIROURILE: BUCUREŞTI I Str. BREZOIANU 14 i~ j jgg Pietonii care nu respectă regulile circulaţiei­ vor fi sancţionaţi. ...Mai ales de şoferi! Scăderea preţului de cost Intervalul de timp dedicat viito­rului plan dovedeşte că experienţa celui de faţă a adus clarificările necesare în ce priveşte planifica­rea de durată şi calcularea exactă a posibilităţilor de înfăptuire. Fon­­durile de investiţie pe care statul l-a pus la îndemâna aparatului de aplicare a Planului, își trag o­­rigina din resursele proprii, se da­­toresc politicii financiare, mone­tare și bugetare, care a fost ingu­­gurată, precum și beneficiilor. Lucrările care sunt în curs de executare, cuprinzând realizări pe terenurile cele mai variate,­­cer însă o atenţie permanentă asupra problemei fondurilor de investiţie. De curând, Comisiunea de Stat a Planificării a stabilit noui sar­cini gospodăreşti pe seama orga­nelor de aplicare a Planului de Stat şi aceste sarcini noui se re­feră mai întâi la reducerea preţu­lui de cost al produselor industria­le şi apoi la reducerea cheltueli­­lor de circulaţie în comerţ. Aceste sarcini au menirea de a duce la sporirea mijloacelor băneşti nece­sare investiţiilor. Preţul de cost ca şi cheltuelile de circulaţie în comerţ sunt, desigur, susceptibile de a fi reduse, prin economii din ce în ce mai stricte în cheltuelile de regie, pe calea bunei admini­strări a materiei prime şi înlătu­rării deşeurilor, a reducerii con­sumurilor specifice, a raţionali­zării procesului tehnologic, pe ca­lea productivităţii muncii, etc. Scăderea preţului de cost şi a cheltuelilor celorlalte urmăreşte deocamdată mărirea disponibilului lichid pentru desfăşurarea în bune condiţii a producţiei planificate. Ele nu atrag o reducere automată şi imediată a preţurilor de vânza­re. Dar socoteala gospodărească cea mai simplă ne arată că, în­­tr-un al doilea timp, aceste mă­suri duc tot la reducerea preţului de vânzare a produselor. Prin sporirea şi depăşirea cantităţii şi calităţii produselor care vor re­zulta din intensificarea producţiei planificate, se va ajunge în mod natural la o reducere a preţului de vânzare, la o ieftenire a produ­selor din comerţ. Scopul este deci acela­­al obţinerii de produse cât mai multe, cât mai bune şi cât mai ieftine. ANDREI FILIMON «PORUMBELUL...» Cu riscul de a-mi atrage riposta colegului și prietenului Fox, care a găsit accente lirice pentru savurarea porumbului fiert, a popularului „po­rumbel” vândut pe străzi, constat că acest obicei ar trebui socotit că... şi-a mâncat mălaiul. De câteva zile, de când vremea frumoasă a revenit, au apărut pe străzi şi leliţele cari vând porumb fiert. Şi scena se re­petă tipic: vânzătoarea dă deoparte pânza care acoperă grămada de po­rumbi din copaie şi zece, cinspre­­zece mâini se întind, răvăşesc ştiu­­leţii, aleg câte unul şi se grăbesc să-i ducă la gură. Cei mai puţini grăbiţi, îşi mai vâră degetele şi în­­tr’o pungă cu sare, care stă de obicei pe trotuar şi­ o presară pe bobii po­rumbului. Văzând aceste scene, mi-am adus aminte de spusele unui celebru me­dic, care uu­tânduse la degetele unui pacient, i-a spus: „pe mâinile d-tale văd scris moarte”. La uimirea omului doctorul l-a lămurit: „degetele d-Unte sunt murdare”. Murdăria e cel mai activ agent al bolilor infecţioase. Oricâtă stimă am pentru ţinuta hi­­gienică a concetăţenilor mei, e greu de, presupus ca toate mâinile cari apucă porumbii din copac, să fie cu­rate. Şi iată cum, fără voia lor, pen­tru a-şî satisface o plăcere, atâţia oameni devin involuntari atentatori la sănătatea publică. Problema vânzării porumbului fiert, minoră in aparenţă, e în realitate una gravă şi trebue să i se dea ur­gent o soluţie rezonabilă. Poate că în nouile condiţii cari ur­mează să fie fixate, în locul unei co­­păi, un căzănel cu capac, distribuţia cu ajutorul unui cleşte, „poru­mbie­­lui, „porumbielui” va pierde din pi­toresc, dar noi îi vom putea mânca mai liniştiţi. FANTASIO GLOSEI POLITICE La rând Zilele trecute a sosit la Lon­dra, venind cu aeroplanul, un personagiu pitoresc. E vorba de Nu Kwabena Bonne III „Osu” de Alata Manche, „Ojokohene“ al Techemanilor, un trib din Accra, pe coasta de aur a Africei de Vest. ,„Osu” înseamnă șef, iar „Ojokohene” conducător. In ge­neral acest important personagiu de culoare e cunoscut sub nume­le de Ossu. Şi a zburat distanţa de peste 5000 de kilometri, fiindcă — a declarat el — ştie că orice su­pus englez — Accra e colonie britanică — poate căpăta gratis o pereche de ochelari. Aceasta conform unei legi a sănătăţii pu­blice introdusă în Anglia. Ossu a fost examinat de un medic oculist■ Treaba a durat 5 minute. Cât despre ochelari, el va trebui să aştepte vre­o cinci luni fiindcă înaintea lui sunt 1.300.000 de englezi cari şi-aş­teaptă rândul. O eroină a muncii socialiste Tânăra colhoznică Annabet Be­­genşeva a fost aleasă, în ultimele alegeri, deputată a Sovietului Suprem din Republica Turcme­­nia. Begenşeva este cunoscută în tot cuprinsul Turcmeniei, pentru rezultatele obţinute în cultivarea bumbacului. Anul trecut, ea a cules 7,5 tone de bumbac la hec­tar, câştigând titlul de „Erou al Muncii Socialiste“. Begenşeva a luat, de asemenea, iniţiativa de a-i învăţa pe copiii din sat, metodele înaintate de cultivare a bumbacului. Iniţiati­va ei a fost urmată şi în cele­lalte sate, astfel că astăzi Turc­­menta are în jurul şcolilor peste 800 de terenuri unde copiii înva­ţă să cultive diferite plante. Ast­fel de terenuri pentru studiul practic al elevilor, există şi în celelalte republici ale Uniunii Sovietice. „Defectoscop,,-ul In URSS a fost inventat un nou aparat, „Defectoscop”, cu a­­jutorul căruia se poate măsura procentul de uzat al cablului as­­censoarelor de mine. Graţie acestei nouă invenţii, accidentele ascensoarelor din mine, au fost complect înlătu­rate. Trecând prin polul cablului u­­zat, electrometrul defectoscopu­­lui măsoară diferenţa dintre forţele electrice de mişcare a două bobine receptoare, a căror mărime este neînsemnată. Pen­tru a măsura această diferenţă a forţelor electrice de mişcare, este necesar ca acestea să fie transformate în forţă electrică de mişcare, cu curent continuu. Acul electrometrului indică co­eficientul de uzare a cablului. Colaborare Academia de Ştiinţe din Repu­­­­blica Sovietică Letonia a dat un ajutor însemnat nouilor coope­rative agricole. Savanţii vizitea-­­ ză deseori colhozurile, unde ţin­ conferinţe pentru a face cuno-­­­scute ţăranilor nouile metode de lucru•­­ Membrii Institutului de agri­cultură au ţinut 52 de conferinţe asupra diferitelor probleme ar­gricole, au creat 50 laboratoare „Miciurin“ şi au întocmit hărţile solului arabil pentru 8 colhozuri La şedinţele Academiei, ţinute în diferite districte şi colhozuri ale Republicii, s-au arătat rezul­tatele colaborării dintre savanţi şi colhoznici, a­ frigi CRDICA EVENIMENTELOR EXTERNE Sin­uafia din India şi Commonwealth-ul britanic Din cele trei comisiuni de armi­stiţiu instituite până acum de că­tre Adunarea Generală a O. N. U.­­ului, cele din Palestina şi Indone­zia îşi consideră misiunea lor ter­minată. Una singură — Comisiu­­nea pentru armistiţiul dintre India şi Pakistan, in conflictul isbucnit după împărţirea Indiei, conflict le­gat de pretenţiile ambelor părţi la încorporarea provinciei Kasmír, nu şi-a putut îndeplini încă misiu­nea, deoarece nici una din propu­nerile înaintate părţilor nu a fost găsită satisfăcătoare. Acum două zile, preşedintele Comisiunii de armistiţiu a înaintat Pakistanului noui propuneri şi a anunţat că întreaga comisiune este gata să se deplaseze din nou la New Delhi, în cazul când de la Ka­rachi (capitala Pakistanului) vor porni indicaţiile unei destinderi fa­vorabile negocierilor pentru în­cheierea armistiţiului. In momentul de faţă conflictul dintre Pakistan şi India, care as­cunde, în realitate, un conflict mult mai adânc între noul do­minion „independent“ şi Marea Britanie, este—după cum recunoa­şte şi săptămânalul britanic „Ob­server“ — mai departe decât ori­când de o soluţionare arbitrală. Deşi atât Pakistanului cât şi Indiei le repugnă deopotrivă ideia unei reizbucniri a ostilităţilor, nu este mai puţin adevărat că tensiunea între cele două ţări ar putea, even­tual, să ducă iarăşi la reluarea luptelor, dacă o soluţie paşnică, acceptabilă pentru -.Pricele părţi, nu se va fi putut găsi Pakistanezii socotesc că pro­­blema Kaşmirului este pentru ei o chestiune de viaţă şi de moarte. Ei susţin că nu pot abandona Kas­mírul căci aceasta ar însemna ca India să dobândească un control a­­supra surselor vitale de aprovizi­onare cu apă ale ţării. Cât despre pretenţiile Indiei — susţin în con­tinuare pakistanezii — ele sunt mai mult un pretext şi ţin cel mult de o chestiune de „prestigiu“ şi de ataşamentul sentimental al lui Pandit Nehru pentru teritoriul străbunilor săi. Deocamdată, provincia Kaşmir­ este împărţită de facto, între India şi Pakistan, dar nici una din cele două ţări nu se arată dispusă să legalizeze printr’un acord această situaţie de fapt. Pakistanul s’a declarat de a­­cord, în repetate rânduri, cu ideea ţinerii unui plebiscit. India tergi­versează mereu punerea in prac­tică a unei astfel de soluţii, temân­du-se de rezultatul plebiscitului în­­tr-o regiune în care majoritatea populaţiei este musulmană. Ea ar prefera soluţia unui schimb de populaţii, bine­înţeles după ce se va fi operat divizarea provinciei respective. Pakistanul cere O. N. U-ului să impună cu autoritatea sa ținerea plebiscitului. Refuzul persistent al Indiei este reflexul unor încurajări care vin de la Londra, unde problema Kas­mirului este privită prin prizma intereselor Marii Britanii, care-i acordă si o importantă de ordin strategic. De aici, explicabilele re­sentimente pe care le trezeste po­ak ' - ‘ l-i iUUw Aii c\Ul Aceste resentimente sunt ali­mentate si de alte surse de apre­hensiuni create de raporturile nu prea cordiale intre Pakistan sî fosta metropolă. Pakistanul urmă­reşte cu neîncredere crescută ten­dinţele expansioniste manifestate de regimul Nehru. Modul brutal în care a fost lichidată existenţa Hyderabad-ului este un­ exemplu viu al acestor tendinţe. Ceea ce măreşte indispoziţia Pakistanului este permanenta Încurajare a a­­cestor tendinţe de „imperialism hindus“ — cum se exprimă pa­kistanezii — de către guvernul britanic. O consecinţă a acestei stări de lucruri ar putea fi şi eventuala părăsire de către Pakistan a Co­­nnonwealth-ului britanic. Prilejul va fi oferit de promulgarea nouei constituţii. Intr’un interview acor­dat unui ziarist britanic, Sir Mu­hammad Zafrulla Khan, ministrul de externe al Pakistanului, a de­clarat zilele trecute că „sentimen­tele anti-britanice sunt atât de pu­ternice in Pakistan încât chestiunea rămânerii ţării in Commonwealth­­ul britanic se va pune cu siguran­ţă, in momentul elaborării con­stituţiei. El a adăugat că este foar­te posibil ca Pakistanul să pără­sească aşa numita comunitate bri­tanică de naţiuni, declarându-se republică independentă şi abando­nând legăturile cu coroana brita­nică. Ceea ce, dacă s’ar traduce în practică, n’ar putea constitui decât încă un prilej de amărăciu­ne pentru guvernul laburist, a că­rui politică colonială — după cum observă nu numai opoziţia conser­vatoare — nu reprezintă decât o colecţie de eşecuri. S. M Pregătirile in vederea includerii Germaniei Occidentale în Pactul Atlanticului de Nord» — Un articol din «Pravda» — MOSCOVA, 31. (Agerpres). — TASS transmite: Sub semnătura lui Marinin, ziarul PRAVDA publică un articol întitulat „Pregătirile în vederea includerii Ger­maniei Occidentale in Pactul Atlanticu­lui de Nord“. „Aşa numitul Consiliu European în­trunit actualmente la Strasbourg a do­vedit încă odată că politica dusă de cercurile conducătoare ale ţărilor mar­­shallizate, cercuri aflate în slujba mo­­nopoliştilor americani, este o politică contrară intereselor ţărilor europene. Scopul principal al actualei sesiuni a „Consiliului European“ este transforma­rea Europei Occidentale într-o bază mi­litară americană şi transformarea popoa­relor ţărilor din Europa Occidentală în carne de tun pentru stăpânii de la Wall Street. Este clar, scrie in continuare autorul, că aşa numitul Consiliu European este unul din organele principale ale Pactului Atlanticului de Nord. In fruntea acestui organ se află principalul aţâţător la un nou război, Churchill. „Consiliul European” şi-a pus ca sar­cină principală includerea Germaniei Oc­cidentale în aşa numita Uniune Occiden­tală. Luând cuvântul la şedinţa de des­chidere a sesiun­i „Consiliului European“ de la Strasbourg, Churchill a declarat că una din cauzele principale care stau la­­ baza creării Consiliului European este dorinţa de a include Germania Occiden­tală în „comunitatea ţarilor Europei Oc­cidentale“. Această afirmaţie aruncă lu­mină asupra adevăratului scop urmărit de către agenţii anglo-americani care vor­besc despre „unitatea“ Europei. In rea­litate organizatorii „Consiliului Euro­pean“ urmăreau începerea unor negoci­eri de ordin militar şi politic între Sta­tele Unite, Marea Britanie şi magnaţii Ruhr-ului. Este de la sine înţeles, scrie în conti­nuare Marinin, că atragerea Germaniei Occidentale în aşa numitul Consiliu Eu­ropean ar echivala cu alăturarea ei la pactul Atlanticului de Nord. Secretarul de Stat al USA a lăsat să se înţeleagă că Statele Unite sprijină cu tărie admi­terea Germaniei Occidentale în „Consi­liul Europeail“. In legătură­ cu aceasta, Churchill a a­­probat următorul plan de acţiune: o şe­dinţă extraordinară a „Adunării Consul­tative“ să fie convocată cel mai târziu în Decembrie,sau ianuarie pentru a da putinţă aşa numitului „stat al Germa­niei Occidentalei să^fie reprezentat.­­ Totuşi, adaugă Marinin, perspective organizării unui bloc rr­ilitar-politic cu Germania Occidentală provocat confu­zie şi neînţelegere ch­iar între membrii Adunării de­ Strasbourg. Bine­înţeles, arată Marinin în inchee­re, că „strategii“ de la Washington se bizuie pe efectul „flautului lor fermecat“ care va chema la ordine „Consiliul Eu­ropean“. Dar ultimul cuvânt va fi rostit de popoarele Europei care Își strâng rân­durile sub steagul luptei împotriva pac­tului agresiv al Atlanticului de Nord. iWeBBg­mm­mmmssm Sorul C.F.R., car­e a obţinut premiul 1 pentru ntu­­-­ică popularii, la concursurile ce au avut loc în cadrul Festivalului­­Mondial al Tineretului, de la Budapesta . Circulaţia de pe un mal pe ce­lălalt al străzii, adică traversarea de la un trotuar la cel de vis-a­­vis este reglementată.Acolo e o regiune în care poa­te fi un pericol de moarte even­tual şi unul de amendă sigur. Pe trotuar însă, adică de-a lun­­gul asfaltului de lângă garduri şi pereţii caselor, nu se amestecă nimeni. Acolo ori­ce-ai face ră­mâi întreg. Pietonii trebuie să se descurce cum pot. Aşa se face că deodată vezi ve­nind în faţa ta, în front,­­— une­ori chiar braţ la braţ, vreo 4, 5 semeni pietoni, care ocupă tot trotuarul cât e de lat, şi-i vezi că sunt ferm hotărâţi să nu cedeze. Frontul se apropie şi tu, fie că te lipeşti de perete ca un afiş’ fie că te dai jos de pe trotuar, încăl­când regulamentul. Grupul trece înainte, indiferent, dând într-o parte şi ‘n alta, din calea lui, pietonii cu mersul izolat, care-şi şterg mânecile albite de zid. Uneori, mergi pe trotuar, nor­mal, înaintea ta merg oamenii că­rora le vezi spatele şi mersul une­ori caraghios, alteori marţial. Şi‘n urma ta merg oameni cărora le cauzi numai pasul, cu crep, cu vlacheuri, târliţi sau autoritari. Mergi şi tu. Eşti ca pe-o albie de râu. Te ia curentul şi faci parte din el- Uneori ai impresia că eşti pe una din acele scări rulan­te pe care tu te aşezi, şi ea mer­ge singură curgând ca o apă coagulatâ. Şi... deodată, dai de-un grup care stă în cerc chiar în mijlocul trotuarului- Sunt vreo şase. Stau roată împrejur, în circumferin­ţă, cu feţele spre centrul ei, şi vorbesc, şi râd, cum ar sta în­­tr'un, vestibul sau într'o curte. Tu, pieton profesionist, ca să nu-ţi strici cariera, trebue să-i ocoleşti, — prin dreapta, — cum se ocolesc, în micile pieţe, sta­­tuete, sau numai un stâlp electric cau un strat rotund de iarbă sau flori împrejur. Câte o jumătate de oră cursul drept al pietonilor este bifurcat şi închis după acela la loc, for­mând o insulă în care se vorbe­şte. Altă dată, mergi şi vezi de de­parte, pe trotuar, o aglomeraţie: oamenii opriţi pe loc, ridicaţi în vârful picioarelor, cu gâturile întinse, îndesându-se cu pieptul în spatele celui din faţă. Iţi spui: un accident. Aş! Cineva ţine­ o conferinţă..­ Des­­pre cum se dau cu alb pantofii de vară. O conferinţă cu aplica­ţii imediat pe suprafeţe mici. Experienţa e scurtă, — vorba e lungă. Lumea cască gura’ se ui­tă, ca la o invenţie. Te strecori DEMOSTENE BOTEZ (Continuare în pag. II-a) Carnetul nostru INTRE PIETONI CHESTIA ZILEI PING PONG LA DOMICILIU — TAu-te tu și scoate mingea!... Desen die ROSS O LOVITURA DE SABIE, DEVENITA metodă de tratament — Cum s’a ajuns la descoperirea pneumotoraxului — Lumea întreagă a comemorat o sută de ani dela nașterea lui Forlanini, considerat pe drept cuvânt ca un mare binefăcător al omenirii. Carlo Forlanini, profesor de medicină la Universitatea din Pavia, a luptat toată viaţa, pen­tru ca să se accepte o metodă nouă de tratament al tuberculo­zei pulmonare, descoperită de el. Lupta sa a fost încoronată până la urmă, de succes. Metoda sa, este astăzi unanim folosită în medicină şi foarte cunoscută chiar de profani. E vorba de „pneumotoraxul artificial”, adi­că de introducerea de aer în co­şul pieptului, între plămân şi perete. De la „­pneumotoraxul spontan­’ la actualul pneumo.,, Pentru a înţelege descoperi­rea lui Forlanini, trebue să ară­tăm mai întâi, ca există un „pneumotorax spontan”. La a­­cesta aerul intră nevoit în cavi­tatea pleurală. El se poate pro­duce în două feluri: din afară şi dinăuntru. De cele mai multe ■ ori survine dinăuntru în afa­ră, atunci când o leziune tuber­culoasă de la suprafaţa plămâ­nului străpunge pleura, făcând astfel ca alveolele pulmonare să comunice direct cu cavitatea pleurală. Aerul inspirat pătrun­de în felul acesta în pleură. Pneumotoraxul astfel instituit evoluează de­­cele mai multe ori într’un chip nefavorabil. El con­­stitue o complicaţie destul de serioasă a tuberculozei, care în­tunecă diagnosticul în această boală. Insă tocmai această complica­ţie îngrijorătoare fiind folosită de medicină după reguli bine stabilite, s’a transformat în me­todă de vindecare. Cum s’a putut naşte ideia, la început paradoxală, de a trata o boală prin ceeace iniţial nu fu­sese decât o complicaţie şi cum a putut fi folosită cu atât suc­ces? O lovitură de sabie care deschide drumul m­edi­­ciicei Trebue să ştim mai întâiu că gravitatea pneumotoraxului spontan rezultă mai ales din in­fecţia secundară care urmează a­­proape întotdeauna. Observatorii nu au scăpat din vedere faptul că în cazurile în care nu se producea nici o infec­ţie, pneumotoraxul avea o influ­enţă binefăcătoare. La începu­tul secolului al XlX-lea, Mag­­grier în „Dicţionarul Medical” spune: ,,Un caz disperat de fti-­ zie pulmonară, a cărui vinde- j care s’a obţinut în urma unei lo-­ vituri de sabie primită în piept”. Căutând explicaţia unor ast­fel de fapte, Forlanini a ajuns la metoda sa. Pentru a vindeca leziunile pulmonare de natură turbercu­­loasă, acest organ trebue pus în repaos. Dacă de obicei leziunile pulmonare au tendinţă evoluti­vă, aceasta se datoreşte faptului că plămânul este într’o mişcare continuă. La inspiraţie şi la expiraţie, el este supus unei mişcări conti­nue, unul continuu du-te vino. Mai m­ult, chiar dacă aceste miş­cări sunt suspendate, plămânul se află într’o stare de distensi­­une, ceea ce constitue, cum ne în­vaţă specialiştii, o formă de ac­tivitate. 1894 : prima încercare a metodei Forlanini Principiul metodei lui Forla­­nini constă în a introduce în mod artificial un gaz în pleură în aşa fel, încât plămânul să fie detaşat de învelişul costal, să fie sustras de la mişcările sale şi să fie pus astfel în repaos total. Pentru a pune în aplicare a­­ceastă teorie, trebuia să se cu­noască și să se aplice principiile _______________________GAIMA (Continuare în pag. II-al Citiți în pag. Ill-a: VOTA GUVERNULUI SOVIETIC CĂTRE GUVER­NUL IUGOSLAV.

Next